Siria – țară martir

A television interview of a top Qatari official confessing the truth behind the origins of the war in Syria is going viral across Arabic social media during the same week a leaked top secret NSA document was published which confirms that the armed opposition in Syria was under the direct command of foreign governments from the early years of the conflict. (Sursa: Zerohedge)

Siria – țară martir – “teren de joacă” pentru puternicii lumii. Armatele de “luptători pentru libertate” finanțate de statele arabe și ebraice vecine, împreună cu Imperiul Anglo-American și acoliții săi. Adevărul iese încet la suprafață, mai ales pentru că Trump tulbură apele sau poate încearcă să le limpezească.

Să ne reamintim că probabil motivul întoarcerii cu 180 de grade a situației este Trump. La câteva zile după vizita în Arabia Saudită a început marginalizarea Quatarului. Amănuntele nu mai contează, cert este că Arabia Saudită, amenințată de Trump, a fost la câțiva pași să atace Quatarul dacă aceștia nu încetează să sponsorizeze Isis și alte grupări teroriste (declarate în presa mainstream “luptători pentru libertate”).

Noi documente apar săptămânal care atestă implicarea monarhiilor medievale petroliere protectorate ale Imperiului în destabilizarea și războiul nu doar din Siria dar al întregii regiuni. Totul a avut loc bineînțeles sub coordonarea americanilor, doar câ între timp, a apărut Trump care nu prea agrează haosul din Orientul Mijlociu și vrea pace.

Cea mai proaspătă dovadă care atestă implicarea saudiților și a Quatarului în Siria, este tocmai interviul ministrului de externe al Quatarului până în 2013, Hamad bin Jassim bin Jaber al-Thani care într-un interviu TV a recunoscut nici mai mult nici mai puțin decât că “țara sa, alături de Arabia Saudită, Turcia și SUA, au transportat arme către jihadiști din primele momente de când totul a început  (adică din 2011)”.

Puși la zid de saudiți dar protejați de turci, quatarezii par să fie strânși cu ușa și să amenințe că spun tot adevărul. Printre alte declarații, fostul ministru de externe a mai declarat ca Qatarul are documente complete și înregistrări care dovedesc că războiul a fost planificat pentru a produce schimbarea regimului și nu a fost o mișcare spontană.

Cu siguranță o astfel de știre nu va apărea curând în presa românească deoarece noi trebuie să știm că suntem de partea binelui, de partea democrației și ca SUA sunt doar apărători ai drepturilor omului nu un imperiu nemilos care are capacitatea să distrugă viețile a milioane de oameni, să producă războaie criminale care destabilizează nu o țară ci continente întregi și chiar să finanțeze teroriști pentru a da jos guverne legitime.

De asemenea, noi trebuie să știm că Putin este răul deoarece el are interesul să destabilizeze Siria deși  se află în Siria la invitația guvernului oficial Sirian, pe baza unui tratat de drept internațional. Și dacă Putin nu prea are succes deocamdată la noi (deoarece suntem pro-europeni și pro-democrație), trebuie totuși să fim speriați în permanență de el și să cumpărăm patrioate multe, avioane vechi americane cât cuprinde și să le dăm cât mai multe baze și aeroporturi la americani deoarece ei apără democrația și pacea între popoare.

Redăm mai jos un fragment cu traducerea în engleză a interviului, preluată de la aceeași sursă:

“When the events first started in Syria I went to Saudi Arabia and met with King Abdullah. I did that on the instructions of his highness the prince, my father. He [Abdullah] said we are behind you. You go ahead with this plan and we will coordinate but you should be in charge. I won’t get into details but we have full documents and anything that was sent [to Syria] would go to Turkey and was in coordination with the US forces and everything was distributed via the Turks and the US forces. And us and everyone else was involved, the military people. There may have been mistakes and support was given to the wrong faction… Maybe there was a relationship with Nusra, its possible but I myself don’t know about this… we were fighting over the prey [“al-sayda”] and now the prey is gone and we are still fighting… and now Bashar is still there. You [US and Saudi Arabia] were with us in the same trench… I have no objection to one changing if he finds that he was wrong, but at least inform your partner… for example leave Bashar [al-Assad] or do this or that, but the situation that has been created now will never allow any progress in the GCC [Gulf Cooperation Council], or any progress on anything if we continue to openly fight.”

Acum, România ca țară membru NATO știm că luptă alături de americani oriunde aceștia au nevoie de carne de tun ieftină. Deși NATO nu are misiunea să destabilizeze țări și să distrugă viețile a milioane de oameni doar pentru a face jocuri geostrategice obscure, iată că totuși aceasta se întâmplă și iată că și noi suntem parte.

După cunoștința mea, participarea concretă a României în Siria este din 2016, deși probabil cu servicii de informații, cu traducători și cu “diplomații” de la ambasada noastră din Damasc, am ajutat poate și noi chiar de la început.

Romania va participa, in 2016, cu cel mult 50 de militari la Coalitia Globala anti-Statul Islamic, a anuntat Ministerul Apararii Nationale (MApN), dupa reuniunea de la Washington a ministrilor Apararii si de Externe din tarile membre ale aliantei. (Ziare.com)

Acum, dacă adevărul iese la iveală, oare va ridica presa românească chestiunea participării noastră la acest război murdar unde nu avem niciun interes și nicio cauză morală, ba din contră ar trebui să atragem atenția partenerilor noștri americani că nu este frumos ce fac, să dea arme la teroriști și să distrugă viața a milioane de oameni, să radă orașe, să lase milioane de oameni sub influența triburilor medievale islamiste doar ca să-și facă ei niște jocuri murdare care nu au nici cea mai mică legătură cu sprijinirea democrației?

Nu, presa noastră nu va ridica această problemă, deoarece acum e foarte ocupată cu vizita patriarhului rus care este evident agentul lui Putin și vine să ne destabilizeze.

Împărțeala Siriei

Împărțeala Siriei deja a început. Ca stat este clar cred pentru toată lumea că Siria nu va putea sa revină la ce a fost și probabil în cel mai fericit caz, va fi redusă la Damasc și coasta de est – acele zone aflate momentan sub protectoratul Rusiei.

