Moartea presei și metamorfozarea acesteia în portavoce ideologică

Romania nu are experienta unei prese libere. Poate pe vremea lui Eminescu, presa era libera si reporterii erau reporteri. Rolul reporterilor era sa informeze populatia, sa propage franturi de realitate pentru ca omul sa fie informat si sa poata stii pe ce lume traieste. Reporterul nu e un robot, transmite informatia in felul in care gaseste de cuviinta, adica subiectiv. Pana si robotii pot fi manipulati, pentru ca depinde de cine ii invata. Neutralitatea este o utopie.

Insa exista o mare diferenta intre nuantarea informatiei si transmiterea alaturi de informatie a talcuirii informatiei si activismul idelogic practicat de majoritatea presei in ziua de astazi. Evident ca avem mostenirea bolsevica unde presa era componenta principala in masinaria de spalat pe creier a partidului. Dar toti speram ca in libertate vom avea parte de altceva, de presa libera, cum este termenul consacrat. Presa care sa transmita informatia asa cum este, fara interpretari prea multe, fara presupuneri, fara minciun si mai ales fara coloratura ideologica de nicun fel.

Traim insa sfarsitul lumii si duhul epocii este unul deconstructiv. Asistam la deconstrucita istoriei, deconstructia popoarelor, deconstrucita biologiei, deconstructia culturala si in final chiar autodistrugerea prin metamorfozare a sensului cuvintelor. Libertate, democratie, pace, prosperitate, fericire sunt cuvinte care au cu totul alte sensuri acum decat acum 10 ani si cu totul altele decat acum 50 de ani.

Bunaoara, presa libera din ziua de astazi este de acord si chiar solicita cenzura. Libertatea de exprimare este vazuta ca interzicerea celor care spun altceva decat agenda ideologica a centrelor de putere la care sunt aliniate outleturile media respective. E mult spus centre de putere la noi caci suntem oarecum fii ploii. In razboiul mondial care se duce pe plan ideologic, noi suntem doar daune colaterale, adica la noi doar cad niste bombe ale unora, nefiind neaparat un teren de batalie prin lipsa noastra de relevanta. Dar daune colaterale fiind, bombele cad peste noi si trebuie sa identificam dusmanii si sa ii artam cu degetul. Este insa cineva preocupat? Este insa cineva constient de acest razboi si pregatit sa reziste? Cum poti rezista spalarii pe creier este insa un topic pentru un alt posibil articol.

Sa ne intoarcem insa la rolul presei si alunecarea rapida a acesteia inspre propaganda ideologica. In primul rand, trebuie sa subliniem ca cel putin la noi, de la nastere presa are ca raison d’etre activismul ideologic. Fie ca vorbim de Generatia Pro, fie ca vorim de antenele securistului aceluia, fie ca vobim de orice brand, existenta in sine a acestor trusturi are scop ideologic pentru ca finantele nu prea ies la calcule. Romania fiind o tara mica, chiar si cea mai puternica televiziune, chiar daca presupunem ca ar exista una singura si toti ne-am uita la ia, nu ar putea sa traiasca doar din veniturile din publicitate. Unele emisiuni ar putea, daca luam in calcul costurile operationale, dar ca trust, niciun trust nu poate supravietui financiar. Licentele sunt prima bariera si sunt puse astfel incat “accidentele” ca vreun investitor onest care ar dori sa faca profit sa nu poata accede cumva in clublu rezervat al portavocilor “autorizate”. Mecanismele de control sunt mai multe, dar uitati-va la penuria de posturi pe FM in ditamai largime de banda: cum de nu se gasesc investitori interesati sa porneasca un post FM cand piata e atat de virgina? Grecia are peste 1000 de posturi ca sa va faceti idee … Insa in Romania, licentele FM sunt prohibitive pentru ca toata lumea sa asculte pe Moise la EuropaFM si nu pe Chiazna sau vreun alt nealiniat reactionar care ar putea sa capete tractiune si sa puna bete in roate marsului necontrolat catre implozia societatii prin distrugerea familiei, a popoarelor si a individului in cele din urma.

Fara acoperirea sponsorilor si fara conexiunile cu partidele, presa romaneasca ar fi limitata la cateva organizatii minuscule, poate one-man-show cu capacitati limitate.

Daca pana mai ieri, principala batalie era politica si in rest, focusul principal era pe audiente, in ultimul timp asistam la o transformare periculoasa din batalia politica in batalia ideologica. Nu este deloc acelasi lucru, doresc sa clarific poate printr-un exemplu.

Sunt politicieni anti-gay de toate culorile: si in PSD si in PNL sa zicem. Acestia vor fi exterminati la Digi24 indiferent de culoarea politica. In acelasi timp, politicienii pro-gay, chiar si de la partidul lui Putin sunt periati si atitudinea lor este data ca exemplu. “Nici in Rusia lui Putin nu se intampla asa ceva” declara azi la TV, Cristian Parvulescu, unicul analist pe care Digi24 il cheama ca sa “analizeze” orice tema de la singura asociatie pro-democratie care exista in Romania. Ca si cum alte asociatii nu ar mai exista si ca si cum alti oameni nu mai au nimic de zis in tara asta, decat acest angajat al lui Soros. Banuiala mea este ca Parvulescu este chiar cenzorul ideologic si filtrul de orientari pe issues, dar asta e doar o banuiala.

Acelasi lucru insa este valabil si in SUA unde presiunea ideologica manifestata ani de-a randul, a reusit sa infecteze nu doar partidul democrat ci sa creeze un instinct de auto-cenzurare in intreaga presa, nealinierile fiind extrem de timide si riguros controlate. Nu va mai dura mult pana cand folosirea unui limbaj subversiv, codat va fi singura modalitate de a mai transmite si un mesaj sau o opinie nealiniata, pentru ca acrivia cenzorilor va impinge mereu limita a ce poti spune in toate directiile: sex, rasism, religie, avorturi etc. Dar in SUA mai exista deocamdata sperante si unii chiar declara sfarsitul dictaturii corectitudinii politice si trezirea marelui urias.

Romania insa cu o populatie functional analfabeta, cu o scoala deja distrusa sistematic, cu o intelighentie care lipseste cu desavarise, nu are nicio sansa sa poata opune rezistenta in razboiul ideologic, indiferent de vigoarea unor reflexe instinctuale in care am putea spera ca le avem, altfel spus neomogenitatea romanilor si reticenta aderarii la idei, prin alunecarea mai mult inspre sentimente si stari psihologice ne fereste putin ca sa fim facuti praf de inamici. Insa status-quo-ul nu garanteaza un viitor mai bun, pe masura ce si armele acestora vor fi mai tunate pe parametrii poporului roman, asa cum Daciile sunt cu garda inalta ca sa faca fata drumurilor proaste romanesti. Este doar o chestiune de timp …