Câteva scenarii pentru Europa

  1. Grecia intra in faliment
  2. Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori);
  3. Germania renunta la euro;
  4. Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori);
  5. Europa se destrama, lumea se prabuseste: bancile cad, sistemul financiar inceteaza sa mai functioneze, comertul international este blocat, statele intra in disolutie.
  6. “Singura” solutie

Sa le luam pe rand, cu mentiunea ca mai multe scenarii se pot desfasura in paralel, asa cum unul il poate precede pe altul.

1. Grecia intra in faliment

Daca creditorii ar fi permis, Grecia intra de mult in faliment. Insa creditorii nu vor sa aiba pierderi si mai ales nu vor sa creeze precedente, pentru ca dupa Grecia ar putea urma si Irlanda si Portugalia si altii. Intrarea in faliment din proprie initiativa ar insemna un curaj nebunesc al politicienilor greci de care nu sunt in stare pentru ca daca erau o faceau deja cand situatia nu era atat de fierbinte ca acum. Intrarea controlata in faliment ar fi fost solutia optima pentru ca ar fi evitat calvarul prin care trece acum economia Greciei si ar fi permis pietelor sa poata prelua socul in conditii optime, stiut fiind ca perceptia este mereu mai dureroasa ca realitatea, cum spunea Isarescu astazi ironic (ca o paranteza, as fi curios daca nu ar avea ce sa manance ce l-ar durea mai mult: perceptia ca are burta goala sau realitatea ca in burta lui chiar nu e nimic). Programat sau neprogramat, falimentul Greciei este cel mai probabil scenariu care ni se infatisaza acum. Ce va urma insa depinde si de contextul in care se va intampla.

2.  Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori)

Se discuta mult despre posibilitatea ca Grecia sa renunte la euro si sa revina la drahma. Solutia aceasta ar fi impusa in ideea ca nefiind in stare sa plateasca datoria externa, Grecia va trece la drahma, va da decret ca datoria externa sa fie platita in drahma, va devaloriza drahma in raport cu euro, va tipari drahme cat o sa fie nevoie si isi va plati astfel datoriile. In acest scenariu ar fi de mentionat:

– creditorii vor avea de pierdut imens, drahmele pe care le vor primi de la greci nu le vor fi de mare ajutor; bancile vor fi nevoite sa reevalueze asseturile pe care le detin in jos si prin urmare vor avea nevoie de capitalizare fara de care vor pica una dupa alta, ca un domino virtual; marea problema este ca o simulare a expunerilor nu se poate face, nimeni nu poate stii in avans toate interdependentele intre institutiile financiare;

– grecii vor avea de pierdut si ei, mai ales pe termen scurt: cu drahma lor nu vor putea cumpara nimic din afara, foarte probabil hyperinflatia va incepe chiar in prima saptamana de la schimbare; asadar, parte din datorie o vor suporta si oamenii prin devalorizarea monezii; puterea drahmei va fi data de puterea exportului si a serviciilor oferite de greci, insa intr-o economie ravasita deja de criza, va dura mult pana cand drahma va insemna ceva si va ajuta la revenirea nivelului de trai al populatiei macar la cel actual, cu toate masurile de austeritate luate;

– porcusorii vor suferi prin explozia dobanzilor si a primelor de risc deoarece investitorii vor fi precauti in a mai oferi bani altor state aflate la ananghie pentru a nu pati la fel ca in cazul Greciei; dar nu doar porcusorii, cu exceptia Germaniei si a catorva state nordice care sunt creditori care vor beneficia de dobanzi mai mici – pentru ca banii trebuie sa fie investiti undeva – toti ceilalti vor plati mai mult pentru a lua credite; aceasta situatie nu va duce decat la o escaladare in lant a crizei datoriei suverane

 3. Germania renunta la euro

Dintre toate, acest scenariu este poate cel mai putin plauzibil deoarece Germania fiind creditor, ar avea de pierdut imens in caz ca ar renunta la euro si ar trece la marca. In ziua urmatoare trecerii la marca, aceasta ar exploda, asa cum a facut-o si francul elvetian. Nu doar exporturile germane ar avea de pierdut, dar mai ales bancile care au creditat pe greci si pe alti porcusori in euro. Iar cum euro va pica, mai ales in raport cu noua marca, aceste credite vor cadea si ele si bancile de asemenea vor avea de umplut gaurile care vor rezulta din aceasta situatie. Presupunand ca Germania va tipari pur si simplu marca cum fac americanii cu dolarul, este greu de estimat daca ce se va tipari va acoperi gaurile bancilor, presupunand ca banca nationala va accepta un fel de TARP german.

