În ce constă războiul cibernetic între SUA şi China

Ştirile despre războiul cibernetic între China şi SUA, mai precis despre atacul informatic pe care chinezii l-ar duce împotriva americanilor, apar destul de des în presă şi ne mai aduc în vizor încă un front al războiului între cele două super-puteri, pe lângă frontul economico-financiar şi cel geostrategic.

Pentru ca in stiri nu se prea explica mare lucru in ce consta acest razboi, din putinele mele cunostinte o sa detaliez putin lucrurile. Si as incepe cu o concluzie personala: da, China ataca cibernetic SUA, si nu doar pe SUA, ci pe restul lumii. Atacurile s-au marit exponential in ultimul timp, tocmai pentru ca orice petec de pamant castigat in acest razboi (adica orice computer sau device independent conectat la retea) se transforma instant intr-un soldat luptator gata sa execute orbeste ordinele comandantului. Mai exact, orice dispozitiv (calculator personal, server sau chiar telefon mobil) al carui sistem de securitate este vulnerabil, odata gasite vulnerabilitatile si reusita penetrarea, va fi folosit ulterior ca o noua unealta de atac a altor dispozitive. Deci avantajul dobandit de cuceritorii chinezi nu consta doar in accesul la datele gazduite sau transferate prin acel dispozitiv ci la marirea capacitatii de ataca alte sisteme.

Cum se ataca un calculator?

Pe langa exploatarea unor vulnerabilitati cunoscute ale fiecarui sistem de operare in parte si ale fiecarui software instalat pe un calculator, cea mai raspandita modalitate de a incerca penetrarea intr-un sistem se numeste brute force si consta in incercarea repetitiva a unui set de posibile parole cu scopul de a o gasi pe cea potrivita. Sunt atacate astfel diverse servicii, de la banalul mail sau de la mai putin folositul ftp pana la testarea accesului la un serviciu care permite accesul total pe un server. Ca eficienta brute force-ul este depasit in prezent, existand metode specifice de contracarare, care insa depinde daca sunt folosite. Ca un exemplu, sa presupunem ca intrarea intr-un apartament se face prin introducerea unui pin format din 4 cifre si ca la fiecare incercare esuata este declansata o alarma. Un hot va incerca 2-3-4 combinatii in speranta ca va nimeri pinul corect. Deoarece alarma devine enervanta, proprietarul se decide sa o dezactiveze, considerand ca pinul sau va fi greu de depistat. Asadar, in loc sa schimbe pinul la fiecare declansare sau in loc sa gaseasca o modalitate de a-i depista si de a-i constrange pe atacatori sa renunte, proprietarul ignora problema si din comoditate nu intepreteaza ca pe o alerta tentativele esuate ci le ignora. Bineinteles, o data alarma dezactivata, atacatorul va incerca cu si mai multa ravna si in cele din urma va gasi combinatia corecta. Nu stiu daca ati inteles ce am vrut sa subliniez: chiar daca un sistem de securitate este construit solid, are mijloace de alertare si de auto-reglare in cazul tentativelor esuate repetate, totul depinde de om daca aceste mijloace sunt folosite sau functia oferita de ele este anulata. Tot asa se intampla si in lumea reala unde nu doar ca multi utilizatori renunta sa isi mai activeze firewall-ul sau antivirsului la cel mai mic inconvenient, dar chiar si unii administratori de servere sau webmasteriu folosesc parole simple, nu le schimba periodic si nu ia nici o masura in cazul in care sunt alertati de tentative de brute-force esuate.

Ce face China

China nu foloseste tehnologii prea avansate in razboiul cibernetic, ci mai ales foloseste perseverenta si un sistem centralizat care coordoneaza si monitorizeaza atacurile duse asupra serverelor din intreaga lume. Daca urmarim declaratiile oficiaililor chinezi, putem vedea ca ei nu neaga existenta acestor atacuri, ci doar dau vina pe hackeri:

“Though hackers attack the U.S. Internet and China’s Internet, I believe they do not represent any country”  (CNET)

Atacul chinezilor consta in folosirea in masa a unui numar mare de servere care ataca tinte targetate in mod periodic si o data o tinta castigata, pe langa sustragerea informatiilor, serverul penetrat va fi folosit pentru a participa si el impreuna cu celelalte servere la noile atacuri asupra unor alte tinte.

Eu am simplificat putin natura atacurilor si m-am referit doar la atacurile asupra serverelor din retea. Bineinteles, China foloseste insa toata gama de atacuri, care include o gama mai variata cum ar fi metodele de phishing prin care se incearca inducerea in eroare a unor utilizatori care isi dezvaluie datele de acces la anumite servicii pe care le folosesc. De exemplu, un utilizator al serviciului paypal primeste un email prin care este solicitat sa se logheze online. Utilizatorul da click pe email, se logheaza pe un site clona al paypal, fara sa isi dea seama, dupa care este directionat pe site-ul real pentru a ascunde furtul parolei. Ulterior, folosind userul si parola paypal, atacatorul poate accesa contul de paypal si face transferuri sau accesa istoricul tranzactiilor.

Pe scurt, chinezii incearca sa sparga tot ce pot, sa fure tot ce pot, si probabil au si o armata de mici chinezi care scormonesc prin datele gasite si vad ce poate fi folosit din ele, si cui sa le retransmita. De interes major pentru chienzi, probabil sunt tehnologiile americanilor, ultimul atuu al acestora fata de chinezi, care oricum se pierde incet-incet, chinezii invatand intr-un an cat americanii in zece. Pentru chinezi, furtul informatiilor folosind atacurile cibernetice nu constituie de fapt decat un efect de turbo dat inovatiei lor, ei incearca sa scurteze anii prin aceasta si totodata urmaresc – de ce nu – sa obina si cateva parghii mai mult sau mai putin relevante prin care pot sa se joace putin cu competitorii, evervandu-i la culme si speriindu-i cumplit.

