Puterea pixului

In Romania nu se falsifica doar cifrele la alegeri si referendumuri ci in toate locurile unde un rezultat nepotrivit ar putea sa dea pe fata situatia jalnica in care se afla aceasta tara bananiera. Asadar, avem in sfarsit datele de la INS care ne spun teoretic daca am intrat sau nu in recesiune, deoarece practic noi ne aflam in depresiune de ani buni. Iata rezultatele:

Romania a inregistrat in anul 2012 o crestere economica de doar 0,2% pe seama productiei agricole slabe, scaderii investitiilor si gradului redus de absorbtie a fondurilor UE, potrivit estimarilor Institutului National de Statistica (INS), anuntate joi. (sursa)

Nu este prima data cand INS cosmetizeaza o situatie si-asa destul de dezastruoasa. Dar nu doar INS, ci si BNR practica manipularea indicatorilor pentru a da impresia ca inflatia nu a explodat inca ci este sub control. Cosmetizarea statisticilor este insa o practica internationala, fiind folosita de la faimoasa falsificare a statisticilor din Grecia la integrarea un UE, si continuarea raportarilor false ale deficitului pentru a putea accesa credite cat mai mari si cat mai multe, pana la uimitoarea tinere sub control a somajului in SUA unde desi nu se creaza locuri de munca si teoretic numarul somerilor ar trebui sa creasca (efect natural al treceri timpului si al intrarii in piata muncii a tinerilor care termina studiile) somajul ramane constant.

Pentru a rezista ametelii si a lua o doza proaspata de aer veritabil care nu are concentrarea de flatulente atat de mare pe cat o au statisticile oficiale, ar fi bine sa revizuim cateva stiri recente care ne spun mai pe bune care este starea economiei reale:

“Ce este în spatele notei de plată de 100 mld. euro datorie externă” (Ziarul Financiar): Directorul Ford România, Zoltan Brassai, a surprins săptămâna trecută într-o frază toată situaţia economiei româneşti: inginerii sunt mai prost plătiţi aici decât economiştii pentru că România produce puţin şi importă mult. “În Germania în producţie se plăteşte mai bine decât în comerţ deoarece acolo se produce mai mult decât se vinde. În România comerţul este pe primul loc deoarece se vinde mai mult decât se produce, de aici şi diferenţele între salarii”, a spus Brassai săptămâna trecută la ZF Live.

Evident, fara productie nu putem avea crestere economica. Ne-am obisnuit prea mult sa traim din banii altora dar vom ajunge in punctul in care aurul si petrolul din tara asta se vor duce si FMI nu va mai putea sa ne imprumute. Consumand pe credit si stimuland nemunca si ajutoarele sociale Romania nu va putea niciodata sa iese din gaura in care se afla si din pacate alternativa nu este ca vom palti pe fundul gropii ci ca ne vom afunda din ce in ce mai mult, caci groapa este de fapt o prapastie fara fund: prapastia datoriilor.

Sunteţi siguri că aţi putea/vrea să plătiţi preţul unui curs liber? (ZF) Vladimir Cohn, om de afaceri cu două capacităţi de producţie în domeniul hârtiei şi 500 de angajaţi pe lista lunară de plată, crede că nivelul cursului ar trebui să fie mai ridicat. Poate din punctul de vedere al intrărilor şi ieşirilor de capital nivelul actual al cursului este corect, spune el. Dar pentru economia românească, aşa cum este ea în prezent, un curs de 5,5-6 lei pentru un euro ar fi mai bun. Exporturile ar deveni mai competitive şi ar scădea importurile. De partea cealaltă, guvernatorul Mugur Isărescu afirmă că din punctul de vedere al Băncii Naţionale, al calculelor pe care le face pe baza datelor economice, cursul actual – în jurul a 4,4 lei pentru un euro- este apropiat de valoarea reală. În acelaşi timp, guvernatorul a reamintit că BNR are o politică de „managed float“ a cursului , adică tranzacţiile sunt libere, cursul este dat de cerere şi ofertă, dar Banca Naţională administrează şi are grijă de ceea ce se întâmplă pe piaţă, pentru ca piaţa liberă să nu o ia razna. Fie în sus, fie în jos.

Paradoxul este ca dupa ce ca nu avem un curs liber (sa zicem ca asta nu ar fi o problema), avem un curs care da in cap exportatorilor, producatorilor si celor care economisesc si nu ia credite. Altfel spus, avem un curs anti-dezvoltare, administrat de mafiotii de la BNR in favoarea “investitorilor strategici”, adica al bancilor straine. Nu spun ca doar in interesul acestora sustine BNR-ul cursul artificial, ci si pentru ca pentru ei este mult mai linistitor. Un curs real ar provoca niste unde de soc puternice in economie si in finante asa cum lipsirea de droguri ii provoaca bolnavului stari variate despre care nu tratam acum. In plus BNR si-ar pierde mare parte din rostul ei si Isarescu nu ar mai fi superstarul care este acum, omul la care toti ochiii se indreapta cand cursul o ia in sus sau cand bancile incep sa se tremure din temelii. BNR se comporta cu romanii precum o mama iresponsabila care prefera sa isi drogheze copilul in continuare si sa il sustina ea financiar in loc sa il ajute sa devina sanatos si sa isi gaseasca un rost in viata.