In acest scenariu, este greu de gandit ce vor face ceilalti daca locomotiva europeana va inceta sa mai mearga inainte. Cu siguranta toata Europa va trebui regandita.  Euro nu va mai avea sens sa existe si probabil urmatorul pas va fi renuntarea la euro a tuturor statelor. De aici inainte, deja ceata este totala, nimic nu poate fi prevazut. Pe cat de putin plauzibil pare acest scenariu, poporul german asta vrea si pentru asta va lupta: noua marca. Germanul de rand cu greu intelege situatia prezenta si nu isi doreste altceva decat sa nu mai finanteze din banii lui pe grecul care nu e in stare sa isi plateasca ratele la credite. Prin urmare, politicienii care vor propune intoarcerea la marca vor avea de castigat, mai ales cand recesiunea va musca adanc si din economia germana, somajul va creste si neamtul de rand va simti mai mult decat la nivel psihologic “povara” Greciei.

Este paradoxal cum Al doilea Razboi Mondial a pornit din povara datoriei nemtilor pe care o aveau fata de altii, iar razboiul care bate la usa va porni ca o consecinta a economiilor pe care ei le au sub forma de credite catre altii.

4.  Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori)

Am mentionat in titlul acestui scenariu ca este vorba de guvern pentru a intelege clar ca nu bancile germane care i-au imprumutat pe greci vor pierde, ci guvernul prin participarea la EFSF. Acest scenariu este cel care se desfasoara in prezent, insa nu se stie pana cand va tine si pana unde va merge. Pentru a putea sa ii imprumute periodic pe greci de sumele imense pe care le au de cotizat la bancheri, guvernul german trebuie sa “mangaie” ego-ul nemtesc si sa arate ca grecii se pocaiesc si regreta pentru “betia” cheltuielilor in care s-au balcarit pana acum. Iar dovada cea mai clara ar fi acceptarea unor masuri de austeritate cat mai drastice, ceea ce e greu de crezut ca se va intampla. Cu fiecare episod din acest horror show, protestele se agraveaza si poporul grec iese in strada. Pana cand, vor zice grecii? Pana cand sa platim bancherii petru creditele masluite oferite politicienilor corupti? Austeritatea va aduce cu ea o cadere economica si mai mare, o dobanda la credite si mai mare si va cere guvernului Germaniei periodic sa convinga poporul german ca gata, aceasta este ultimul trabuc pe care il mai ofera grecilor, dupa care isi ia mana de pe ei.

Daca acest scenariu va mai persista ceva vreme, e posibil ca chiar daca Germania plateste, alte state europene sa nu contribuie cu partea lor la fondurile din care va fi salvata Grecia, ceea ce va pune Germania cu adevarat in situatia de ultimul care stinge lumina. Finlanda se afla in prezent in situatia aceasta, blocand eliberarea transei curente de imprumut catre greci.

Pe de alta parte, avand in vedere cifrele financiare ale altor state, nu e decat o problema de timp pana cand Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda vor fi in aceeasi situatie ca Grecia. Ce vor face nemtii atunci? Sa tipareasca euro, cum fac americanii? In aceasta situatie, valoarea euro va pica si bancile germane vor avea de pierdut, ca de altfel toti creditorii Greciei si celorlalti porcusori.

5. Europa se destrama

Mai are rost sa comentam ceva? Nu va fi sfarsitul lumii si nici al Europei, dar … cine nu are sabie sa isi cumpere.