Americanii, desi detin controlul asupra nivelului cel mai de jos al internetului, prin detinerea in mare parte a patentelor hardware si a uneltelor de monitorizare a internetului (vezi Echelon) se arata speriati totusi de avantul chinezilor si mai ales au ramasi uimiti de amploare acestuia si de faptul ca nu au capacitatea ca sa le contracareze, neexistand posibilitatea de a stii apriori cine este si cine nu este rauvoitor si cine greseste o parola pentru ca a uitat-o sau pentru ca doreste sa oenetreze un server.

Nu cred ca le e frica americanilor ca le vor fura chinezii secretele militare sau ca le vor controla centralele nucleare asa cum au facut-o ei asupra iranienilor (vezi reuters). Alta este temerea lor, desi siguranta totala nu pot avea nici in privinta sistemelor vitale cum ar fi transferurile financiare, secretele militare sau institutiile guvernamentale. Ca o mica paranteza, in urma recentului atac informatic asupra FMI-ului, pentru prima data FMI-ul a decuplat conexiunea eletronica cu Banca Mondiala si banuiesc ca va dati seama ce inseamna asta, conexiunea respectiva nu era un simplu cablu pe care ar putea face sniffing oricine. Temerea americanilor este mai ales legata de vulnerabilitatea companiilor americane si a utilizatorilor individiali.

Atacul incet dar sigur dus de chinezi s-a intetit foarte mult in ultimul timp si amploarea acestuia ramane necunoscuta pana in momentul in care chinezii vor decide eventual sa genereze un eveniment. Ce ar insemna acest eveniment? Cum v-ar suna de exemplu, blocarea totala a transferurilor prin card pentru o zi? Ce s-a intamplat in decembrie anul trecut, cu atacul asupra site-urilor Visa si Mastercard a fost un mic fâsâit pe langa ce-ar putea realiza cateva mii de servere controlate de chinezi bine coordonate intre ele si cu o tinta mult mai sensibila decat site-ul web.

Iata deci ca razboiul intre SUA si China a inceput deja pe internet si avem inca un motiv sa credem ca zanganitul armelor nu este doar o iluzie ci chiar daca doar virtual, razboiului este nu doar potential ci chiar de neoprit.

Mutarea pieselor de şah

Lumea e o mare scena de teatru cu numeroase scenarii, cu numeroşi regizori şi cu şi mai mulţi actori. Din când în când, însă, un nebun îşi adună o clacă şi pornesc la război. Nu se întâmplă prea des, dar când se întâmplă, nu e deloc bine. Nu cred că suntem prea departe de începerea unui nou război. Dacă la ora de istorie ni se spunea că înaintea Primului Război Mondial Balcanii erau un butoi de pulbere care stătea să explodeze, acum toată lumea este o mare de grenade cu cuiele scoase care aşteaptă doar să fie declanşate de primul foc de armă.

Mişcările din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu sunt clar terenul principal unde se joacă cea mai importantă partidă între Imperiul anglo-american şi China în principal, cu Rusia şi celelalte puteri locale (cum ar fi Turcia sau India) stând în expectativă în aşteptarea momentului propice de a intra în joc. Prin provocarea lanţului de pseudo-revoluţii din Africa, americanii urmăresc stârnirea unui domino care să se oprească tocmai în China şi care în drumul lui să rezolve o data pentru totdeauna şi “problema palestiniană”, care fără Siria şi fără un Iran aflat în cursa pentru dobândirea armei nucleare nu ar mai fi o problemă.

China în încercarea disperată de a face faţă dezvoltării interne şi a presiunii discrepanţelor sociale are nevoie de resurse şi are nevoie de extinderea influenţei sale economice înspre vest, acolo unde se află atât resursele care îi trebuie cât şi principalele rute de transport al acestor resurse. Pakistanul nu este degeaba ţinut în stare de asediu de americani, ci tocmai pentru a opri extinderea economică a acestora înspre vest. Chinezii au rezerve şi cumpara tot ce pot şi are valoare şi potenţial. Să nu uităm împrumutul de 1 miliard de dolari pe care chinezii l-au dat Moldovei în 2009,  un stat minuscul, aflat destul de departe şi fără prea mari resurse pe care să le ofere în caz că nu va putea returna banii. Rusia care are cu mult mai mari interese în Moldova, nu a putut oferi decât 500 milioane de dolari. Cu atât mai mulţi bani ar avea China ca să cumpere ultimele picături de petrol rămase în Orientul Mijlociu şi să le transporte prin câteva super-conducte gigant făcute de chinezii mititei, mulţi şi harnici care fac autostrăzile cum fac furnicile cărările.

Dar nu doar extinderea Chinei spre vest încearcă americanii să rezolve prin valul de revoluţii programate din Africa, ci şi caută să provoace haos în aceste ţări cu resurse bogate pentru a le domina şi pentru a le putea exploada astfel mult mai uşor. Cum altfel am fi pierdut noi plata datoriei externe de către Irak, daca nu ar fi venit aliaţii noştri să dea jos cu Sadam şi să le sugă petrolul irakienilor? Credem noi că americanii plătesc factura irakienilor? Eu nu cred că plătesc, de vreme ce irakienii încă nu pot să se scape de americani, pentru ca cine împarte, parte îşi face.

Dupa Siria, cel mai probabil va urma Arabia Saudită. Nu cred că Siria va fi greu de dat jos, în Arabia Saudită însă o să fie foarte interesant pentru că deja saudiţii şi-au asigurat spatele prin cererea şi probabil primirea protecţiei Pakistanului. De altfel, nici Siria nu va fi piece of cake, cum a fost Egiptul şi Libia: Siria are tratat cu Iranul de apărare reciprocă, aşadar nu cred că NATO va bombarda prea curând Damascul. Influenţa serviciilor şi cârţitele deja plantate vor face însă misiunea de destabilizare mai uşoară decât pare pentru serviciile americane.

