Războiul Rusia-Turcia / skirmish-urile cu Grecia

Consilierul șef al președintelui turc Erdogan a amenințat prim-ministrul grec că o să-i rupă picioarele. “Atena o să dea de mânia Turciei mai rău decât Afrim” a avertizat turcul într-un show de televiziune.

Sursa foto / știre: http://www.keeptalkinggreece.com/2018/02/01/bulut-imia-greece-threats-turkey/

Cu privire la prim-ministru, a declarat: “O să rupem mâinile și picioarele oficialilor, ale prim-ministrului și ale oricărui ministru care va încerca să puna piciorul pe inusla Kardak/Imia islet din Marea Egee”.

Amenințările turcului vin la câteva zile după ce ministrul grec al apărării a navigat la Imia și a aruncat în mare o coroană de flori în onoarea celor trei soldați greci căzuți la datorie în conflictul cu turcii din zonă în 1996.

Reamintim cititorilor mai noi, că există profeții ortodoxe care prevăd distrugerea Turciei de către Rusia, profeții tratate în numeroase articole mai vechi în care aminteam și despre tratatul de securitate între Rusia și Grecia prin care Rusia garantează securitatea Greciei. De asemenea, reamintim că de facto Turcia nu mai este membru NATO, unul dintre principalele contestari ale acestui scenariu pe care l-am prezentat cu ceva ani buni în urmă când nimeni nu prevedea răcirea relațiilro turco-americane până la acest nivel.

Noutăți ale frecușurilor NATO-Turcia apar zilnic și nu ne vom mai ocupa de ele. Iată doar o știre recentă: General turc ameninta Washington-ul să nu streseze Turcia și să o împingă spre Iran și Rusia“.

Războiul Rusia-Turcia la orizont

Faptul că rușii sunt buni la șah nu este o noutate.

Nu am mai discutat de mult despre topicul războiului viitor Rusia-Turcia deoarece am facut-o în multe articole și deja probabil mi-am făcut o faimă de băiatul care strigă lupul.

De altfel, drept dovadă că cine sapă groapa altuia cade singur în ea este tocmai faptul ca după ce am renunțat să frecventez site-ul Război Întru Cuvânt tocmai pentru obsesia lor de a interpreta orice eveniment din relația Rusia-Turcia prin prisma profețiilor Sf. Paisie, iată ca am preluat eu ștafeta.

Dar evenimentele nu ne lasă altfel, și noi, reluăm subiectul în speranța că acolo sus cineva ne aude și România va reuși măcar în ceasul al 12-lea să refacă relații pașnice cu Rusia și să dea înapoi măcar cu 15 minute cursa nebună a înarmării care are șanse minime să aibă un final la fel de fericit ca cea anterioară, de vreme ce ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar dacă Dumnezeu a ferit omenirea de la iminentul dezastru al unui război nuclear în ciuda încercărilor persistente ale unor turbați să aducă iadul pe pământ, pentru că noi nu am folosit cum trebuie vremea de pace, dar și pentru că paharul păcatelor s-a cam umplut până peste măsură, sunt mici speranțe ca să mai scăpăm la fel de ușor când scânteia se va aprinde din nou.

Pentru recenții cititori ai blogului și pentru cei care dau din întâmplare peste acest articol, reamintesc că unul dintre primele articole pe acest topic (de care îmi amintesc eu) a fost articolul “S-A FIERT COLIVA TURCILOR?” de prin 2012. Este foarte posibil să mai fie câteva și înainte, dar nu știu (am lene) cum să caut și din păcate, fiind un neînemânatic taguitor, nu pot furniza nici un link. Cert este că eu vorbeam despre un război Rusia-Turica când Turcia încă era în NATO și relațiile SUA-Turcia erau foarte bune și Turcia negocia integrarea în UE, etc. Reiterez, nu vorbeam din capul meu, ci comentam profeții ortodoxe ale unui sfant ortodox, dar nu doar ale lui, care prezic nici mai mult nici mai puțin decât nimicirea Turciei de către ruși, cu acordul SUA și predarea ulterioară a controlului Turciei către greci.

Dacă unele elemente ale profeției vi se par fantasmagorice (mare război, băi de sânge, intervenție divină), orice contestator trebuiă să recunoască că este o mare coincidență că istoria converge pas cu pas către toate câte profeția le prevede, pe care nu le vom reaminti aici decât sumar: conflict ruso-turc, invazia Turciei de către ruși, avansul rușilor înspre sud, în Siria actuala (stat integru, fără probleme în anii 90 când s-a făcut profeția), negocierile prelungite, intervenția statelor europene (fără americani însă), etc.

Spuneam că evenimentele nu ne lasă să nu reluam subiectul. Iată ultimele știri:

Toate acestea dupa ce nu doar cu 2-3 săptămâni în urma, turcii au cumpărat rachete de câteva miliarde de la ruși – o premieră petru o țară membră NATO. Evident statutul de membru NATO al Turciei este doar unul fictiv, așa cum este alianța. După cum știm Trump a reușit să facă NATO obsolete, declarația lui din timpul campaniei fiind cel puțin o self-fulfilling prophecy dacă nu un un mod de a privi lucrurile de la Casa Albă. SUA nu are alianțe, SUA are aliați – vede Trump lucrurile.