6. “Singura” solutie

Nimic nu este intamplator si cei care au ochii de vazut pot sa vada ca anumite dezechilibre au fost plasate in sistem inca din inceptie tocmai cu scopul de a-l face vulnerabil la un moment dat. Pe scurt, orice student de economie ar putea sa spuna ca o politica monetara unica fara una fiscala unica, mai devreme sau mai tarziu va duce la dezechilibre fatale. Care sa fie motivul pentru care s-a facut aceasta? Cel mai evident pare a fi acela ca fondatorii ideii europene au sperat ca unificarea politica si fiscala sa fie realizata mai repede decat s-a realizat si sa anihileze astfel dezechilibrele acumulate pe parcurs. Motivul pentru care nu au facut-o de la inceput este evident: nici un popor nu ar fi renuntat la suveranitatea totala de la inceput. Asa, pas cu pas, oamenii s-au obisnuit: ba cu un Masstricht care permitea libera circulatie, ba cu euro care ne ajuta sa cumparam oriunde orice cu el fara sa mai ne complicam cu schimburi valutare, ba cu un parlament european unde sa avem si noi trimisii nostri etc. Unificarea nu a mers conform planului, presedintele care il avem acum e o mascota, nu are nici o putere. Prin urmare, a intrat in functiune planul B: nu vreti unitate, nu aveti incotro. Asa s-a ajuns ca presedintele unei tari libere care se crede independenta, sa ceara impetuos federalizarea si unificarea totala a tarilor europene.

Dar oare va rezolva unirea problema creditelor? Si in plus, ce unitate sa mai reusim azi, cand disensiunile sunt atat de mari si cand ideea europeana pierde terenul oricum alunecos pe care cu greu il dobandise? Este posibil ca arhitectii acestei lovituri cu manta sa fi subestimat potentialul de ura reciproca intre popoarele europene chiar si dupa “dolce-vita” anilor in care am fost impreuna europeni. Este uimitor cum doar dupa 2 ani de criza si 1 an de ajutorare a Greciei, nemtii nu prea mai au curaj sa puna piciorul pe plajile grecilor (sau poate nu ii mai inghit pe greci). Asadar, chiar daca la nivel politic se incearca implementarea ideii salvatoare ca unitatea totala este solutia, la nivelul popoarelor, criza vine din afara, ceilalti sunt de vina:  infernul sunt ceilalţi, cum spunea Sartre.

Cu toate acestea, banca europeana sau de ce nu banca globala, va fi solutia miraculoasa finala, pentru ca acesta este si scopul dorit. Elitele au provocat criza actuala nu pentru ca nu aveau bani de ajuns ca sa cumpere orice si sa faca orice, ci pentru ca isi doreau si putere sa domine toata lumea. Iar banca mondiala va fi parghia prin care elitele vor monitoriza si vor controla cele mai mici aspecte ale vietii de zi cu zi ale oamenilor, de la cumpararea unei inghetate pana la istoricul opiniilor fiecarei persoane cu privire la o problema anume.

Setea de putere este greu de inteles pentru ca banii sunt in general in centrul atentiei. Insa pentru cei care au toti banii pe care si-i doresc si isi permit orice, nu le-a mai ramas alta distractie decat joaca de-a Dumnezeu: ingineria sociala.

Articole recomandate:

Peste jumatate dintre germani vor revenirea la marca

Germany Will NEVER Leave the Eurozone—Because It Can’t

Marea Britanie: referendum pentru iesirea din Uniunea Europeana?

Marc Faber / Ce urmează

[8 Ianuarie 2011]

Guvernul SUA va intra in implozie, inainte sa intre in faliment – cu alte cuvinte nu vor mai putea plati dobanda la datorii – pe masura ce deficitul creste, dobanzile cresc. Inainte sa intre in implozie, va tiparii bani si va genera inflatie in incercarea de a evita falimentul. Aceasta nu va functiona, asa ca urmatorul lucru va fi sa intre in razboi, si apoi se va alege praful de tot.

Câteva previziuni despre 2011

Dupa ce mi-am spus opinia despre 2011 aici, am sa incerc sa fac mai jos o recenzie a catorva previziuni ale altor  oameni despre ce ne va astepta in 2011. Prin oameni mentionez ca nu inteleg si politiceni care oricum mereu spun despre viitor ca va fi bine si despre trecut si prezent ca e vina altora ca e rau. Dar nu doar politicienii o dau in bara. Se pare ca devine deja o constanta ca realitatea sa depaseasca cele mai pesimiste previziuni. Iata aici, de exemplu, cum mai multi au dat-o in bara referitor la 2010.