Așa cum s-a întâmplat cu Irakul, Afganistanul sau Lybia, pe unde au trecut rachetele și bombelele americanilor, cu greu se mai reface ceva și în general rămâne haos și luptă tribală, altfel spus acele zone sunt aruncate în urmă cu câteva secole.

O națiune nu se construiește ușor. Un stat și mai greu: trebuie un liant, trebuie un istoric comun, trebuie o experiență pozitivă în trecut sau măcar un vis, o speranță de mai bine care să ajute la unitate și la lupta pentru dobândirea acesteia. În cazul Siriei, ceea ce îi ținea împreună pe sirieni s-a cam dus. Teroriștii islamiști aduși de americani de prin alte părți să facă tot felul de grozăvii, au distrus pentru totdeauna șansa ca poporul sirian să rămână unit. Nu doar că creștinii nu mai au încredere în musulmani și invers, după sute de ani de coexistență, dar diversele secte și facțiuni musulmane nu mai au încredere unii în alții. De unde în locul unui stat modern, bine închegat și care oferea un trai destul de bun locuitorilor săi, chiar dacă nu era o democrație (ca și cum viersparul de centre de putere la Washington ar mai avea vreo legătură cu democrația) Siria a ajuns pâmânt de împărțit între vecinii.

Avem deci din nord Turcia, din vest Iranul, în nord sunt kurzii care au o șansă istorică să își facă în sfârșit un stat, iar dinspre sud Israelul care a mușcat deja din Siria înălțimile Golan și știm că visul multi-milenar al evreilor este să refacă regatul iudaic care se întindea până la Damasc în vremuri antice. Pare ciudat în vremea de astăzi cum unor popoare li se spune că sunt anacronice dacă își doresc independența (catalonii), altele sunt bombardate dacă vor să-și păstreze teritoriile istorice (cum ar fi Serbia) în timp ce Regatul lui Israel este obiectivul militar #1 al armatei SUA, aflată sub influența protestanților americani care nu doar ca s-au depărtat total de la crezul creștin dar visul lor de a restabili Israelul în granițeie antice va distruge și SUA și va duce întreaga lume într-un război devastator.

Ca la orice împărțeală felia cea mai mare o vor lua cei mai puternici. Rusia își va lua ce are deja (Damascul și partea de vest), Turcia nordul, Iranul speră să controleze toata felia de deasupra Eufratului (atât din Irak cât și din Siria) iar Israelul cât mai mult în sud, până în apropierea Damascului. Kurzii vor avea și ei țara lor în sfârșit, deși fără ieșire la mare o să fie în continuare dependenți de ceilalți.

Într-un scenariu pozitiv, vom avea doar o împărțeală liniștită în care fiecare va face “curațenie” de “teroriști” pe felia lui și va fi cuminte, neîncercând să se lungească mai mult decât îl ține plapuma. Vedem că deja exista unele tentative de acorduri și înțelegeri prin avansul turcilor în provincia Idlib, semn că deja există un plan cu privire la mersul lucrurilor în continuare.

Există totuși riscuri de frecușuri, deoarece unii jucători au mai mult sau mai puțin de câștigat din împărțeală și au obiective mai mult sau mai puțin clare și care nu implică neapărat controlul total al teritoriului și pacificarea acestuia. Rusia de exemplu, nu vrea decât să-și păstreze felia de vest la costuri minime. Paradoxal, pentru ruși, o Sirie eliberată total sub controlul lui Assad, deși posibilă, ar costa mult prea mult și nu ar aduce mari avantaje geopolitice. Ce au rușii acum le ajunge. Faptul că au oprit “primăvara arabă” care țintea clar către ei și faptul că îi țin pe turbații turci sub control, i-au rupt de vest și o să poată să îi ajute pe chinezi cu one belt-one-road care va trece și prin Turcia, este deja mai mult decât ar fi sperat dacă Siria nu era distrusă. De aceea, le mai aruncă câte un os și turcilor, cum e cazul Idlibului care prezenta pentru turci risc vital. Riscând să cadă în mâna kurzilor, aceștia ar putea spera la un coridor până la mare, ce le-ar permite comercializarea independentă a petrolului și dezvoltarea, punând probleme din ce în ce mai mari turcilor, ca să nu mai zicem de populația turkmenă la care Erdogan se referă cu termenul “frații noștri”.

Turcia visează să refacă Imperiul Otoman și să ocupe cât mai mult din Siria. Este un mare semn de întrebare în ce măsura pacea cu rușii va fi menținută pe măsură ce turcii vor obține victorie după victorie și vor prinde curaj. Va veni cu siguranță un moment în care turcii plini de încredere în ei și poate în acord total cu iranienii, vor încerca să muște și din felia rușilor și atunci o sa începă să se împută treaba. Inițial vom avea doar un conflict ruso-turc cu invazia terestră a Turciei și distrugerea Istanbului, după care rușii vor avansa și mai mult înspre sud, încercând să consolideze cât mai mult teritoriu pe coasta de vest, evident plimbarea tancurilor fiind “la invitația oficiala a statului Sirian”. Problema va fi când Rusia va călca pe coadă Israelului și prin urmare americanii cu europeni vor fi împinși în război cu Rusia.

Dincolo de speculațiile mele, europenii sunt în ceață iar americanii par să se fi evaporat deja din Siria:

A Western diplomat said it was “still unclear what the final outcome will be, notwithstanding there was just a closing ceremony”. “How much devil will be in the detail remains to be seen,” the diplomat said. (sursa: Reuters)

Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa.

Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri.

Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea.

Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze.

Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Cu sau fara reactie, acatul SUA asupra Siriei ii face un favor incomensurabil lui Putin, confirmand toata propaganda oficiala cum ca NATO este un potential atacator fara scrupule si cum ca Rusia este in pericol, unind poporul in jurul “taticului” purtator de grija. Poate de asta a si tacut Putin si poate Trump chiar a facut miscarea in Siria in acord cu Putin.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Dupa parerea mea, cel mai fericit scenariu pe termen de 5-10 ani ar fi consolidarea razboiului rece si reluarea cursei innarmarii nucleare. In acest scenariu, scapam de un razboi intre cele doua mari puteri, nebunul de Trump nu o sa ii crape venele si sa impunga “prin surprindere” ursul intr-atat de mult incat rusii sa se razbune. (29 Mai 2016 – O NOUA CURSA ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI)

40 de milioane de ruși vor lua parte în exerciții de apărare civilă în caz de război nuclear

Toate instituțiile de apărare civilă la nivel federal și regional din Rusia vor participa între 4 si 7 octombrie la un exercițiu de pregătire în caz de dezastru natural și … ne-natural, adică război nuclear. Scopul exercițiilor este exersarea operațiunilor de aparare civilă și reacție în caz de incendiu [1]. Printre tipul de exerciții care vor fi exersate, se va număra și protecția populației împotriva unui dezastru nuclear sau chimic, de asemenea natural sau cauzat de om.

Pregătirile au loc pe fondul anunțării de către SUA a suspendării relațiilor cu Rusia, “doar” cu privire la colaborarea în Siria [2]. Totodată, săptămâna trecută, un general american, secretar al Joint Chiefs of Staff, a declarat la o interogare în fața Congresului că declararea unei zone “no-fly” deasupra Siriei ar însemna război cu Rusia și Siria.

Mai multi politicieni în SUA printre care și actuala candidată la presedenție Hillary Clinton încearcă declararea unei zone no-fly, însă președintele Obama s-a opus până acum.

SURSE:

[1] Large-scale All-Russian civil defense drill to take place from 4 to 7 October  – Ministerul Rus al Apărării Civile

[2] U.S. suspends diplomatic talks with Russia over Syria – Chicago Tribune

Non-retragerea rusilor din Siria si haosul din mintea analistilor

Cand “s-a retras” Putin din Rusia, stirea a fost analizata indelung de “experti”. Oare ce are de gand Putin? Are probleme economice si de aceea se retrage opinau unii. Nu, a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca inainte de conferinta de pace astfel incat, daca nu se ajunge la o intelegere, sa plece victoriosi si sa dea vina pe americani, ca ei nu sunt in stare sa mentina pacea – opinau altii mai “avansati”.

Cei mai complicati analisti insa nici nu dadeau un raspuns concret si doar mergeau pe ideea: Putin a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca din Siria, urmand sa se concentreze pe Ucraina, sau de ce nu pe Moldova!

O mie si una de opinii care de care mai aiurea care denota ca lipsa pregatirii militare de baza, face pe multi “analisti” sa bata campii cu tot felul de aberatii de analize care de care mai hazli care ignora un principiu banal in arta razboiului: pozitiile cucerite nu se ofera pe tava inamicului.

Ajunge deci Rusia in Siria, reuseste sa ii sperie pe americani indeajuns incat sa nu declare nofly zone, loveste puternic in pozitiile rebelilor anti-Assad, sustinuti de americani si de turci si ofera sansa armatei siriene sa faca curatenie. Si acum sa plece acasa?! Stirea asta nici nu trebuia comentata, era o stire banala, o “miscare” de imagine a lui Putin ale carui semnificatii numai el le intelege. Dar numai reporterii si analistii experti puteau sa creada atunci ca Rusia se retrage din Turcia, fie si partial.

Nu stiu daca a durat o luna, ca sa iese la suprafata banalitatea de care spuneam, ca o pozitie nu se abandoneaza ci se consolideaza, pe front trupele se misca, resursele se repozitioneaza dupa cum sunt obiectivele si pe baza planului de afaceri. Si tare mi-e teama ca putini au habar care este planul de afaceri al lui Putin in Siria, desi de nenumarate ori Putin l-a explicat pe indelete. Am scris si eu de mai multe ori, atunci cand a fost cazul:

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler (sursa: PUTIN II DA ULTIMATUM LUI ERDOGAN – 8 August 2015)

Iata insa despre stire este vorba din care reiese ca rusii nu prea se retrag din Siria, ba din contra:

YAHOO / 30 Martie 2016: Russia, despite draw down, shipping more to Syria than removing

 

But an examination of shipping data, official information, tips from maritime security sources and photographs from bloggers of Russian ships passing the Bosphorus strait en route from the Black Sea to the Mediterranean, shows no signs that the “Syrian Express” is being wound down.

A Reuters analysis of the same data shows Russia is also likely to have reinforced its naval force in the Mediterranean and now appears to have more war ships near the Syrian coast than at the time of Putin’s declaration.

Asadar, ce concluzii putem trage cu privire la retragerea sau intarirea prezentei Rusiei in Siria? Cred ca cel putin o concluzie este ca in orice razboi, in principal presa nu intelege mai nimic si prezinta lucrurile extrem de deformat, ignorand aspecte esentiale si simple. In Siria, Rusia nu va pleca prea curand. Putin are pica pe turci (nu doar pe Erdogan) si ii va taxa nasol cu proxima ocazie. Deja Turcia a picat imens in ochii europenilor si al americanilor si sunt semne de intrebare cu privire la sprijinirea Isis de catre turci. Deja NATO a avertizat Turcia ca nu o va sprijini in cazul unui razboi cu Rusia (sursa)!

Intre timp, presa a ignorat o alta retragere poate mult mai relevanta: a americanilor si a nemtilor din Turcia! => German army to withdraw Patriot missiles from Turkey border. Si daca asta e prea veche (August 2015) iata una mai noua (29 Martie 2016): Pentagon Orders Hundreds Of Military Families To Evacuate Turkey.

De ce isi trimit rusii singurul portavion in Siria?

amiralul-kuznetzov

Nu e prima data cand rusii isi plimba singurul portavion pe langa Siria. De data asta insa, sansele ca sa il si foloseasca cresc dramatic cu fiecare incrancenare a americanilor si a altor aliati din zona, cum ar fi Turcia, Israelul si Arabia Saudita.