Faptul ca relațiile SUA-Turcia sunt total distruse, în urma tentativei de omorâre a lui Erdogan și a loviturii de stat eșuate, este cunoscut de toată lumea. Au fost chiar zvonuri că americanii și-ar fi retras nuclearere și le-ar fi dus la Deveselu, după ce baza de la Incirlik a fost atacată de civili în timpul încercării de detronare a lui Erdogan.

Erdogan are mai multe probleme cu americanii, pe lângă faptul că au vrut să-l omoare: trădarea în Siria (la început americanii i-au promis marea cu sarea, apoi nu au mai invadat Siria și nu l-au detronat pe Assad așa cum îi promiseseră lui Erdogan), trădarea în fața kurzilor (arme, sprijin etc), protejarea lui Gulen – păpușarul loviturii de stat, condamnarea bodyguarzilor în urma luptelor cu protestatarii de la vizita lui Erdogan din SUA etc.

După doborârea avionului rusesc și înfurierea lui Putin, lucrurile păreau să se calmeze între turci și ruși. Mai ales după ce Putin i-a salvat viața lui Erdogan avertizându-l cu privire la puci (eșuat) – un termen încetățenit în mainstream-ul afiliat ideologiei Imperialiste, care evită terminologia corectă care este (tentativă de) lovitură de stat. 

Spuneam la un moment dat, că politica Turciei este incoerentă, schimbătoare, aproape aleatoare. Geografia dar mai ales … sociologia îi constrâng către aceste bâlbâieli. Rușii însă nu tolerează prea multe trădări, mai ales dacă sunt făcute așa cum știu să o facă doar turcii: sub centură.

Se înțelege că de la un atac cu drone până la război, mai este cale lungă. Noi doar semnalăm incidentul și subliniem trendul. Turcii au negat deja implicarea.

Situația din teren însă este extrem de fierbinte: căderea dolarului îi obligă pe americani să forțeze folosirea ultimei resurse: armata. Armata SUA este de facto acoperirea dolarului. Dolarul nu este acoperit de aur și mai noi a cam pierdut și acoperirea în petrol. I-a rămas însă armata SUA, care însă trebuie să își dovedească fiabilitatea pentru a evita implozia dolarului, mai ales când chinezii tocmai au anunțat încetinirea (sau tăierea) achiziției de obligațiuni americane (vezi Zerohedge pt detalii).

Incidentul este totuși extrem de important, după părerea mea. Poate chiar mai important decât doborârea avionului. Eșuat cum a fost, atacul a distrus vreo 2 avioane. Vă imaginați ce putea face dacă nu eșua? La ce bun tot efortul Rusiei în Siria dacă nu își poate securiza bazele? Într-un fel sau altul, Rusia va contracara și chiar dacă responsabilul nu va putea fi determinat cu certitudine, ursul va prinde pe cel care îi este mai la îndemână. Și cum Isis nu mai este iar Israel este prioritatea #1 a armatei SUA, Rusia va încerca să își întărească pozitia în direcția întăririi securității bazelor sale, care cele mai importante fiind plasate în zona de nord a Siriei, în proximitatea turkmenilor, crează condiții favorabile unui conflict cu Turcia.

Noi tensiuni pot însă să apară din nenumărate locuri. Chiar contractul achiziției rachetelor S-400 rusești este unui ciudat: Turcia s-a rugat de Rusia de mai mult de 1 an ca să îi vândă și contractul nu este deloc unul mic: 2,5 miliarde dolari, dintre care 55% sunt finanțate prin credite de la ruși. Este conctractul oare prețul cerut de Putin lui Erdogan pentru restabilirea relațiilor în urma doborârii avionului?

Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.

Toate acestea sunt speculații și nu este exclus ca toată povestea să fie scrum fără fum îm câteva zile. Sper însă că v-am convins că relațiile nu sunt deloc stabile între Rusia și Turcia și o scânteie poate apărea din nenumărate locuri.

Erdogan s-a pus pe treaba

Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.

In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.

Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.

In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom   relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.

Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica  “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani  care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:

siria

Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).

Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].

Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.

Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.

Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.

Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.

Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]

Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.

Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;

[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni

Coliva turcior chiar s-a fiert!

Acum 4 ani scriam un articol intitulat “S-a fiert coliva turcilor?” in care explicam profetiile ortodoxe cu privire la Turcia prin prisma evenimentelor curente. Desi era cu semnul intrebarii, bineinteles se gasea cate unul sa zica: inca o ratare a “profetiei” – dintre ortodocsii “soft”. Nu neaparat doar la acest articol cat si la celelalte. Dintre necredinciosi nici nu mai zic, de fiecare data cand prezentam unui ne-ortodox profetia despre turci, inevitabil primul raspuns era: “pai turcii sunt membri NATO, cum sa fie atacati de rusi?”.

Evenimentele sunt inca fierbinti si nu are sens sa comentez prea mult. Mi-a atras insa atentia o stire: John Kerry, secretarul de Stat al Statelor Unite: Turcia riscă excluderea din NATO în cazul abandonării principiilor democratice.

