Pr. Nicolae Tanase despre politica

Intr-o conferinta recenta, Pr. Tanase a fost intrebat daca ar fi dispus sa se implice in conducerea politica a tarii ca sa ajute tara, asa cum i-a ajutat pe copiii orfani de la Valea Plopului. Nu stim daca intrebarea a venit din entuziasmul “colectiv” recent care fals a indus speranta intre oameni ca putem pune in fruntea tarii pe cine vrem noi sau ca putem alege pe oricine, ca e democratie … sau intrebarea e venit de la un securist. Oricine a pus insa intrebarea trebuie felicitat, pentru ca cu aceasta ocazie parintele a clarificat cum ar trebui sa ne raportam noi ortodocsii la oamenii politici si desi a mai dat pe ici pe colo unele raspunsuri, de data asta au fost edificatoare. O sa incerc sa explic raspunsul parintelui si sa il detaliez cu cateva comentarii personale cu mentiunea ca recomand in primul rand ascultarea conferintei care are nenumarate sfaturi si cuvinte de folos, chiar pentru cei care il cunosc foarte bine pe parintele si ii stiu raspunsurile.

In primul rand parintele a declarat ca nu ar fi interesat sa fie om politic deoarece nu are chemarea asta. Nu oricine este in stare sa conduca si sa se expuna responsabilitatii imense pe care o presupune o functie politica. Este adevarat ca privind din punctul nostru de vedere, avand in vedere ce oameni politici avem, ne-am dori un om ca Pr. Tanase implicat politic, dar intr-adevar, mai ales in ziua de astazi cand este nevoie de oameni politici integri, inteligenti, care sa aiba nu doar dragoste de tara dar sa aiba si o strategie de a face fata influentelor externe si masinariei media care este subjugata in primul rand mental si in al doilea rand juridic acestor influente, dragostea de tara si cinstea nu sunt de ajuns: trebuie inteligenta politica, strategie, spirit de sacrificiu si daruire totala. Altfel spus, noi am cam avea nevoie de un voievod, de care insa nu prea suntem vrednici, prin urmare avem parte de conducatorii pe care ii meritam.

Deci nu doar ca parintele nu doreste sa se implice, dar a explicat si cum trebuie sa fie un om politic, ce atribute trebuie sa aiba si cat de grea este aceasta functie in ziua de astazi.

In al doilea rand, parintele a amintit de implicarea bisericii in politica in istorie si de faptul ca nu s-a reusit mare lucru, ba chiar uneori rezultatele au fost poate mai rele decat daca nu s-ar fi implicat. Nu intram aici in detalii si personal nu suntem de acord cu pr. Tanase. La vremuri de restriste, credem ca unitatea spirituala pe care Biserica o ofera, ar trebui sa fie extinsa si inspre unitatea nationala si politica. Poate ca Biserica nu ar trebui sa sprijine un anume partid, dar poate sprijini mai multe partide si politicieni si de asemenea, poate arata cu degetul prin anatemizare, catre anumiti oameni politici si anumite partide. Situatii paradoxale cum a fost legatura stransa intre Episcopul de Constanta si Radu Mazare si faptul ca principalul dusman al bisericii – tipul ala cu delfinii – a intrat in parlament in Constanta denota o situatie absurda si total de neinteles. Oare PreaSfintitul sau oamenii de pe langa el nu stiau cine e ala cu plete si nu puteau sa il traga de mana pe Mazare? Oare nu puteau sa spuna la oamenii: nu votati PSD pentru ca baga un ciumat in parlament care nu este roman? Nu doar ca ortodocsii din Constanta par sa fi dormit la alegerile trecute, dar saracul nici Mazare nu avea habar cine e asta si a declarat ulterior ca daca stia cine e, nu il lasa pe liste in judetul sau.

In al treilea rand, parintele da un sfat ortodocsilor: sa studieze pe cine voteaza si daca nu se pricep, sa nu se duca la vot. Cred ca sfatul acesta ar trebui dat mai ales babelor si pensionarilor care voteaza pe principiul cine ne mareste pensiile, nu pe alte criterii. Poate preotii care au multe babe si multi pensionari in parohiile lor, nu ar strica sa aminteasca cand vin alegerile, pe ce principii si criterii este dator sa voteze crestinul ortodox, care nu trebuie sa fie cine ne mareste pensia si salariile si cine ne da ajutoare de la stat.