Miscarea este bineinteles una de forta, Rusia isi incordeaza muschii. Pentru rusi, portavionul nu este o arma importanta, cu atat mai putin in Siria. Rusii au trimis deja gramada avioane si in plus, cu siguranta au bombardat deja mare parte din targeturile pe care le aveau, de unde si amploarea misiunilor de pana acum. Nu excludem ca rusii sa isi doreasca sa testeze si portavionul: de ce nu, daca tot e rost de niscavai razboi pe bune cu un tigru de hartie precum Isis?

Am mai mentionat intr-un articol mai de la inceputul recentului asalt al Rusiei: unul dintre principalele motive pentru care Rusia intra in Siria este pentru a-si testa si a-si promova armamentul, asa cum americanii au facut in Irak cu Sadam.

In plus, pe langa testare, Putin mai trimite inca un mesaj – daca mai era nevoie – ca o sa faca din Siria un Stalingrad pentru turci si pentru teroristii finantati de americani. Recent, armata siriana a inceput ofesiva terestra, este cert ca aerian, daca se putea, rezolvau si americanii problema Isis. Ajutorul rusilor este doar un mic bobarnac dat unei forte care nu se bazeaza deloc pe depozite de munitii sau infrastructura, ci pe ura islamistilor fata de restul lumii, fie ei americani sau rusi. “Pacificarea” Siriei este o misiune imposibila, asa cum a fost si pacificarea Afganistanului sau a Irakului. Daca insa in Afganistan americanii au copiat greselile rusilor, dupa acestia, in Siria se pare ca o sa fie invers: dupa ce au esuat americanii, rusii vor sa esueze si ei.

Cu siguranta, doar cu avioanele nu vor reusi nimic. Iar daca armata siriana putea sa elimine terestru opozantii, o facea deja pana acum. Prin urmare, Putin, in ciuda declaratiilor de pana acum, o sa fie nevoit sa trimita si trupe – o sa primeasca invitatie de la sirieni. Insa pentru asta, trebuie mai intai ca poporul sa fie pregatit, asa cum a fost si cu Cecenia. Ne asteptam asadar la niste atentate zguduitoare in Rusia pentru a pregati mental poporul si armata sa accepte trimiterea de trupe impotriva teroristilor. Nu excludem ca rusii sa aiba si ei parte de un 911, ca sa poata sa inceapa si ei un razboi global impotriva terorismului, dupa modelul Imperiului.

SUA trimite trupe in Turcia

NATO este pregătită să trimită trupe în Turcia, anunţă Stoltenberg înaintea reuniunii pe tema Siriei
Alianţa Nord-Atlantică este pregătită să trimită trupe în Turcia pentru a-şi apăra aliatul din flancul sudic, a declarat Jens Stoltenberg joi, la Bruxelles, înaintea unei reuniuni a miniştrilor Apărării din statele NATO, după ce avioane ruseşti au încălcat spaţiul aerian turc, relatează Reuters.

In articolul anterior despre Siria, subliniam ca dupa lovitura sub centura a rusilor prin care au “rezolvat” in cateva zile ceea ce americani nu au rezolvat de ani de zile (in realitate, nu au vrut), marea necunoscuta ramanea cum va reactiona SUA:

Exista insa cativa parametrii care pot complica si mai mult problema si pe care nu ii vom aborda deocamdata:

1 Irak […]

2. China […]

3. Reactia SUA: timpul a fost prea rapid si americanii probabil inca se gandesc cum sa reactioneze; acum insa “razboinicii” din administratia Obama vor putea sa convinga mai usor Congresul sa aprobe trimiterea de trupe in Siria care sa lupte impotriva ISIS (si din cand in cand impotriva lui Assad) asa cum si rusii bombardeaza ISIS (si din cand in cand, rebelii anti-Assad sustinuti de americani).

Pe masura ce timpul trece si rezultatele haosului din strategia si actiunile Imperiului au consecinte din ce in ce mai periculoase, observam un adaos de amplitudine si in reactia americanilor, nu doar in fata rusilor dar si in fata chinezilor – pe toate planurile. Sa recapitulam cateva reactii mai noi sau mai vechi:

  • pretul petrolului – este poate cea mai puternica reactie impotriva Rusiei pe frontul din Ucraina; natura ei este economica (americanilor le place sa creada ca actioneaza asimetric – e un nou trend in intelighentia diplomatica
  • Parteneriatul Trans-Pacific – un raspuns la avantul Chinei, o incercare de incercuire si marginalizare prin stimularea “minioinlor” care spera americanii ca pot musca cel putin partial din exportul chinez inspre SUA
  • exploziile misterioase masive din megalopolisurile chinezesti: exista speculatii ca la mijloc s-ar afla tot mana americanilor care din nou reactioneaza “asimetric” la atacurile cibernetice ale Chinei
  • parada navelor militare prin Marea Chinei – o stire mai noua prin care americanii reactioneaza cu o manevra militara putin accentuata la pasii marunti facuti de chinezi [1]

Asadar, la fiecare actiune a unui nealiniat (China/Rusia), exista o RE-actiune a Imperiului, mai mult sau mai putin vizibila, dar niciodata prea intarziata si de multe ori extrem de tulburatoare pentru pacea mondiala.

Revenind insa la trimiterea de trupe NATO in Turcia, sa analizam cateva aspecte, pentru a iesi din sfera de aburi de ceata care invaluie atat evenimentele initiale cat si cele care au urmat – lucru care ne ajuta sa intelegem gravitatea situatiei si de ce pe zi ce trece, cu fiecare pion care cade de pe tabla de sah, sacrificarea pieselor mai importante va incepe si ea si conflictul direct intre regi nu va intarzia.