Nu mai repet ce am scris in alte articole anterioare pe care le putati gasi taguite cu Turcia. Singura intrebare care mai ramane acum ar fi cat va dura oare de la excluderea turcilor din NATO (probaibl in maxim 2-3 luni) pana la atacarea Turciei de catre Rusia. La cat de nebun e Erdogan si cat de dornic sa refaca Imperiul Ortoman cat mai repete, nu e exclus sa fim surprins de rapiditatea evenimentelor …

Din toate astea insa, oare Romania invata ceva? Nu de alta, dar acum toti o sa zica: vedeti, ce bine ca suntem membri NATO? Nu o sa lase astia sa cadem iar in dictatura, sau nu o sa ne lase pe mana rusilor … Gresit! Romania va fi carnea de tun in fata rusilor, moneda de schimb. Reamintesc ca intr-o conferinta / interviu recent, Putin explica ca politicienii americanii contemporani nu mai constientizeaza ce inseamna nucleara si sunt prea “increzatori” in capacitatile conventionale ale armatei NATO comparativ cu ale Rusiei.  “Nu stim ce sa mai facem ca sa ne inteleaga” se plangea Putin, in sensul ca nici el nu vrea sa recurga la nucleare, dar se pare ca americanii (politicienii si presa) nu realizeaza ce inseamna “assured mutual destruction”. Din pacate, nu am salvat articolul/interviul si nu pot da acum referinta, as aprecia un link la tot interviul.

Ori daca americanii nu inteleg, rusii ce variante au in caz de razboi? Sa le face un “demo” ca poate demo-ul il inteleg. Tare mi-e teama ca demo-ul sa nu fie Romania, caci oare ce tara NATO se are mai rau cu rusii decat Romania – dupa Turcia care va fi insa data afara din NATO si cucerita “convetional”?

 

Don’t poke the bear

poke-the-bear

Sunt mai multe evenimente care au avut loc de la doborarea avionului rusesc. Nu le-am acoperit deoarece sunt zgomot. Pe scurt, turcii au inceput sa turbeze si rusii continua avertismentele, intarindu-si capacitatile. In plus, Obama cere congresului sa aprobe razboiul cu Isis ceea ce presupune disponibilitatea unei interventii terestre la care s-a opus pana mai recent.

Sa vedem insa pe scurt cateva fragmente din episoadele care pot precede un viitor al 3-lea Razboi Mondial:

Turcia invadeaza Irakul

Pare pompos titlul, dar desi in nici un ziar din Romania nu il veti vedea titrat astfel, aceasta este ce s-a intamplat in realitate. Turcii au trimis cateva sute de soldati la o baza in nordul Irakului unde se inteleg bine cu guvernatorul local care conduce o grupare militara ce lupta cu Isis formata din fosti soldati guvernamentali. De altfel, provincia este kurda si recent au fost frecusuri intre kurzii irakieni si guvernul de la Bagdad cu privire la taxa pe petrol pe care kurzii trebuie sa o plateasca guvernului de la Bagdad. Dupa cum stim in Irak, americanii au distrus tot ce se putea iar kurzilor, pentru ca sunt bine organizati, le-au permis sa activeze “independent”, de facto, kurzii in Irak functioneaza independent, doar trebuie sa mai plateasca unele redevente guvernului care bineinteles le platesc discretionar.

Turcii mentin ca ei sunt acolo ca sa asigure protectia unui exercitiu de antrenament pe care armata turca il face in zona si s-au aratat surprinsi de acuzatiile de invazie ale guvernului de la Bagdad.

obama-erdogan-2

Americanii s-au declarat si ei impotriva invaziei turcilor si au indemnat Turcia si Irakul sa se inteleaga. Ca un adevarat protector al pacii mondiale si patron al NATO, SUA nu considera o problema ca o tara membra NATO invadeaza o tara vecina – trebuie doar sa “comunice” ca sa rezolve problema. Oricum parerea mea este ca Turcia a scapat de mult din chinga americanilor, sa ne amintim scandalul intre tucri si evrei cand Obama a dat publicitatii deloc intamplator o poza cu el vorbind la telefon cu Erdogan si tinand in mana o bata de baseball.

Evenimentul in sine nu pare ingrjiorator: Irakul nu are cu ce sa ii goneasca pe turci, local turcii au fost invitati deci au sprijinul populatiei, prin urmare ce se mai poate intampla?

Ei bine, Rusia nu poate lasa un astfel de eveniment sa treaca fara sa faca nimic. Astfel, Sputnik News informeaza ca un parlamentar irakian a declarat ca e posibil ca Irakul sa ceara sprijinul Rusiei pentru gonirea turcilor. Asa cum turcii au vanat oportunitatea sa loveasca in rusi, drept pedeapsa pentru atacarea turkmenilor, tot asa nu e greu de presupus ca rusii vor vana si ei orice ocazie sa loveasca in turci.

