Bancherii nebuni

Pare “out of this world” sau “Sa ne distram cu Benny Hill” insa este realitate. Imi pare rau ca nu am gasit inca inregistrarile, dar probabil vor apare pe youtube. Asadar, dupa ce au distrus o banca prin incompetenta, frauda si lacomie, bancherii irlandezi se distrau pe seama fraierilor de clienti care isi vor lua o tzeapa mare cand banca va falimenta si de asemenea pe seama bancherilor centrali care ii controleaza si pe care ii minteau precum elevii vagabonzi si mitocani care stau in ultima banca isi mint profesorul in timp ce sparg seminte ca si-au facut temele si le ranjesc in fata dispretuitor, fara sa le fie teama ca acesta i-ar putea verifica si i-ar putea da note proaste sau chiar i-ar lasa corigenti. Cata vreme ei au spatele acoperit, ii doar undeva de orice. Iata cum descrie un reporter discutiile unor bancheri de la Anglo Irish Bank in timpul crizei din 2008, inregistrari iesite la iveala recent si care i-au uimit pe nemti, ca si cum directorii de la Deutsche Bank sau Commerzbank ar fi mai breji:

„Ascultând aceste convorbiri este greu să crezi că ei nu sunt nebuni. Ei nu sunt în faza de negare. Ştiau foarte bine că şi-au distrus banca, ştiau că greşelile lor monumentale îi vor costa pe irlandezi multe miliarde de euro. În această lumină, ceea ce este şocant este ce nu auzim. Nu există niciun moment de jenă sau regret, nici cea mai mică nuanţă de ruşine“, scrie O’Toole. (Sursa: Ziarul Financiar)

Un mic snapshot din viata reala a celor care conduc lumea pe marginea prapastiei si rad ca prostii de fraierii care urmeaza sa plateasca, fiind sigur ca ei avand controlul banilor si putand santaja politicienii si opinia publica, nu vor pati nimic. Asa s-a intamplat si e doar un “preview” la ce se intampla si se va intampla in viitorul apropiat. Descrierea lui O’Toole mi-a adus aminte de filmul “Mars Attacks!” in care micile creaturi nebune de pe Marte invadeaza Pamantul si fac carnagiu distrandu-se cum ii terorizeaza pe pamanteni.

 În una dintre înregistrări David Drumm, unul dintre directorii executivi, îi spune directorului de pieţe de capital John Bowe să atragă deponenţi din străinătate, în special din Germania, chiar dacă ştiau că banca se afla în pragul colapsului. Bowe a răspuns râzând şi cântând împreună cu alţi colegi, aşa cum cântă beţivii la ora închiderii, versurile „Deutschland ueber alles“ din imnul naţional al Germaniei din timpul perioadei naziste, acum interzis. Alte înregistrări arată o convorbire care atinge limitele şantajului şi sugerează că executivii au minţit banca centrală irlandeză spunând că banca lor ar avea nevoie de şapte miliarde de euro pentru a evita colapsul, ştiind că cifra este doar un sfert din ceea ce ar cere după ce şi-ar fi pus la punct planurile şi răspândit panică, notează Forbes. Pierderile Anglo Irish Bank au ajuns în cele din urmă 30 de miliarde de euro. (Sursa: Ziarul Financiar)

UPDATE 2 IULIE 2013:

Am gasit inregistrarile. Cu adevarat, imbecili. Nu imi vine sa cred ca oamenii astia au pe mana o banca:

http://www.youtube.com/watch?v=aFpMEXb7OfY

http://www.youtube.com/watch?v=_A9n0podbGk

http://www.youtube.com/watch?v=HyIFfxDqz84

– etc: http://www.youtube.com/results?search_query=Anglo+Irish+Bank+Tapes&oq=Anglo+Irish+Bank+Tapes&gs_l=youtube.3..0i3.428.2045.0.2360.2.2.0.0.0.0.81.143.2.2.0…0.0…1ac.1.11.youtube.VqaGf94N0Ac)

 

Mai jos, la minutul 10:50, Bowe se declara dezamagit ca nu i-a speriat indeajuns pe politicieni. “Nu am stors de la ei ‘olele’-urile”. Iata cum doi bancheri discuta ce placut e sa fii “civil servant”, adica angajat al statului – asta in cazul (probabil de altfel) in care banca urma sa fie nationalizata – ceea ce s-a intamplat ulterior.