Pe langa asta, criteriul propus de parintele pe baza caruia trebuie sa votam sau nu un om politic este raportarea lui la viata: ce crede despre avort. Daca apara viata trebuie votat, daca nu, nu. Acest sfat cred ca este unul extraordinar si poate fi un criteriu sanatos pe care biserica poate plusa si il poate populariza. De ce? Este simplu: astfel se vor da pe fata lupii care se dau ortodocsi doar ca sa atraga voturi dar ei nu au un crez personal. Este foarte greu sa dai pe fata marsavia si fariseismul unui om politic. Degeaba il acuzi ca fura, ca minte, ca nu isi iubeste tara, ca nu e ortodox. Te trimite ca Ciolos la preotii pe care i-a sponsorizat, ca sa iti spuna cat de ortodox este el. Inainte de a intreba insa un om daca e ortodox, poate ar fi mai bine sa il intrebam: ce parere aveti despre avort si despre legea avortului. Cum veti vota si cum va veti raporta la ea? Evident, impotriva aceste legi nu vor vota prea multi deoarece si-ar pierde voturile din start: nici macar toti preotii nu au curaj sa vorbeasca impotriva avortului in Biserica  (!) pentru ca isi pierd credinciosii. Pana aici s-a ajuns, acesta este poporul crestin din zilele noastre, care nu se inchina unui Dumnezeu (cu D mare) ci au un dumnezeu pe care apasa “pauza” din cand in cand si dau “play” doar cand e vremea colindelor, a cozonacilor sau cand cer sanatate. Cand e vremea pacatului, dumnezeul majoritatii “crestine de 2000 de ani” este pus pe pauza.

Nu trebuie politicienii sa se declare ferm anti-avort si sa isi asume hotararea ca o sa faca tot ce pot pentru interzicerea avortului. Pot insa sa se dezica. Parintele Tanase trimite fiecarui presedinte o scrisoare prin care ii cere sa se dezica de legea avortului, chiar daca ca presedinte nu prea are ce sa faca, parlamentul voteaza legi. Insa, printr-o astfel de declaratie, presedintele arata ce hram poarta. Si asta se poate extinde la orice om politic. Testul raportarii la avort este un test total, care ne poate spune clar daca un politician merita sau nu ales. Nu faptul ca vine la moaste, nu faptul ca da sau nu bani pentru catedrala, nu faptul ca se declara sau nu ortodox, nici macar marturia “calugarului Vasile” sunt argumente cand decidem pe cine votam. Raportarea la viata nici macar nu este un atribut exclusiv religios: pot sa existe si atei care sunt pentru viata, asa cum sunt atei impotriva vietii. In plus, in tara cea mai democratica din lume, atat de democrata incat dau pe dinafara si vor sa bage democratia cu pumnul in gat tuturor, primul criteriu dupa care oamenii voteaza politicienii este raportarea la avort. Ca sa poata usor analiza un om politic, americanii care sunt extrem de pragmatici, au un set de chestiuni (issues) si arata cum se raporteaza fiecare politician la acea problema. Casatoriile poponarilor si avortul sunt primele chestiuni in toate alegerile si in general cei care sunt pro, pierd. Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA:

trump-chestiuni

Vedem deci ca propunerea Pr. Tanase este una extrem de moderna si utila care ar aduce o cristalizare si o efervescenta a politicii in Romania, ridicand in sus daca nu oameni de valoare, cel putin oameni reprezentativi pentru starea poporului roman de astazi. Nu stiu daca doar eu, dar parca mi se pare ca totusi scursurile de care avem parte (inclusiv cei “tehnocrati”) sunt nitzel sub nivelul poporului, poate a venit timpul sa cerem mai mult si nu ma aliniez aici trendului “colectiv”.

In principiu, putem spune ca si fara acest model de prezentare a politicienilor, prin votarea atatia ani a lui Iliescu, cel care a legalizat avortul, poporul roman si-a declarat optiunea – mentioneaza parintele. Rezultatele nu sunt deci intamplatoare si parintele Tanase a declarat de mai multe ori ca inotam in sange si ca nu are rost sa ne asteptam sa ne fie bine.

