Ce cauta Putin la turci?

Turcia a acuzat anexarea Crimeei dar nu s-a alaturat sanctiunilor. Rusii sunt pragmatici in politica externa si fiind prinsi in menghina intre cele doua puteri mondiale ale exporturilor (China si Germania) isi cauta locul lor in economia mondiala.

Pentru a ingenunchia Rusia, americanii au dat jos cu pretul petrolului, periclitandu-si propriul avantaj in lupta cu UE: gazele de sist. “Revolutia” gazelor de sist era viabila cat timp pretul petrolului ramanea in jurul a 100$/baril si/sau crestea [2]. Daca crestea, investitiile rentau chiar si pentru companiile americane care “acaparau” terenuri prin tari bananiere gen Romania. Sub 80$/baril, nici nu mai poate fi vorba de gaze de sist.

Prin urmare, americanii s-au folosit de ultima coarda pe care o mai au asupra sauditilor si i-au strans ca sa dea jos cu pretul petrolului, la mijloc fiind chestiuni complicate in Orientul Mjlociu despre care nu vom elabora acum.

Nu intamplator pretul petrolului a inceput s-o ia in jos dupa ce sanctiunile au esuat si Rusia a ramas neclintita in Ucraina. Prin urmare, americanii si-au amintit de razboiul rece si cum au reusit sa il castige atunci, si temandu-se de Putin au mers pe directia pretul petrolului, ca ultima speranta de a impinge o schimbare inspre “bine”. Ca fapt divers, faptul ca sute de mii sau milioane de rusi or sa zaca in foame si frig, nu e important, asa cum nici milioanele de irakieni care au murit dupa “eliberare” nu au fost importanti. Dar la geopolitica, masele nu conteaza, sunt doar cifre cu mai multa sau mai putina importanta in ecuatia finala.

Lovirea in pretul petrolului, conform teoriei haosului poate sa aiba consecinte extrem de variate, de la revenirea spectaculoasa a economiei in urma stimlarii cererii si a consumului, prin disponibilitatile rezultate din scaderea de pret, la declansarea unui cutremur financiar si mai spectaculos [1]. Singura rezultanta de care putem fi siguri este ca pretul la pompa in Romania nu va scadea, chiar daca petrolul ar ajunge la 1$/baril.

Revenind la Rusia, o tara cu sute de miliarde investite in bonduri americane, cu o rezerva de 1000 de tone de aur (locul 7, dupa China, dubul UE, triplu Marea Britanie) dar mai ales o rata de indatorare sub 14% (o mai veche obsesie de-a lui Putin), o astfel de tara nu poate fi ingenuncheata peste noapte. Tot ce trebuie sa faca Rusia este sa isi gaseasca un nou loc in economia mondiala, sa compenseze scaderea veniturilor din resurse cu altceva. Timp mai este si rusii au evaluat diverse optiuni, prin urmare vom vedea cine rezista mai mult in ring.

La o prima vedere, ne-am fi gandit ca avand in vedere devalorizarea rublei, rusii puteau incerca cartea exportului. Insa cum sa dezvolti peste noapte o economie bazata pe exporturi cand ai de-a dreapta China si de-a stanga Germania si in plus, iti mai trebuie si ceva know-how si mana de lucru calificata. Nu le-ar fi fost imposibil rusilor, cu siguranta ar fi gasit ceva nise, dar obisnuiti cu easy-money din resurse (petrol mare parte, gaze de mizilic), rusii au cautat o cale mai usoara pentru ei, caci in general desteptii sunt lenesi si se misca mai greu, fiind mai mult incantati de miscarile lente si eficiente decat de zbaterile desarte si nestatornice.

Prin urmare, bag de seama eu, ca rusii incearca sa se specializeze pe un domeniu de mare cautare in care au putini competitori: PROIECTELE MARI. Si cand ma refer la proiecte mari, ma refer la lucrari de infrastructura si constructii la care cu greu s-ar baga altii, neavand avantajul “centralizarii” si planificarii tovarasesti si nici al pretului scazut la care isi permit sa lucreze rusii. Poate proiectele mari sunt chiar o traditie la rusi – va mai amintiti de Antonov care de cateva decenii bune este #1 in transportul de obiecte mari? Printre proiectele mari de care s-au apucat deja rusii ar fi conducta de gaze catre chinezi pentru care au semnat deja cel mai mare contract din istoria omenirii, o centrala nucleara la finlandezi (parca auzisem si de unguri), o mina si o cale ferata in Siberia, un pod de patru kilometri care sa uneasca Crimeea de Rusia. Southstream-ul este deja terminat si Putin a aranjat cu turcii sa le vanda gaz ieftin.

Marea intrebare este insa ce altceva a discutat Putin cu Erdogan caci pentru a le da gaz mai ieftin, cred ca putea doar sa il sune. Oare o sa auzim maine-poimaine ca si rusii vor avea un rol in noul canal Istanbul?

Fie ca auzim, fie ca nu auzim, cert este ca rusii nu vor avea mari probleme daca sanctiunile vor escalada si se va ajunge chiar la blocarea gazelor. Doar un mic procent din veniturile rusilor sunt din gaze. Ce va face insa Europa chiar cu un petrol la 50$, cand vine gerul si conducta o sa fie inchisa?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Falling Oil Prices Could Lead to Massive Junk Bond Defaults

[2] apropos de gazele de sist: cei care cred ca rusii sponsorizau protestele impotriva gazelor de sist, nu au minime cunostinte economice; rusilor le-ar conveni de minune ca amricanii sa investeasca pe termen lung in gaze de sist deaorece gazele de sist ar fi viabile doar la un pret al petrolului de peste 90-100$; deci daca americanii chiar s-ar lansa in teraba asta, rusii ar avea garantat un pret al petrolului de peste 90$ pe termen lung; ori cum rusii castiga peste 80% din petrol si doar cam 20% din gaze, evident le-ar conveni un pret “platou” la petrol, garantat de interesele americane; chiar daca ar vinde mai putin, marja lor de profit ar fi extraordinara la 100$; in plus, petrolul e mai usor de transportat si gazele catre Europa oricum sunt destul de complicat de mentinut la un volum garantat si la un pret garantat, ca sa nu mai zicem de factorul Ucraina; sa nu uitam ca rusii se indreptau spre chinezi cu gazele inainte de problemele din Ucraina si nu era deloc premeditat in programarea unei crize, cat era mai ales din perspectiva volumului si pretului mult mai bun oferit de o China in expansiune, comparativ cu o Europa a carei economii este in scadere continua si care oricum face fitze

In ce conditii va fi Rusia in stare sa foloseasca nuclearele?