Frecusuri maritime

Traficul naval intre Turcia si Rusia este masiv. Turcii aveau investitii de miliarde de dolari in Rusia si viceversa si o buna parte din transportul marfii se face maritim. Chiar si in cazul unui razboi, probabil e greu de crezut ca schimburile economice o sa scada la zero – local lucrurile probabil stau altfel. Insa, recent apele Bosforului se incing. Raspunzand rusilor care au facut probleme unor nave turcesti de transport la cateva porturi din Marea Neagra, turcii au raspuns, oprind si verificand mai multe nave rusesti. Bineinteles, mai putin cele militare. Ca un avertisment asupra turcilor, rusii l-au pus Igor sa iese cu lansatorul la bord ca sa le arate turcilor ce ii asteapta:

rus-lansator-bosforLa inceput turcii au facut valva si au clasificat indrazneala lui Igor ca provocare, avertizand bineinteles sa nu se mai intample – chiar au chemat ambasatorul rus la raport pentru asta. Un politician turc a declarat insa ca ce au facut rusii cu chestia asta este un act infantil.

Zanganitul armelor

Rusii isi sporesc capacitatile militare in Siria. Mai nou, desi nu am vazut un anunt oficial, se pare ca rusii au deja tancuri T90 pe campul de batalie.

Cu privire la capacitatile aeriene, Rusia a cerut Ciprului ca sa ii permita sa foloseasca anumite facilitati din Cipru in “lupta cu terorismul”, dar doar pentru “situatii de urgenta”. Franta si Germania folosesc deja facilitati din Cipru. Problema este ca Cipru mai nou este in pragul “reunificarii” desi sloganuri similare s-au mai tot strigat de-a lungul anilor.

Faramituri de optimism?

Exista totusi si cateva stiri cu o oarecare tenta pozitiva. Cea mai interesanta mi se pare initiativa Iranului de a media intre Turcia si Rusia. Cu toate acestea, influenta iranienilor este nesemnificativa. De asemenea, rusii vor sa discute in Consiliul ONU doborarea avionului unde probabil o sa trateze cu americanii, de fata cu chinezii, problema turca si unde probabil o sa faca niste avertismente ferme pentru ca americanii sa aiba dinainte pregatita reactia, sa nu fie luati prin surprindere. Exista deci sperante ca razboiul nu va fi mondial ci doar intre Rusia si Turcia, aceasta desi americanii au declarat recent ca au mai multa incredere in turci decat in rusi si Obama tocmai a trecut pe la Ankara zilele astea, oficial pentru a se asigura ca Turcia si Rusia continua sa “discute” impreuna si neoficial pentru a-i anunta pe turci ca granita cu Siria trebuie “securizata” pentru a taia capacitatea Isis de reaprovizionare. Altfel zis, Obama le-a cam transmis turcilor: baieti, gata cu traficul de petrol, pana aici v-a fost, nu o sa zgarmam in fundul ursului mai mult ca sa nu il starnim … asa ca daca o faceti, o faceti pe cont propriu.

Alinierea stelelor

“Current events form future trends” – tineti minte zicala asta, de care am mai amintit. Micile fisuri intr-un bloc se vor face ditamai crapaturi cand vine cutremurul. Fie in urma cutremurului, fie treptat prin deplasarea ferma desi inca constransa de anumite depentende, Grecia se apropie cu pasi indubitabili inspre Rusia.

ZF titreaza: “Întorsătură de situaţie în cazul avionului rusesc doborât de Turcia“. Desi intorsatura e numai in capul lor, suntem nevoiti sa citam Ziarul Financiar, deoarece sunt singurii care au acoperit deocamdata stirea:

Bombardierul rus a fost doborât în spaţiul aerian al Siriei, afirmă ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos, contestând afirmaţiile Turciei, care susţine că avionul militar intrase câteva secunde în spaţiul aerian turc. (sursa)

Ce mai putem spune despre aceasta situatie “intoarsa” decat ca era de asteptat ca Grecia sa fie de partea rusilor, desi nu era de asteptat sa scoata vreo vorba asa din senin. Eu pun deci semnul de intrebare de ce abia acum au glasuit grecii intr-o problema atat de importanta, in urma careia se putea porni razboiul mondial intre Rusia si NATO? Au fost ocupati cu taiatul pensiilor si implementarea programului de bailout? Sau poate abia acum le-au cerut rusii sa zica si ei ceva… Misterul este mare, mai ales ca probabil radarul grecesc – pe care isi bazeaza decizia ministrul apararii grec – avea datele de atunci, inca din zilele ulterioare incidentului, deci ministrul grec Kammenons este de partea adevarului … cu niscavai intarziere.

Ar mai fi de amintit ca SUA au declarat ca datele lor aratau ca rusii au intrat in spatiul turcesc. Deci se bat cap in cap radarele acelorasi state NATO?! Cum pot americanii si grecii sa lupte impreuna daca nici radarele lor nu bat la fel? Grecii nu au tot tehnologie NATO?

Asemenea miscari in front, desi par mici “replici intre frati” sau impunsaturi intre dusmani vesnici care au fost tinuti sa nu se bata doar de apartenenta la NATO, nu sunt deloc mici si nu sunt deloc gesturi simbolice. Fisurile astea denota linia de front in viitorul conflict si nu sunt doar niste mesaje de sustinere cu rol propagandistic ci poate chiar niste avertismente directe pentru americani.

