Convertirea unui tânăr evanghelist la ortodoxie

Multi romani descopera importanta mostenirii ortodoxe a neamului nostru abia cand ajung in strainatate si se gasesc suspendati in neantul dezumanizarii post-moderne. Nu putini din cei care isi cauta norocul pe alte meleaguri au inceput sa mearga la biserica si sa devina “practicanti” acolo, dupa ce mai inainte poate era nu doar indiferenti dar si potrivnici bisericii si traditiei ortodoxe.

Chiar si noi cei care nu a fost nevoie sa fugim (afara) ca sa ne regasim, in general habar nu avem de mostenirea noastra si prin urmare nici nu pretuiam unele invataturi ale ortodoxiei. Ne multumim cu putinele cu care ne-am obisnuit si pe care le-am vazut si pe la altii ca le fac si le cred.

Bunaoara, luam de date de-a gata anumite adevaruri si o anumite stare a lucrurilor cu privire la dogme si nu cautam sa stim mai mult si prin urmare nici nu putem sa le pretuim pe toate asa cum trebuie si foarte greu crestem duhovniceste, tocmai pentru ca ne plafonam duhovniceste.

Desi nu pentru prima data – am mai trait acest sentiment – am fost socat de marturia unui tanar evanghelist din Iasi care s-a convertit la ortodoxie pur si simplu punandu-si niste intrebari si cautand raspunsuri. Marturia lui o puteti asculta aici. Ascultand cuvantul lui, mi-am adus aminte si de propriile mele cautari de la inceput si regret ca nu le-am pastrat in scris pentru ca acum nu imi mai aduc aminte mare lucru. Stiu doar ca primul scurt-circuit in conceptia mea cvasi-ateista a fost incercarea de a intelege conceptul de infinit. Asta a fost “momeala” cu care Dumnezeu m-a cautat pe mine, ma tot intrebam cum poate sa fie universul infinit, cum poate sa existe timp si spatiu infinit, ce este dincolo si ce sens are infinitul daca nu poate fi cuprins.

Iata cateva spicuiri din conferinta pe care v-o recomand, ca sa va trezesc interesul:

– martorii lui Iehova se boteaza in numele Tatalui, al Fiului si al Organizatiei conduse de Spiritul Sfant;
– la evanghelisti in fiecare duminica talcuieste cate unul si de multe ori intra in conflict talcuirile; s-a intamplat o astfel de situatie si la o adunare la care a participat Paul; predicatorul duminicii respective si-a inceput discursul: “nu vreau sa supar pe nimeni din cei de fata cu parerile mele, dar eu cred ca … (asa si pe dincolo / o cu totul talcuire ca cea facuta de pastorul din duminica anterioara);
–  cand Paul a participal la o conferinta a lui Iosif Ton le-a povestit cum a vrut el sa se duca la un pastor si sa ii fie ucenic – concept destul de ciudat pentru evanghelisti; el si ceilalti tineri au fost socati ca se intampla asa ceva, cum adica sa fie cineva ucenic al altui om, ca doar ei fusesera invatati sa talcuiasca singuri si sa creada ce vor;
–  de ce fac prozelitism neo-protestantii desi “au fost mantuiti prin credinta”? “ca sa mantuiasca si pe ceilalti”