Desi intrebarea de sus nu ar trebui sa aiba prea multe nuante si dileme, se mai intampla cel putin in presa romaneasca sa auzim tot felul de idei aiuristice. De exemplu: un “specialist” invitat astazi la Realitatea TV, in timpul summit-ului comenta ca: spre deosebire de Razboiul Rece, de data asta, rusii vor sa foloseasca nuclearele in Ucraina, pentru atac. Deci, spune el, este o diferenta importanta: daca in Razboiul Rece nuclearele erau folosite pe post de descurajare a oponentului, acum Rusia e gata sa le foloseasca la atac. Astfel, trebuie sa fim speriati si sa ne pregatim cat mai bine si sa fim uniti si sa ne grabim blah, blah.

Argumentul lui s-ar baza pe declaratiile lui Putin la o intalnire cu tinerii, in care Putin i-a linistit pe tineri ca Rusia se poate apara, fiind o putere nucleara. Judecati singuri cat de inteligenti sunt “analistii” nostri. Fereasca Dumnezeu ca si cei din conducere sa aiba consilieri la fel de cunoscatori.

Nimic din declaratia lui Putin nu lasa se sa inteleaga ca rusii ar fi dispusi sa foloseasca nucleara IN UCRAINA! Putin nu a facut decat sa reaminteasca tinerilor ceea ce oricine stie deja: Rusia are nucleare si nu sunt toate invechite si evident sunt functionale, sau cel putin nu e cazul sa fim prea curiosi daca sunt sau nu functionale.

De cealalta parte insa, NATO prin SUA deja are doctrina loviturilor nucleare “preemtive”, ceea ce rusii abia zilele astea discuta prin vocea unui general. O mica mare deosebire ar fi insa ca amnericanii au adoptat aceasta doctrina in vremuri de pace cand relatiile cu Rusia erau detensionate, exista parteneriat si americani pur si simplu au facut-o pentru ca erau “politaiul autodeclarat al lumii” si li se parea firesc sa ameninte ca vor folosi nucleara “preemtiv” asa cum deja s-a incetatenit in SUA obiceiul ca politaii sa impuste preventiv pe orice cetatean care ar putea prezenta un risc cat ma mic pentru cainii sistemului.

Rusia evident ca nu va folosi armele nucleare in Ucraina, este o aberatie. Nu are de ce si ar fi cea mai mare prostie. Chiar daca ar castiga, la ce i-ar folosi sa aiba nor nuclear langa ei, sa ditruga orasele si oameni care sunt de acelasi sange si vorbesc aceeasi limba.

Ca un mic amanunt, evident ca la transmisiunile TV din Romania din zilele astea nu se aminteste nimic nici de discutia telefonica interceptata de rusi cu Yulia Tymoshenko in care regreta ca nu mai au nucleare ca sa le arunce peste rusii din vest-ul Ucrainei.

Cum se pregătește Rusia de război

Zilele trecute, intr-un interviu in Gandul, Basescu incerca sa ne linisteasca temerile cu privire la Rusia, afirmant ca noi stam mai bine decat rusii la armata pentru ai nostri 40.000 de mercenari care lupta cu talibanii in Afganistan pentru interesele murdare ale americanilor, sunt mai pregatiti decat sutele de mii de soldati rusi care nu au mai avut un razboi (dupa parerea lui Basescu) de peste 15 ani, de cand au fost goniti din Afganistan. Trecand peste falsitatea istorica a afirmatiilor (despre care am mai discutat aici) si peste penibilul exemplului oferit (deci rusii au pierdut in Afganistan, dar cei 40.000 de romanii se intorc victoriosi?), afirmatia denota in primul rand cat de putin stie presedintele (fost marinar) despre armata si mai ales despre armata Rusiei.

Ma indoiesc ca Basescu a avut doar un lapsus sau a afirmat aceste aberatii doar ca sa ne incurajeze si sa linsiteasca poporul. Nu m-ar mira ca omul asta (ca si altii din conducerea tarii) chiar sa fie total pe dinafara in ceea ce priveste cunoasterea adevaratei puteri a armatei rusesti. Ei opereaza inca intr-un discurs de birt, se cearta cu Vocea Rusiei asa cum se cearta unul cu altul, aratand cu degetul, facand afirmatii false si imbrobodite, punand accentul pe bascalie si defaimare, scormonind false istorii murdare (cum face Base cu Ponta), etc. Pe scurt, lucreaza la nivelul imaginii (tehnic vorbind la nivelul minciunii totale). Operand cu aceste instrumente, ajung ca mintea lor sa nu mai poata intelege nimic din ce este adevarat, adica ajung sa creada si ei minciunile pe care le zic sau pe care le sunt insuflate de consilieri sa le zica celorlalti.

Credeti ca lui Basescu singur i-a venit ideea sa aminteasca de Afganistan? Cu siguranta, vreun “expert” propadangistic i-a plasat ideea asta ca sa o spuna Basescu cand are ocazia, trecand la irelevant faptul ca un bun procent din cei care o vor auzi, stiu clar ca Rusia a avut mai multe razboaie in ultimii 15 ani si ca cei 40.000 de mercenari trecuti prin Afganistan nu pot sa faca in nici un caz fata armamentului rusesc, cu tot erorismul si profesionalismul lor.