Despre importanta strategica a Greciei, am mai amintit in cateva articole, cand a fost riscul de grexitul. Am subliniat atunci ca Grecia in ultima instanta isi poate inchiria Piraeus-ul rusilor. O asemenea ocazie, ca punerea la colt a Greciei, nu putea fi ratata de rusi. Cu siguranta rusii ar fi vrut sa ii cumpere pe greci, problema a fost fie ca nu aveau cu ce, fie ca nu aveau incredere in conducatorii grecilor. Sau poate stiau rusii ca o sa vina vremea cand grecii o sa se vanda si mai ieftin si poate o sa le ofere Piraeus-ul gratis? Cum ar fi de exemplu un atac din partea turcilor …

Nu mai mentionez profetia, pentru ca sper sa fac un nou articol cu referinte la carti pentru ca poate exista carcotasi care cred ca previziunile despre razboiul ruso-turc sunt post-factum si nu de prin anii 92-93 …

In final doresc sa mai adaug ca pe langa declaratia ministrului grec (veche cam de pe 30 noiembrie totusi), nici Tsipras nu s-a lasat mai prejos si i-a impuns pe turci cu cateva remarci de genul: daca v-am lovi noi de cate ori ne violati voi spatiul aerian …

Problemele Rusiei in Marea Mediteraneana

nava-ruseasca-bosfor

In cazul escaladarii conflictului in Siria, Rusia are o mare problema: accesul navelor la Marea Mediteraneana, de unde si problema aprovizionarii trupelor din Siria cu munitie si toate cele necesare. Recentul transfer al crucisatorului Moskva este in realitate o miscare de marketing prin care se incearca linistirea mandriei poporului rusesc. Poporul trebuie sa vada ca conducatorii fac ceva, ca raspund doborarii avionului. In realitate, crucisatorul, in caz ca va “intra in actiune” va fi extrem de vulnerabil submarinelor turcesti care deja patruleaza zona, conform site-ului oficial al armatei Turciei.

In cazul retaliarii rusilor in viitoarele skirmish-uri la granita, similare incidentului recent, sau in caz si mai grav de declarare a razboiului, se intelege ca Turcia poate oricand inchide stramtorile maritime si bloca accesul rusilor spre siria cu nave, fie ele de atac, fie de aprovizionare. Prin urmare, rusii vor avea o mare problema: nu vor putea retalia folosind doar armata din Siria. Mai ales marina ruseasca din Mediteraneana, nu e greu de dedus ca va fi neutralizata de submarinele turcesti. Avioanele, chiar daca au deja ceva stocuri de arme si combustibil (probabil sirienii oricum ii pot ajuta pe rusi) nu vor putea face mai mult decat sa atace cateva pozitii ale turcilor din nord, dar mare parte din flota rusilor sunt bombardiere care nu pot rezista prea mult in fata fighterelor turcesti de provenienta americana.

Nu vom cadea in capcana unei comparatii a celor doua armate: este irelevanta si de departe Turcia nu are nici o sansa, nefiind putere militara. Doar atragem atentia ca in actuala configuratie, Rusia nu va retalia impotriva Turciei militar nici in cazul unor viitoare incidente. Cel putin, nu cu resursele din Siria.

De altfel si masurile recente ale Rusiei sunt deocamdata mai ales economice. Racirea relatiilor a inceput si informatiile din ultimele zile confirma nu doar o mentinere si crestere moderata a tensiunilor, dar si marginalizarea Turciei de catre SUA [1] si mai ales de Europa.

S-a fiert oare coliva turcilor?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] U.S. Urges Turkey to Seal Border – The Wall Street Journal

Rusia a transferat baterii S-400 in Siria si avertizeaza ca va folosi si fighterele, daca e nevoie

Primul raspuns semnificativ al lui Putin la doborarea avionului de catre turci a fost luata: plasarea catorva baterii de rachete sol-aer S-400 cu o raza de 400km in Latakia.
baterii-sam

Pe scurt, aceste rachete pot lovit fara raspuns avioane americane, israeliene, turcesti, britanice, frantusesti sau canadiene. Rusii au anuntat ca rachetele vor fi folosite in caz ca e nevoie, in sensul ca daca alt avion rusesc va fi atacat, de data asta vor lansa si ei rachete impotriva atacatorilor. Daca e nevoie – a declarat Putin – vom aduce si fightere.

O data cu plasarea rachetelor, la interviul dat impreuna cu Hollande ieri, Putin a schimbat putin retorica, indreptand vina turcilor nitzel inspre americani:

