sinucidere – CHIAZNA.RO

Despre denaturarea sensurilor într-o lume bolnavă sau de când este sinuciderea un act de demnitate?

2012/07/01 2 comments

Nu vroiam sa imi mai obosesc cititorii blogului cu subiectul Adrian Nastase deoarece probabil ca deja s-au saturat pana peste gat de tot penibilul acestui subiect de la justitia intarziata si partiala (sapte case, doi ani), reactia penibila a inculpatului Nastase (nu a fost in stare nici macar de doi ani de puscarie) pana la reactiile stridente si jalnice ale USL-istilor (cum ca sinuciderea ar fi fost demna). Nu vreau sa il judec pe Nastase pentru ca oricum el este ca si mort si despre morti numai de bine. De vreme ce s-a saturat sa slujeasca binelui comun si a incercat sa se sinucida si de vreme de deocamdata nu a declarat ca regreta ca a incercat sa se sinucida, eu consider ca pe Nastase il doare in fund de mine si prin urmare si pe mine ma doare in fund de el si nu mi-ar displace ca sa nu mai aud de el. Ce mi se pare penibil este felul cum catalogheaza unii USL-isti fapta lui Nastase, incercand sa acumuleze capital politic dintr-un act de lasitate crunta pe care orice om intreg la minte il vede evident ca pe un act de lasitate. Daca nu am considera sinuciderea ca un act de lasitate, oare nu ne-am pune toti streangul la gat? De ce ne-am mai chinui sa traim si sa incercam sa facem ceva in viata asta, de ce am cauta un rost in viata si ne-am lupta cu deznadejdea, ca la urma urmei toti avem necazuri, poate unii cu mult mai mari decat ale lui Nastase? Pentru ca noi inca avem curajul sa luptam cu viata, ceea ce Nastase nu mai are. Poate ar zice unii: pai tu nu esti in locul lui, il judeci fara sa stii cum ai face daca ai fi in locul lui. Eu le spun: cercetati istoria si vedeti cum multe elite romanesti, au avut de suferit cumplit, fiind exterminati de comunisti fara sa fi avut nici o vina, doar faptul ca erau crestini, isi iubeau tara si reprezentau o valoare. Multi politicieni interbelici, profesori universitari, intelectuali, au fost persecutati si au suferit lucruri incredibile pentru noi si nu s-au sinucis. Ceea ce i-a facut eroi. Adevarati eroi cu adevarata demnitate pe care au dovedit-o nu doar pentru ca nu s-au sinucis dar mai ales pentru ca au purtat suferintele cu atata superioritate sufleteasca incat au ajuns sa spuna: “Sa nu ne razbunati!”, precum Mircea Vulcanescu – politician interbelic si profesor de drept (ca si Nastase) din perioada interbelica. Iata cum a murit acesta si nu s-a sinucis desi ar fi avut circumstante atenuante: Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din

Sinucidere din dragoste?

2011/06/28 Leave a comment

Biblia ne ofera de multe ori clarificari in lucrurile cele mai importante pentru noi si pe care credem ca le cunoastem intelesul si le stapanim in deplinatatea lor. Bunaoara cu privire la dragoste, ce ar putea sa ne invete Biblia, decat perspectiva crestina asupra dragostei si decat sa exprime acest sentiment intr-un mod frumos si emotionant, care ne gadila urechile mai ales cand e citit pe un ton poetic. Nu am acceptat niciodata si nu inteleg de ce se perpetua folosirea acestei sintagme total gresite: “sinucidere din dragoste”. Cei care folosesc aceasta asociere, nu doar ca nu au o perspectiva crestina asupra dragostei, dar folosesc cuvintele cu usurinta fara a se gandi la semnficatia lor. Similara cu aceasta expresie mai este si formula “a ucis din dragoste”. Intr-adevar este greu sa cerem in ziua de azi acrivie sau corectitudine cu privire la modul de exprimare, pentru ca asistam vrem-nu vrem la o involutie a speciei umane si la o animalizare accentuata nu doar a spiritualului dar si a mentalului. Sa vedem insa de ce nu poate sa existe ucidere si bineinteles nici sinucidere din dragoste. Sa luam numai o faramitura din minunatul imn al dragostei al Sf. Ap. Pavel: “dragostea toate le rabda”. Sa ne amintim si ca in enumerarea virtutiilor dragostei, apostolul incepe cu “dragostea indelung rabda”. Iata deci ca rabda indelung si le rabda pe toate. Rabdarea dragostei se manifesta si in adancime si pe orizontala, precum cele doua brate ale crucii. Aceasta repetitie cu siguranta nu are doar scop poetic. Un parinte spune repetat ca nici un cuvant al Sfintei Scripturi nu este de prisos, nici macar o virgula nu este pusa in plus, toate au sens, toate au rost, toate cuvintele care ne-au ramas din Sfanta Scriptura au nu doar un inteles profund care ne ajuta la intelegere, dar la fiecare lectura pe care o facem asa cum trebuie, uneori dobandim o noua intelegere si mai profunda sau cuvantul respectiv are o rezonanta noua pentru noi. Mi-am amintit de rabdarea din imnul dragostei cand m-am gandit la eleva care s-a sinucis in Hunedoara inaintea examenului de bacalaureat. M-am intristat gandindu-ma cum vrajmasul reuseste sa ii piarda pe unii oameni sucindu-le mintile, tulburandu-le gandurile, atingand corzile sufletesti cele mai sensibile ale fiecaruia si ce coarda este mai sensibila decat iubirea. Cel care poarta numele de “inselator” cu siguranta a dus un mare razboi prin care punand fetei respectiva in fata o imagine gresita asupra dragostei, i-a manipulat gandurile in asa masura incat a dus-o pana la autoexterminare. Nu stiu daca noi putem sa realizam razboiul sufletesc prin care a trecut acea fata, putem insa sa intelegem amplitudinea lui fie si din efectele acestui razboi asupra mintilor celor care nu judeca si nu spun lucrurilor pe numele lor, folosind expresii incorecte precum “sinucidere din dragoste”, “a ucis din dragoste” etc. Am aratat cum Sfanta Scriptura ne ajuta sa spunem lucrurilor pe nume. Daca am auzit asadar ca dragostea toate le rabda, si le rabda indelung putem intelege de