“180 milioane euro, costul fraudelor din 2012, la BRD” (Bursa)
Sistemul bancar raportează cele mai mari pierderi din istorie. De la un profit de 4,4 miliarde lei în 2008, băncile au ajuns la o pierdere totală de 2,1 miliarde de lei (ZF)
De la devalizarea băncilor de stat s-a trecut la devalizarea internă şi privată a băncilor private. Care este mult mai mare, mai rea şi mai ascunsă. (ZF)

Problema bancilor este poate prea complexa pentru a o mentiona in acest articol si am tot tratat-o in numeroase altele. Noutati nu avem insa decat cateva cifre interesante legate nu atat de fraudele cu credite neperformante (care este un sport national bancar inca din anii anteriori crizei) cat mai ales cu cifrele legate de profituri. Voi trata doar doua cazuri, emblematice pentru intreg sistemul:

1. pierzatorii: BRD si BCR. Ambele banci au avut pierderi imense in 2012 desi sunt cele mai mari banci la care au conturi cei mai mari furnizori si cele mai mari companii din Romania. Putini oameni realizeaza ce inseamna pentru o banca ca o mare companie sa lucreze prin intermediul ei: credite mari si putin riscante (marile companii au garantii de la stat, dar in primul rand cel putin furnizorii sunt niste cash cows, adica fac bani cu gramada, nu se pune problema neplatii ratelor), tranzactii numeroase (toata lumea plateste facturi, firmele mari fac plati mari, banca comisioneaza totul) dar mai ales castig din schimbul valutar. Aici e musai sa fac o paranteza.

O mare problema pentru exportatorii romani nu este doar cursul prost mentinut de BNR dar mai ales si faptul ca tranzactionarea valutei este restrictioanta si firmele sunt obligate sa accepte cursul oferit de banca, pe care banca si-l regleaza la cote mult mai mizerabile decat cursul oficial sau cel de pe piata Forex. Problema asta tine de reglementarile BNR si este inca o mana de ajutor pe care BNR o ofera bancherilor in detrimentul companiilor (si de ce nu al persoanelor fizice). Ce sens are ca eu ca firma sa vand valuta doar la banca, de ce nu pot sa vand si la casa de schimb daca acolo primesc un curs mai real? Nu, nu! Doamne-fereste sa avem un curs liber, scapat de sub control. Cum ar putea astfel BNR sa mai manipuleze cursul? Si in plus, cum sa se lipseasca bancile de aceasta sursa de venit fabuloasa care la multe banci depaseste profitul din operatiuni! Sfarsit de paranteza.

De unde asadar aceste pierderi? Din provizioane se spune, adica acoperirea gaurilor din trecut. Nu am ales intamplator aceste doua banci, desi foarte posibil ca raportat la cifra de afaceri sa existe pierzatori si mai mari. Aceste banci sunt principalii jucatori in economie, marile compani cand fac investitii sau linii de credit mari nu se duc la Banca Carpatica sau la Marfin Bank ci merg la BCR sau BRD. Starea lor denota si starea economiei si nu doar prin acordarea sau neacordarea de credite si costul acestei creditari. Astea sunt chestiuni separate. Faptul ca BCR si BRD nu au facut profit denota cateva lucruri importante si tare mi-e teama ca nu doar creditele neperformante sunt responsabile pentru aceste pierderi cat mai ales scaderea drastica a fluxului de bani in economie.

Cu privire la BCR sunt cateva lucruri care nu se leaga. Mai exact, BCR declara ca profitul operational a crescut. Pe de alta parte, banca da afara oameni, taie agentii, aproape interzice plata cash prin comisionarea exagerata a platilor la ghiseu (de unde mai fac ei profit operational) deci toate semnele indica contractie si eforturi sustinute de reducere a cheltuielilor, chiar si a celor care ar aduce totusi profit (doar singuri declara profit operational). Eu unul nu inteleg, in mod firesc o banca isi doreste extindere atat a operatiunilor cat si a cotei de piata, iar asta se poate face doar prin prezenta in piata nu prin plecarea din piata, oricat de mult s-ar extinde internet bankingul. Este anti-trend ce face BCR si fie aveau ineficiente operationale imense care ii imping spre taieri, fie chiar au probleme mari la cash-flow (greu de crezut pentru o banca, nu?  – mai ales cu repo-urile). Si sa nu aud ca aceste taieri sunt pentru ca e nevoie de acoperit gaurile din creditare, astea sunt glume proaste. Provizioanele sunt sume imense, intr-o cu totul alta scala decat costurile operationale. In plus, BCR castiga imens si din faptul ca pe piata dobanzilor este ofertant, avand in vedere volumul si cuantumul depozitelor cat si rata proasta a acestora oferita clientilor.