Mai ieri a aparut un video la iveala pe Russia TV ca si cum rusii l-ar fi auzit pe Basescu si ar fi incercat sa ii dovedeasca ca totusi sunt pregatiti de razboi mult mai bine decat crede Basescu. Comentariile la video-ul de mai jos sunt de prisos si multe sunt prea tehnice. Poate le voi face cand o sa mai am ceva timp, de retinut ar fi ca rachetele alea mai mari sunt cu focoase nucleare …

Pattern-urile istoriei

Istoria se repeta? Nu, dar exista pattern-uri …

Al Doilea Razboi Mondial a inceput aproximativ la 20 de ani dupa primul, pe baza tensiunilor lasate in urma de aranjamentele de la finalul primului razboi. Criza din anii 30 a creat conditiile prielnice, dar tensiunile existau oricum si era doar chestiune de timp pana urmeau sa dea pe dinafara.

Azi suntem la 25 de ani de la terminarea Razboiului Rece. NATO care trebuia sa nu mai existe s-a tot intins inspre est si acum calca ursul pe labe. Apropos, nu se mai vorbeste azi ca Bush senior a promis rusilor ca nu va mai extinde NATO inspre est. Iata ca am avut parte si de o criza economica dar prin “grija” bancherilor centrali, a fost impinsa conserva mai departe, pentru moment s-a amanat crash-ul.

Hitler a crescut pe fondul nemultumirii populare, al saraciei, al umilintei nationale in care era cufundata Germania. Existenta lui Hitler nu ar fi fost posibila fara fondul propice al poporului german. Am ascultat o emisiunie ieri la Radio Romania Cultural in care un invitat comenta ca propaganda deformeaza nu doar pe cei carora le este adresata ci il schimba chiar si pe cel care o face. Exista deci un feedback destul de pervers. Hitler ajunsese sa se creada “alesul”, “salvatorul”, etc, asa cum Putin plangea in ziua in care a fost ales si le spunea rusilor: “V-am promis ca o sa invingem? Am invins!”. Totodata, in discursul din piata [1] Putin, in fata a peste 100.000 de oameni, Putin planta semintele viitoarelor lupte: “am demonstrat ca nimeni nu ne poate impune nimic; am demonstrat ca poporul nostru e capabil sa deoseabeasca binele de rau; poporul  a refuzat provocarile care au un singur scop: sa distruga Rusia ca tara si sa-i uzurpe puterea; astfel scenarii nu vor avea succes in tara noastra!”. Evident Putin se referea la mitingurile opozitiei si la pretinsa implicare a vestului in alegerile din 2012. El s-a autovictimizat atunci si a aratat cu degetul inspre occident ca inamic care prin schimbarea puterii incearca diminuarea puterii Rusiei. Spune-le rusilor ca altii le vor raul si ca dusmanii tai sunt aceiasi cu dusmanii Rusiei si le-ai cucerit inimile. Nimic nou, astfel de metode de propaganda prind mai ales in tarile fara cultra politica si fara experienta unei democratii traditionale, cum ar fi Rusia, Romania, Turcia, etc. Erdogan acum nu zice tot ca atacurile impotriva lui vin de la forte din afara tarii? Revenind la ideea de baza, saracia nu este deloc propice democratiei, din contra. Criza economica a lovit puternic in clasa de jos din Rusia si Putin nu are nevoie de mult efort sa uneasca poporul rus si sa porneasca chiar si un nou razboi, cata vreme marile finante sunt acum vinovate pentru caderea rublei, vesticii vor fi vinovati si pentru izolarea economica a Rusiei etc. Sa fie oare doar o intamplare ca popularitatea lui Putin in Rusia tocmai a ajuns la un record pe ultimii 3 ani? Incet-incet, se pot construi paralele.

Cand a invadat Austria, Hitler a avut 99% sustinere in Germania si peste 90% in Austria. Pun pariu ca la alegerile de Duminica, peste 90% vor vota pentru revenirea Crimeei la tara mama. Vom vedea manifestari de bucurie atat in Crimeea cat si in Moscova. Nu se stie daca Putin va vizita Crimeea, dar nu este exclus. Franta si Anglia desi nu agreau alipirea Austriei (un prim-ministru francez a avut cel mai scurt discurs la Liga Natiunilor cand austriecii au cerut unirea cu Germania: “Jamais!”). Iata ca Jamais a durat pana pe 12 Martie 1938 (tot martie: alt pattern?).

In Cehia, Hitler a intrat tot pe … tensiuni etnice, acuzandu-i pe cehi ca oprima minoritatea germana si cerand, nimic altceva decat ca drepturile acestora sa fie respectate:

“I am asking neither that Germany be allowed to oppress three and a half million Frenchmen, nor am I asking that three and a half million Englishmen be placed at our mercy. Rather I am simply demanding that the oppression of three and a half million Germans in Czechoslovakia cease and that the inalienable right to self-determination take its place.” – Adolf Hitler’s speech at the NSDAP Congress 1938 (Wikipedia)

As face aici o mica paranteza: foarte greu putem intelege evolutia in timp a imaginii unei personalitati, a imaginii unui stat, a unui popor, a evolutiei evenimentelor. In general, ne facem o imagine generala asupra lucrurilor, cu evenimentele cele mai importante, cu figurile cele mai proeminente cu imaginile cele mai socante etc. Putini de exemplu au aflat (nici eu nu aveam habar) ca initial Hitler a facut totul conform legislatiei internationale. El folosea argumentatia dreptului international, a tratatelor existente, avea o diplomatie puternica, eficienta, activa care incerca sa amane cat mai mult intrarea in razboi pentru ca nemtii stiau ca nu sunt gata de razboi. In aceeasi ordine de idei, imaginea armatei germane de mare putere si eficienta a fost creata in timp si initial s-a bazat mai ales pe primele miscari: in Cehia si in Polonia. In realitate, nemtii nu stateau chiar atat de bine, ba chiar cand un sef de stat al armatei i-a zis lui Hitler ca armata nu e gata pentru un razboi, Hitler l-a data afara si l-a acuzat de “defetism”