In primul rand, politicienii nu pot sa transmita decat un mesaj optimist deoarece ipocrizia, miciuna si prostia sunt cateva din “cerintele” jobului lor. Pe de alta parte, pentru ca un politician sa poata pregati cum trebuie poporul pentru vremuri grele si foarte grele, mai intai ar trebui sa fie el pregatit si in al doilea rand sa aiba darul sa gandeasca solutii si sa le prezinte oamenilor. Bineinteles, ar fi nevoie de oameni priceputi pentru a indeplini aceste cerinte in timp de criza iar in prezent in Europa poate doar Franta si Germania au asemenea oameni. Ma refer in principal la Ministrul de Finante al Frantei, Christine Lagarde si de Angela Merkel. Prima – o femeie desteapta  si curajoasa, a doua o fricoasa si o nepriceputa dar o femeie simpla cu dragoste de popor. A plecat urechea in jos si a ascultat de consilierii priceputi pe care nu i-ar fi avut daca nu i-ar fi pasat de oameni. A reusit astfel sa duca Germania pe culmile performantei din ultimii 20 de ani, Germania fiind mai bine acum decat inainte de criza. Dar revenind la previziuni, in nici un caz pe politicieni nu are sens sa ii ascultam, mai ales pe cei de la noi. Mentionam totusi ca previziunile politicienilor romani asupra 2011 sunt extrem de pozitive: vom iesi din nou din criza si vom vedea ca ce au facut ei a fost bine.

Bancherii sunt o alta specie de oameni care desi stiu multe spun putine. De fapt, probabil ei stiu cel mai bine cum o sa fie viitorul, deoarece au la indemana situatiile financiare si evolutia in timp a firmelor si oamenilor si pot astfel sa simuleze numeroase modele si sa ia cel mai bine pulsul economiei. Ca o mica paranteza, in documentarul  Meltdown – The Secret History of the Global Financial Collapse exista o mentiune la un schimb de emailuri intre doi bancheri la inceputul anului 2007 cand unul spunea celuilalt ca “casa se poate prabusi in orice moment” – referindu-se la criza creditelor sub-prime. Sa nu ne asteptam insa vreun bancher sa spuna ca in 2011 urmeaza sa pice mai multe banci si o gramada de oameni sa-si piarda economiile. Asta ar insemna taierea crecii de sub picioare. Insa ascultand previziunile bancherilor putem sa simtim cum le tremura vocea cand vorbesc despre economia in 2011 (vezi Economia in 2011The Money Channel). Am apreciat insa sinceritatea lor cand vorbesc despre cresterea falimentelor dar va invit sa observati cum imbrobodesc lucrurile cand discuta despre principala lor problema: cresterea restantelor. Domnul Ghetea de exemplu vorbeste despre scaderea profitabilitatilor bancilor cand de fapt nu profibatilitatea ci supravietuirea intregului sistem este adevarata problema. In domeniul bancar avem insa un element pozitiv: cresterea depozitelor. Din pacate depozitele cresc pentru cei bogati nu pentru cei saraci, dar totusi acesta este un trend care semnifica faptul ca oamenii au inceput sa cheltuiasca mai putin si sa economiseasca mai mult, adica sa fie mai cumpatati. Cumpatarea nu poate duce decat la stabilitate pe termen mediu-lung, cosumul exagerat ne-a adus in situatia in care suntem si i-a adus in genunchi pe cei care s-au lungit mai mult decat le-a fost plapuma. Tot o garantie ca bancile nu vor cadea este si fermitatea cu care FMI a pus la colt Guvernul Romaniei cu privire la Ordonanta 50, cerand si obtinand ca modificarea comisioanelor sa nu se faca retroactiv, ceea ce ar fi redus din profiturile bancilor. Din aceasta putem intelege ca si atunci cand va fi si mai greu pentru banci FMI va cere guvernului ca acestea sa fie salvate, asa cum FMI face si la el acasa, in SUA unde bancile sunt “prea mari ca sa cada”. Iar pentru ca Romania nu este Islanda unde oamenii s-au rasculat, au dat jos cu guvernul si au gonit FMI-ul, la noi bancheri pot dormi destul de linistiti: altii au grija de ei.