2. castigatorii: Banca Transilvania; va mira ca unii au pierderi imense si altii au castiguri imense? Nu va mirati ci investigati. Cresterea profitului BT se imparte cam pe urmatoarele felii: din operatiuni, din schimburi valutare (ce spuneam mai sus cu cursul mizerabil oferit de banci exportatorilor) si din … unele linii de business. Nu am avut rabdarea sa investighez aceste linii de business, dar ma voi referi aici la operatiuni. Asadar, BCR se da inapoi din domeniul operatiunilor desi a avut profit si e total neintersata de acest domeniu (desi avea agentii si clienti mult peste BT) in timp ce BT se lauda ca castiga de aici, mai ales prin cresterea numarului de clienti. Cresterea clientilor la BT se datoreaza mai ales ofertelor gratuite pe care le-au introdus in 2012. De exemplu, pentru persoane fizice, BT ofera cont curent, card si administrare zero. Cum sa nu iti deschizi cont la ei? Cum sa nu faci operatiuni la ei? Dar de unde sa le creasca profiturile daca ei au taxe zero deschidere, taxe zero administrare, taxe zero depunere, etc? Dar nu doar pentru persoane ofera BT aceasta super-oferta ci si pentru firme. Noile firme beneficiaza de primul an gratuit la BT pentru operatiunile de baza, un avantaj imens comparativ cu oferta competitiei care mareste costul administrarii conturilor curente (de ex BCR). Paradoxal. Intelegem deci ca le-a crescut numarul de clienti, dar de unde fac ei bani? Este posibil ca printre alte operatiuni sa fie introducerea transferurilor externe gen Western Union care ar explica multe, mai ales ca in acest domeniu avem o stire pozitiva (Veste buna: romanii din strainatate incep sa trimita din nou bani in tara). Deci mare parte din crestere vine probabil tocmai din foama de bani a romanilor care asteapta pe cei plecati in afara sa le trimita bani cu taraita, din care bani BT-ul suge si el comision si face astfel profit.

Suisurile si coborasurile din sectorul bancar nu denota deloc o piata in miscare, vibranta, flexibila, competitiva ci pur si simplu semnele unei boli agravante care chiar daca fac ca o mana sa se simta fericita si alta sa ne doara, amplitudinea acestei dihotomii indica in subteran transformari mult mai periculoase. Ne-am bucura sa credem ca aceste tranformari sunt legate de deleveraging, dar departe de noi asa ceva cata vreme Mugurel ofera bancilor zaharelul in continuare in cantitati chiar daca moderate dar suficiente.

Una peste alta, a vorbi despre profiturile bancilor este oricum alunecos cata vreme ele nu product nimic dar mai ales cata vreme ele au o cu totul alta contabilitate si care evident nu este deloc reala pentru ca daca ar fi reala, cancerul insolventei s-ar vedea la suprafata si lumea s-ar gramadi sa isi scoata banii din banci. Totul se face din pix. Ce profit si pierderi declara bancile este mai mult legat de ce intentii au nu de adevarata lor stare. Singura certitudine este insa situatia nasoala in crestere iar pentru asta singurii indicatori reali care conteaza sunt cei legati de neplata creditelor (vezi Un indicator care arata ca economia are probleme: restantele companiilor la banci cresc acum mai repede decat pe timpul crizei).

Iata deci ce poate face pixul atat in statisticile INS cat si in rapoartele bancilor. In concluzie, as vrea sa spun ca fie zero, fie minus, fie chiar plus unu, PIB-ul nu arata deloc bine. Pentru a incepe sa iesim din criza, economia ar trebui sa creasca mult mai mult (4% spune directoarea Volksbank, deci probabil minim 8%). Adevaratele stiri imbucuratoare vor fi abia cand vom auzi ca exporturile duduie, importurile se prabusesc, salariile scad dar somajul scade si mai mult, leul pica drastic in fata tuturor monedelor iar administratia publica intra in insolventa si concediaza masiv.  Pana atunci, sa speram bine!

 

De ce se fura in sistemul bancar

Scandalul “mafiei bancare” este doar spoiala dupa parerea mea. Cancerul este mult mai adanc si mult mai colorat. Am discutat despre asta intr-un articol anterior si nu doresc sa insist. Este imbucurator ca macar astfel de fraude minore (in comparatie cu celelalte ilegalitati) sunt macar investigate (mai e pana sa auzim de condamnari) dar totodata ar fi si o mare prostie sa ne facem sperante desarte. Iar faptul ca guvernul nu a facuc nimic deocamdata, ne confirma pesimismul ca vom invata ceva din acest incident.

Pe langa amanuntele destul de tehnice si greu de inteles de publicul general ale acestui scandal, – tehnicitate care de altfel a si cam eclipsat scandalul in mass-media mainstream in ultimul timp, desi merita dezbatut pe larg si mers pana mai departe – se pune totusi o intrebare de bun simt: ce i-a facut pe cei implicati sa se riste atat de stupid si sa isi puna la bataie pielea avand in vedere pozitiile destul de importante care le ocupau? Sa luam doar un exemplu: Aurel Saramet, directorul Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. Omul asta avea un salariu frumusel (15.000 euro/luna), o pozitie fara stres, bine compensata, fara competitie, fara riscul sa pice prea curand. Ce ii trebuia lui dar si celorlalti care majoritatea erau angajati in banci si nu la nivelul cel mai de jos, sa se riste aiurea si cum de nu s-au multumit cu salariile destul de frumoase in aceasta vreme de criza?

Ar fi mai multe raspunsuri la aceasta singura intrebare. As incepe cu obisnuinta: toti s-au obisnuit sa fure. Aproape a nu fura in Romania este un indiciu de prostie si o slabiciune pentru care poti da seama candva cuiva. Ani de zile bancherii au dat credite dupa spranceana si s-au facut ca nu vad  lipsurile din dosare si gaurile din balantele firmelor. De ce ar fi facut altfel acum si de ce s-ar fi temut ca vor pati ceva? Doar dadeau “dreptul” la toti cei implicati in schema, cum putea asa ceva sa rasufle si sa fie investigat cata vreme toata lumea era fericita. Ca o mica paranteza, o filiala din Craiova a unei banci austriece era faimoasa in perioada de dinainte de 2008 pentru clientela sa printre care se numarau si politai de vaza din oras care primeau la orice ora doreau credit oricat de mare, fara sa aiba bineinteles eligibilitatea. Pur si simplu realitatea nu conta, directorul local al acelei banci trecea cu vederea lipsurile si pentru legaturile avute cu acei politai facea rabat de la orice norma si le accepta dosarele. Poate si asta a contribuit la declinul acelei banci care in prezent este intr-o stare de limbo.