 “Le-am spus parttenerilor nostri SUA dinainte unde, cand  si la ce altitudini pilotii  nostri vor opera. Coalitia condusa de SUA, care include Turcia, a stiut dinainte locul unde avioanele noastre vor opera. Si este exact unde si cand ne-au atacat.. De ce am distribuit aceste informatii cu americanii? (daca ei tot ne-au atacat – nota noastra) Fie ca ei (SUA) nu isi controleasza aliatii or ei doar paseaza informatia in dreapta si in stanga fara sa realizeze care vor fi consecintele. Va trebui sa avem o discutie serioasa cu SUA” (sursa: Zerohedge)
Sa facem acum un scurt exercitiu de imaginatie si sa punem intrebarea: ce se va intampla daca turcii vor dobora inca un avion rusesc? Vor reusii rusii sa retalieze rapid folosind sistemul S-400? Sa nu uitam ca acest sistem este unul nou si nu prea a fost folosit in razboi, in test aflandu-se nu doar fermitatea rusilor de a nu mai permite astfel de acte, dar mai ales testul pe campul de lupta al eficientei sistemului – un amanunt EXTREM de important.
Se intelege ca daca turcii vor fi cuminti, prea multe surprize nu vom avea. Armata Siriana ajutata de rusi va avansa pas cu pas inspre vest si va anihila pe rand, focarele de rezistenta atat ale jihadistilor “moderati” cat si ale ISIS. Principalul factor de risc pentru rusi, vor fi kurzii. Nu stim inca raportarea rusilor la kurzi, dar strategic se intelege ca kurzii vor fi ultimii targetati de Assad & Rusia, fiind dusmani redutabili si singura rezistenta care a dovedit eficienta impotriva Isis, practic daca nu erau kurzii, ISIS ajungea deja la granita Turciei si destabiliza si Turcia.
Asadar daca mergem putin inainte si extrapolam ultimele mutari pe campul de batalie ce avem? O ofensiva a sirienilor pas cu pas incepand dinspre vest-nord lovind mai intai in jihadistii “moderati” (sunt cei mai aproape) si ocazional in ISIS (sunt putine zonele de contact direct intre sirieni si ISIS).
siria
Din harta de mai sus puteti observa zona ocupata de kurzi in nord si portiunea din mijloc controlata de IS care formeaza coridorul de transport al petrolului dinspre Turcia de unde petrolul este cumparat de turci. Se intelege ca aceasta este prioritatea #1 pentru coalitia Siria-Rusia, lovirea acestui coridor, de unde si avertismentele date de turci.
Opinia mainstream ar fi ca Turcia a retaliat impotriva Rusilor pentru a-i convinge sa lase in pace turcmenii (turci) din nordul Siriei – de asemenea, jihadisti “moderati” care lupta impotriva lui Assad (intr-un fel extremisti care beneficiind de slabirea regimului au luat armele si si-au declarat independenta, evident in perspectiva unificarii cu “tara mama”. Noi suntem de parere ca acesta nu este deloc singurul motiv, poate nici macar principalul. Lovirea de rusi a convoaielor petroliere Isis care transferau petrolul inspre nord ar fi un motiv mult mai viabil al acestui incident.
Marea intrebare in aceasta ecuatie este SUA. Pana acum, desi petrolul era elefantul din camera, fiind sursa principala de finantare a teroristilor, SUA nu a bombardat nici cisternele si nici sondele de pe teritoriul controlat de ISIS, bombardand in schimb alte obiective cum ar fi depozite de munitie si sate unde aveau informatii ca se adaposteau teroristi. Bineinteles, locatiile locuite bombardate sunt tragedii umane imense, fiind si sursa refugiatilor. Chiar daca densitatea populatiei este mai mare inspre vest,  in zonele ocupate inca de armata siriana, restul teritoriului nu este doar desert. Asadar, SUA abia recent a inceput sa bombardeze obiective petroliere ale Isis, subiectul fiind un topic fierbinte in discutiile intre americani si turci.
Sa nu uitam ca americanii si-ar fi dorit ca turcii sa fie mai implicati in razboiul din Siria si ideal sa intervina terestru, constienti fiind ca fara o interventie terestra, Assad nu poate fi invins. Planul americanilor ar fi fost ca turcii, folosind minoritatea turcmena din nord, fie sa le ofere armanent si pregatire (ceea ce partial au facut), fie sa intervina discret direct cu brigazi turcesti, sa impinga inspre sud, inspre Assad, venind din nord. Isis si-a facut deja treaba pentru americani, neutralizand armata in centrul si estul tarii si mentinand presiunea. Isis nu este un dusman real al americanilor decat declarativ, tinta principala fiind bineinteles Assad, amanunt repetat obsedant de toti factorii de putere americani de la presedinte la think-tankuri sau candidati la presedentie (cu exceptia lui Trump care a avut totusi curajul sa declare ca poate Assad este raul cel mai mic in Siria si Isis este un dusman mai periculos).
Revenind la scenariul negativ, in care vom mai avea inca un incident la adresa unui avion rusesc, de aici este imposibila de speculat reactia Rusiei. Bineinteles, Putin a declarat ca “daca va fi nevoie” rusii vor aduce si fightere. Ce vor face insa fighterele dupa ce vor fi aduse este un mare semn de intrebare. Mai sunt si altele insa, cum ar fi de exemplu: pe unde le aduc. Sa nu uitam ca geografic, rusii au o mare problema in sensul ca intre Rusia si Siria sta o mare fasie de pamant care se numeste Turcia. Cele cateva baterii de S-400 rusesti poate vor dobora 2-3 avioane turcesti, dar asta e nimic, mai sunt inca cateva sute.
Nu vom cadea in capcana comparatiei militare intre cele doua puteri, mentionam doar ca rusii au o mare problema logistica in cazul unei escaladari. De altfel este greu oricum de estimat in ce masura o escaladare se va pastra in contextul sugerat de Putin: daca ei ne ataca, noi ne vom apara. Altfel spus: ei dau jos un avion, dam si noi unul de-al lor. Foarte mici sanse sunt ca lucrurile sa ramana aici, nu este atat de usor cum pare si cu siguranta, daca acum scanteia s-a stins relativ repede si fara consecinte, data viitoare focul nu va mai putea fi stins. Sa nu uitam ca scanteia a aparut cand turcii si rusi erau PRIETENI: Lavrov tocmai urma sa mearga in vizita la turci, Turcia urma sa devina un hub pentru gazele rusesti, etc. Intre timp, Turcii au devenit “prietenii care ne injunghie pe la spate” si la care de acum in colo rusii vor fi foarte atenti.
In plus, in retorica rusilor a aparut deja transferul vinei de la turci inspre americani. SUA a fost cel putin declarativ extrem de tacita si rezervata, luarile de pozitie fiind cel mult normale si firesti, dupa cum au declarat si rusii: e de asteptat ca americanii sa ia apararea partenerilor lor.
Un factor interesant in ecuatie il reprezinta insa si vizita lui Hollande la Moscova. Este cert ca UE s-a cam saturat de Siria, si problema refugiatilor si a teroristilor este una cu mult mai mare peste problema Assad, care pana mai ieri UE era doar aliniata la “dorinta” aliatului SUA. Deci singurul interes al UE in detronarea lui Assad era evident presiunea americanilor, ale caror invarteli cu Primavara Araba numai ei le stiu rostul. Acum, insa, lucrurile stau cu totul altfel. Terorismul + refugiatii, pe fondul crizei economice (dupa Grecia & PIGS, numai de asta avea nevoie UE) pun probleme vitale pentru coeziunea UE, de unde si cartea in alba oferita de europeni rusilor in privinta Turciei. Observam ca in cadrul NATO, in afara de pozitiile americanilor, alti europeni nu au prea zis nimic rusilor. Ati auzit vreun lider european acuzand Rusia pentru “incalcarea spatiului aerian turc?”.
Ba mai mult, cu ceva timp inainte, Merkel a fost la turci pentru a incerca sa ii mituiasca sa pastreze refugiatii la granita. Erdogan si-a cam abatut joc insa de nemti, cerandule un “multibillion-euro aid package and other elements of the bargain“. Va imaginati ce poate iesi la o negociere intre neamtul zgarcit si turcul balcanic care crede ca i-a pus Dumnezeu mana in cap si i-a prins la colt pe musterii? Fata lui Merkel spune tot …
turcia-merkel-2