Mai intai, sa revenim la incidente: violarea spatiului aerian turc. In primul caz, Rusia si-a cerut scuze si a declarat ca motivul incalcarii spatiului aerian au fost niste harti gresite. De altfel, incalcarea a avut loc cateva secunde – irelevant timpul insa, dar se pupa explicatia cu actiunea, daca rusii ar fi vrut sa spioneze sau testeze reactia de raspuns a turcilor probabil ar fi stat mai mult timp, daca tot “s-au ratacit”. Al doilea incident (de duminica daca nu ma insel) nu este recunoscut de rusi ca incalcare, ei declarand ca nu e vorba de un avion rusesc. Este deci un mister ce s-a intamplat, ori sirienii au vrut sa se razbune pe turci pentru atacul Turciei asupra nordului Siriei avut loc acum vreo 2 luni (in care in mare parte turcii au atacat kurzi), ori rusii i-au bagat pe sirieni la inaintare, ca sa testeze cum va reactiona NATO la o a doua incalcare, dupa toate amenintarile si pregatirile consecinta ale primei incalcari.

Poate am mers prea departe cu scenariile, cert este insa ca Rusia nu are de gand sa atace Turcia, este absurd si nici sa demonstreze ceva. Scopul Rusiei in Siria este clar: sa il reaseze pe Assad si sa “stabilizeze” Siria. Turcii s-au opus de la inceput venirii rusilor si prin urmare, reactia Rusiei nu s-a lasat asteptata: au injumatatit volumul conductei de gaz care urma sa se faca prin Turcia sa vina inspre Europa (faimoasa conducta pe care se specula ca pot primi grecii 5 miliarde in avans de la rusi). Asadar, iata ca si rusii stiu sa actioneze “asimetric”. Nu stiu cand a fost anuntata injumatatirea, dar probabil turcii au inteles mesajul. De altfel, fara gazul rusesc, turcii pot avea probleme mari. Dar sa nu pierdem prea mult timp analizand Turcia, dupa cum stim turcii sunt turci si nu stii ce au in cap. Relatiile intre turci si rusi sunt in ultimii ani destul de pasionale, precum in telenovela Bosfor: ba Putin vine la Erdogan si ii promite marea cu sarea (comisioane din revanzarea gazului si din tranzitul pe conducta), ba Erdogan ii sfideaza pe rusi si continua sa il saboteze pe Asad, dupa care Putin il ameninta pe Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, etc, etc.

Asadar, americanii vor sa trimita trupe NATO. Ramane inca un mister, la ce trupe NATO se refera, avand in vedere ca Turcia are oricum cea mai mare armata NATO din Europa, depasind cu mult Germania si Franta. Ce trupe va trimite NATO? Romani, bulgari, greci? Sau va trimite soldati americani? Ca sa faca ce?

De ani de zile, pe langa exercitii militare, NATO s-a bazat pe promisiuni si amenintari ca sa mentina increderea membrilor si sa proiecteze imaginea unei aliante puternice, care este ferm decisa sa apere membrii. Subrezeala acestei aliante insa, si greutatea de a mentine iluzia in picioare, este una dintre problemele des discutate la Washington unde zilele astea principala chestiune este bugetul si iminenta marire a debt ceiling-ului – un hot topic mai vehi, reincalzit recent.

Putem deci cataloga reactia doar ca un mic fâs menit sa reintareasca imaginea de solidaritate si preparedness in randul NATO? Danezul spune asta cu limba lui:

However, pressed about what NATO precisely intended to do to aid Turkey, which shares a border with Syria, Stoltenberg told a news conference the mere existence of a beefed-up alliance response force, as well as a new and highly nimble brigade-sized unit able to deploy within 48 hours, may suffice.

“We don’t have to deploy the NATO Response Force or the spearhead force to deliver deterrence,” Stoltenberg said. “The important thing is that any adversary of NATO will know that we are able to deploy.” (sursa)

Ca de fiecare data insa, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ … Pe de alta parte, oare care adversar nu intelege asta, Rusia sau ISIS? Nu de alta, dar ISIS a tot amenintat Turcia de ceva timp si pana acum NATO nu a reusit sa fac nimic impotriva unei gasti de militanti incaltati in Nike, caz in care ne intrebam: oare nu poate sau nu vrea. Daci daca nu poate, ce alianta mai e aia? Iar daca nu vrea, lumea ar trebui sa isi puna intrebarea cine sunt tipii rai in conflictul asta?

Bineinteles, ca rusii au reactionat deja la amenintarea cu trimiterea de noi trupe si avertizeaza ca “pentru a mentine paritatea” o sa fie nevoiti sa isi intareasca si ei prezenta. Unde anume, nu au spus, sa speram ca nu in preajma Romaniei …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] SUA urmeaza sa plimbe cateva nave pe langa faimoasele insule construite de chinezi in Marea Chinei prin care acestia isi extind granitele navale. Multi analisti americani sunt de parere ca in Marea Chinei, chinezii actioneaza pas cu pas, prin masuri mici la care SUA nu se poate opune ferm, data fiind gradarea treptata a actiunilor si lipsa unei posibilitati de reactie; warmongerii nu se intreaba insa cum de Marea Chinei poarta numele Chinei in ea, ci li se pare extrem de agresiv ca China construieste insule in marea proprie; oare cum li s-ar parea americanilor daca chinezii ar plimba nave militare prin golful Mexic si ar acuza SUA de agresivitate pentru ca construieste platforme petroliere in acest golf?

Cine va decide soarta lui Assad?

Pe masura ce campania Moscovei in Siria intra in a sasea zi, atat Imperiul cat si Kremlin-ul tureaza la maxim motoarele masinii de propaganda.

Interesele geopolitice ale celor doua parti sunt la un nivel extrem de ridicat, poate mai ridicat si decat in Ucraina, unde Imperiul incearca sa impinga granita NATO cat mai aproape de Rusia.

Vestul nu poate sa stea si sa priveasca cum Rusia rezolva in cateva saptamani ceea ce SUA nu au reusit in 13 luni. Cu cat mai repede Moscova va declara victorie asupra ISIS, cu atat Washington va avea probleme sa explice americanilor si lumii intregi ce s-a intamplat. Multi vor crede atunci ca armata ruseasca este cu mult superioara armatei americane in lupta cu teroristii. Pe langa asta, in cazul in care zvonurile implicarii Iranului se vor materializa, acordul nuclear va trece in umbra si noi semne de intrebare se vor ridica cu privire la dorinta Iranului de a inceta sa joace un rol activ ca putere regionala – una dintre conditiile impuse de catre Israel.

