Man Plans God Laughs – proverbe comentate

Man Plans God Laughs este traducerea în engleză a proverbului idiș Der mentsh trakht un got lakht. În română, eu traduc “Omul plănuiește, Dumnezeu rânduiește”. Proverbul original sugerează, că Dumnezeu pur și simplu râde de om. Ca un Atotputernic care își exercită dreptul de intervenție, pune bețe în roate planurilor omului – cam asta ar fi o interpretare simplistă la prima mână. Evident că înțelesul este cu totul altul. Dumnezeu este Atotputernic și tot ce face – în legătură cu omul – este pentru binele omului, din dragoste de om. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Ioan 3, 16-17 Dumnezeu este iubire și iubirea este chiar ființa lui Dumnezeu. Iubirea umană, atât cât o poate înțelege prin experiență omul este doar măsura apropierii sau depărtării de Dumnezeu, de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu. Iubirea teoretică, rațională, binele abstract este doar un ecou al unei memorii sau intuiții pe care omul căzut o are despre ce poate fi iubirea. Și ca orice ecou este doar o umbră de adevăr, doar o sugestie, doar o deformare. Căci tot ce există, inclusiv îngerii căzuți și oamenii pe care i-au tras și îi trag după ei sunt rezultatul iubirii, un potențial ratat, neîmplinit al unei iubiri inifinite care ar fi fost posibilă dacă nu ar existat căderea. Dar să ne întoarcem la proverb și la ce ne spune el. În esență proverbul este un apel la realism. Realitatea ne învață că oricâte planuri am face noi, rareori se împlinesc și rareori apucăm să ne bucurăm de ele, rareori o lucrare planificată este dusă la capăt cum trebuie și apucă să dea roade, să-și împlinească rostul. De ce se întâmplă asta? Din lipsa de calcul. De cele mai multe ori calculăm greșit ce putem face și ne punem în cârcă proiecte prea mari. Proasta calculare este specifică mai ales caracterelor entuziaste dar nerealiste dar are a face și cu ambiția și mândria prostească de a face ceva care să dovedească ceva … Este greșit dacă intepretăm proverbul ca un apel la un stil de viață de tip dolce vita … sau nihilist: orice-aș face, degeaba mă zbat că Dumnezeu va râde oricum de mine … În primul rând trebuie să înțelegem că orice facem, dacă este voia lui Dumnezeu se va face și orice facem, dacă nu este voia lui Dumnezeu nu prea are șanse să se facă. Uneori, Dumnezeu, dacă poate – și de multe ori poate – lasă voia noastră să se facă, deoarece libertatea noastră dictează. Unde nu mai dictează libertatea noastră este acolo unde libertatea noastră începe să lovească în libertatea altora. Dar Dumnezeu nu este un garant al protecției libertății omului și lumea este doar un câmp de bătălie pentru războiul spiritual nevăzut care se duce pentru

Read more

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul – proverbe comentate

Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale (Luca 12, 15) Poate unul dintre cele mai sceptice proverbe românești. Înțelegerea este simplă pentru toată lumea: nu orice lucru lăudat de altii, se ridică la măsura asteptarilor noastre sau corespunde nevoilor noastre. Proverbul se potriveste deopotriva la locuri cat si la oameni, poate chiar mai mult la oameni. Ce imi place la acest proverb este ca nu indeamna renuntarea totala la o promisiune, ci pastreaza o umbra de speranta dar o asigura cu o doza suficienta de scepticism. Se puteau probabil gasi variante la acest proverb prin care sa fie anulata total orice sansa de a gasi ceva la pomul laudat. De exemplu, autorul putea zice: “la pomul laudat, o sa te-ntorci cu coada-ntre picioare”. Nu excludem insa ca prima data formula sa fi venit tocmai in urma unei intamplari reale. Cine stie ce Pacala o fi trecut prin vreun sat si o fi laudat un pom plin de roade. Apoi cine stie ce Tandala s-o fi dus la acel pom cu sacul si s-a intors cu el aproape gol. Evident s-a facut de ras. Proverbul ne fereste nu atat de pericolul amagirii si al consumului degeaba al energiei, cat mai ales de oprobiul public si batjocura pe care cel care se arunca inainte fara sa judece si-o primeste pe dreptate de la societate. Umbra de optimism din proverb se intrevede in aceea ca suntem totusi indemnati sa ne ducem. Ducandu-ne, evident vom fi in masura sa analizam situatia corespunzator si sa ne intoarcem daca va fi nevoie cu sacul sau cu caruta poate, in functie de ce am vazut. Ne-am putea intreba care ar fi totusi problema daca ne-am duce cu sacul, daca tot ne ducem? Un sac nu este atat de greu de carat. Raspunsul ar fi ca in afara faptului ca vom parea ridicoli si ne vom face de ras, ne vom fi facut sperante desarte, ne vom fi amagit. Proverbul poate de asta incearca sa ne fereasca mai mult, de amagire, caci de drum pare clar ca nu ne scuteste. Proverbe similare in limba engleza: – Man plans, God laughs (Omul face planuri, Dumnezeu rade de ele)

Read more