Articolul 5 si razboiul Turcia-Rusia

Turcia a convocat Consiliul NATO la Ankara, format din ambasadorii tuturor statelor. Asa e protocolul cand apar incidente legate de articolul 5. Cazul de fata insa evident nu poate fi considerat activarea articolului, Erdogan insusi declarand in 2012 ca incalcarea temporara a granitelor aviatice nu poate fi un pretext pentru atac. Declaratia a fost facuta cu ocazia atacarii unui avion turcesc care a fost doborat de armata siriana (sursa: Sputnik News).

In plus, avand in vedete contextul (Rusia este in Siria ca sa lupte cu teroristii nu cu turcii) este evident ca nu poate fi vorba de o provocare din partea Rusiei.

Din pacate insa, nu aceasta este situatia Turciei. Un mic mare amanunt in intreaga ecuatie este motivul doborarii atacului care nu este decat un mic avertisment dat de turci rusilor – alte incidente vor urma. Dupa cum stim, in locul unde a avut loc incidentul, este o zona de granita “gri”, disputata inca de cele doua state si locuita de o minoritate turca care lupta impotriva lui Assad si spera la refacerea Turciei Mari (da, peste tot in lume toti viseaza o tara mai mare). Aceasta minoritate si zona in care locuieste este doar unul dintre motivele pentru care turcii sustin Isis-ul si doresc indepartarea lui Assad.

Intamplarea face insa ca zona respectiva si minoritatea respectiva (afiliata la Al-Nusra) sa fie prea aproape de baza rusilor de la Latakia dar mai ales de autostrada care duce spre Alepo –  urmatorul obiectiv important al ofensivei ruso-siriene impotriva Isis. De unde si nevoia rusilor “sa faca curatenie” in nordul acestei provincii si sa ii casapeasca pe turkmeni.

Ori aici, cand se ajunge la casapit de frati, sangele turcilor fierbe si nu mai vad clar si nu mai judeca clar. Au fost bineinteles speculatii ca riposta turcilor ar fi pedepsirea (si avertizarea) pentru atacarea convoaielor petroliere Isis care se indreptau spre turci care sunt zvonuri sunt “man in the middle” pentru petrolul teroristilor. Exista asadar destule motive pentru turci sa ii impunga pe rusi cu orice ocazie si in ciuda declaratiilor ca nu vor sa escaladeze, una e ce zic, alta e ce vor. ZeroHedge citeste deja agentia turceasca de stiri Anadolu care ar fi anuntat ca Turcia a mutat 20 de tancuri din vestul tarii in sudul provinciei Gaziante, adica aproape de zona incidentului.

In acest context, se pune problema, daca rusii vor ataca in continuare pe turkmeni (foarte probabil, mai ales ca pedeapsa pentru omorarea pilotului parasutat), ce vor face turcii in continuare? Vor indrazni sa atace, si apoi sa declare ca au fost ei atacati?