Prima casă și la britanici: un program moronic

“Un program moronic”, “o nebunie”, FMI se opune, etc. Asa a fost primita ideea prim-ministrului Osbourne de a lansa si la britanici un program similar cu “prima casa” unde – spre deosebire de la noi – statul va garanta doar 20% din totalul creditului.

Sunt atat scarbit de programul asta “prima casa” incat nici nu mai vreau sa zic nimic, decat sa traduc fragmente dintr-un articol ca sa vedeti cum reactioneaza o presa sanatoasa fata de asemenea aberatii economice si neocomuniste:

Schema prim-ministrului Osbourne de a stimula sectorul de imobiliarele prin garantarea creditelor a fost catalogata “cea mai proasta idee economica in ultimi 30 de ani” de catre un analist economic din Londra. Albert Edwars, care conduce echipa de strategie globala a Societe Generale – culmea, angajat al unei banci! (nota noastra) – a spus ca programul va umfla artificial preturile imobilialelor si va arunca si mai mult tinerele familii in servitori angajati pe viata.

Edwards – un strategist de profil inalt a spus ca schema va propta artificial preturile in piata si va amana corectia acestora la niveluri acceptabile. Cei care cumpara pentru prima data o casa au nevoie de case ieftine nu de disponibilitatea creditarii care va umfla si mai mult preturile. (Sursa)

Dar nu doar Edwards este critic, ci toata lumea, inclusiv GUVERNATORUL BANCII CENTRALE A MARII BRITANII – Mervyn King:

“Inainte de criza noi am avut o piata a creditelor imobiliare destul de sanatoasa, cu oferta si cerere aflata in competitie. La asta trebuie sa ne intoarcem.  […] Nu vrem sa avem ce au americanii, o piata a creditelor imobiliare garantate de stat. Ei incearca acum cu disperare sa scape de asta si nu stiu cum sa o faca.”

Isarescu al nostru insa nici nu spera la o asa mana cereasca pentru bancile care daca nu era programul prima casa si preturile se spargeau drastic pana acolo unde le e nivelul (la 20-30% din maximul bulei), aveam o mare problema. Nu atat afacerile generate de prima casa bancilor au fost marele castig pentru acestea, cat faptul ca preturile au fost mentinute sus artificial si prin urmare activele bancilor nu s-au dezumflat prea mult si nu au fost nevoite sa mai acopere si caderile de aici dupa ce ca si-asa aveau de acoperit gaurile din creditele neperformante. Nici nu imi pot imagina ce s-ar fi intamplat cu bancile daca nu exista prima casa. Pont insa sa fac cateva speculatii:

– cateva banci ar fi fost nevoite sa inchida usile si sa se vanda la altele banci mai serioase si mai eficiente;
– romanii ar fi fost in stare sa cumpere imobiliare la preturi sub jumatate fata de cele actuale;
– piata imobiliara si-ar fi revenit cu adevarat de vreme ce preturile ar fi scazut, lumea ar fi avut si mai multi bani sa cumpere si ar fi inceput sa recapete incredere in economie; cresterea vanzarilor de apartamente ar fi deblocat si constructiile si consumul in general (cine isi cumpara un apartament, cumpara si vopsea, si termopane si becuri, etc)
– multe afaceri mai ales mici si mijlocii ar fi beneficiat de costuri mai mici si prin urmare de eficienta mai buna (preturi mai mici la imobiliare => chirii mai mici la birouri, sedii, etc => costuri mai mici de operare + curaj mai mare pentru cei care vor sa deschida sau sa extinda o afacere).