Dupa obisnuinta, un alt raspuns ar fi lacomia. Un subiect mult discutat si poate cea mai “umana” scuza adusa bancherilor pentru criza in care ne-au aruncat. Bunaoara, in loc sa ii bage in puscarie pe bancheri pentru fraudele facute, supervizorii ii bateau pe umar si ii scuzau ca au fost lacomi si ca lacomia e umana, desi regretabila. In unele declaratii, bancherii recunosc si ei ca sunt lacomi si ca trebuie sa fi opriti. Este paradoxal cum in sistemul bancar ilegalitatea este privita prin prisma unor defecte general umane si cum boala nu este tratata cu unealta potrivita ci doar cu recomandari. Ce ne-am face daca si criminalilor li s-ar aduce scuza ca s-au enervat putin? Faimos la noi pentru batutul cu palma pe umar a bancherilor este Isarescu pentru “semnalele de alarma” pe care le tragea inainte de 2008 cu privire la expansiunea creditului. Culmea e ca desi era evidenta bula creditelor si desi se vedea cu ochiul liber ca ne paste cel putin pe noi est-europenii un crash similar celui din Asia de sud-est cu cativa ani inainte, regulatorul nostru in afara de a ii arata cu degetul pe bancheri ca dau prea usor credite, nu a facut nimic. Desi asta era meseria lui.

Am lasat la urma al treilea factor pentru care s-a ajuns la un nivel atat de mare de furt pe fata in sistemul bancar tocmai pentru ca este cel mai periculos si trebuie sa ne dea de gandit serios in ce masura ne putem pregati pentru crashul care urmeaza. Asadar, un alt motiv pentru care cred ca se fura pe capete in sistemul bancar este feelingul ca in curand se alege praful de toate. Taieri de salarii, inchideri de agentii, restructurari si somaj, dar mai ales cresterea neplatii creditelor, acumularea gaurii intre active si pasive si bineinteles observarea declinului accelerat al firmelor ar fi  tot atat de multe simptome ale unui sistem bolnav catre care insa nu avem voie sa aratam cu degetul deoarece este de risc “sistemic”.

Culmea-culmilor, sistemul bancar a ajuns atat de mult sa fie protejat de catre mai marii tarii incat daca despre sistemul sanitar se discuta cu surle si trambite cat de sarac si distrus a ajuns, despre cel bancar nu avem voie sa spunem nici ca il doare maseaua. Dar gura politistului adevar graieste: din greseala sau nu, s-a gasit unul sa declare ca mafia in sistemul bancar a atins 80% din banci. Ca de asta a si sarit Isarescu sa puna apa pe foc ca nu e 80% ci doar 0,8%. Bineinteles ca politaiul se referea la bancile din Romania, ca din cele cateva zeci, 80% au luat parte in aceasta schema, iar Isarescu o tine pe-a lui considerand numarul de agentii nu numarul de banci. Ori evident ca omul ala nu s-a referit la 80% din agentiile bancare din Romania ci la 80% din banci.

Ciudat si totodata apocaliptic feelingul pe care ni-l trezeste scandalul asta, chiar daca nu e legat de buba principala, ne arata totusi cat de corupti sunt anumiti angajati ai bancilor si ne da indicii de cat de rau ne va durea toata amanarea asta (faptul ca BNR nu le inchide deja pe majoritatea) si toti banii care se arunca acum pe apa sambetei in proptirea unor case putrede de lemne uscate care stau sa ia foc la prima scanteie.

Tot infricosatoare mi se pare si ignoranta cu care adormiti in betia campaniei electorale atat politicienii cat si mass-media trec cu vederea aproape total acest scandal si nu incep sa gandeasca, sa dezbata si sa puna pe tava alternative. E ca si cum doctorii de la urgenta ar sta la o tigara si ar spune bancuri in timp ce pacientul se zbate pe targa gata sa moara.

In reteaua bancherilor mafioti DIICOT a ratat tocmai CAPUL

Fraude de zeci de milioane de euro, 80% din reteaua bancara afectata, vicepresedinti de banci si zeci de invinuiti. Cu toate acestea , in tot scandalul asta, ce face DIICOT este prinderea babei care a furat o gaina intr-un sat in care primarul fura “legal” toti banii din impozite.

Desi Isarescu nu a facut vreo ilegalitate – cel putin din ce cunoastem – el este IL CAPO DEI CAPI, mafiotul numarul 1 al tarii care a cheltuit banii de la FMI in operatiuni mai mult decat frauduloase pentru manipularea cursului valutar in favoarea bancilor straine si a acordat lichiditati  nelimitate si aproape la discretie unor banci insolvente care daca ar fi sa contabilizeze la valoarea de piata a activelor sau macar cat de cat pe-aproape, ar fi fost de mult timp inchise. Ca sa nu mai zicem si de dezmatul normativelor cu privire la “refinantare” – o alta gaselnita mioritica menita sa tina bancile pe linia de plutire. Intr-o tara normala, intr-o economie fireasca, bancile care au dat credite proaste trebuiau sa pice si cei care nu pot sa plateasca creditele sa intre in faliment si apoi sa o ia de la zero. Dar legea falimentului nu va trece in veci in Romania, deoarece Isarescu va avea grija sa nu tulbure linistea bancherilor.