Negocieri peste negocieri erau si atunci. La anexarea Austriei, abia daca au schitat ceva marile puteri europene. La anexarea Sudatenland-ului, europenii chiar au semnat un acord cu Hitler prin care au acceptat trecerea teritoriului la Germania, in ciuda opozitiei Cehiei. Cam cum o sa faca acum NATO cu Crimeea: probabil o sa accepte cedarea Crimeei, o sa semneze acorduri, probabil o sa vedem pe Putin si Obama impreuna dand mana si glumind si o sa credem ca totul va fi bine. Mai tarziu – nu prea tarziu – Hitler punea gheara si pe restul Cehoslovaciei si dadea ultimatum Lituaniei. In raspuns, englezii si francezii … garantau independenta Poloniei desi nu aveau cum sa ii ajute. Idem, dupa ce Italienii ocupasera Albania tot in 39, ne ofereau si noua si grecilor “garantii de securitate”. Cam cum e NATO acum. Ne trimite un avion doua, o barcuta doua si gata, suntem asigurati. Si pe-atunci “marile puteri” trimiteau cativa consilieri si poate niscavai praf de pusca, sau poate nici atat. Abia cand a atacat Polonia, au declarat Franta si Anglia razboi, desi nu au facut mare lucru. In principal, au blocat naval Germania, pentru … a-i afecta economia. Nu va suna asta la fel cu sanciunile cu care avertizeaza SUA Rusia, gen blocarea activelor, blocarea importurilor de gaze, etc.

Alte si alte paralele pot fi facute. Cu privire la armata, Germania era destul de saraca, secatuita, o natie care dupa ce ca pierduse razboiul, platea daune insuportabile. Erau deci la pamant, poate asa cum ni se pare si Rusia azi. Insa mobilizarea si orientarea catre razboi a schimbat totul: nemtii si-au refacut industria, au dezvoltat tehnica, au perfectionat pregatirile, au facut totul cum stiu ei mai bine, prin organizare eficienta. Armata Rusiei a fost atat de criticata in unele ziare incat ai zice ca saracii de ei, bine ca mai au tari bananiere din lumea a 3-a la care sa le vanda junk-uri de rachete si tancuri, ca altfel ar muri de foame. Evident, exista nuclearele (cate or mai functiona si de o parte si de alta), dar Rusia se misca totusi incet-incet, ba chiar comanda nave destul de puternice la francezi (un Mistral tocmai a intrat in teste) sau lanseaza la apa fregate una dupa alta. Direct proportional cu cresterea in popoularitate a lui Putin, probabil va creste si procentul din PIB alocat armatei.

Nu mai intru acum in capitolul “aliante”. Mai ieri Putin vorbea la telefon cu presedintele Iranului si nu cred ca doar ca sa schimbe complezente. Lucrurile sunt cam destul de clare in privinta aliantelor. China si India deja declara pe fata suportul fata de rusi, Belarus face exercitii “pregatite dinainte”. Nu prea mi-e clar Turcia unde se situeaza, dar turcu nu-i degeaba turc.

Evident, cine cauta concordante si conexiuni le gaseste pe oriunde. Istoria clar nu se repeta, dar stim bine din istorie ca pacea nu e decat un scurt repaos intre doua razboaie.

Oportunitatile crizei din Crimeea pentru Romania

Inainte de  a face o evaluare a oportunitatilor crizei din Crimeea / Ucraina pentru Romania, as dori sa pornesc cu un “daca”. Daca Romania ar fi fost acum in relatii mai bune si mai normale cu Rusia, aceste oportunitati ar fi fost si mai mari si fructificarea lor mult mai rapida. Poate din continutul articolului veti intelege de ce. Voi face o evaluare a oportunitatilor, pe baza unor scenarii de evolutie a crizei pe care nu le voi argumenta prea mult, nefiind scopul articolului de fata.

1. Al 3-lea Razboi Mondial. In cazul in care criza de fata se va dovedi scanteia de pornire a unui nou razboi mondial intre Imperiul Anglo-Atlantic pe de o parte si Rusia-China pe de alta parte, oportunitatea principala a Romaniei este aceea ca se situeaza din start in tabara care probabil va castiga. Dupa parerea mea, un nou razboi mondial, chiar daca va include evident folosirea armelor nucleare, nu va duce la distrugerea totala a omenirii. Foarte probabil SUA / Rusia / China isi vor folosi arsenalul nuclear una impotriva alteia, nu cred ca Romania va fi expusa din acest punct de vedere, nefiind un target de interes din nici un punct de vedere. Rusia nu ar castiga nimic atacand Romania cu arme nucleare, tinta principala fiind evident capacitatile militare si marile orase americane pentru a obtine o alterare cat mai semnificatica a capacitatilor dusmanului, Romania nefiind altceva decat un aliat slab, un pion nesemnificativ cu o armata distrusa de politicieni incompetenti si nepatrioti, secatuita de resurse si neavand nici un rol cat de marunt in jocul geostrategic local – sa nu uitam ca Deveselu este inca in lucru, deci nici macar o baza de rachete cat de cat functionala nu stationeaza la noi.

Pare deplasata calcularea oricaror oportunitati ulterioare unui nou razboi mondial care se va duce cu arme nucleare, dar am zis sa includ si acest scenariu. Fiind de partea invingatoare (America / Europa / Japonia evident va castiga intr-un razboi acum), Romania va avea de castigat doar daca nu cumva conducatorii vor face cine stie ce greseli fatale la care ne putem gandi si vom avea cine stie ce pierderi colaterale (de exemplu, sa pierdem Ardealul in urma unor greseli fatale cum face acum USL prin alianta cu UDMR prin care noi si noi drepturi de suveranitate sunt cedate minoritatii maghiare; ne putem oare imagina in 10 ani, dupa un razboi mondial in care probabil UDMR va tot fi pe la conducere si va tot cere noi si noi drepturi, unde se poate ajunge?)