Sa trecem de bancheri si sa ne oprim la un articol din suplimentul “Economia in 2011” al Money Express. In interviul cu Daiana Voicu, Managing Director al Willbrook Management International am gasit o descriere scurta si cuprinzatoare a crizei in care ne aflam si a ceea ce ne asteapta in 2011:

La nivel macroeconomic international n-as putea spune ca avem vesti foarte bune. Tarile care sa aiba o stabilitate si o crestere economica corecta sunt rare. Putem sa ne referim la anumite zone inca de emergenta, precum Brazilia sau China, economii care inca au un ritm de crestere sustinut, care fac eforturi sa-si ajusteze parametrii economici si sa previna crizele viitoare. In rest, ne aflam in fata unei Japonii cu tarele ei, a unei Americi cu probleme care se acutizeaza din ce in ce mai mult. Ne uitam la o Europa care urmareste un model american intrat in criza, o criza care se adanceste si care bineinteles ca se va reflecta foarte dur si in Romania.

Toate eforturile de pana acum ale guvernelor par a fi fara rezultat. Avem un sistem financiar bancar international care a fost mancat de un cancer generalizat si care face eforturi mari pentru a-si reveni, un sistem bancar pe care economiile nu se mai pot baza in anii care vor veni. Guvernele, iarasi, nu mai pot fi considerate un punct de sprijin pentru anii viitori, avand in vedere problemele cu care ne-am obisnuit.

Mi-a atras in special atentia formularea de cancer legata de sistemul bancar international. Si eu ma gandeam ca in timp ce lumea e bolnava de cancer – si nu doar finantele – la noi se discuta doar de probleme minore gen astenie si mici dureri de cap si bineinteles cancerul se trateaza cu regim alimentar si cu aspirina in loc sa trecem pe citostatice.

O analiza interesanta asupra 2011 o face si Radu Soviani. Redau mai jos concluzia sa:

Cert este că nu poate să existe recuperare economică însoțită de tăierea dramatică a deficitului. Nici măcar din pix, cum vor încerca să o declare. Prin urmare, pregătiți-vă pentru un nou an ratat.

Sa trecem insa la cateva pareri si ale strainilor, ca sa ne facem o imagine cat mai vasta la ce ne putem astepta, tinand minte bineinteles ca singura certitudine legata de 2011 este incertitudinea.

Ca inca o paranteza, intr-un interviu pe Bloomberg un invitat a prezentat o metafora asupra vremurilor in care traim. Daca pana acum a fost liniste presarata cu furtuni pe ici pe colo, de acum au inceput furtuni presarate din cand in cand cu liniste.

Voi incepe cu Peter Schiff, cel care a prevazut extrem de precis prabusirea imobilialelor, criza creditelor, problemele bancilor si reactia guvernului american. Pentru cei care inca nu il cunosc pe Schiff, clipul Peter Schiff was right este un “must see” pentru ca dovedeste ca multi stiau si multi vedeau problemele inca inainte ca lucrurile sa inceapa sa se desfasoare. Din pacate, multi inca nu inteleg nici acum cauzele si mecanismele crizei. In 2010 insa Schiff nu prea le-a nimerit, previziunile lui legate de caderea dolarului, cresterea ratelor dobanzilor interbancare si hiperinflatia inca se lasa asteptate. Deci nimic nou, pentru 2011 Schiff are acelasi discurs ca acum un an, care merita insa reascultat. Ar fi totusi de mentionat ca dolarul chiar daca nu s-a prabusit, prea bine nu i-a fost, deci intr-o oarecare masura Schiff a avut dreptate si probabil si celelalte previziuni ale sale se vor intampla.

Roubini nu se asteapta la un double dip pentru SUA, desi multi nu recunosc inca nici macar ca americanii au scapat de dip.

Celente isi face meseria de cercetator de trenduri si se asteapta ca 2011 sa fie in primul rand anul in care oamenii se vor ridica impotriva masurilor de austeritate pe care guvernele sunt nevoite sa le ia.

De departe cea mai interesanta analiza a ce ar putea fi 2011 ii apartine lui James Rickards si a fost facuta la seminarul 2010-2011 Rethinking the Future International Security Environment pentru Pentagon. Despre aceasta prezentare am mai scris aici si nu voi mai spune nimic, decat ca intre timp am aflat ca Rickards este si el oarecum implicat in afacerile cu aur, asa cum Schiff si-a deschis fond de investitii in 2010, deci ambii au anumite interese si pot sa fie direct interesati de o prezenta un punct de vcedere care sa ii favozizeze pe viitor, desi daca Schiff este total ignorat de administratie, Rickards este chiar consultant pentru National Security.

