Fabricarea Consensului – o încercare de exemplificare a teoriei lui Noam Chomsky

Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.

Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.

Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda (a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.

Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.

Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.

Teza

Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.

Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.

Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.

Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR

Comparatia cu USR

USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.

Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.

Obiectivitate?

Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.

Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.

A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.

De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.

Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.

Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.

Studiu de caz

Dar poate cel mai clar produs al fabricii de consens este acest articol “analiza” unde putem identifica toate stampilele de care v-am povestit mai sus: “Ce este, de unde vine și ce vrea AUR, partidul de extremă dreapta care a ajuns de la puțin peste zero la pragul electoral“. Din start vedem ostracizarea: “extrema dreapta“. Conform definitiei si teoriei, termenul de extrema dreapta este folosit de adversarii politici. Iata care ar fi principalele caracteristici ale extremei de dreapta conform wikipedia:

  • Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
  • Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
  • Unele structuri democratice statale lipsesc;
  • Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.

Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.

Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.

sursa: Digi24

Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.

Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.

Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:

Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.

sursa: Digi24

Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.

Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.

Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.

Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …

Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.

In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!

Chomsky despre inteligenta artificiala, singularitate si altele

Pe scurt:

– inteligenta artificiala nu prea a avansat in ultimii 50 de ani, nu putem invata nici macar cum zboara insectele sau cum deosebesc molustile hrana buna de hrana care nu e buna;
– fiind oameni si nu ingeri, avem limitari, avem un orizont limitat; nu putem rezolva orice problema, stiinta nu va evolua fara limite, sunt chestiuni care vor ramane la fel de nerezolvate;
– cand s-a apucat el de machine translation in tinerete, lumea credea ca se poate face doar pe baza de reguli; inca de pe atunci, el incerca sa ii convinga ca problema cu traducerile tine de brute-force, nu exista reguli, inca nu intelegem limbajul ca sa il putem programa pe baza de reguli;
– singularitatea este SF; singularitate = punctul in care robotii for fi mai destepti ca oamenii; un robot este un dispozitiv care executa un program; un program este o teorie; ca orice teorie intrebam: putem dezvolta o teorie “cum sa fii destept”?; suntem departe de asta …
– exista progres in societate: sa ne gandim nu mai la statutul femeii, abia in 1970 in SUA femeile au fost acceptate in jurii;
– exista si regrese: distrugerea climatului; nu doar ca distrugem climatul, dar am devenit si constienti de asta; acum 50 de ani, desi distrugeam, macar nu stiam asta; acum stim si nu facem nimic; orice persoana rationala ar avea reactie, ar face ceva in privinta asta;

Noam Chomsky este un lingvist și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru „teoria gramaticii generative” și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice. El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.

În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertar și simpatizant al anarho-sindicalismului. Este considerat și drept o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.

Exista barfe ca Chomsky ar cam fi pe statul de plata al CIA-ului, avand in vedere ca lucreaza la MIT.