2. Divizarea Ucrainei pe baze de limba: Rusia va prelua Crimeea si alte provincii majoritar rusesti. Este scenariul cel mai probabil, Crimeea fiind exclus sa fie cedata de rusi. Evident va mai trece ceva timp pana se va ajunge la o solutie si foarte probabil va urma un nou razboi rece. Europenii deja incep sa caute surse alternative de gaz si Rusia va avea probleme cu transportul si vanzarea gazului. Oportunitatile Romaniei in aceasta situatie sunt de 2 categorii, dar ambele depind exclusiv de o buna intelegere si comunicare cu Rusia:

A) oportunitatea geopolitica de unire cu Moldova pe baza “precedentului” rusesc al autodeterminarii si “acapararii” unei provincii pe criterii etice; Rusia fiind deja in situatia in care este, cu siguranta nu va mai avea capacitatile si mediul propice ca sa controleze in continuare situatia din Moldova si in cazul in care Romania se va intelege direct cu Rusia cu privire la independenta Transnistriei, unirea cu Moldova devine extrem de posibila. Evident, Romania va trebui sa aiba curajul sa faca aceasta miscare, UE nefiind probabil de acord, o Romania Mare si in relatii bune cu Rusia nefiind deloc pe placul europenilor;

B) oportunitatea economica de colaborare cu Rusia la un cu totul alt nivel; dupa ce europenii deja nu vor mai dori gazul rusesc (avand in vedere tensiunile si spaimele) si dupa ce Ucraina foarte probabil isi va orienta exporturile agricole dinspre Rusia inspre UE (pretul fiind evident mai bun), Rusia va avea un excedent de gaze si un deficit de grau si alte produse agricole pe care in prezent le importa din Ucraina. Se naste asadar o oportunitate imensa pentru o tara mica ca Romania de a face un salt istoric. As reaminti in acest sens ca in prezent Germania este cel mai mare importator de gaze rusesti si are pretul cel mai bun, cu mult peste pretul platit de polonezi si alti estici. In functie de disensiunile si frecusurile dintre vestici si Rusia pana in momentul stabilizarii situatiei, Romania va mai avea inca o sansa de a restabili relatii economice solide, in primul rand datorita viitoarelor necesitati ale Rusiei. Evident, de vitala importanta este capacitatea strategilor romani de a identifica aceasta oportunitate si de curajul de a gandi in afara martricei impuse de europeni sau cel putin a matricei imaginare pe care o au politicienii romani. Dupa cum stim, cand Ponta a fost in SUA, Biden i-a spus ca pe SUA nu o intereseaza cu cine facem afaceri cata vreme sunt benefice. Evident pe americani ii intereseaza o Romanie prospera si in relatii bune cu Rusia, dar conducatorii romani din reflexe de slugi idioate si tembele nici nu concept ca pot sa dezvolte relatii economice independent de aliantele militare din care facem parte, asa cum deja Germania o face.

3. Retragerea Rusiei: un scenariu extrem de improbabil si care nu prezinta ca interes pentru noi decat o ipotetica retragere a Rusiei din Transnistria (cel putin ipotetic si consecinta a infrangerii si repozitionarii Rusiei). Evident Rusia se afla pe un plan de decadere accelerata inca din momentul destramarii URSS-ului. Pas cu pas NATO s-a extins spre est, pas cu pas mentinerea unui sistem totalitar (fie el “soft”) este din ce in ce mai dificila (vechea “garda” moare, tinerii vor democratie, facebook, coca-cola etc) si parelnica renastere spirituala a Rusiei care ar naste premizele unei coeziuni eficiente a statului si intarire a fibrei nationale este cel mult o himera sau o componenta propagandistica, desi nu excludem total intentiile bune ale lui Putin in aceasta privinta. In cazul in care masurile ecomice vor constrange Rusia atat de mult incat sa dea inapoi din Crimeea si concomitent din toata Ucraina, singurul castig potential al Romaniei ar fi intarirea sanselor pe care le are Moldova de a rezolva problema transnistreana si cresterea interesului investitional in Romania prin deplasarea granitelor imperiului european inspre est, cel putin pentru o perioada.

In toate scenariile, ramane totusi o mare necunoscuta: evolutia crizei economice, ce va face Europa. Pentru ca desi criza din Crimeea a eclipsat criza economica, aceasta este departe de a se fi terminat si departe de identificarea unei cai de iesire.

In continuare, volatilitatea va fi la ordinea zilei si oportunitatile vor trece si vor reveni intr-un ritm accelerat, atat pe plan geopolitic cat mai ales pe plan economic. Fructificarea lor depinde din pacate de capacitatea clasei politice de a le identifica si manipula in interes national. Ori dezinteresul si incapacitatea clasei politice romanesti par a fi singurele variabile constante in aceasta ecuatie.

Cum va schimba Putin lumea?

Nu e doar treaba cu Ucraina …

“Avem mai multi asi in mana care o sa ii determine pe colegii si partenerii nostri vestici la un dialog mai constructiv decat am avut pana acum. Ce vreau sa spun prin asta? Doar cu cativa ani inainte, obisnuiau sa vorbeasca despre noi intre ei asa: Rusia poate sa isi carpeasta armata cat doreste, nu prea suntem interesati de ce se intampla acolo. Tot ce au sunt niste fiare ruginite. Dar nu e adevarat. Azi, e un alt joc.”

 

Marile necunoscute cu privire la Ucraina

UPDATE 26.02.2014: China cere Ucrainei trei miliarde de dolari

UPDATE 24.02.2014: incep apelurile: Ucraina are nevoie de 35 de miliarde de dolari şi lansează un apel către donatori 

~ ~ ~ ~ ~ ~

Dincolo de zgomotul inerent al unor asemenea evenimente care au loc la vecinii nostri, dincolo de senzationalul stirilor si articolelor raman cateva semne de intrebare la care ai nostri politicieni ar trebui deja sa aiba scenarii precise de actiune in functie de rezolvarea lor. Si in ciuda aparentelor, nu recuperarea Bucovinei si nici cine va prelua puterea in Ucraina sunt semnele de intrebare.