Cu ce difera pomparea banului public in institutii financiar insolvente comparativ cu frauda facuta de gainarii astia prin care firme care nu meritau au primit garantii. Aici nici macar paguba nu s-a produs inca, garantiile probabil nu au fost trase, pe cand dincolo, bancile au supt miliarde de euro atat prin accesul la dobanzi mici de la BNR cat si prin ajutorul indirect primit prin mentinerea cursului la niveluri care nu le afecteaza.

Pentru a explica mai pe indelete pentru necunoscatori ce face Isarescu pentru banci voi face o mica poveste. Sa zicem ca eu sunt o firma care fabrica cizme. Pe mine ma costa 5 lei sa produc o cizma dar lumea e saraca si nu are bani. Cizmele nu se vand nici macar cu 3 lei, ori eu am nevoie de minim 7 lei ca sa acopar toate costurile si sa fac si profit. Asadar, vanzarea nu prea merge si sunt nevoit sa inchid firma, dar statul ma iubeste si eu sunt de importanta vitala pentru stat pentru ca daca nu mai produc eu cizme, oamenii nu mai pot sa mearga prin ploaie si prin urmare stau in casa iarna. Asadar, guvernul da o lege ca toata lumea sa cumpere cizme si de asemenea ca pretul la cizme sa fie de 10 lei. Prin urmare imi convine situatia: costul de productie este 5 lei, eu vand cu 10 lei si am si vanzare. Ei bine, asta face Isarescu cu bancile, le ofera bani ieftini, le ofera credite ieftine pentru ca bancile sunt de importanta strategica, fara ele economia ar avea de suferit, firmele nu ar mai primi credite, platile nu s-ar mai putea face, statul nu ar avea de unde sa se imprumute etc. Bineinteles, asta e gargara oficiala. “Marja” insa pe care o exploateaza Isarescu si care constituie in sine marea frauda catre care nimeni nu arata cu degetul este in ce masura si pana unde trebuie sa fie ajutate bancile. Cati bani se merita sa bagam in banci, oare chiar se merita si de ce nu cautam alternative? Astea sunt doar cateva intrebari.

Dar cine sa inteleaga si cine sa actioneze cum si unde trebuie in tara noastra minunata in care saracul care a furat 2 gaini primeste 7 ani  iar politicianul care a 7  sapte case primeste 2 ani? Inca un semn de intrebare si inca un motiv de amaraciune.

Sunt sigur ca multi s-au bucurat cand au vazut ca totusi politia actioneaza. Sa nu se bucure prea repede, deocamdata nu a fost condamnat nimeni si ca si in show-ul vamesilor sau in show-ul Blejnar, totul nu este decat pentru fatada si pentru spectacol. La parnaie nu ajung decat cei care sunt irelevanti si care nu au furat indeajuns incat sa ii traga pe toti dupa ei daca e sa se faca justitie.

Ma indoiesc ca prea curand se va gasi vreun procuror sa il intrebe pe Isarescu: domnul guvernator, ce-ati facut cu banii de la FMI sau de ce ati vandut cand euro era ieftin si ati cumparat cand era scump? Sau, de ce ati dat bancilor repo-uri nelimitate cand stiati ca sunt in situatia jalnica in care sunt?

Adevarata mafie bancara se afla la BNR, nu la gainarii care rod si ei niscavai garantii guvernamentale, o alta aberatie a economiei “europene” muribunde bazata pe un sistem financiar ticalosit pana la maduva si aflat in deconstructie ireversibila.

Sa explicam insa pentru cei care nu au inteles mare lucru din dezbaterile televizate sau articolele de presa care era marea schema:

1) statul ofera firmelor garantii guvernamentale in ideea de a dezvolta economia; bineinteles, teoretic firmele sunt evaluate sa corespunda, sa ofere oarece garantie ca au o situatie buna, au un plan de afaceri bun si au premize sa folsoeasca cum trebuie banii nostri, ai tututor si sa ii plateasca inapoi;

2) evident, nu orice firma castiga acordul “comisiei”, unde e rost de pus stampila e si rost de spaga si cum traim in tara in care  spaga face lumea sa se miste, comisiile astea de garantare a garantiilor guvernamentale dadeau ok-ul si pentru firme care nu meritau;

3) teoretic, cu ok-ul de la comisiile statului (care de fapt le garanteaza), firmele nu ar avea probleme sa convinga bancile ca merita sa ia credit; intr-o tara normala in care sistemul bancar ar fi sanatos, oamenii din banci – care sunt privati, deci pun stampila pe pielea lor – ar trebui sa vada realitatea asa cum este si sa depisteze frauda; in realitate insa noi traim intr-o tara in care bancherii nu sunt decat niste camatari mafioti cu cravata si costum si prin urmare nu au nici o remuscare sa dea credite unor firme falimentare, cata vreme le iese si lor un comision, pentru ca daca li se intampla ceva mai tarziu, le vine Isarescu in ajutor si le deschide o operatiune de repo de urgenta, oferindu-le lichiditate nelimitata

Si din nou ajungem la Isarescu. Si se mai mira unii ca avem inflatie … Analizeaza prostii care sunt motivele si se pierd in discutii teoretice avansate ce tin de mecanisme macroeconomice complexe si tendinte la nivel global interconectate. Pacat ca DIICOT nu ii urmareste si pe baietii din comisia cu trei laturi ca ar afla multe raspunsuri la si mai multe intrebari.