O mare necunoscută este însă rezistenţa şi docilitatea popoarelor. In Egipt după cum am văzut prima piaţă a libertăţii pe care au avut-o a trecut destul de repede ca un mare fâs. Sa vedem însă mineriadele cum o să se desfăşoare.

Pe bursă lucruri noi şi nemaiîntâlnite se întâmplă: căderi bruşte ale preţurilor la aur, argint, petrol şi chiar stocuri. A durat doar 2-3 zile, cam de când a început Soros să îşi vândă aurul. Nu ştiu dacă el e cauza, mă îndoiesc că ar fi putut provoca doar el valuri atât de mari. A mai fost şi spectacolul cu Bin Laden care a ajutat petrolul să o ia în jos, şi probabil a tras cu el şi celelalte. La cam o zi după au fost anunţate şi datele economice din SUA referitoare la locurile de muncă şi la alţi indicatori – date destul de pesimiste – prin urmare, s-au cam nimerit multe ştiri care au scapat şi acum dolarul de la o prăbuşire abruptă în care se angajase.

În SUA tensiunile politice se accentuează. Încercarea lui Obama de a ţine tiparniţa în funcţiune se blochează de refuzul republicanilor cărora le e frică de popor care a început să cam înţeleagă de ce creşte preţul benzinei.

În Europa este încă linişte, Spania nu a căzut încă şi Germanii nu au anunţat încă întoarcerea la marcă. Să vedem în toamnă ce direcţie va impune noul guvernator al BCE care se pare că va fi italian, deşi nemţii deocamdată se opun arătând cu degetul la datoria Italiei. Vedem încă o dată că la unirea europenilor e la fel ca la Moş Ion Roată: ai pământ? ai rumâni. Ai datorii mari? Ciocu mic! Actualul sef, Trichet, a reuşit să dea în cap euro-ului tocmai când începuse să călărească bine dolarul. Ce mă miră, e că deşi spreadurile au ajuns la limite maxime, presa nu prea mai discută despre asta. Cam cum e şi cu radiaţiile din Japonia despre care nu mai auzim mare lucru deşi încă sunt cu mult peste nivelurile de siguranţă. Ce e mai trist, e că deja au început să apară maşini radiate fabricate în Japonia, pentru fericiţii posesori care şi le pot permite.

America: încă un pas către junk

Standard & Poors a micsorat outlook-ul asupra datoriei SUA de la “stabil” la “negativ”. Nu au avut inca curajul sa schimbe ratingul – care a ramas la AAA – ci doar outlook-ul. Nu prea stiu eu exact ce inseamna outlook-ul si ce importanta are. Nu pun baza prea mult nici pe S&P – la urma urmei ei sunt aia de dadeau ratinguri mari creditelor junk pe care bancile americane le vindeau fondurilor de pensii si investitorilor ignoranti.

Dar s-a intamplat ceva cu miscarea asta, oarecum eu o sesizez ca o prima unda de soc a unui cutremur mult mai mare care va urma. Nu din cauza caderilor burselor am aceste temeri ci din vocea tremuranda a unui administrator al unui fond de investitii intr-un interviu dat la Bloomberg. Nu stiu cate filme distopice ati vazut, dar figura acestuia imi aduce amite de intro-urile din aceste filme in care un “oficial” sau “expert” discuta despre catastrofa care se va desfasura si incearca sa acopere aparentele printr-un mesaj sceptic la eventualele evenimente negative care s-ar putea intampla si transmite incurajari.

Este uimitor cum se balbaie inclusiv reporterul si pune intrebari stupide de genul: chiar trebuie sa luam seama la ce zice S&P? Lol, ce mai intrebare. Pai sa ne uitam la cum a evoluat bursa azi si la pretul aurului care a atins azi all time high.

Intr-adevar S&P nu face decat sa puna stampila pe un diagnostic care se scrie singur zi de zi: cancer. America e bolnava de cancer, toata lumea s-a infectat de acest cancer si buba urmeaza sa explodeze.

Ce avem noi de facut in aceste conditii? Desi presedintele ne indeamna sa aram hectarul din spatele curtii si sa nu mai pierdem timpul la tarabe dintr-o aroganta dusa la extrem, gura mincinosului adevar graieste. Fara sa stie, Basescu ne da solutia in fata crizei: agricultura de subzistenta. Nu glumesc, am explicat mai pe larg aici, inca din 2009.

Confruntarea SUA cu China şi Rusia

Webster Tarpley descrie inca din 2008, inainte de alegerile care l-au facut presedinte, traiectoria lui Obama si evolutia SUA catre o confruntare cu Rusia si China in vederea asigurarii dominatiei americane pentru urmatorii 100 de ani.

Elitele vor sa puna Iranul in razboi cu Rusia pentru a-i distruge asa cum au reusit sa distruga URSS-ul cu Afganistanul. SUA nu poate lupta direct cu Iranul si nici atat cu Rusia, prin urmare dusmanul trebuie atacat prin invaluire. In Pakistan americanii practica tactia “divide et impera” pentru a contracara tendinta istorica a Pakistanului de a se intoarce spre China.

Japonia si Taiwan au refuzat pactul cu SUA pentru destabilizarea Chinei. Tarpley prezice din 2008 razboiul din Africa care are ca scop principal taierea macaroanei chinezilor de la petrol. Astfel, chinezii o sa fie nevoiti sa se indrepteze spre petrolul rusesc si astfel vor intra in conflict cu rusii. Scopul final al neoconservatorilor acesta este, sa ii puna in razboi pe chinezi cu rusii. Obama vrea sa foloseasca Europa ca o unealta in razboi cu rusii.