Primul semn de intrebare dupa parerea mea este: VA INTRA UCRAINA IN DEFAULT? Sa zicem ca Ucraina trece peste criza, se stabilizeaza politic cat de cat, se anunta alegeri politice. Cu toate acestea, Ucraina are probleme economice imense. Banca Nationala e secatuita si datoriile bat la usa, la fel ca si la noi. Ucraina va avea nevoie de o gramada de imprumuturi ca sa faca fata scadentelor si cum este vorba de cateva zeci de miliarde, e greu de crezut ca SUA sau UE vor sari peste noapte sa ofere unui guvern provizoriu al unei tari aflate deocamdata in limbo un ajutor de asemenea anvergura. Excludem aici si varianta ca creditorii sa pasuiasca Ucraina: nu au pasuit ei Grecia si in plus … unul dintre cei mai mari creditori este Rusia. Ajungem asadar destul de repede si la a doua intrebare: CE FACE RUSIA? Multi raspund superficial la intrebarea asta: Putin asteapta sa se termine jocurile olimpice si apoi sa vedeti ce face. Evident, nimeni nu are habar ce va face Putin si in afara lansarii unor submarine “stealth” la flota din Mediteraneana nu stim de nici o reactie.

Evident, Rusia e cumva prinsa si ea la mijloc in toata treaba asta cu Ucraina, nu doar pentru ca evident lui Putin & Co. nu le convine aproprierea vantului “primaverii”. Care primavara de mult nu mai e doar … araba si care in ciuda optimismului rusilor, are mai multe sanse sa bata inspre est decat inspre vest. Ursul este acum strans cu usa de doua mari chingi:

1) caderea puterii pro-ruse, valul de schimbare care ameninta indirect Moscova
2) situatia conductelor (!)

Una strange dintr-o parte, alta din alta parte. In ciuda aparentelor si oricat de firesc ar fi, nu orientarea pro-europeana si valul democratic este principalul atac asupra Rusiei, cat situatia conductelor de gaz prin care Rusia supravietuieste. Dupa cum stim, prin Ucraina trec conductele rusilor inspre vest. Fara astea, Rusia este cam strangulata, trebuie sa intre rapid in super-austeritate. Asta cred ca justifica oarecum si linistea rusilor: sunt atat de luati prin surprindere de evenimente si atat de ametiti incat se gandesc la variante: ce pot ei sa faca daca conductele o sa aiba de suferit. Am auzit azi o stire – nu stiu cat de reala si cat de corecta – ca ar fi probleme si pe la depozitele de arme nucleare. Nu stiu ce nucleare mai aveau ucrainienii, ma indoiesc, dar ganditi-va ce haos era la noi dupa revolutie si cat s-a furat tot ce s-a putut. Situatia evident se va replica si la ucrainieni si evident tranzitul gazelor va fi un mare semn de intrebare pe viitor, oricat de important este pentru toti jucatorii. Pur si simplu, atat Rusia, Ucraina si Vestul desi au acelasi interes cu privire la conducte (sa curga gaz prin ele in continuare) au un mare dusman comun in situatia asta: haosul. Iar haosul nu poate fi controlat.

Putin s-a tot pregatit pentru situatia asta si a incercat sa directioneze cat mai mult din gaze inspre chinezi, dar americanii nu de prosti s-au plantat acum ceva ani buni in Afganistan si au dat foc la Siria. Toate tentativele rusilor de a-si diversifica desfacerea gazelor sunt blocate ca si toate tentativele de diversificare a industriei rusesti – o misiunie de altfel imposibila intr-o oligarhie. Singura directie pe care a putut plusa Putin a fost micsorarea expunerii datoriei suverane, altfel spus creditarea minimala si crearea de rezerve cat mai multe, inclusiv in aur.

Principalul efect negativ probabil asupra Romaniei ar fi cresterea costului de indatorare. Un default al Ucrainei nu poate lasa nepasator nici pe cel mai optimist investitor in bondurile romanesti, de unde evident urmeaza o crestere a costului creditarii. Acest factor, cuplat cu programul de tapering al americanilor care pune presiune mai ales pe curs (dar si pe obligatiuni) vor trage in sus peste noapte costul creditarii si de asemenea moneda. BNR se poate lupta o perioada, dar chiar daca va tine leul in frau, Isarescu nu are cum sa ajute costul creditarii suverane. Vom vedea la urmatoarele licitatii de ce surprize vom avea parte si cat de puternic va fi impactul. Evident, pana defaultul Ucrainei nu devine explicit (exista deja avertismente), impactul poate fi chiar pozitiv, banii de la ei, venind inspre noi (penibil sa fim doar o “alternativa” la Ucraina, dar asta e). Insa daca riscul se activeaza, efectul nu va mai fi deloc pozitiv.

Si asta, ca sa nu ne mai gandim la celelalte posibilitati legate de alte tensiuni interne (razboi civil, haos) sau externe (inverventia Rusiei, ciocnirea cu NATO).

Dupa cum spunea Tutea, un mister daca are o explicatie il numim “problema” si explicatia se numeste “raspuns”. Din pacate insa, ai nostri politiceni nu au semne de intrebare, pentru ei totul este un mare mister. Realitatea il loveste pe ei mai dur decat pe noi, care nici macar nu prea avem mistere si ei, in ciuda aparatului pe care il au la dispozitie vor ramane la fel de perplecsi ca si noi cand istoria va mai face un pas inainte.

conducte-rusia

 

Rușii trimit încă o navă în Mediteraneana

In timp ce americanii dau inapoi deocamdata in privinta atacarii Siriei si in timp ce Assad a cazut de acord sa cedeze armele chimice iar americanii au promis ca il iarta de data asta, rusii continua sa trimita nave inspre Mediteraneana.

The Russian naval presence in the Mediterranean Sea will be boosted by another military vessel till the end of September, according to the country’s Black Sea Fleet command.

The large landing ship, Yamal, is set to depart from the port of Sevastopol, Ukraine by the end of the month to join the 10 vessels Russia already has in Mediterranean waters. (Sursa: RT)

In prezent zece nave rusesti sunt mobilizate in Marea Mediteraneana: nave de asalt, anti-submarine, nave de escorta, nave de patrula si un crucisator. Americanii au doua portavioane (Minitz si Truman), doua crucisatoare si altele. Francezii au si ei o fregata:  ‘Chevalier Paul’.

De ce bagă rușii strîmbe turcilor?