Pentru Rusia, jocul in Siria reprezinta o intoarcere in forta pe scena internationala dupa decenii de asteptare si regrupare. Putin a dovedit si va dovedi cu fiecare zi care trece ca Moscova isi poate exercita influenta fara sa se teama de consecinte dupa cum sugereaza incalcarea “accidentala” a spatiului aerian al Turciei.

Sa vedem in continuare cateva particularitati ale “frontului” sirian care denota gradul ridicat de risc cu privire la escaladarea conflictului de la razboi pentru interese geopolitice, la razboi direct intre SUA si Rusia, fie directa, fie prin intermediari (Rusia vs Turcia, sau Rusia vs Israel sau Israel vs. Iran sau SUA vs. Iran).

In principal, trebuie mentionat ca, de facto, Rusia a transformat spatiul aerian al Siriei intr-o zona “no fly”  pentru toti ceilalti. Sa reamintim ca Siria este inca o tara membru ONU care a cerut sprijinul Rusiei. Deci Rusia are nu doar posibilitatea si capacitatile, cat mai ales dreptul international de a domina spatiul aerian deasupa Siriei. Pana nu cu mult timp in urma insa, avioanele americane dominau spatiul aerian, mai ales in sud, in timp ce turcii tocmai au terminat acum 2-3 luni o campanie de bombardare a ISIS-ului (desi nici pe kurzi nu i-au evitat) in nord. Cata vreme americanii nu se vor coordona cu rusii si intelegerea nu va functiona, putem intelege care sunt riscurile escaladarii.

In al doilea rand, am dori sa subliniam doua pozitionari ferme, exprimate clar, concis si cu toate accentele posibile de cele doua parti, cu privire la Assad. Pe de o parte, Rusia a sustinut tot timpul ca pacea in Siria nu se poate face fara Assad. Pe de alta parte, la doar cateva minute inainte de inceperea bombardamentelor rusesti, ministrul de externe al sauditilor a declarat: “nu exista viitor pentru Assad in Siria”. De aceeasi parte cu sauditii sunt Turcia si Quatar-ul care “administreaza” rebelii din nord in timp ce sauditii se ocupa de sud. Oare ce va face Arabia Saudita pentru a-i convinge pe rusi ca Assad trebuie sa plece? In afara de finantarea si dotarea cu arme a “luptatorilor pentru libertate sirieni”, ce pot face sauditii? Sa fie zborul “accidental” asupra Turciei doar un avertisment pentru turci?

Putina lume intelege cat de important este acest razboi pentru sauditi. Pentru familia regala, Siria este o chestiune pe viata si pe moarte: daca SUA vor renunta la Siria, inevitabil, vor trebui sa se retraga din Orientul Mijlociu si Arabia Saudita va pierde principalul aliat in lupta cu Iranul – dusmanul de moarte al sauditilor, cu care acestia mai au un conflict indirect in Yemen.

SUA si alte tari NATO (cum ar fi Germania) au avertizat deja Rusia ca contributia impotriva ISIS este ok, dar sprijinirea lui Assad nu este ok. Dincolo de nuantele de ipocrizie, cerintele SUA/Germaniei sunt hilare. Sa nu complicam totusi lucrurile prea mult si sa punem punctul pe i: CINE HOTARASTE SOARTA LUI ASSAD?

ONU – abusrd, ONU este doar o gluma proasta. In momentul in care SUA a bombardat Serbia fara hotararea ONU si nici o alta putere nu a atacat SUA, ONU a murit. Avem deci, pe de o parte mostenirea istorica: SUA, unicul hegemon, ultimul Imperiu, singura super-putere, autodeclarata, politistul global care face ce vrea si crede ca poate orice, insa are nenumarate probleme in lupta cu terorismul si cu mentinerea armatei pe linia de plutire. Pe de alta parte, avem Marile Puteri Nealiniate: RUSIA si CHINA – fiecare cu interese proprii, dar cu acelasi dusman si mai ales cu acelasi interes: multipolaritatea.

Cine hotaraste asadar soarta lui Assad, in conditiile in care SUA nu au reusit sa il inlature pana acum, desi au avut la dispozitie timp gramada? Rusia va lovi puternic ISIS si dusmanii lui Assad, dar fara trupe pe teren, totul va fi degeaba. Insa Rusia nu asculta de SUA si nu doar ca nu va face ce vrea SUA, dar va contesta din ce in ce mai mult status quo-ul hegemnului actual si mai ales al aliatilor din zona. Bombardarea din gresala a unor baze turcesti de la granita, va fi un nou tip de incident “accidental” prin care Rusia va testa treptat modul de reactie al Imperiului. Zborul inspre Siria peste teritoriile aeriane ale Romaniei sau Bulgariei fara autorizatie vor fi de asemenea cateva “teste” posibile. Sprijinirea si incurajarea Iranului sa intervina cu trupe in Siria, va fi inca un pas prea mic pentru ca Imperiul sa reactioneze in forta si totusi prea mare pentru ca lucrurile sa ramana la fel, altfel spus pentru ca in mintea tutor sa mai existe vreun dubiu ca lumea unipolara a murit.

Intr-un mod similar actioneaza si chinezii in Marea Chinei, prin construirea de insule si mutarea granitelor. Daca China ar fi invadat Bruneiul, Vietnamul, Taiwan-ul si alte tari riverane Marii Chinei de Sud direct, poate SUA ar fi reactionat prompt. Insa pentru ca China face aceste miscari pas cu pas, prin constructia treptata a insulelor, prin declararea treptata a noilor granite, SUA nu pot reactiona direct in forta ci sunt nevoite sa gaseasca reactii “alternative”, un exemplu de astfel de reactii fiind exploziile recente din orasele chineze. Sa nu uitam ca dupa 911, SUA au o experienta deosebita cu detonarea secreta de bombe puternice, prin urmare, conflictul intre SUA si China este deja destul de fierbinte, chiar daca nu inca destul de la vedere.