Fara prima casa, intreaga economie ar fi fost stimulata la o dezvoltare organica asa cum un camp de legume creste spectaculos cand rupi buruienile si uzi cu apa; prin “prima casa” guvernul nu a facut decat sa arunce cu ceva azot si chiar daca la inceput a ajutat putin plantele sa creasca, mai tarziu buruienilor “au supt” tot si soarele prajeste groaznic, prin urmare si “productia” va fi pe masura.

Cata vreme statul intervine artificial in economie, in orice domeniu si nu lasa macar bruma de capitalism pe care o avem sa se dezvolte natural, vom avea parte numai de propteli ineficiente si intazieri indelungate. Multi se jelesc de mostenirea marilor combinate si intreprinderi de stat capusate si distruse de politicienii corupti si camarila de firme cu care vin ei. Marele tun insa in Romania a fost programul prima casa prin care s-a facut cel mai mare rau prin proptirea preturilor la imobiliare si blocarea unei evolutii firesti macar pe piata imobiliara. Reglajul pietei imobiliare ar fi produs unde de soc si in sistemul bancar si ar fi fost facuta putina curatenie si aici. Din pacate, neocomunistii si birocratii de la BNR sunt niste pampalai care le tremura chilotii pe ei de frica ca trebuie sa gandeasca si sa faca fata la orice schimbare si orice volatilitate. Fiind incompetenti si prosti pana la cer, putinii neuroni pe care ii au ii folosesc in construirea mijloacelor de a mentine status-quo-ul (macrostabilitate maxima desi mortala) si argumente care sa justifice actiunile lor (vezi cartoful lui Isarescu si inflatia). Cat despre politicieni, chiar daca i-ar duce capul sa inteleaga ca prima casa e o masura comunista, cata vreme nu ii afecteaza cu nimic si asa vine de la directiune evident ca au votat pentru si vor vota si mai departe si daca s-ar vota primul tractor, a doua casa, prima masina de lux, etc – orice numai sa nu li se taie lor diurnele si nici pensiile ca nu cumva sa ramana fara scaun.

Bancherii spun lucruri trăznite

Ziarul Financiar a organizat o adunare a bancherilor in care s-au lansat cateva idei destul de penibile, anticapitaliste si extrem de periculoase care denota perversiunea pana unde s-a ajuns in randul acestei categorii profesionale numite in alte vremuri camatarie. Oricat de negative ar parea conotatiile acestei comparatii, as dori sa mentionez ca bancherii de azi sunt mult sub camatarii de alta data. Ca sa nu incep sa reiau toata povestea despre cum au pus marile banci gheara pe toata puterea politica in lume, voi pune doar o intrebare. Stiti ce faceau camatarii cand “clientii” nu le mai plateau creditele si fie dispareau, fie falimentau? Dupa ce faceau toate presiunile posibile (vremurilor de atunci), daca nu reuseau sa recupereze nimic, camatarii falimentau si ei. Acum stiti ce se intampla? Dupa ce fac toate presiunile posibile, daca bancherii nu isi recupereaza creditele, convoaca o sedinta cu liderii politici ai statului respectiv si spun: “Daca nu ne dati banii, maine inchidem usile si poimaine veti avea haos pe strazi. Ce alegeti?” Asadar, se pot compara camatarii de alta data cu bancherii de astazi?

Sa revenim insa la cateva aberatii enumerate la adunatura organizata de Ziarul Financiar:

1. Mişu Negriţoiu, ING: Statul să facă un fond de investiţii care să capitalizeze firmele industriale deţinute de români (Sursa)