Dupa cum am scris ieri aici, Russia TV – televiziune internationala ruseasca – a raportat ca Israelul ar fi atacat portul sirian unde au rusii o mica baza, cu avioane care au zburat de pe baze turcesti. RTV a fost singura sursa care a lansat aceasta stire care nu a fost preluata insa de presa mainstream desi incet, incet apar confirmari si din alte surse, inclusiv americane [1]

Sunt cateva semne de intrebare interesante cu privire la acest eveniment:

1) daca stirea este adevarata: de ce doar RTV a transmis stirea, de ce era nevoie ca avioanele israeliene sa decoleze de pe baze turcesti?

2) daca stirea nu este adevarata, de ce mint rusii? este clar ca rusii au o râcă pe turci pentru ajutorarea teroristilor anti-Assad; fara Turcia evident ca nu ar exista razboiul din Siria si de asemenea, daca va fi o invazie a Siriei sau vreun atac aerian mai de amploare, acesta va porni din Turcia;

Indiferent de care este adevarul exista cateva intrebari:

– de ce rusii tac si nu fac nimic? atacarea bazei era un pretext de a intra deja in razboi, mai ales avand in vedere ca atacul acesta poate fi predecesor unui atac de amploare mai mare, avand in vedere presiunile asupra lui Obama; nu este exclus ca americanii sa se foloseasca de israelieni pentru a neutraliza capacitatile anti-aeriene ale sirienilor in avansul unui atac de amploare; desi pare greu de crezut, constrangerile bugetare sunt unul dintre motivele pentru care Obama si armata SUA se opune atacarii Siriei in acest moment; in schimb rusii investesc in armata si tocmai au lansat cateva noi capacitati maritime; geostrategic, pentru ca superputerile nu fac blufuri, Rusia ar trebui sa arate cat e de serioasa in privinta opririi unei interventii straine in Siria si cel putin sa sustina pe Assad in vreun fel, de exemplu prin furnizarea de noi arme in locul celor distruse de israelieni;

– de ce sirienii nu ataca Israelul? Un raspuns posibil ar fi ca nu pot sau ca nu au nevoie acum avand in vedere ca fara arme grele furnizate de Imperiu rebelii nu vor rezista, in ultimul timp armata siriana eliberand oras cu oras din mana teroristilor;

– pana unde sunt dispusi israelieni sa starneasca ursul?

Though Putin was surely warned by Israel that this would happen if he went forward with the arms deal, actually attacking Russian munitions is an act to which Putin will not take kindly, to say the least. (sursa) 

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Israel targeted Russian-made missiles in Syria, US officials say (The Guardian)

Siria – punctul de cotitură pe tabla de șah a imperiilor

Zilele astea se intampla noi miscari pe frontul Siria.

Sauditii pun presiune pe Obama sa “rezolve” problema, adica sa le ofere arme teroristilor. Al-Assad a rezistat pana acum si este evident ca superioritatea armatei siriene si atractia populara pe care Al-Assad o are, mai ales dupa ce poporul a vazut “aternativa” oferita de Al-Qaeda, nu pot sa duca mai departe acest conflict si e treaba de timp pana cand rebelii vor pierde pozitiile. Obama nu prea mai stie nici el ce sa faca. A fost pana acum sfatuit prost, treburile in Siria nu au mers la fel de usor ca in Libia sau Egipt si lucrurile se complica. SUA au acceptat compromisul sa se alieze cu teroristii Al-Qaeda – cei care au dat jos cu turnurile, remember? – de dragul unor jocuri geopolitice mizere despre care nu vom detalia prea mult acum, mentionand pe scurt doar ca in SUA exista un puternic lobby pro-razboinic care cauta largirea si propagarea unor zone de conflict doar pentru a avea “piata de desfacere”. Obama e la mijloc intre ambitiile sauditilor si temerile israelienilor. Pe de o parte, pentru Arabia Saudita, un stat arab national prosper cum era Siria prezenta o amenitare  vitala pentru regimul tribal mentinut uimitor in acest stat inapoiat prin puterea petrolului si a armatei americane. De aceea, nu doar ca interesele lor s-au potrivit cu “trendul” in zona, dar sauditii chiar vor sa rezolve cat mai repede problema si de aceea pompeaza fonduri si lobby la Obama pentru ajutorarea rebelilor.

Israelul se teme insa de potentialul de risc prezentat de aceste grupuri de islamisti fundamentalisti teroristi care maine-poimaine vor indrepta armele spre Israel dupa ce vor fi terminat cu Al-Assad. Aflat inca oficial in razboi cu Siria, Israelul este interesat de caderea regimului Al-Assad dar nu cu orice pret. Un stat national puternic si cu o armata puternica cum era Siria, sustinut de o mare putere ca Rusia, nu era tocmai un vecin placut pentru Israel, dar nici o zona sub controlul unor teroristi inarmati cu tehnologie americana nu este nici o alternativa prea interesanta, de aceea Netanyahu il impinge pe Obama din partea cealalta.

Obama a tot sperat ca operatiunea sa reusasca fara stres prea mare, doar cu o mana de forte speciale, arme normale (nu tancuri, nu anti-aeirene) dar mai ales fara interventia terestra. Sa nu uitam ca SUA e in criza, bugetul e drastic taiat, anul asta au inceput sa taie din asigurarile medicale si problemele financiare sunt mari. Obama ar taia si mai mult de la armata daca ar avea puterea, iar un nou razboi terestru e tocmai ce ii lipsea acum. Foarte probabil, daca va fi nevoie, Obama va cere ajutorul lui Erdogan pentru invazia terestra si de aceea americanii au trimis vreo 200 de oameni deja in Iordania – probabil suportul tehnic pentru o divizie terestra care inca nu stim daca va fi americana sau turceasca.

