Din nou despre Ungaria (cu cifre)

Am mai scris despre Ungaria in luna Mai 2012 in articolul “Ungaria – miracolul euroestic?” unde am atras atentia asupra unor aspecte:

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Azi a aparut un articol in Ziarul Financiar in care putem vedea si cateva cifre precum si o scurta comparatie a masurilor anticriza luate de cele doua tari si a rezultatelor acestora. Va recomand articolul mai ales pentru ca descrie mai bine ce am vrut eu sa fac dar nu m-am priceput prea bine, neurmarind prea interesat de-a lungul anilor masurile anti-criza ale ungurilor ci doar auzind despre ele tangential de la diversi analisti americani care erau surprinsi de curajul si inovativitatea ungurilor in lupta cu bancherii. Caci la urma urmei, in cele din urma, la nivel global, criza asta nu este altceva decat o lupta intre oamenii care muncesc si oamenii care tiparesc bani si joaca poker cu ei si cu vietile a miliarde de oameni, adica bancherii.

Nu as dori sa ma opresc decat asupra unor indicatori:

rata somajului: eu nu cred nici pe departe ca la noi rata somajului este de doar 7,4%; este fara indoaila o cifra masluita; un simplu argument este numarul total de oameni la care se calculeaza, care conform referendumului este cu mult mai mic decat cel luat in calcule; instant cand se va oficializa referendumul si se vor reface calculele, vom vedea nenumarate emisiuni TV care vor dezbate problema somajului deoarece este evident ca acesta este mai mare; dar chiar si asa, un somaj mare inseamna reforme economice mai profunde, care la noi inca nu au inceput; un somaj de 10% nu este o tragedie, ungurii nu stau extrem de prost cu 10,9%, comparativ cu grecii sau spaniolii care sar de 30%;

datoria publica: de departe indicatorul care arata cel mai clar dezastrul economiei romanesti si calea prapastioasa pe care am fost angajati; sa ai in 2008 datorie publica de 13% si sa ajungi in 2011 la 33% FARA SA FACI NICI O REFORMA A STATULUI este strigator la cer; alte tari ar fi invidioase tare pe noi chiar si pentru acesti 33%, problema principala este ca daca ungurii au rezistat la 80% si investitorii inca au incredere sa le dea bani dupa ce ei flituiesc FMI-ul – chiar daca acestia sunt la un cost putin mai mare ca noi – este un semn de putere economica. Romania nu va avea sansa sa treaca nici de 50% deoarece instant costul imprumutarii va creste, tocmai pentru ca economia romaneasca are randament prost, si investitorii nu dau doi bani pe sansa noastra de a le returna banii; la 33% stam inca bine, deoarece numai cu minele de aur si cu Hidroelectrica ne-am plati datoria, cand FMI si BCE ne vor pune pistolul la tampla. Dar cu cat sare in sus procentul de indatorare, cu atat sare si pretul banilor. Din toate aceste aspecte negative, cel mai tragic mi se pare faptul ca s-a accelerat din ce in ce ritmul de indatorare si ca banii s-au dus pe apa sambetei; si inca ceva: din 2009 derapajul datoriei Ungariei a fost de 1% pe cand al nostru de 10 ori mai mare

deficitul bugetar: aici se vede reforma adevarata, cand statul consuma mai putin decat primeste ; aici se vede ca in Ungaria nu se maresc salarii aiurea peste veniturile statului, nu se trag tunuri aiurea cu proiecte inutile, nu se sifoneaza profiturile de la companiile de stat si multe alte lucruri; la ce ne-a folosit noua taierea salariilor daca s-au marit “investitiile” si acum la ce ne foloseste “reintregirea” salariilor daca noul regim flamand fiind de atatia ani incepe si el sa “investeasca”?

Iata deci oarece material pentru toti “analistii” care isi bat joc de Ungaria si pentru toti politicienii care radeau de unguri si se felicitau ca ei nu au dus Romania intr-o asemenea situatie sa fie oaia neagra a Europei. Asta era valabil acum o luna, intre timp vom fi probabil berbecul negru al Europei si vom avea si o economie prapadita. Nu va fi mult pana ce romanii vor merge la munca in Ungaria si ungurii vor incepe sa cumpere teren, afaceri si resursele productive care vor mai fi ramas pe la noi.

 

 

Ungaria – miracolul euroestic?

Dincolo de gargara din presa mainstream legata de “dictatorul” Orban si de bascalia ieftina la adresa Ungariei cum ca aceasta nu prea se “aliniaza” la politicile UE, incet-incet Ungaria isi vede de treaba si merge inainte.

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o.

Nu doresc sa comentez situatia politica si economica a Ungariei. Evident ca lucrurile nu sunt roze pentru ca o asa criza nu se rezolva peste noapte, oricat de multe “medicamente” am lua. O gripa crunta are nevoie de timp ca sa se vindece. Diferenta intre noi si unguri este ca in timp ce ei au trecut pe antibiotice noi luam ceai de musetel. Sa ma explic.