SUA în insolvenţă? Vai, ce surpriză …

Citesc cu uimire un titlu de articol: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa. Vai ce şoc, nici nu mă aşteptam la aşa ceva. Adevărul este ca în presa mainstream, mai ales din România, ştirile sunt în mare parte preluări şi traduceri, iar băieţii (şi poate fetele) de la wall-street.ro nu s-au folosit de mediafax ca să primească semnale despre această ştire şi să facă un articol, ci pur şi simplu au dat un titlu bombastic şi au preluat ştirea literă cu literă de la mediafax, cum au făcut-o de altfel mai multe site-uri care au preluat-o inclusiv cu titlul de la wall-street.ro sau poate viceversa (cautare google: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa).

M-a amuzat stirea asta pentru ca suna ca si cum autorii ei acum au coborat pe pamant de pe luna. Despre prabusirea dolarului, explozia datoriei SUA la nivele inimaginabile, tiparirea unor sume uriase de bani prin vanzrea de bonuri de trezorerie catre Fed pentru ca deja restul investitorilor sunt suprasaturati si oricum au alte variante, se tot vorbeste inca dinainte de 2008, inca inainte de caderea bancilor si bailout, dar cu si mai multa fervoare dupa bailout.

Despre falimentul SUA, am tratat si eu ocazional, cum ar fi aici:

Jim Rogers: investitor american şi analist financiar. Cofondator împreuna cu Soroş al Quantum Fund, profesor de liceu, scriitor şi fondatorul unui index financiar – RICI. A prezis acum doi ani că bula creditelor va devasta Wall Street. Prezice că SUA şi Europa vor fi falimentare, Asia va lua conducerea, materiile prime şi meşteşugurile vor fi economia de mâine, agricultura este afacerea viitorului apropiat. Iată un interviu recent în care ne îndeamnă să devenim fermieri, precum şi un alt interviu în care prezice falimentul inevitabil al SUA datorită măsurilor proaste luate de Obama & co.

Jim Rogers nu lucreaza la Fed, dar totusi e si el un nume de care ziaristii (fie ei doar de online) ar trebui sa stie. Stirea a fost preluata mot-a-mot (sau lettre-a-lettre) tot de la mediafax (ce ne-am face daca nu ar fi ei, 90% din presa nu ar mai exista) sub titlul: Oficial al Băncii Centrale Americane: SUA se află pe drumul către insolvenţă. Iata deci ca in formularea titlului, cei de la (i)realitatea s-au abtinut sa pompeze aiuristic sau poate ca nu au avut timp, desi la descrierea fotografiei nu s-au abtinut sa exclame: Richard Fisher anunţă apocalipsa financiară în SUA.

Ca sa va linistesc in caz ca v-ati speriat deja, va spun ca nu e cazul sa ne speriem inca si oricum falimentul SUA nu ar fi rau pentru ei, ci mai rau pentru noi, si nu ma refer doar la faptul ca are si BNR-ul o bruma de “investitii” in hartiile pe care le numesc ei bonuri de trezorerie cat mai ales la faptul ca inca o data in istorie am ales tabara pierzatoare si ne-am orientat sperantele catre imperii care nu ne pot ajuta cu nimic chiar daca ar dori sa o faca. Iata insa sursa de baza a stirii (adica linkul, ca reuters este mare) care nu strica sa o mentioneze macar cei de la mediafax care au facut traducerea: Fed’s Fisher: U.S. debt situation at tipping point. Iata si o formulare mai precisa care denota cat de aiuristic a fost preluat mesajul in presa romaneasca, informatia la baza fiind de fapt de o alta natura:

The U.S. debt situation is at a “tipping point,” Dallas Federal Reserve Bank President Richard Fisher said on Tuesday, and urged the U.S. central bank to refrain from any further stimulus measures.
If we continue down on the path on which the fiscal authorities put us, we will become insolvent. The question is when,” Fisher said in a speech at the University of Frankfurt.

Exista americani responsabili si chiar in ceasul al 11-lea, chiar unul dintre bancherii care conduc Fed-ul, deci controleaza Guvernul SUA, deci conduc lumea, deci chiar in ceasul al 11-lea, omul face o strigare si incearca sa aiba acoperire pentru ce va fi dupa, pentru ca prabusirea nu va putea fi oprita in nici un fel. Adevarul este ca Fisher este oricum un gica contra, nu stiu daca din princpiu sau pentru ca nu le strica elitelor un om care sa zica si altceva ca sa dea inteleaga poporul ca exista democratie si libertatea pluralismului de pareri. Fed-ul oricum nu va supravietui caderii pentru ca oamenii se vor trezi si vor intelege cine i-a dus in prapastie. Prin atitudinea sa fata de baiolut, tiparnita si politica Casei Albe, Fisher cel mai probabil bate pe termen lung, sau mai pe sleau spus sta cu fundul in doua barci: zice una si face alta. Sau poate si mai probabil, Fisher e folosit pe post de sperietoare ca sa convinga Congresul si sa otraveasca opinia publica ca tiparnita trebuie sa mearga in continuare cu o viteza si mai mare. Avand in vedere ca programul QE2 se termina in Iunie, teoretic din Iunie tiparnita trebuie sa se opreasca. Practic insa daca se opreste SUA nu mai are bani ca sa il obmbadreze pe Gaddafi si ca sa isi plateasca ratele la datoria enorma pe care au facut-o. Prin urmare, ca sa porneasca QE3 si ca inainte de orice QEx, populatia trebuie convinsa, si cine mai bine sa o convinga decat un fel de Mugur Isarescu (de Dallas) care ii atentioneaza pe politicienii americani ca nu e bine sa cheltuiasca mult aiurea, ci trebuie sa stranga cureaua.