Nu va trece mult timp pana cand Rusia isi va fi epuizat posibilitatile tactice de actiune, prin bombardarea opozantilor lui Assad, de orice hram ar purta (ISIS sau non-ISIS). Iranul inca ezista sa intre, ma gandesc ca daca erau ferm hotarati, o faceau pana acum. Impactul era maxim, daca coalitia Rusia-Iran, lucra impreuna si rapid. Probabil insa ca iranienilor le e frica si doar ameninta sau conditioneaza intrarea. Sau poate doar e o chestiune de timp.

Exista insa cativa parametrii care pot complica si mai mult problema si pe care nu ii vom aborda deocamdata:

  1. Irak – probabil e chestiune de timp pana cand Irak-ul va cere Rusiei sa ii ajute si pe ei
  2. China – au tot existat zbvonuri ca China va avea si ea un rol in razboi, intrand alaturi de Rusia, cel putin cu cateva nave in Mediteraneana.
  3. Reactia SUA: timpul a fost prea rapid si americanii probabil inca se gandesc cum sa reactioneze; acum insa “razboinicii” din administratia Obama vor putea sa convinga mai usor Congresul sa aprobe trimiterea de trupe in Siria care sa lupte impotriva ISIS (si din cand in cand impotriva lui Assad) asa cum si rusii bombardeaza ISIS (si din cand in cand, rebelii anti-Assad sustinuti de americani).

Nu este greu sa vedem ca viitorul este extrem de incert, cea mai probabila varianta de iesire fiind confruntarea directa intre SUA si Rusia pentru deciderea invingatorului. De ce doar o confruntare directa poate decide finalul? Pentru ca confruntarea prin proxy-uri si-au consumat posibilitatile de rezolvare a ecuatiei si o data cu mutarea unei pierse importante din partea Rusiei, urmeaza mutarea unei alte piese importante din partea Imperiului. Ambele parti au pozitii destul de puternice pe care nu le vor parasi: rusii domina aerian, pe cand americanii controleaza rebelii prin “specialistii” aflati deja in teren si prin contractorii trimisi deja sa actioneze in punctele cheie.

Daca in aer, lucrurile sunt simple: cine are avioane, rachete si combustibil, domina, pe pamant lucrurile sunt mai complicate. Trimiterea de trupe a fost o chestiune indelung dezbatuta in SUA. Oricat de mult au incercat americanii sa ii convinga pe turci, acestia s-au opus la o invazie. Exista deci numeroase retineri, nici un jucator nu are curajul si capacitatea sa intre singur ci spera la aliante. Poate insa Congresul speriat de viteza de actiune a Rusiei si incurajat de succesul din Ucraina, va da acordul pentru trimiterea de trupe. Caz in care soarta lui Assad, nu prea mai conteaza … razboiul mondial fiind deja inceput.

Putin se ţine de cuvânt şi face din Siria un Stalingrad

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler”

avioane-rusesti-siriaDesi astfel de declaratii nu sunt recunoscute oficial, nu iese fum fara foc. Mentionam [aici] acum o luna intalnirea lui Putin cu ambasadorul Turciei. De cateva zile, mai multe site-uri fringe tot ziceau ca rusii trimit avioane si piloti lui Assad. Azi a ajuns insa si in mainstream stirea ca rusii sunt in Siria si lupta impotriva Isis-ului. Ba chiar si Casa Alba a acuzat Rusia ca “destabilizeaza” situatia. Pai si normal ca destabilizeaza ca doar nu doar ca sa o stabilizeze se duc acolo.

Despre interesul Rusiei in Siria, am tratat inca de acum 3 ani, cand s-a blocat “primavara araba”:

Este evident ca daca in privinta primaverii arabe, Rusia nu prea a avut posibilitatea sa faca ceva, “revolutiile” fiind specialitatea CIA, desi nici rusii nu stau prea prost cu contrarea acestora […] alta este situatia in cazul Siriei si a Iranului. Pe langa faptul ca prin caderea Siriei si atacarea Iranului, SUA s-ar apropia periculos de zona de interes a Rusiei si totodata ar dobandi  controlul total al celei mai bogate regiuni in petrol din lume, Rusia simte ca este momentul sa se reafirme si sa calmeze pornirile razboinice ale americanilor. Rusii cu siguranta nu au uitat provocarea georgiana unde americanii au incercat sa vada puterea de reactie si fermitatea armatei rusesti si prin urmare sunt constienti ca orice ezitare in cazul Siriei si a Iranului ii va costa imens in relatia cu SUA dupa batalia pierduta a sistemului radar anti-racheta.

(SURSA)

Daca astea erau argumentele pentru care prevedeam ca Rusia nu va renunta la Assad acum 3 ani, oare care sa fie situatia acum in 2015 dupa ce intre timp rusii au avut parte de primavara ucraineana? Ucraina a fost un esec dramatic al rusilor, nu le-a venit sa creada ce se poate intampla sub nasol lor, in ograda lor. Nu vor face deci o a doua gresala si in Siria vor fi probabil mai proactivi decat s-ar astepta americanii.

Spun ca vor fi proactivi desi trimiterea a catorva avioane cu piloti cu tot, pare doar un raspuns la bombardarea de catre turci a kurzilor – singura forta care tine in frau invazia Iisis pana la granita Europei. Acum ca situatia in Ucraina pare calma, rusii o sa aiba insa si timp si resurse sa il ajute mai mult pe Assad, daca au vazut ce riscuri exista. Prin riscuri ma refer mai ales la ezitarile si frecusurile americanilor cu privire la Isis. Evenimentul recent la care ma refer este OK-ul dat de trimisul special al americanilor pentru Statul Islamic, un fost general  John Allen, care atunci cand Obama a fost in vizita in Kenya a dat acordul turcilor sa ii bombardeze pe kurzi si sa ajute indirect Isis sa reocupe unele pozitii extrem de importante geostrategic prin care acestia transfera arme si resurse dinspre / inspre Turcia.