Ce nu înţeleg investitorii: boţii conduc lumea

High Frequency Trading (Tranzactionarea la Frecventa Mare) este o ingrijorare pentru toata lumea, mai ales pentru brokerii mici si mijlocii care nu au la indemana sistemele tehnice sa faca si ei asa ceva si sa beneficieze de avantajele tehnologiei. Investitorii de azi, regulatorii si nici macar softurile care opereaza pe piata nu inteleg toate riscurile si sistemul financiar poate fi oricand dat peste cap.

Erik Hunsader, fondatorul companiei Nanex (o companie care ofera unelte software de investigare a tranzactiilor real-time la nivel de microsecunta) estimeaza ca algoritmii HFT tranzationeaza peste 70% din toate tranzactiile finalizate pe piete si 99,99% din biduri si askuri.

Sa fie oare acesta motivul pentru care Sima (la noi) dar si mult alti brokeri (in afara) au inceput sa piarda banii clientilor?

Marile bănci europene sunt tehnic insolvente

– Franta reintra in recesiune pentru a doua oara in ultimii 3 ani;
– economia Italiei se contracta cu 0,7% in ultimul trimestru;
– productia industriala Germaniei a scazut in iunie cu 1% fata de mai;
– Banca Nationala a Marii Britanii estimeaza scadere in 2012;
– in toate marile economii din Europa previziunile sunt de scadere;
– inainte de criza Irlanda nu prea avea datorii, mai apoi guvernul a fost pus cu spatele la zid ca sa preia datoriile bancilor si acum irlandezii manaca austeritate pe paine;

BRD si manipularea cursului leu-euro

Cand BRD a lansat oferta de depozite la euro de 5% mi s-a parut extrem de ciudat in conditiile in care majoritatea bancilor nu ofereau nici la leu o asemenea dobanda. Ca sa va exemplific cat de “out of this world” a fost aceasta oferta, sa va povestesc o intamplare. Intru eu la o filiala BCR si o tanti ma agata sa-mi bage pe gat o oferta: ori de card, ori de cont, ba ca au debit direct etc. Eram intr-o pasa buna si am intrat in dialog cu ea, mai ales ca oricum aveam de platit un teanc de facturi si in timp ce casiera imi opera facturile, tanti de la “vanzari” imi prezenta oferta lor. Eu care tocmai investigasem putin piata sa vad care mai e situatia, s-a nimerit pe-atunci ca sa stiu preturile si ofertele la mai multe banci si le-am enumerat pe toate: la contul curent + card le-am prezentat oferta de la Transilvania, care ofera cont + card lei gratuit, fara comision de administrare, la debit direct le-am zis ca mai multe banci ofera asta, si la depozite le-am zis de oferta de la BRD de 5%. “Ah, pai nu are cum asa ceva, probabil va referiti la lei!”. “Nu doamna, ii zic, la euro. Ofera 5% la euro, la contul de economii la vedere”. “Nu se poate domnule asa ceva, cu siguranta va inselati!”. “Bine, sa verificati totusi ca sa stiti ce ofera competitia”, i-am replicat inainte sa inchei discutia destul de lunga si in care am raspuns destul de sadic la toate raspunsurile doamnei de la vanzari – dar asta era situatia, BCR este o banca scumpa si cu nici un avantaj pentru clienti decat acela ca accepta plati pentru multi furnizori.

Deci sper ca v-am convins ca 5% la euro, nu putea fi o oferta normala, doar un plus de marketing prin care BRD pretindea ca incearca sa atraga fonduri de pe piata pentru a finanta singura creditarea pentru ca banca mama nu ii mai da bani. Tehnic, daca BRD chiar dorea sa atraga Euro de pe piata, ma gandesc eu ca putea fara probleme sa se imprumute la alte banci la o dobanda de sub 5% pentru a-si intretine creditarea, dar promotia asta cu siguranta tintea sa suga sume imense de pe piata, cu un scop pe termen scurt necunoscut (la acea vreme). Spun pe termen scurt, deoarece promotia expira la 30 iunie, data dupa care dobanzile revin probabil la nivelurile mizerabile pe care BRD le ofera in general clientilor, pentru ca dupa cum se lauda ei sunt mari si nu au probleme de lichiditate, de aceea nu ofera dobanzi atat de disperate ca bancile grecesti. Oricum BRD a castigat sume imense din mutarea depozitelor de la grecesti, dar asta e off-topic.