Cat despre insolventa SUA, din pacate avand in vedere resursele de manipulare a pietelor, a geopoliticii, a finantelor si a economiei, SUA vor putea sa duca in insolventa mai multe tari inainte sa intre si ele. Dar ce insolventa, faliment. Dar ce faliment, criza. Dar ce criza, razboi! Cu adevarat Max Keiser ii numeste pe bancherii care trag sforile bancheri sinucigasi:

Prăbuşirea uriaşului

Politica este o treabă complexă, iar geopolitica este şi mai complexă. Ca să nu mai zicem de economie. Dar ca la fotbal, fiecare avem dreptul la o părere, şi puţini sunt care se abţin să nu se dea cu părerea. Bunăoară, Arpad Paszkany care mi-a atras atenţia cu o viziune interesantă asupra crizei din România: “nu e criză în România“. Înainte de a citi articolul am bănuit cum gândeşte domnul Arpad: dacă încă nu mor oamenii pe stradă de foame, încă nu a venit criza. După ce l-am citit, am înţeles şi mai mult. Ce vrea domnul Arpad să spună este că pentru dânsul şi pentru mulţi alţii pentru care banii daţi pe mâncare sunt sub 1% din venituri, într-adevăr criza nu prea a venit. El are dreptate şi când spune că pentru majoritatea oamenilor veniturile nu au scăzut, au rămas la fel. Ce domnul Arpad nu prea ştie sau ignoră este faptul că chiar dacă veniturile au rămas la fel şi chiar dacă salariile sunt mai mari decât în anul 2007, preţurile sunt altele, şi pe de altă parte, oamenii au mult mai multe credite ca atunci, deci o bună parte din bani se duc pe rate. Deci, dacă ar fi totuşi să privim sincer, în România este criză, şi este o criză profundă.

Dar ce este o criză la urma urmei? Iată ce ne spune DEX-ul:

CRIZĂ = Moment critic, culminant, în evoluţia care precedă vindecarea sau agravarea unei boli

Oare nu este România într-un moment critic? Oare nu este România într-un moment culminant? Cu siguranţă, iar a ne juca cu cuvintele ca să părem interesanţi nu mi se pare de bun gust. De fapt, nu domnul Arpad a greşit, argumentaţia lui este edificatoare, au gresit ziariştii care au selectat titlul articolului, în dorinţa de a găsi un titlu pompos au jignit pe toţi oamenii care suferă profund în urma situaţiei grave din ţară. Dar să trecem peste asta şi să mergem mai departe către ideea care am intenţionat să o enunţ încă din titlul acestui articol.

M-am oprit la articolul din wall-street.ro doar pentru a exemplifica că într-adevăr adevărata criză, criza profundă ajunsa la punctul maxim în România încă nu a început. Chiar dacă mulţi oameni suferă deja, ce asistăm noi acum este doar o mică jenă în comparaţie cu greutăţile care vor urma. Iar felul cum vorbeşte domnul Arpad, că el doar a câştigat mai puţini bani, nu a pierdut sau că în marile oraşe majoritatea oamenilor încă o duc bine, principala problemă fiind că nu îşi mai schimbă maşinile la 3 ani ci mai aşteaptă, este în parte adevărat. Părerea mea este că deşi am trecut prin multe valuri ale actualei crize (valul financiar, prăbuşirea creditelor, lipsa lichidităţilor, scăderea consumului, problema deficitelor etc) ce asistăm noi acum sunt doar semnele începutului căderii unui uriaş. Criza adevărată va veni din zbaterea pentru supravieţuire a Marelui Uriaş. Iar uriaşul de care vorbim este Marele Imperiu, unicul de fapt imperiu cu adevărat din zilele noastre, anume Statele Unite ale Americii.

Problema pierderii hegemoniei americanilor în detrimentul altora nu se pune prima dată acum. S-a mai întâmplat şi cu ruşii pe vremea lui Kennedy, s-a mai întâmplat şi cu japonezii când avântul acestora îi speria pe câţiva analişti dar ca în ziua de azi, nu a fost niciodată mai evident că America şi-a consumat bateriile şi nu mai poate să scoată nimic nou pentru a ieşi la liman. Democraţia americană, visul american, inovaţia, antreprenoriatul, pragmatismul şi curajul cowboy-lor au rămas umbre ale unui trecut glorios, sunt acele lucruri despre care americanii nostalgici discută cu melancolie pe bloguri sau la o cafea şi sunt frustraţi că demonii pe care singuri i-au ignorat au scăpat de sub control şi le-au furat ţara lăsându-i o naţie de spălaţi pe creier şi incapabili să mai mişte un deget în faţa finanţelor mondiale care le-au infectat toate sectoarele societăţii de la politic până la militar, educaţional, presă,  etc. Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate. Ce va veni, este greu de prevăzut. Putem însă să intuim prin ce vom trece.

Ca orice uriaş care se prăbuşeşte, în căderea sa SUA va face mult zgomot. Ce vedem acum cu criza alimentară este cred că încă unul din răcnetele uriaşului. După ce cutremurul financiar a transmis unde de şoc înfiorătoare în toată lumea, ameninţând cu falimentul tuturor băncilor şi instituţiilor financiare, şi după ce “soluţia” americanilor a fost preluată şi prin alte părţi – cel puţin deocamdată pentru că Germania nu ştie dacă va mai duce în spate porcuşorii necondiţionat – a venit acum vremea inflaţiei accentuate. Multe din etapele crizei se desfăşoară însă în paralel. De exemplu, în acest moment, pe lângă războiul valutelor – autodevalorizarea – măsurile protecţioniste ca consecinţă a acestui război abia încep să intre în funcţiune. Mai devreme sau mai târziu americanii vor fi nevoiţi să taxeze produsele chinezilor în urma inflexibilităţii acestora cu privire la devalorizarea yuan-ului. Colac peste pupăză, s-a nimerit însă ca pe fondul existenţei unor sume imense de bani disponibil pentru speculaţii veniţi din tiparniţa americanilor, să crească şi cererea de produse alimentare din partea câştigătorilor crizei: China, India, Brazilia, etc. Cumulat cu catastrofele climatice, aceşti doi factori au explodat preţul mâncării şi au dus la schimbările politice din Africa care cel mai probabil se vor extinde şi în alte zone, nu înainte însă de a auto-alimenta inflaţia prin explozia preţului petrolului. Şi cu siguranţă impactul schimbărilor din Africa nu se vor opri doar la preţul petrolului.