Bineinteles, pe la Bloomberg s-au plimbat nenumarati analisti care au tras semnale de alarma cu privire la 2011 si la faptul ca Europa inca se zvarcoleste ca pestele pe uscat. Nici nu a inceput insa bine 2011 si deja incep sa se contureze anumite directii. De exemplu, China da o mana de ajutor Spaniei dupa ce i-a ajutat anul trecut si pe Greci. Putini isi pun problema insa ca pentru a le da euro spaniolilor, chinezii trebuie sa vanda dolarii, asadar incet-incet China trece de partea Europei in lupta euro-dolar, ceea ce nu inseamna decat inca o piatra in carca americanilor care se confrunta pe langa aceasta subminare lenta dar sigura a puterii lor – dolarul – cu probleme interne legate de tiparirea hartiilor: republicanii incep sa strige “de-ajuns!” in timp ce Obama nu are un plan B si probabil ca si ai nostri politicieni, nu ia seama la ce au de spus specialistii.

Ca o concluzie, marea dilema este daca in 2011 va crapa buba si in SUA si in ce masura sau daca va crapa si mai mult in Europa si daca va putea Europa sa supravietuiasca si de data aceasta. In bine nu ne putem intr-adevar astepta la nimic, dupa cum sublinia doamna Daiana Voicu, orice revenire va fi falsa, semnalele vor fi ca si pana acum de scurta durate si fara consistenta. Prabusirea lumii continua si a noastra continua poate si mai repede, iar asa cum Murphy spunea: “Cand lucrurile pot sa mearga si mai rau, vor merge”, sa ne pregatim de si mai rau.

Ce ne aşteaptă în 2011?

27 Noiembrie 2010

As incepe mai intai cu un disclaimer. Acest articol este pur si simplu o gulma proasta, nu intentionez sa sperii pe nimeni, nu am nici pregatirea, nici cunostintele ca sa pot sa fac eu previziuni economice si cu atat mai mult politice. Dar nu doar la nivelul premizelor analiza mea este un pur act de imaginatie, ci si tot articolul va rog sa il luati ca pe o poveste, sau mai bine zis ca o “trancaneala” cum tot zicea Isarescu zilele trecute. Si nu doar acest articol, ci tot blogul meu, prin definitie este o trancaneala si nu il recomand ca nimic mai mult decat atat.

Cu privire la 2011,  doresc sa pun in garda pe cei care se lasa amagiti de visurile optimiste ale unora sau altora care apar pe ecranul de sticla incercand sa faca oamenii sa uite de amarul zilei si sa viseze la timpuri bune. Nu vor veni timpuri bune, fratilor, ci ne asteapta timpuri din ce in ce mai proaste, cate un pic, pic, pic, pana n-o mai fi nimic de supt de la noi. Nu va lasati amagiti de nici o prognoza pentru ca prognoze false au fost si vor mai fi.

Dar sa vedem mai intai care este situatia, unde ne aflam, ca sa stim unde vom ajunge. La nivel mondial, ne aflam in punctul in care ultima zvacnire a economiei a fost provocata de stimulii guvernamentali pe care mai toate tarile le-au facut, mai putin Romania pentru ca nu prea a avut cu ce. Principalele stimulente au fost in China si in Germania. SUA nu se pune deoarece banii s-au dus la bancherii pentru speculatii si acoperirea gaurilor, insa chinezii chiar au construit foarte mult, au investit si au cumparat tot ce au putut, de la aur si cereale pana la BMW-urile nemtilor. Asadar, aceasta “revenire” isi consuma acum ultimele false cresteri urmand sa trecem printr-o noua perioada de “turbulente” de natura inca necunoscuta si de gravitate fatala sau poate inca nu de gravitate fatala.

Sa vedem in continuare insa ce ar insemna gravitate fatala, ca sa incepem cu ce este mai rau. Din punctul unora, cel mai rau lucru care se poate intampla este un razboi mondial. Dupa parerea mea, nu acesta este cel mai rau lucru care se poate intampla, ci un razboi mondial in urma caruia sa vina antihrist. Dar sa trecem peste aluziile apocaliptice, apocalipsa este un capitol special care nu il vom trata aici, din cauza ca oricum este tratat din abundenta peste tot, de la cursurile “biblice” ale protestantilor pana la blogurile si conferintele “neo-marturisitorilor” ortodocsi luptatori anti-cip si anti-noua ordine mondiala.