Spre deosebire de Romania care s-a imprumutat la FMI pentru a pompa fonduri in sistemul bancar, Ungaria a ales sa le mareasca taxele la bancheri, ba chiar a introdus o mica taxa de 0.1% pe tranzactiile financiare aplicabila doar institutiilor financiare, asa-zisa taxa “Robin Hood” pe care europenii se codesc inca de la inceputul crizei daca sa o bage sau nu si care ar fi rezolvat pana acum problema taierilor si a austeritatii. La trilioanele de tranzactii financiare care au loc zilnic si care stimuleaza speculatiile si maresc volatilitatea, o taxa de 1% nu doar ca ar fi adus niste sume frumusele la buget si ar fi facut inutile mare parte din masurile de austeritate, dar ar fi taiat mai ales din elanul marilor speculatori, “the big 6”, cele 6 mari banci americane care detin peste 80% din piata si care au acces nelimitat la creditare de la Fed la dobanzi aproape de 0%. Cu banii imprumutati de la Fed, bancile pot sa speculeze pe piata forex si sa castige astfel fara stres sume imense [1]. O taxa de 1% ar aduce macar o parte din acest profituri la stat.

Dar nu doar asupra sistemului financiar si-au indreptat atentia ungurii ci si asupra bogatasilor. Astfel, principala directie de taxare spre care s-au indreptat guvernantii ungari au fost sectoarele profitabile: retail-ul, energia si telecomunicatiile. Asadar, in timp ce la noi furnizorii de energie electrica, gaze si marile companii din telecom fac profituri uriase nestingheriti si in timp ce Petrom plateste redevente infime si raporteaza profituri record, medicii fug in strainatate, bugetarii fac foamea iar pensionarii sufera aiurea pentru ca nu au bani de medicamente. E criza, ni se spunem, asta e. Nu si la unguri. Cu toate problemele mari, in ciuda dificultatilor, inca ungurii traiesc mai bine ca noi si taxarea cade mai ales pe umarul celor puternici si celor care au de unde.

Dar cel putin, suferinta ungurilor are un sens. Rezultatele abordarii lor nu vor inceta sa se vada. Deja deficitul este mentinut sub control si balanta externa este nu doar pe un trend crescator dar a ajuns chiar la sume frumusele: 700 milioane euro in luna martie, adica aproape de cat avem noi pe minus. Deci ungurii au vandut in luna martie in afara cu 1,7 miliarde euro mai mult ca noi. Si asta fara “investitii” si fara “ingrasaminte”, adica fara ajutorul FMI-ului si cu toate problemele de creditare pe care le au pe piata externa datorita spaimei pe care o au bancherii fata de atitudinea lui Orban.

Sub acuzele de “nationalizare a bancii nationale” se afla de fapt spaima europenilor ca ungurii incearca sa controleze singuri sistemul bancar asa cum vor si nu BCE-ul, adica oarecum ungurii dau inapoi pe calea cedarii totale a suveranitatii si a predarii bancii nationale in mainile lui Van RomPuy. Imaginati-va ce ar insemna la noi ca Isarescu sa raspunda in fata poporului roman si a alesilor acestora prin vot si nu in fata prietenilor lui de la BCE sau de la CFR sau Bilderberg. Strigator la cer, nu? Auzi ce crima, sa incerci sa nationalizezi banca nationala. Nu vi se pare penibil ca inca banca asta care reglementeaza treburile mai poarta numele de “national” cand de fapt ei dau raportul in alta parte si urmaresc alte scopuri?

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Ce inca mi se pare penibil, cum de toata presa, inclusiv presa de specialitate externa, sunt atat de setati pe cateva canale de propaganda ieftina si intelegere subtire a economiei incat de fiecare data cand apare vreun indicator pozitiv in Ungaria se mira ca prostii si nu isi explica ce se intampla. Iata doar un exemplu recent, nu mai dau exemple din anul trecut cand revenirea economica a Ungariei “a uimit” si pe-atunci pe toata lumea.

Asadar, Bloomberg titreaza recent: “productia industriala a Ungariei a crescut neasteptat in martie“. Vai, ce mirare, ungurii au produs mai multe masini decat ne asteptam!

Una peste alta, o reusita a Ungariei ar fi intr-adevar o lovitura sub centura pentru establishmentul european actual deoarece ar dovedi ca tari mici, fara nici un cuvant de spus la nivel european, fara nici un ajutor de la finantele mondiale, ostracizate si aratate cu degetul de presa, ba chiar trecute pe lista tarilor teroriste [2] au reusit sa iese primele din criza. Iar aceste tari sunt Islanda si Ungaria. Turcia nu se pune ca oricum nu e in UE, ei au iesit din criza doar pentru ca nu au avut povara Comisiei Europene si a troicai care a incercat o lovitura de stat pan-europeana plasand bancherii de la Goldman Sacs la conducerea mai multor guverne aflate “in criza”.

[1] Goldman Sachs Records 2.1 Billion Dollars in 2012 Q1 Profits

[2] Marea Britanie a trecut Islanda in randul tarilor teroriste pentru ca nu a platit datoriile bancherilor:

When the bulk of our banking system collapsed in the space of a few days in October and the British placed a fellow NATO member on a list together with the most notorious terrorists on the planet – a list that included not only Landsbanki but also the Republic of Iceland – it was no wonder that foreign exchange activity between Iceland and other nations should be utterly paralysed. (sursa: Wikipedia)

1 2