La ce să ne aşteptăm deci? La orice, doar nu la ieşirea din criză. Şi aşa cum atunci când vedem norii strângându-se deasupra noastră şi vântul înteţindu-şi rafalele, cred că norii de acum se pregătesc pentru o furtună de gradul 5. Iată doar un nor:  Fed Policy Makers Signal Support for Abrupt End to Asset Purchases in June. Ce înseamnă asta? Daca Fed-ul opreşte tiparniţa şi începe să mărească interes-rate-ul, în condiţiile în care economia încă şchioapătă, America va avea o problemă: hiperinflaţia. Şi când America tuşeşte, restul lumii face pneumonie. Mă rog, restul lumii care nu are un sistem imunitar eficient, dar din păcate pentru noi, suntem printre cei mai expuşi la boală: România – Risc de REVOLTĂ? Topul ţărilor expuse la revolte.

Şi totuşi poate că pneumonia nu va fi ucigaşă, însă sunt unele voci care spun că sfârşitul inevitabil al crizei va fi Al 3-lea război mondial:

Gerald Celente, fondatorul Institului de Cercetare a Trendurilor, subliniaza faptul ca revoltele generate de austeritate si criza alimentelor conduc la tensiuni asemanatoare cu cele de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. (Bloombiz)

Prăbuşirea Imperiului Sovietic, deşi a adus cu ea multe probleme, a dus la descătuşarea lagărului în care erau ţinute popoarele, chiar dacă nu în aceeaşi măsură şi nu cu aceleaşi consecinţe benefice în toate ţările. Prăbuşirea Imperiului American va însemna cu totul altceva pentru ca dacă la primul a avut loc o implozie, la cel din urmă cauzele vin tocmai din faptul că s-a umflat peste măsură şi creşterea sa nu a fost deloc organică ci mai degrabă poate fi asemănată unui cancer. Cancerul lăcomiei fără limite (greed is good), al corupţiei sub umbrela lobby-ului, al exploatării economice prin corporaţii multi-naţionale fără nici un dumnezeu şi al cuceririlor pentru resurse (Irak, Afganistan etc) încă creşte şi încă mai are de infectat şi pe ultimele celule sănătoase din lumea de azi. Iar dacă ne gândim numai la arsenalul nuclear disponibil pe care acest uriaş îl are la îndemână şi asupra indiferenţei cu care permite ca milioane de oameni să sufere de foame şi să moară doar pentru ca bancherii să nu piardă un cent din proastele lor investiţii şi din pariurile win-win sub acoperirea CDS-urilor, putem să spunem şi noi ca domnul Arpad că deocamdată nu suntem în criză.

A început să se umfle mămăliga şi în SUA

Nu va exploda însă prea curând, cum s-a întâmplat în Africa sau în Europa de Est în 89. Însă cei care credeau că americanii au fost programaţi total în cartofi de fotoliu care nu mai gândesc cu propriul cap, au motive să îşi reconsidere părerea. Rămâne însă de văzut daca ce vedem acum este doar o scânteie sau un mare fâsăit cum au fost faimoasele mitinguri care nu au rezolvat nimic, tocmai pentru că oamenii nu ştiau motivul pentru care au ajuns să fie sclavi. Oamenii, gloatele altfel spus, se ridică atunci când le ajunge cuţitul la os, dar foarte puţini sunt cei care şi înţeleg cine înfige cuţitul, unde şi de ce.

Despre explodarea mămăligii în SUA am mai scris aici. Sincer nu mă aşteptam să înceapă atât de devreme pentru că în afara vechii problemi a şomajului, a tăierilor bugetare şi a creşterii preţurilor, americanii nu au motive să se plângă. În România, atunci când s-a dat legea cu tăierea salariilor bugetarilor, doar o mână de oameni au venit la parlament să protesteze, deci încă mai este loc pentru tăieri. Cu atât mai puţin în SUA cuţitul nu a ajuns încă la os. În SUA nu moare nimeni de foame pentru că băncile chiar dacă te dau afară din casă, statul îţi oferă totuşi tichete de masă cu care orice homeless poate să îşi cumpere un hamburgăr şi o sticlă de băutură ca să mai uite de amar.

Problema particulară în Wisconsin este legată de reducerea bugetului statului, mai precis de modul în care se încearcă reducerea costurilor: prin eliminarea unor drepturi colective ale angajaţilor din domeniul bugetar, adică prin atacarea sindicatelor şi totodată prin mărirea unor contribuţii (impozite). La urma urmei, nu contează scânteiea, interesant va fi dacă acesta va fi factorul declanşator al unei revoluţii chiar în inima imperiului. Tot o caracteristică specifică a acestor proteste este că aşa ca şi pe la noi, partidul are şi el acoliţii lui – câinii de pază ai sistemului – care au sărit pe bieţii doctori şi profesori să îi sperie, sub stindardul unui fals liberalism care susţine teoretic statul minimalist, care are puţini angajaţi şi care trebuie să reducă cât se poate de mult orice cheltuială, pentru că … aşa cum zicea şi preşedintele nostru, oricum avem prea mulţi filosofi şi oricum din şcoala românească nu iese nimic bun, ci doar diplome pe bandă. Cam aşa gândesc şi cei care se opun bugetarilor, deşi atunci când statul a donat băncilor şi altor multinaţionale sume terifiante de bani, nu s-au atacat.