Uitandu-ma acum cum se intareste leul acum dupa ce a trecut prin zonele de 4,7 sau chiar 4,9 pe unele tranzactii spot observ fara prea mare mirare ca campania asta promotionala a BRD-ului parca ar fi fost facuta musai ca sa ii ofere BRD-ului o carca de euro cand cursul a fost sus si a putut sa vanda la 4,7 pentru ca acum BRD sa ii cumpere inapoi la 4,4 cand vine vremea scadentei. Oare ce sume sa fi strans BRD? 3-4-5 milioane de euro? Inmultim asta cu 0,3 si vedem cat a castigat BRD din toata afacerea asta. Cum reusesc? Nu stiu, speculatii pe forex, manipularea pietei, treburi de asta, nu e nou si nu e conspiratii, mama lor – Societe Generale – chiar e investigata de mainpularea Liborului de la Londra, asa ca ce spun eu nu sunt vorbe goale fara acoperire. La vremuri de criza, masuri de criza. Manipulati, baieti, manipulati cat mai puteti …

Şmenul schimbului de bani

Unul dintre şmenurile prin care erau înşelaţi oameni cinstiţi de către schimbătorii de bani în perioada de tranziţie când cursul real era paralel cu cursul practicat de bănci, era acela prin care întorcând înainte şi înapoi suma de câteva ori, în final omul cinstit se alegea cu o valoare mai mică decât s-ar fi aşteptat, tocmai pentru că în timpul schimbului, şmenarul a inventat varii motive şi a cerut anularea schimbului sau înlocuirea unor bancnote etc.

Chiar părinţii mei au fost la un pas de a fi înselaţi când dorind să cumpere nişte mărci (pe când marca era de bază) pentru achitarea unei datorii mai vechi, schimbătorul le-a numărat leii, i-a pus pe toţi întro pungă şi apoi făcându-se că vine poliţia, le-a cerut mărcile înapoi dându-le o pungă similară cu cea în care plasase banii, plină de hârtii, după ce punga iniţiala cu leii o ascunsese în buzunar. Norocul alor mei a fost că tata s-a uitat ulterior în pungă şi a depistat astfel înşelaciunea.

Cam aşa se întâmplă un super şmen la nivel european în zilele noastre. sub oblăduirea măriţilor conducători străluciţi care vor să ne unească pe toţi sub aceeaşi umbrelă şi ne cer suveranitatea în schimbul unor credite şi mai mari. Schimbătorii de bani nu sunt alţii decât băncile, iar fraierii sunte guvernele, adică de fapt suntem noi, căci guvernanţi primesc leafă în timp ce popoarele europene rămân cu datoriile. Bunăoară:

Guvernul Spaniei a injectat în luna mai, pe la început, sume imense de bani în băncile spaniole. Simultan, pentru a ajuta finanţarea statului Spaniol, Banca Central Europeană a oferit împrumuturi generoase băncilor spaniole, la o dobânda de 1% pe care acestea le-au oferit “salvatorului” lor, adică guvernului Spaniol, la dobânzi de peste 6%.

Dacă nici acesta nu este un mega-şmen, să-mi ziceţi mie Gigel. Ceva similar s-a întâmplat şi pe la noi cu miliardele de dolari primiţi de la FMI împrumutaţi de Guvernul României în numele poporului român. Aceste miliarde s-au dus la BNR pentru ca BNR să înlesnească creditarea băncilor locale prin dobânzi mici şi prin alte mijloace, pentru ca acestea să poată credita din nou Guvernul României, bineînţeles cu alte dobânzi.

Şi la ei, ca şi la noi, principiul de bază este că guvernele nu e bine să se împrumute direct de la băncile naţionale pentru că guvernanţii ar fi iresponsabili. Din păcate acest principiu este hilar, deoarece schimbătorii de bani au “preluat” ei iresponsabilitatea şi trag tunuri după tunuri pentru că nimeni nu îi opreşte şi pentru că pot. Câtă vreme justiţia doarme, şmenarii finanţelor mondiale se vor înfrupta din tort în continuare.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Credite:
– Max Keiser: Con Games Go Global
– Yanis Varoufakis: For Europe’s sake Greece must renege on its bailout commitments – my op-ed in Le Monde
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Marota supra-reglementarii bancare

All 27 EU countries should submit their big banks to a single cross-border supervisor as part of a banking union to be enacted as soon as next year, the president of the European Commission has urged. (Sursa: CNBC)

Iata ca am ajuns unde se dorea: in punctul in care europenii vor accepta cu bratele deschise o unitate bancara. Poate ca nu toti, dar daca tot am ajuns aici, de ce sa nu impingem unitatea inca un pas inainte, daca tot putem?

Mai sa para totul aranjat ca la un spectatol de teatru, nu altceva. Iata ce declara Barosso:

“Cred ca acum avem conditiile pentru a merge mai departe, conditii pe care sincer sa fiu, nu le aveam alta data. Acum este o recunoastere mai clara din partea statelor membre a nevoii de a merge mai departe in termeni de integrare, in special in zona euro. Aceasta este o lectie a crizei.” (Sursa: CNBC)

Deci, mai intai au lansat moneda unica stiut fiind ca are unele lipsuri si ca se va ajunge aici, doar pentru ca atunci oamenii nu ar fi acceptat o si mai mare “integrare”. Renuntarea la suveranitatea fiscala (taxe si impozite) deja ar fi fost prea mult dintr-o data, unitatea trebuia sa vina lingurita cu lingurita ca nu cumva europenii in devenire sa nu verse. Oarecum, “iluminatii” se gandesc ca ei ne dau unitate precum mancarea bebelusilor, adaugandu-ne din ce in ce alimente mai … rafinate, pe care la inceput le digeram mai greu, dar o data ce ne vom fi obisnuit cu ele, lucrurile vor merge inainte.

Cat de penibil sa fii sa spui ca ce lipseste europenilor este reglementarea comuna? La ce le-a folosit americanilor ca au avut aceeasi institutie de reglementare bancara para-federala? La nimic, ba chiar a facut mai ieftine costurile lobby-ingului bancar (adica spagile), de vreme ce institutiile financiare aveau de tratat doar cu un controlor si nu cu un controlor din fiecare stat.

