Pr. Nicolae Tanase despre politica

Intr-o conferinta recenta, Pr. Tanase a fost intrebat daca ar fi dispus sa se implice in conducerea politica a tarii ca sa ajute tara, asa cum i-a ajutat pe copiii orfani de la Valea Plopului. Nu stim daca intrebarea a venit din entuziasmul “colectiv” recent care fals a indus speranta intre oameni ca putem pune in fruntea tarii pe cine vrem noi sau ca putem alege pe oricine, ca e democratie … sau intrebarea e venit de la un securist. Oricine a pus insa intrebarea trebuie felicitat, pentru ca cu aceasta ocazie parintele a clarificat cum ar trebui sa ne raportam noi ortodocsii la oamenii politici si desi a mai dat pe ici pe colo unele raspunsuri, de data asta au fost edificatoare. O sa incerc sa explic raspunsul parintelui si sa il detaliez cu cateva comentarii personale cu mentiunea ca recomand in primul rand ascultarea conferintei care are nenumarate sfaturi si cuvinte de folos, chiar pentru cei care il cunosc foarte bine pe parintele si ii stiu raspunsurile. In primul rand parintele a declarat ca nu ar fi interesat sa fie om politic deoarece nu are chemarea asta. Nu oricine este in stare sa conduca si sa se expuna responsabilitatii imense pe care o presupune o functie politica. Este adevarat ca privind din punctul nostru de vedere, avand in vedere ce oameni politici avem, ne-am dori un om ca Pr. Tanase implicat politic, dar intr-adevar, mai ales in ziua de astazi cand este nevoie de oameni politici integri, inteligenti, care sa aiba nu doar dragoste de tara dar sa aiba si o strategie de a face fata influentelor externe si masinariei media care este subjugata in primul rand mental si in al doilea rand juridic acestor influente, dragostea de tara si cinstea nu sunt de ajuns: trebuie inteligenta politica, strategie, spirit de sacrificiu si daruire totala. Altfel spus, noi am cam avea nevoie de un voievod, de care insa nu prea suntem vrednici, prin urmare avem parte de conducatorii pe care ii meritam. Deci nu doar ca parintele nu doreste sa se implice, dar a explicat si cum trebuie sa fie un om politic, ce atribute trebuie sa aiba si cat de grea este aceasta functie in ziua de astazi. In al doilea rand, parintele a amintit de implicarea bisericii in politica in istorie si de faptul ca nu s-a reusit mare lucru, ba chiar uneori rezultatele au fost poate mai rele decat daca nu s-ar fi implicat. Nu intram aici in detalii si personal nu suntem de acord cu pr. Tanase. La vremuri de restriste, credem ca unitatea spirituala pe care Biserica o ofera, ar trebui sa fie extinsa si inspre unitatea nationala si politica. Poate ca Biserica nu ar trebui sa sprijine un anume partid, dar poate sprijini mai multe partide si politicieni si de asemenea, poate arata cu degetul prin anatemizare, catre anumiti oameni politici si anumite partide. Situatii paradoxale cum a fost legatura stransa intre Episcopul de Constanta si Radu Mazare si faptul ca principalul dusman al bisericii – tipul ala cu delfinii – a intrat in

Read more

Pr. Nicolae Tanase despre actele cu cip

Nici o conferinta fara intrebarea despre cipuri: “sa le primim sau sa nu le primim?”. Duminica trecuta, la conferinta de la Slatina, Parintele Nicolae Tanase a raspuns cam asa: – problema nu este daca sa le primim sau nu, ci daca PUTEM sa nu le primim, avand in vedere dependenta noastra de mancarea din comert si faptul ca nu mai avem pamant, nu prea tinem post, ne-am obisnuit cu mancare cu E-uri, etc – in aceste momente, problema nu e religioasa; e adevarat ca cipurile pot sa se constituie la un moment dat intr-un suport pentru pecete, dar acum nu se pune problema, cata vreme ele ne sunt furnizate neconiditionat, adica cand le primim nu ne cer lepadare explicita; asa-zisa lepadare (sau cadere) implicita pe care o sustin unii, este combatuta de parintele prin exemplul unei babe care nu are habar ce este cipul si primeste buletinul fara sa isi puna probleme daca este sau nu lepadare (sau cadere). Totodata, parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim. Nu sa ne preocupam cum sa nu le primim, ci cum sa facem sa nu avem nevoie de ele. Altfel spus, cum sa devenim independenti, sa ne producem singuri painea cea de zi cu zi, dupa sfatul Cuviosului Paisie Aghioritul de care parintele aminteste in cuvantul sau. Eu as mai adauga la cuvantul parintelui, ca in primul rand trebuie sa ne luptam raului vazut, concret din societate: hotie, coruptie, minciuna, imoralitate, lenevie etc. in loc sa ne speriem de o presupusa inainte-pecete (a cata oare din lunga serie de peceti si sperieturi apocaliptice?) care nu face decat sa sperie oamenii, sa propage spaime si disperari inutile si sa plaseze ortodocsii intr-o lumina total nefavorabila, in mod gratuit. Ca o mica paranteza, de admirat luciditatea parintelui care intelege ca in acest moment, preotii nu pot explica concret oamenilor cum sa nu le ia. Nu pot face asta mai ales PRACTIC – o chestiune ignorata de toti cei care indeamna la neprimirea actelor biometrice. TEORETIC, exista multe explicatii, fiecare anti-cipiot avand raportarea sa, cu nuante variate, de la aceea ca cipurile sunt pecete, la aceea ca sunt inainte-mergatoarele pecetei. Uni zic ca primirea cipurilor este doar o cadere, altii ca e pura lepadare. Unii zic ca e doar un compromis si ca primirea lor este o cadere, o alunecare doar. Parintele Tanase, fiind insa un om al faptelor, care prin viata sa ne dovedeste ca “spune si face” a inteles ca nu poti predica neprimirea (fie si doar ca exercitiu de credinta, de manifestare a puterii de respingere a unei “oferte diabolice”) daca nu oferi si o cale de urmat oamenilor. Ce poate face un om care nu are pamant, care nu a plantat o rosie in viata lui, care e dependent total de hipermarket, ACUM si AICI? Daca nu primeste buletinul, evident va ramane fara serviciu, fara salariu, deci

Read more