Cea mai interesantă chestie din protestele astea este un nou trend: după ce sunt concediaţi, sindicaliştii din SUA rămân uniţi şi pun bazele unei mişcări de schimbare a sistemului. Ei nu mai cer doar condiţii bune pentru membri lor (salarii, condiţii de muncă, etc), ci încearcă să aibă un rol mai extins în societate, să impună schimbarea de jos în sus.

În final iată o dezbatere între un socialist şi un câine de pază al lui Obama:

Tragedia Americii

“Marea tragedie a Americii este că oamenii care îi conduc economia nu mai cred în capitalism”, spune Max Keiser.

O declaraţie bombă, care mai degrabă s-ar potrivi în România neocomunistă în care relaţiile, şpaga şi hoţia ridică în sus pe unii, în timp ce munca şi meseria bine făcuta îi alungă în afară pe alţii.

Dar la ce se referă Max? În primul rând Max critică noul val de Quantitative Easing 2, încă o “ediţie” de 600 miliarde de dolari tipăriţi, dar ediţie care de fapt este nelimitată pentru că o să se oprească abia când … o să rezolve problema, adică niciodată. În loc să mărească rata dobânzii şi să încurajeze economisirea de dolari, adică să întărească dolarul, americanii tipăresc şi mai mulţi în speranţa că aceştia vor ieşi în afară – la plata creditelor – şi nu se vor mai întoarce niciodată înapoi – provocând astfel temuta hiperinflaţie, consecinţa firească a unei astfel de doze.

Dar de ce fac americanii asta? De ce tipăresc dolari cu nemiluita, mai ales după ce au văzut că prima dată nu i-a scos din rahat? Pentru că nu au de ales, este cam ultimul lucru care le-a rămas înainte de a ataca Iranul in speranta provocarii unei crize a petrolului, explozia pretului petrolului si inevitabil cresterea cererii de dolari care ar ridica in sus din nou dolarul. Bineinteles, in viziunea acelorasi conducatori care ca si pe la noi nu vor sa se dea jos de pe scaune si sa lase locul altora mai buni. La ei e mai complicat, caci nu conducatorii conduc, ci conducatorii conducatorilor, prin urmare oricare ar veni in loc, tot aia va face, precum s-a intamplat si se intampla.

Razboiul profetit de Nostradamus din 11 Noiembrie 2010 nu a inceput. De fapt, Nostradamus nu a fost un profet ci un simplu poet care a scris niste poezii misterioase ce pot fi interpretate dupa cum au nevoie zero-televiziunile, zero-ziarele sau zero-blogurile mai nou. Si totusi, la cum stau lucrurile acum, niciodata nu cred ca un razboi a fost mai probabil. Raman uimit cum citesc in presa mainstream de azi, titluri care le citeam in presa alternativa acum cateva luni. Iata doar cateva titluri:

Stiglitz nu crede în planul americanilor (Adevarul)

Tipărirea de bani şi cumpărarea de bonuri de Trezorerie, măsurile anunţate de Rezerva Federală, banca centrală a Statelor Unite ale Americii, în vederea stimulării economiei, nu vor avea rezultate bune, este de părere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie.

Razboiul valutelor: pericolul repetarii crizei din ’29-’33 (Bloombiz)

“In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice. Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum”, a declarat analistul financiar Aurelian Dochia, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro.

Anglia riscă o criză similară cu cea a Greciei prin austeritate (Romania Libera)

Guvernul britanic riscă să împiedice relansarea economică şi să declanşeze o criză a datoriilor similară cu cea a Greciei, prin reducerile puternice ale cheltuielilor publice pe care le pregăteşte, avertizează Christopher Pissarides, laureat al premiului Nobel pentru economie, transmite Reuters, citată de Mediafax.

Randamentele obligaţiunilor irlandeze au explodat, UE se pregăteşte să intervină

Randamentele obligaţiunilor irlandeze pe zece ani au atins un maxim istoric de aproape 9% după o zi de miercuri în care investitorii au vândut pe bandă rulantă titlurile de datorie ale guvernului de la Dublin. Obligaţiunile irlandeze şi-au continuat căderea liberă chiar şi după ce comisarul european pentru probleme economice Olli Rehn şi preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet au dat un vot de încredere guvernului de la Dublin.

Care poate fi sfarsitul acestor stiri negative, mai ales pentru noi romanii care suntem avertizati si de Patriciu ca criza in Romania este abia la inceputurile ei? Sfarsitul este greu de prezis in vremuri tulbure. Putem insa sa prevedem continuarea crizei din urmatoarea stire:

Grecia va anunţa o nouă serie de măsuri de austeritate

Grecia urmează să anunţe, săptămâna viitoare, o nouă serie de măsuri de austeritate, în condiţiile în care are nevoie de 4,5 miliarde de euro pentru a respecta ţinta de deficit bugetar pentru 2011, au declarat, vineri, surse guvernamentale, potrivit Wall Street Journal.

Nu stiu in ce masura tragedia Americii tine de increderea sau neincrederea celor care o conduc in capitalism. Stiu insa ca principala tragedie a Americii consta in uitarea de Dumnezeu. Nu vreau sa arat cu degetul catre un alt popor. Nu sunt prea mandrul de poporul roman incat sa ii judec pe americani. Au insa un pacat mai mare decat toti ceilalti: lacomia. Nu cred in generalizari, dar toti stimi ca nemtii sunt zgarciti, francezii aroganti, italienii vorbareti, grecii lenesi, japonezii prea muncitori, rusii betivani etc. Fiecare popor are o meteahna prin care s-a evidentiat mai mult decat alte metehne. Daca americanii au una este lacomia. Mereu si-au dorit mai mult si mai mare. Bani mai multi decat parintii lor, masini mai mari ca ale vecinilor lor, proprietati mai multe pentru ca deh, piata e increstere, profituri cat mai mari pentru ca se poate, si asa mai departe. Greed is good nu este doar o replică dintr-un film recent, ci o mantră grotesca a homo americanus.

