Teodorovici nu e prost

Am fost surprins de ultimele declaratii ale lui Teodorovici cu privire la salariul minim pentru ca nu ma asteptam ca un tovaras sa iese total din linia gandirii de partid. De la vorba pana la fapta insa este ca de la cer la pamant si cu o floare nu se face primavara.

Despre salariul minim, eu am mai tratat in diverse articole, dintre care l-am gasit in cautari pe acesta. Intre timp, prea multe noutati de zis nu am, decat ca l-am auzit pe Peter Schiff dand unele exemple cu privire la efectele maririlor salariului minim in SUA in diverse state. Efectele erau mutarea unor companii dintr-un stat in altul, cumpararea de roboti (automatizari) care sa inlocuiasca muncitorii sau pur si simplu inchiderea unor companii. Cel mai interesant exemplu a fost insa cu o spalatorie auto al carui patron este client de-al lui Peter Schif. Acesta si-a lichidat o parte din actiunile gestionate de Schiff care este broker de aceea Schiff l-a intrebat pentru ce are nevoie de bani. Patronul spalatoriei i-a zis ca are nevoie de bani pentru a cumpara un sistem automat de spalat masini pentru ca in urma maririi salariului minim este mai profitabil sa dea afara oamenii si sa cumpere un sistem automat.

Salariul minim insa nu este principalul deficit al capitalismului in Romania, un prim pas ar fi reformarea administratiei si a companiilor de stat care sunt o reminiscenta a trecutului. Bineinteles, asta dupa statul de drept si eliminarea coruptiei. Ori PSD-ul a pompat tocmai in directia opusa marind aparatul public si crescand salariile pana la cote care destabilizeaza profund sectorul privat. Prin fondul suveran de investitii incearca sa duca revolutia rosie la noi cote. Daca privim insa oamenii ca pe o resursa, putem spune ca statul suge puternic din potentialul fortei totale de munca in doua privinte: numeric si calitativ. Numeric, statul “fura” din forta de munca care ar putea produce la privat iar calitativ, o data intrati in sectorul public, potentialele valori care ar putea deveni buni ingineri, buni manageri sau buni tractoristi care sa produca si sa aduca plus valoare sunt pierduti pentru vesnicie, devenind consumatori de resurse si adaptandu-se intr-un mediu total diferit, cu cerinte si aspiratii total diferite pe care cu greu vor putea sa il paraseasca si sa recupereze potentialul pierdut. Si deocamdata oricum nu au de ce, salariile la stat fiind mult mai mari si oportunitatile de asemenea.

Ma gandeam uneori ca in Romania niciodata nu o sa poata fi luate masuri drastice (sau macar ferme) care sa schimbe structural economia si guvernarea tocmai pentru ca mentalitatea oamenilor este o problema – ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare. De aceea, ma gandeam eu, alternativa ar fi macar o trecere gradata si pasi incrementali catre capitalism si piata libera. Dar pentru asta sunt necesare doua conditii: 1 – o guvernare care sa vrea ce trebuie (oameni care sa gandeasca, sau macar unul care sa gandeasca si care sa aiba increderea celorlalti) si 2 – o guvernare care sa poata sa implementeze ce trebuie (sau macar unul care sa poata si sa aiba autoritatea necesara).

Din pacate nu doar ca nu avem prea multe genii economice in politica noastra (si cu atat mai putin in PSD) dar acele putine idei bune, acolo unde exista, nu au nicio sansa sa fie puse in aplicare. De aceea, declaratiile lui Teodorivici nu sunt altceva decat un exercitiu de gargara.

Sa presupunem prin absurd ca tovarasii ar accepta aceste idei burghezesti ale lui Teodorivici cu privire la eliminarea salariului minim. Chiar daca PSD-ul ar vota si ar implementa aceasta lege, ar sari sindicatele din privat cu greve. Intr-un fel insa oamenii ar avea dreptate pentru ca efectul benefic al unei astfel de schimbari s-ar vedea in timp. Pentru ca salariul minim sa devina irelevant ar insemna ca piata libera si antreprenoriatul in Romania sa duduie pentru a putea produce o competitie reala pe piata muncii. Ori asta nu se poate schimba peste noapte.

In vremurile rosii de astazi in care visul orcarui tanar este sa ajunga sa lucreze in administratia publica ideal pe un post de director si undeva unde poate freca menta, a taia creaca peste noapte pentru cei mai slabi platiti angajati din privat care duc greul prin aceea ca ei dau de mancare si celorlalti, nu poate fi o solutie. Desi momentul ar fi cumva oportun, fiind premize ca eliminarea salariului minim sa nu aiba efecte devastatoare avand in vedere criza pe piata fortei de munca, sunt totusi cateva necunoscute. Banuiala mea, de exemplu,  este ca aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns. Cei care insa lucreaza acum pe salariul minim nu sunt tocmai primii candidati pentru plecatul in afara, atat prin deficitul de specializare cat poate si prin deficitul de motivatie sau aspiratii.

In alta ordine de idei, in gandirea tov. Teodorivici nu inteleg de ce la privat salariul minim nu ar fi bun si la stat ar fi. Chiar daca statul este patron si face ce vrea, libertatea salariului minim ar trebui lasata la latitudinea administratorului cel mai de jos unde se manifesta nevoia pentru un post si unde se poate lua si pulsul local al ofertei. Sa exemplific. Poate ca la o primarie la o comuna intr-o zona saraca a tarii, exista oameni care ar fi dispusi sa lucreze la primarie pe un salariu mai mic decat decide Olguta. De exemplu, poate tinerii din sat nu au alternative si decat sa traiasca din somaj sau sa dea spagi ca sa isi faca dosare de handicapati sa primeasca pensie, ar prefera sa munceasca pe mai putin, macar pentru a simti ca au si ei un rost. Banii nu sunt totul si mai ales la sat, unde oamenii au pamant, au animale si au venituri din alte surse, un loc de munca cu un salariu sub minim nu este tocmai de dat cu piciorul. Am cam lungit explicatia, cert este insa ca aceeasi logica (daca exista in cazul lui Teodorivici) pentru eliminarea salariului minim la privat se potriveste poate chiar mai bine in sectorul public. Bineinteles, ca politic este o utopie sa credem ca PSD-ul va taia vreun salariu, pentru a nu-si pierde bazinul de marmote. Insa, utopic vorbind, daca dorim eficienta si daca credem in cerere si oferta, nu trebuie facute diferentieri intre public si privat. Singura diferentiere este doar aceea ca in locul profitului din privat, criteriile de performanta in sectorul public sunt altele.

In final as dori totusi sa mentionez ca Romania este o tara penibila daca salariul minim este o problema. Principala buba este ca noi consumam mai mult decat producem si ca nu avem alte sperante pe termen scurt-mediu decat creditul ca oricum pe termen lung suntem la marginea lumii si cantitate neglijabila in istoria omenirii. Nu zic ca a trai pe banii altora e ceva rau, desi aici intram in chestiuni de filosofie si morala care oricum nu sunt deloc subiecte fierbinti la poporul roman. Insa macar daca ne-am pricepe la inginerii financiare si am reusi sa ii fentam pe nemti si noi cum au facut-o grecii care chiar dupa atatia ani de criza inca traiesc mult mai bine decat romanii [1].

~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE

[1] Cel putin oficial, PIB-ul per capita calculat la puterea de cumparare la greci este 24574 pe cand in Romania acesta este 23313. Sa nu ne entuziasmam insa, dupa criza si aventurile traite Grecia este probabil fiscalizata jumatate cat Romania, deci realitatea este mult mai buna decat o arata cifrele.