Marimea conteaza in toate si mai ales in razboi. Prin urmare ramane de vazut daca rusii vor trimite indeajuns de multe avioane si alte arme guvernului Siriei pentru a conta sau vor fi doar maruntisuri cum le-au dat “separatistilor” ucrainieni. Rusii se pricep bine sa pastreze lucrurile in ceata cand vor sau sa rezolve transant cand trebuie, cum au facut in Crimeea. Inca ramane sa vedem ce au de gand cu Siria, pentru ca le sta in putere si una si alta …

De ce le e greu americanilor să atace Siria (update 30 aug 2013)

(vezi si De ce le e greu americanilor să atace Siria)

Dupa cum spuneam in articolul trecut, atacul Siriei are multe (si mari ) incertitudini dar si unele certitudini la fel de multe si mari. Daca marea incertitudine este in ce masura un eventual razboi impotriva Siriei se va escalada, marea certitudine este ca orice lovitura, fie ea si chirurgicala va da jos cu piata actiunilor si va provoca socuri care nu pot fi cuantificate in toate pietele: derivate, obligatiuni, forex etc cu consecinte devastatoare pentru sistemul financiar care si-asa se afla intr-o stare de tensiune interioara extrema, gata de implozie in orice moment. Nu voi repeta argumentarea din articolul trecut, doar am vrut sa aduc noi stiri in acest sens:

Obama se consulta cu expertii in petrol pe masura ce cantareste un atac asupra Siriei (sursa: Reuters)

Obama administration officials have contacted energy experts in recent days to discuss oil market conditions as the president weighs a military strike against Syria, sources familiar with the matter told Reuters.

Observati terminologia coafata a la mainstream, folosita de Reuters:

Fears about Syria’s civil war spilling over into other countries have helped propel international oil prices to their highest level in six months, rising more than $8 a barrel since the beginning of the month, and approaching a level that has slowed the global economy in the past.

“Spiling over”: pai ce sa se mai scurga ca deja operatiunea “Primavara Araba” a dat foc la toata zona … “Has slowed” !!?  Care-va-sa-zica marele crash din 2008 a fost doar o incetinire a economiei globale? Intr-adevar 2008 a fost in primul rand o poveste legata de bula creditelor si a derivatelor financiare care ascundeau in ele mult junk sub infatisarea de cozonac, insa daca imi aduc eu aminte bine intre Ianuarie si Iunie 2008 petrolul a crescut de la 100$ la 150$ fiind unul dintre elementele care a pus capacul peste toate temerile din sistemul financiar si a cauzat colapsul economic impreuna cu ceilalti factori, deci colac peste pupaza, dupa ce si-asa sistemul financiar de astazi este cum este si economia abia se strofoaca sa reziste pe linia de plutire, inca o explozie a pretului similara cu 2008 ne mai trebuie.

Oil analysts have said a quick strike against Syria could push prices up to $125 to $130 a barrel, with Societe Generale saying prices could reach $150 a barrel if the crisis were to spill over into larger oil producing countries.

Evident, orice presedinte intreg la minte ar realiza ca SUA nu are nevoie de acest razboi. Apropos de razboi, o alta coafare este folosirea termenului de lovituri sau pedepsire a regimului Assad, ca si cum cea mai banala lovitura nu ar echivala cu o declaratie de razboi:

Obama: “I have no interest in any open-ended conflict in Syria, but we do have to make sure that when countries break international norms on weapons like chemical weapons that could threaten us, that they are held accountable”.

Din pacate Obama este impins de la spate de neoconi si lobby-ul evreiesc ca sa atace Siria si exista multe argumente ca Siria nu este decat inca o margea in operatiunea “Primavara Araba”  inceputa inca cu Razboiul din Irak. Avem chiar declaratii de la sursa in acest sens de la Wesley Clark care relateaza intr-o discutie cu un general cum a inceput razboiul cu Irak-ul: fara nici un sens, fara nici o justificare. Generalul s-a trezit pe masa doar cu un plan sa atace 7 tari in 5 ani in Orientul Mijlociu:

Un ultim lucru care doresc sa il subliniez legat de acest articol din Reuters: dupa cum mentionam si eu, este posibil ca americanii sa fii facut niste calcule conform carora un razboi mai extins si tensiuni ridicate pe pietele financiare i-ar avantaja, avand in vedere ca dintre toate domnisoarele stirbe, zdrentuite si necoafate, dolarul este totusi cea mai frumoasa. Aminteam deci ca avand niscavai petrol din productie interna, SUA ar putea lua in considerare ca un spike ar afecta competitorii economici mai mult decat pe companiile americane interne care ar avea totusi acces la un petrol putin mai ieftin dar mai ales mai aproape:

Even though the United States is in the midst of its biggest oil drilling boom in decades, with production at the highest level since 1997, prices would still likely spike if there was a major supply disruption in the Middle East.

Similar cu operatiunea de erbicidare, un razboi distrugator ar afecta mai mult competitorii decat pe americani si chiar daca pe termen scurt lovitura ar fi puternica si pentru economia si finantele SUA (prin efectele asupra pietei petrolului) pe termen mediu-lung ar oferi avantaj competitional acelora care au acces la resurse. Acelasi lucru l-au mai facut practic americanii folosind companiile de rating sa atace verigile cele mai slabe din UE pentru a mentine cat de cat pe linia de plutire dolarul intr-un moment cand caderea acestuia nu mai putea fi oprita cu alte mijloace. Pe de alta parte, o explozie a pretului petrolului ar insemna mana cereasca pentru Rusia, iata deci din nou cate ramificatii si scenarii pot avea o banala “pedepsire” a unei tari intr-o zona care daca nu ar avea petrol si daca nu ar fi Israel pe-acolo, ar fi fara interes geopolitic si nu si-ar mai plimba nici o tara navele de razboi prin apropiere.

1 2