Dar de ce un razboi mondial nu ar fi cel mai fatal punct terminus al acestei crize? Oricat de dramatic ar parea inca un razboi mondial in ziua de azi, cand exista atatea arme nucleare si atata foc cat sa piara tot ce misca, parerea mea este ca moartea uneori e de preferat altor consecinte. Iar o consecinta a actualei crize mondiale, poate fi si degradarea totala a societatii, dezintegrarea totala nu doar a statelor si a societatii in ansamblul ei, dar si a principiilor care guverneaza societatea actuala, a umanitatii care mai exista. De exemplu, in zilele noastre, la sate nu se fura nu pentru ca exista politie, ci pentru ca oamenii se cunosc intre ei, se respecta si stiu ca daca furi, e posibil sa ti-o furi. Frica, rusinea si alte legi nescrise tin societatea in picioare desi statul se vede foarte slab de acolo, poate doar prin micile pensii pe care le mai primesc batranii si prin biscuitii europeni care ii primesc cei saraci. Deci societatea umana poate supravietuii dezintegrarii statului, ba poate chiar ajuta la renasterea acestuia pe baze mai bune.

Un exemplu il constutie Cuba care a supravietuit crizei petroliere prin puterea comunitatii. In timpul Imperiului Sovietic, Cuba era dependenta de petrolul acestora pe care il primea in schimbul zaharului produs dar mai ales pentru pozitia sa geografica din coasta SUA. Dupa destramarea URSS-ului, Cuba s-a vazut fara petrol, fara bani si fara sansa de a exporta zaharul lor nicaieri din cauza pretului prea mare: ardeau mai mult pe gaz decat scoteau pe ce produceau. Astfel, s-a ajuns ca societatea sa se afle in pragul destramarii, nu mai era nimic industrie, masinile mergeau cand si cand, curentul se da cu ratia, toate erau la ratie, etc. Un film despre asta il puteti vedea aici, v-il recomand.

Sunt insa si exemple negative, cum ar fi Romania care dupa prabusirea dictaturii ceausiste, a cazut pe mana hotilor, a fost pradata de ce mai ramasese de pradat iar apoi daca nu era vestul sa ne crediteze, ajungeam un fel de tara a baronilor locali, o oranduire medievala cu zone de infulenta, impartiri de felii, armate de bodyguarzi, legea banului etc. O buna parte din astea le avem si acum, insa istoria incepuse sa se miste intr-o directie periculoasa inspre care acum nu se mai misca.

Marea problema a situatiei actuale o constituie datoriile mari si perspectivele de revenire mici. Si nu doar in Romania sau in Europa, ci in intreaga lume, de la americani pana la japonezi. Dupa cum vedem, tara cu tara pleaca acum genunchii in fata FMI-ului si a europenilor (cei din nord, care mai au bani) pentru a se imprumuta ca sa poata sa plateasca costurile minime de supravietuire a statului. O alta problema o constituie de asemenea sistemul financiar mondial bazat pe bani ireali (moneda fiat), un fel de cazino global in care noi primim cips-uri ca sa jucam la ruleta (banc-note) si doar unul din cateva milioane este castigator, iar castigatorii principali sunt de fapt patronii casinoului (bancherii) care primesc bani reali de la noi (adica munca si bunuri reale) pentru cips-urile pe care ni le dau ca sa putem juca (sa traim).

M-a amuzat recent cum presa a facut cu ou si cu otet pe un politai care a zis ca camataria nu e crima. Multi s-au oripilat de aceasta atitudine a unui om care ar trebui sa reprezinte integritate si moralitate, dar nici unul nu este oripilat de faptul ca BNR micsoreaza RMO-ul la banci ca acestea sa poata sa aiba lichiditati si sa crediteze statul desi statul ar putea sa se imprumute direct de la BNR la o dobanda mult mai mica, reusind astfel sa scape de povara unor dobanzi din ce in ce mai mari fara nici o speranta de a scapa de ele. Cu alte cuvinte, camatarie.