Ajungem asadar la vizita recenta a ministrului de externe al Rusiei in Turcia. Care ministru tocmai ne-a aruncat recent o avertizare directa care ar trebui sa puna multe semne de intrebare policitienilor nostri, dar evident noi preferam sa bagam capul in nisip si sa speram ca nu pica nici o bomba. Deci, Lavrov a mers la turci si i-a amenintat sa nu accepte interventia directa si sa o lase mai moale cu sprijinul pentru rebeli. Probabil in discutiile directe, Lavrov a subliniat cum bine stiu sa faca rusii ca Al-Assad nu va pica iar daca din intamplare va pica, isi fac sperante degeaba daca americanii cred ca vor face din Siria ce au facut din Libia. Evident din motivul bine stiut: baza militara ruseasca din Marea Mediteraneana pe care rusii au subliniat de mai multe ori ca au nevoie de ea, functioneaza, si va functiona. Mie unul mi se pare ciudat cum de americanii nu inteleg ambitia rusilor cand e vorba de capurile lor de pod: daca rusii au nimerit intr-un loc intr-un moment anume, cu greu vor reusi sa plece de acolo si il vor pastra cu orice pret, chiar daca pentru ei nu prezinta mare valoare strategica. Avem un exemplu cu Armata a 14 din Transnistria: desi nu le foloseste la nimic, sau nu suntem noi capabili sa intelegem prea mult, rusii o pastreaza de atatia ani cu cerbicie. Cu siguranta, obsesia pentru astfel de capete de pod are vreo legatura si cu teama ancestrala a rusilor de a fi inconjurati din toate partile. Ursul are nevoie de teritoriu si nu permite ca unde marcheaza el cu urina o locatie, sa vina altii si sa faca ce vor, chiar daca ei nu au nici in chin nici in maneca cu acea zona.

Nu ma pricep prea bine la armata si razboi, dar ma indoiesc ca o amarata de baza cu 50 de oameni si doar o nava pentru reparatii, sa aiba o importanta geostrategica atat de mare in vremurile de azi cand navele au o autonomie sporita, ca sa nu mai vorbim de submarinele nucleare si cand principala putere sta mai ales in avioanele high-tech si in electronica. Rusii sunt insa mandri si vor sa aiba si ei unde sa patruleze, vor sa aiba pretext ca sa isi plimbe flota prin Bosfor si alte de-astea. De aceea, deci, cu toata presiunea americana, israeliana, turceasca si araba, al-Assad rezista doar pentru ca Rusia are nevoie de el.

Sa vedem pe scurt si cu ce au incercat sa ii convinga rusii pe turci, ca la turci nu cred ca prind avertismente ieftine precum cele plasate Romaniei pentru care Lavrov nici nu s-a mai sinchisit sa vina pana la Bucuresti pentru a ni le transmite. O prima pozitie de constrangere pe care rusii o au fata de turci este furnizarea de gaze naturale. Turcia are o economie vibranta si in crestere, cu nevoi din ce in ce mai mari de energie, iar Rusia este deja un furnizor de baza al Turciei. Sa nu uitam ce rol joaca Rusia pentru Germania si cat de mult se pleaca nemtii in fata rusilor pentru gazele ieftine care incing exporturile nemtesti. Turcia se afla cam in aceeasi situatie: daca vrea dezvoltare va avea nevoi din ce in ce mai mari de gazele rusesti dar si de cele ale statelor foste sovietice din Caucaz. Turcia are deja cateva proiecte de conducte cu vreo 2-3 state din zona care trec prin Georgia. In Georgia se pare ca are loc un transfer de putere, noul presedinte este un pro-rus si desi nu stim in ce masura noua putere ar fi dispusa sa asculte de ordinele rusilor si sa le taie conductele acestora, probabil nici turcii nu stiu prea bine, deci rusii pot sa ii avertizeze si cu asta.

Nu in ultimul rand, rusii i-au avertizat pe turci cu privire la exploatarea resurselor de gaze din Marea Mediteraneana. Desi s-a dat inapoi de la cererea recenta de ajutorare a Ciprului, problemele cipriotilor abia incep acum si rusii pot oricand sa vina si sa infiga cateva platforme, aparate de cateva nave rusesti. Parerea mea este ca economic rusii nu au prea mare interes in colaborarea cu Ciprul in Marea Mediteraneana, insa strategic se folosesc de legaturile stranse, de nevoia Ciprului care a fost marginalizat de puterile vestice si cu siguranta turcilor nu le-ar conveni deloc ca rusii sa sprijine si mai mult Ciprul si sa se asocieze in exploatarea zonelor maritime. Sa facem un mic scenariu: Cipru are nevoie de bani. Cipru insa nu are armata Rusiei si nu poate exploata de unul singur (evident prin contracte cu firmele americane) zonele maritime. Ciprul insa vinde rusilor drepturile legale actuale (sa nu uitam ca nici un stat cu exceptia Turciei nu recunoaste Ciprul de Nord) de a exploata aceste zone. Turcia ce va face, va ataca navele rusesti? Rusii avand acoperirea legala internationala evident vor avea tot dretpul sa se apere si daca turcii vor ataca, NATO este foarte posibil sa nu fie obligat sa intervina direct si exista mari sanse sa ii lase pe turci de capul lor, pentru a evita o escaladare si mai mare a conflictului. Ar porni SUA un razboi mondial in cazul unor mici skirmish-uri eventuale intre turci si rusi pe baza exploatarii gazelor din Mediteraneana, doar de dragul turcilor? Ma indoiesc, deci rusii pot sa avertizeze turcii cu asta. Este adevarat ca deocamdata rusii au zis pas la Cipru, dar foarte probabil este doar o situatie de moment. Banuiala mea este ca rusii asteapta ca problema cipriota sa se escaladeze si mai mult pentru a putea obtine un avantaj si mai mare. Sa nu uitam ca rusii deja ii au la mana pe ciprioti cu creditul de 5 miliarde pe care cu siguranta cipriotii nu il vor putea plati nici peste o suta de ani. Tare mi-e teama chiar ca rusii au ales sa mai astepte putin si cand e momentul sa obtina chiar mai mult decat ar fi obtinut daca ii ajutau acum pe ciprioti.

Iata cum ambitiile stupide ale americanilor in Orientul Mijlociu pun Europa intr-o situatie destul de nasoala si creaza premize pentru escaladarea unor conflicte mult mai periculoase decat jocurile marunte ale unor “death squads” care destabilizeaza statele nationale puternice cu scopul de a produce mini-state, zone de haos si “tinuturi autonome” care pot fi usor manevrate si controlate de americani. Totul pentru un singur motiv: apararea dolarului. Dar asta e o alta poveste …

1 2 3 4