Cu siguranta nici aceasta unitate nu va merge, desi probabil o vor implementa, chiar daca nemtii dau inapoi. Exista putine variante acum si daca nu pot impune schimbari structurale, nemtii se vor multumi cu oarece reglementari asupra finantelor. Cu alte cuvinte, daca grecii vor in continuare 14 salarii, sa fie liberi sa si le dea, daca au de unde, pentru ca toate bancilor se vor supune … autoritatii europene. Bine ca s-a trezit Barosso acum sa reglementeze si cand Goldman Sacs ii invata pe greci cum sa masluiasca bilanturile s-au facut toti ca nu vad.

Partea proasta este ca chiar daca unificarea asta nu va rezolva mare lucru – prabusirea schemei ponzi urmand sa aiba loc oricum – se pun in functiune noile parghii de control supra-statal care vor domina viitorul imperiu politienesc care se va naste in Europa din cenusa ce va ramane dupa viitorul razboi. Istoria se repeta, pas cu pas cum spune Barosso.

 

Totuşi, de ce pică leul?

Sute si sute de ore de emisiuni, sute de articole, zeci de interviuri si tone de vorbe goale. Sa fie guvernul lui Ponta cu marirea salariilor bugetarilor? Sa fie scaderea investitiilor? Sa fie micsorarea dobanzii de referinta de BNR? Discutiile despre caderea leului cuprind o mie si una de motive si evita tocmai motivul real si atat de simplu, precum barna din ochii: frica de caderea bancilor.

Cursul cade deoarece strainii (dar mai ales  romanii cu bani!) isi retrag banii din Romania pentru ca nu au incredere in sistemul bancar si pentru ca le e frica de caderea bancilor in cazul unui bankrun. Nu mai retin daca in serialul “Terminologia crizei” am tratat subiectul, dar o fac aici pe scurt: bankrun (fuga banilor din banci) inseamna cand toata lumea se gramadeste sa isi scoata banii din banca. Si cum bancile pentru fiecare depozit de 1 leu, dau credite de 10 lei si au rezerve infime, bineinteles ca nu vor face fata retragerilor. Iar Fondul de Garantare a Depozitelor este o mare gluma, pentru ca daca nu ar fi o gluma, oamenii nu si-ar trimite banii in banci germane sau elvetiene sau peste oceane si mari.

Asadar: leul pica deoarece investitorii isi retrag banii de frica prabusirii sistemului bancar romanesc ca efect la prabusirea sistemului bancar european (deci nu doar grecesc). Iar euro de asemenea pica deoarece investitorii se tem de prabusirea bancilor europene si prin urmare fug catre investitii mai putin proaste.

Nu este de mirare ca desi euro se intareste fata de leu, euro scade in raport cu dolarul, deoarece dolarul pare a fi printre cele mai sigure monede, deoarece armata SUA este cea mai puternica din lume. Iata deci unde ne aflam noi, la cat de riscanti si periferici suntem.

Sa nu pierdem asadar timpul ascultand toti papagalii si toate balbaielile oficialilor, cum ar fi stimabilul Adrian Vasilescu, poreclit si panadolul anti-criza. Lucrurile sunt simple:

The money available to Europe within its main bailout fund, about €780 billion, or $997 billion, would not be enough to handle the twin calamities of a Greek euro exit and a Spanish banking implosion. (New York Times)

O alta minciuna crunt propagata in mentalul colectiv al presei romanesti este aceea ca leul sta printre cel mai bine in regiune, celelalte monede pica chiar mai mult. Am mai tratat subiectul asta aici si nu o voi face din nou, doar voi oferi un link unde oricine poate sa urmareasca pe date live cursul monedelor din zona si sa le compare:

http://www.google.com/finance?chdnp=1&chdd=1&chds=1&chdv=1&chvs=Linear&chdeh=0&chfdeh=0&chdet=1337949889813&chddm=30382&cmpto=CURRENCY:EURHUF;CURRENCY:EURPLN;CURRENCY:EURRON&cmptdms=0;0;0&q=CURRENCY:EURCZK&ntsp=0

Putem observa cum leul este mai tare, doar daca ne alegem o perioada care convine. In plus, leul cade la niveluri record, pe cand celelalte monezi au o cadere TEMPORARA, determinata de tensiunile actuale. Cu leul nu este doar un puseu de tensiune ci asistam la PRABUSIREA monedei nationale, tocmai pentru ca Isarescu s-a jucat de-a abracadabra cand trebuia sa rezolve probleme de algebra si sa nu masluiasca rezultatele. Ca o mica paranteza insa, este IRELEVANT daca leul pica sau nu cel mai rau din zona, deoarece oricum leul este masluit (din cand in cand) si chiar daca pica el cel mai putin, nu inseamna ca trebuie sa fim mai linistiti decat daca ar pica cel mai rau. Ce vrea sa spuna Vasilescu de tot repeta la infinit placa asta? Ca putem sa murim linistiti ca si altii mor o data cu noi? Toate comparatiile astea sunt hilare si copilaresti.

In fapt si in realitate, ceea ce trebuie sa ne ingrijoreze si sa ne faca sa ne gandim serios la ce trebuie sa facem este faptul ca BANII SE SCURG IN AFARA, pe zi ce trece veniturile ne sunt mai mici si costurile mai mari, adica SARACIM.

1 10 11 12 13 14