Se intelege ca Rusia nu are intentia sa porneasca un razboi aiurea cu NATO doar din mandrie sau razbunare. Putin isi vede de treaba si va continua ce are de facut. Problema este ca s-a ajuns la punctul in care ce are de facut Putin acum, intra drastic in contradictie cu interesele si mai ales mandria turcilor. Singura sansa a rezolvarii problemei ar fi intelegerea intre rusi si turci cu privire la turkmeni si statutul lor. Insa asta s-a tot incercat de atata timp, sa nu uitam ca Lavrov era in drum spre Turcia pentru discutii cand s-a intamplat incidentul. Rusii deja au declarat ca incidentul nu a fost un accident ci o provocare planificata (in ciuda declaratiilor unui subsecretare de stat rus care mentiona ca Rusia e gata sa trateze cu NATO pentru evitarea accidentelor – probabil ce vor rusii este ca NATO sa fie cu ochii in patru si sa ii tina in lesa pe turci).

Predictiile noastre ar fi ca turcii nu vor rezista ci vor riposta drastic rusilor, de unde si raspunsul acestora va fi pe masura iar NATO va sta deoparte. De altfel, cu privire la profetia unui razboi turco-rus, am fost luat in ras de nenumarate ori de diverse persoane la cere le mentionam, punand problema “pai Turcii sunt cu NATO, cum sa fie atacati de rusi”. Chiar acum doua luni si eu subliniam ca ramane aceasta intrebare, dat fiind ca in profetie este mentionat ca interventia europenilor nu va veni decat abia dupa cateva zile si abia dupa ce turcii vor fi fost deja macelariti de rusi.

Iata ca acum avem si o posibila explicatie de ce NATO nu va interveni in apararea turcilor: pentru ca probabil cei care vor ataca primii vor fi turcii, deci articolul 5 nu va putea fi apelat de turci, ba din contra, probabil turcii vor fi exclusi din NATO, poate chiar inainte de razboi.

Turcia, NATO si Rusia – primele intrebari

In tratatul NATO exista un articol cu numarul 5 care prevede ca:

The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all and consequently they agree that, if such an armed attack occurs, each of them, in exercise of the right of individual or collective self-defence recognised by Article 51 of the Charter of the United Nations, will assist the Party or Parties so attacked by taking forthwith, individually and in concert with the other Parties, such action as it deems necessary, including the use of armed force, to restore and maintain the security of the North Atlantic area. Any such armed attack and all measures taken as a result thereof shall immediately be reported to the Security Council. Such measures shall be terminated when the Security Council has taken the measures necessary to restore and maintain international peace and security .

Turcia a cerut convocarea Consiliului de Securitate al NATO. Cu ce scop insa? Cere Turcia ajutorul NATO? Considera Turcia incalcarea teritorului sau pentru 17 secunde un atac armat al unei alte tari, mai ales avand in vedere contextul? Are Turcia pretentia ca in cazul unui raspuns din partea Rusiei, NATO sa intervina?

Ne aflam asadar in pragul inceperii celui de-Al 3-lea Razboi Mondial in care NATO, desi nu doreste un razboi cu Rusia (in totalitate – SUA, mai bine zis unele cercuri politice din SUA, vor neaparat un razboi cu Rusia cat mai repede – explicatie aici) va fi nevoita sa intre in razboi.

O prima reactie a NATO, desi discreta, a avut loc inainte chiar de intalnirea Consiliului, si s-a facut prin vocea purtatorului de cuvant al Pentagonului: “este o chestiune de rezolvat intre turci si rusi”:

A U.S. military spokesman said it was an issue between the Turkish and Russian governments and that U.S.-led coalition operations in Syria and Iraq were continuing “as planned”. (Sursa: Reuters)

Bineinteles, NATO nu poate da semne de slabiciune, si chiar daca Turcia s-a riscat cam mult, Obama il bate pe Erdogan pe umar si ii zice: “Bro, be cool, I got your back”. Ba mai mult, Obama continua amenintarile lui Erdogan asupra rusilor, avertizandu-i ca daca nu se focuseaza DOAR pe ISIS si continua sa “puna probleme” luptand cu “teroristii moderati”, o sa aiba in continuare probleme:

Obama said Turkey had the right to defend its territory and air space. He says the downing of the Russian warplane by Turkey points to an “ongoing problem” with Russia’s airstrikes in Syria. If Russia would instead concentrate its airstrikes on the Islamic State group, he said, then mistakes would be “less likely to occur.” (Sursa: The Guardian)

Care sa fie deci problema “ongoing” de care zice Obama? Conflictul pe tema Assad este evident si observam cum s-a trecut de la declaratii conflictuale si incrancenari de sprancene, la “impunsaturi pe la spate” si in curand la “palme in obraz”. De unde, va urma razboiul.

O stire inca neconfirmata, cu valoare de zvon venita din partea rusilor ar fi ca au hotarat sa trimita si trupe in Siria si de asemenea sa dubleze numarul avioanelor din Siria.

Bineinteles, urmeaza sa revenim in curand cu alte comentarii si stiri. Ca o scurta predicite, credem ca Rusia va avea trupe in Siria, in coasta Turciei si inevitabil turcii nu vor da inapoi, ba chiar vor reactiona, de unde va porni razboiul.

1 2