Pr. Nicolae Tanase despre actele cu cip

Nici o conferinta fara intrebarea despre cipuri: “sa le primim sau sa nu le primim?”. Duminica trecuta, la conferinta de la Slatina, Parintele Nicolae Tanase a raspuns cam asa:

– problema nu este daca sa le primim sau nu, ci daca PUTEM sa nu le primim, avand in vedere dependenta noastra de mancarea din comert si faptul ca nu mai avem pamant, nu prea tinem post, ne-am obisnuit cu mancare cu E-uri, etc
– in aceste momente, problema nu e religioasa; e adevarat ca cipurile pot sa se constituie la un moment dat intr-un suport pentru pecete, dar acum nu se pune problema, cata vreme ele ne sunt furnizate neconiditionat, adica cand le primim nu ne cer lepadare explicita; asa-zisa lepadare (sau cadere) implicita pe care o sustin unii, este combatuta de parintele prin exemplul unei babe care nu are habar ce este cipul si primeste buletinul fara sa isi puna probleme daca este sau nu lepadare (sau cadere).

Totodata, parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim. Nu sa ne preocupam cum sa nu le primim, ci cum sa facem sa nu avem nevoie de ele. Altfel spus, cum sa devenim independenti, sa ne producem singuri painea cea de zi cu zi, dupa sfatul Cuviosului Paisie Aghioritul de care parintele aminteste in cuvantul sau.

Eu as mai adauga la cuvantul parintelui, ca in primul rand trebuie sa ne luptam raului vazut, concret din societate: hotie, coruptie, minciuna, imoralitate, lenevie etc. in loc sa ne speriem de o presupusa inainte-pecete (a cata oare din lunga serie de peceti si sperieturi apocaliptice?) care nu face decat sa sperie oamenii, sa propage spaime si disperari inutile si sa plaseze ortodocsii intr-o lumina total nefavorabila, in mod gratuit.

Ca o mica paranteza, de admirat luciditatea parintelui care intelege ca in acest moment, preotii nu pot explica concret oamenilor cum sa nu le ia. Nu pot face asta mai ales PRACTIC – o chestiune ignorata de toti cei care indeamna la neprimirea actelor biometrice. TEORETIC, exista multe explicatii, fiecare anti-cipiot avand raportarea sa, cu nuante variate, de la aceea ca cipurile sunt pecete, la aceea ca sunt inainte-mergatoarele pecetei. Uni zic ca primirea cipurilor este doar o cadere, altii ca e pura lepadare. Unii zic ca e doar un compromis si ca primirea lor este o cadere, o alunecare doar. Parintele Tanase, fiind insa un om al faptelor, care prin viata sa ne dovedeste ca “spune si face” a inteles ca nu poti predica neprimirea (fie si doar ca exercitiu de credinta, de manifestare a puterii de respingere a unei “oferte diabolice”) daca nu oferi si o cale de urmat oamenilor. Ce poate face un om care nu are pamant, care nu a plantat o rosie in viata lui, care e dependent total de hipermarket, ACUM si AICI? Daca nu primeste buletinul, evident va ramane fara serviciu, fara salariu, deci fara mancare, fara bani. Va muri de foame si chiar daca il vor ajuta vecinii si rudele, va fi dat afara din casa pentru neplata intretinerii. Se merita o astfel de situatie, doar ca sa faca un “exercitiu de vointa” sau un “act de marturisire”? Nu e hilara o astfel de opozitie, mai ales avand in vedere ca nimeni nu ne cere lepadarea, biocipurile nu sunt decat o noua tehnologie care poate fi folosita ca suport pentru pecete, in sensul ca prin ele se poate conditiona accesul la mancare si la tot ce ne ofera societatea moderna de azi. Este adevarat ca poate fi doar un pas pana la conditionarea primirii acestui act de catre lepadarea explicita de Hristos, dar asta ne va fi ceruta doar atunci cand va veni antihrist IN CARNE SI OASE. Unde este acum insa Antihrist? Intr-o alta inregistrare realizata de Pr. Savatie Bastovoi cu Pr. Selafiil, tot despre actele cu cip, parintele intreba: “Dar a venit proorocul Ilie si l-ai vazut predicand? Eu imi iau pasaport ca sa merg in tari straine, nu ca sa ma lepad de Dumnezeu. Nimeni nu ma intreaba daca ma lepad cand iau pasaportul”.

Iata de ce adevaratul pericol pe care il vede parintele este faptul ca nu percepem dependenta noastra de sistem si nu incercam macar putin sa ne recuperam o minima independenta pe care parintii nostri au avut-o si au supravietuit zeci de ani pe vremea foametei comuniste, cand magazinele erau goale si doar comunistii, securistii si rudele lor aveau acces la “pe sub mana”. Insa oare cate familii “moderne” de ortodocsi mai ia in considerare viata la tara sau macar la marginea orasului, avand un petec de pamant si pastrand un stil de viata modest dar intr-o masura oarecare independent, sau cel putin la nevoie independent?