Sa vedem dar ce se poate intampla in 2011, in afara de un posibil razboi mondial. Dupa parerea mea, 2011 va fi un an putin mai prost ca 2010. Dupa Irlanda va urma Portugalia, Spania, noi vom apela din nou la FMI. Salariile se vor taia din nou, euro va exploda, guvernul chiar va incepe sa dea afara din bugetari si numarul firmelor falimentare va creste. Cam asta cred eu ca se va intampla pe la noi. Vestea cea buna este ca bancile nu cred ca vor pica inca in 2011, multe au facut restructurari de credite dand inca o bula de aer celor care inoata in apele adanci ale pietei muncii cu ale sale scaderi de cereri, scumpiri de materii prime si schimbari frecvente ale legislatiei. Numai din felul cum zboara legile de la o zi la alta putem vedea insa ca in plan politic si legislativ anul 2011 va fi unul mult mai agitat ca 2010, nefiind excluse mai multe proteste spontane care o sa se lase cu si mai multe batai cu jandarmii si poate chiar cu greve generale care insa ca de obicei nu vor avea nici un succes din lipsa unitatii oamenilor muncii din Romania.

Vor fi insa si lucruri bune in 2011? Cu siguranta, asa cum se spune, criza inseamna si oportunitati si vor fi firme si oameni care vor beneficia din greu de aceste oportunitati. De exemplu, petru ca Fiscul din Dolj nu prea mai are juristi, probabil ca si mai multe firme vor fi tentate sa lupte cu criza prin evaziune. De asemenea, si camatarii vor avea foarte mult de castigat, mai ales daca vor deveni oameni seriosi, bancile fiind ocupate cu creditarea statului si refinantarile de credite. In plus, cei care produc pentru Germania nu vor face fata comenzilor, avand in vedere cererea mare de componente a industriei Germane, care a facut ca de exemplu Volkswagen sa opreasca productia la Passat deoarece nu a avut piese.

Incertitudinea este insa singura certitudine in 2011, dar mai degraba o incertudine cu minus in fata, adica ce lucruri rele se (mai) pot intampla. Personal nu am incertutidini cu privire la lucrurile bune care se pot intampla. Exclud orice crestere economica a Romania, orice revenire din criza si voi fi placut impresionat daca FMI va continua sa ne imprumute, daca Euro nu va ajunge la 6 lei si daca salariile nu vor fi taiate cu 50%. Daca astea toate se vor intampla, este posibil ca in 2012 sa putem spera la o revenire, deoarece cu un curs de euro la 6 lei, romanii vor incepe toti sa faca agricultura pentru ca abia atunci se va merita, cand painea va fi 5 lei si un kilogram de carne 50 de lei.

In final, iata cateva linkuri care vin cumva sa sustina de ce cred eu toate cate am spus:

Balonul Imobiliar: Azi sunt traficati creditacii, mâine o sa fim vânduti toti

De aceea, daca mai are un dram de demnitate, regimul actual ar trebui sa puna piciorul în prag si sa-si precizeze clar pozitia: este de partea populatiei sau a FMI si a bancilor? De fapt, ce se spera? Bancile au facut mari greseli în România si unele dintre ele, chiar daca nu vor da faliment în 2011, vor da sigur în 2012 sau în 2013 chiar si cu ajutorul FMI. Nu vor scapa. Sau poate vor fi recapitalizate de bancile-mama din vest si atunci vor scapa, dar daca e sa traga nadejdea pe ce se întâmpla si se va întâmpla în România, sigur vor avea mari probleme. Poti sa iei doua piei de pe un om, trei, sapte, dar nu o suta. La un moment dat nimeni nu-si va mai plati ratele, indiferent de riscurile presupuse de acest gest.

The Wall Street Journal: Angela Merkel vedem probleme serioase pentru euro

Wall-Street.ro: Economia in 2011: Cum o vad analistii

Darryl Robert Schoon: Pariul in vremea sfarsitului

Capitalismul, un sistem bazat pe credit si datorie care a produs 300 de ani de crestere este acum pe moarte. Sistemul bancar bazat pe indatorare a creat nivele de credit atat de mari incat nici macar creditul cu dobanda de 0% nu mai produce crestere. Problema actuala nu este lipsa creditarii ci excesul de datorie.

The Wall Street Jornal: Criza datoriei  in zona euro se escaladeaza – se pare ca Spania o sa pice  mai devreme decat se astepta