Tragedia Americii va fi si tragedia intregii lumi, pentru ca daca dintr-al Doilea Razboi Mondial ne-au salvat americanii, Al Treilea va fi cu siguranta unul la care ei ne vor duce, pentru ca a fi politai al planetei nu e un job prea facil cand incepi sa furi de la cei care pretinzi ca ii aperi. Asta insa doar daca America profunda nu va gasi puterea sa renasca si sa se scuture de putregaiurile care o conduc, dar mi-e teama ca profunzimea americii este atat de mult de lipsita de orice putere incat a pierdut deja momentum-ul, asa cum si noi l-am pierdut, dupa cum explicam intr-un articol mai vechi.

Si daca totusi americanii vor scapa? Daca totusi fiind puterea #1, avand puterea financiara pe care o au, avand mijloacele tehnice pe care le au, avand cea mai puternica armata, cei mai buni diplomati, vor scapa? Celor care care pun aceasta intrebare le raspund: daca aveau toate acestea, cum de ajungeau aici?

Iata si tube-urile care m-au determinat sa-mi impartasesc aceste ganduri:

SUA vor intra in Lumea a Treia

“Daca dolarul isi pierde rolul de moneda de rezerva (apropos, multi radeau de Putin cand a zis ca rubla va deveni moneda de rezerva pentru Bancile Centrale in vara lui 2007), strainii nu vor mai accepta dolari in schimbul lucrurilor reale. Aceast eveniment va fi distruptiv la scara imensa intr-o economie dependenta de importuri pentru energie, haine, incaltaminte, produsele manufacturate si produsele avansate tehnologic. Daca incompetenta de la Washington, tipul de incompetenta care a produs criza actuala, va distruge si dolarul ca moneda de rezerva, “singura putere” va deveni peste noapte o tara din lumea a treia, neputincioasa in a-si plati importurile sau in a-si sustine standardul de viata. Cat timp mai protejeaza guvernul SUA valoarea dolarului imprumutandu-si aurul la dealerii de lingouri care il vand ca sa tina astfel pretul autului jos? Din cauza incompetentei de la Washington si de pe Wall Street, cea mai buna speranta a noastra este ca guvernele din restul lumii sunt chiar mai putin competente si chiar au probleme mai grave. Numai astfel dolarul va rezista ca cea mai fara de valoare dintre valutele fiat ale lumii”

Acest paragraf l-am tradus (cu stangacie) de la un articol pe care vi-l recomand sa il cititi in totalitate, chiar daca vi se pare prea tehnic.  Desi m-am hotarat oarecum sa ma distantez de problemele crizei si sa imi petrec timpul rezolvand probleme de munca de zi cu zi care oricum nu prea vor avea rezultate in evenimentele ce vor urma, m-am hotarat sa mai scriu cateva randuri si sa dau cateva repere de studiu in continuare celor care nu au urmarit prea mult derularea crizei decat la nivelul presei locale sau internationale mainstream si mai putin la nivelul presei alternative si a analistilor independenti care au un cuvant de spus si printre care multi chiar au prevazut criza cu ani in urma.

Iar ce prevad ei acum … nu e altceva decat o noua ordine mondiala financiara, adica un nou sistem de bani, o noua moneda, un nou mod de a face plati, de a economisi, o restructurare a economiei pe cu totul alte principii, bineinteles toate astea dupa un haos la nivel global cu proteste, rebeliuni sociale, si poate chiar razboaie.

Oare chiar asa sa fie? – ar spune cei care cred ca toate stirile astea care dau peste noi cu concedieri si cu probleme care le au firmele sau diversele institutii sunt doar niste “manipulari” menite a speria lumea si a o pregati sa accepte noua ordine mondiala. Pai se pare ca chiar asa este, e adevarat ca toata criza e posibil sa fi fost pusa la cale desi cel mai probabil sistemul financiar actual in care banul reprezinta credit si nu o valoare fizica, a fost facut astfel incat candva sa clacheze. Si sunt semne ca intr-adevar desi se stia ca o sa clacheze, a fost lasat intentionat sa se prabusasca, asa cum masurile pe care le ia acum Obama, desi s-a dovedit in istorie ca au esuat, se merge pe aceeasi cale, iar rezultatul nu poate sa fie decat o mare criza, cea mai mare insa, de o magnitutine care nu poate fi banuita acum, asa cum nici caderea actuala nu a putut fi intuita de cei care au tras cateva semnale de alarma inca de acum 2-3 ani.

Va voi lasa insa sa studiati cateva linkuri si poate o sa revin alta data cu o paralela intre profetiile sfintilor ortodocsi referitoare la evenimentele ce ne asteapta si cum se suprapun acestea peste prezicerile legate de economie si de inevitabila cadere totala a actualului sistem. As mentiona doar un cuvant al Pr. Proclu, va o sa vina vremuri asa de grele incat pe conducatorii tarilor o sa ii cam doara capul …

Iata asadar ce va recomand sa cititi pentru a avea o idee mai larga asupra crizei actuale si a ce va urma in continuare:

Chris Martenson
http://www.chrismartenson.com/

Financial Sense
http://www.financialsense.com/

Global Europe Anticipation Bulletin
http://www.leap2020.eu/

Gloom, boom, doom
http://www.gloomboomdoom.com

Peter Schiff
http://www.europac.net

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte linkuri:

Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari

1 2 3 4