As fi inteles o asemenea aberatie sa iese de la vreun purtator de cuvant al guvernului socialist pe care il avem, nu de la directorul unei banci olandeze (ING) care teoretic ar trebui sa aiba o gandire capitalista dar mai presus de asta, un simt al realitatii mioritice unde niciodata statul nu a facut o afacere profitabila, in orice domeniu si in orice situatie. Asadar, despre ce vorbim aici? Ce fond, ce investitii, ce implicare a statului? Cat de total deplasat fata de realitatile tangibile sa fie acest bancher incat sa poata sa gandeasca asa ceva? Inteleg ca el are interese, inteleg ca nu i-a fost de-ajuns programul “Prima Casa” prin care statul a subventionat “indirect” sistemul bancar. Inteleg ca nici granturile din fonduri europene nu ii sunt de ajuns si nici garantiile guvernamentale la companiile de stat nu ii potolesc setea de profit. Dar de la a gandi pervers, pana la a vorbi pervers este cale lunga si nu ma asteptam ca o asemenea idee aiuristica sa nu fie taxata si eliminata din start de catre participanti sau ceilalti bancheri. Dar lupii cand se arunca la vanat in haita stiu foarte bine fiecare rolul lui, iar rolul lui Negritoiu acum ar fost sa lanseze gogasa asta. Satui ca si-au luat atatea tzepe si ca Mugurel le tot cere acoperirea gaurilor din creditele neperformante si in loc sa se multumeasca ca nu au inchis usile deja, bancherii nostri viseaza si ei ca bancherii americanilor sau ai englezilor care nu au limita la indatorare, nu au limita la speculatii, nu au nevoie de garantii si pot face expunere cat cuprinde. Mai nou, se pare ca o sa li se ridice si limitele la bonusuri, desi astea erau mizilic pe langa sumele castigate inainte de 2008.

Deci ce logica se ascunde in spatele ideii ca statul sa investeasca in privat cand FMI-ul ne cere privatizari si toata ziua suntem indoctrinati ca statul nu e in stare sa administreze nimic, ca directorii de la regii autonome si alte companii de stat au salarii nesimtite, ca consiliile de administratie de asemenea sunt conducte de supt bonusuri imense cand capuse peste capuse au tot supt din cele mai profitabile companii de stat pana am ajuns unde am ajuns. Ce rol sa mai joace un astfel de stat? Cu ce va putea ajuta statul ca jucator chiar minoritar intr-o companie cand nu s-a descurcat nici macar ca majoritar. Ma mira ca in interviul luat la ZF live, redactorul Sorin Paslaru nu i-a pus o intrebare esentiala: “si cine va decide in ce companii sa investeasca statul?” O intrebare cheie zic eu care ar sparge din start orice discutie serioasa pe aceasta tema.

2. Radu Gheţea: ce afaceri sunt sau nu sunt bancabile: 

Radu Gheţea a spus că, atunci când apar semnele creşterii economice, automat încep să  apară  solicitări de credite bancabile şi că, în prezent, foarte puţine proiecte sunt bancabile, cu excepţia anumitor segmente, cum ar fi agricultura, energia, administraţiile publice sau proiectele derulate cu fonduri europene. (Sursa)

Pentru cei care nu il cunosc, Radu Ghetea este presedintele CEC, o banca de stat, prin urmare domnul Ghetea probabil stie ce e aia o afacere bancabila foarte bine ca daca nu era asa destept nu ajungea director de banca. Trecand de marea revelatii la care a ajuns domnul Ghetea ca in prezent foarte putine proiecte sunt bancabile, as face o mica nuantare la afirmatia asta: si inainte de 2008 la fel de putine proiecte erau bancabile doar ca bancherii sunt lacomi din fire si vor sa suga tot ce pot, prin urmare au finantat si proiecte nebancabile (cum ar fi creditele cu buletin sau finantarea bulei imobiliare) pentru ca nu ii interesa bancabilitatea sau nebancabilitatea, ci doar sa poata declara profit ca sa isi poata trage salarii si bonusuri mari. Acum intr-adevar e nasol, dar e nasol mai ales pentru ca ei nu vor sa frece coatele si sa analizeze ce companii si ce oameni merita sprijiniti ci le convine sa ii taxeze pe fraierii care au acceptat sa primeasca salariile pe card, le convine sa suga tot ce pot din clientii captivi care nu pot sa faca refinantare in alta parte si le convina sa castige de la diferentialul pe curs valutar (traisca taica Isarescu ca le-a dat monopolul) unde mai sug si ei niscavai procent din cresterea exportului romanesc.

Cat despre asa-zisele segmente bancabile, Ghetea se insala amarnic. As sublinia mai intai faptul ca nu poti discuta despre segmente “bancabile” intr-un capitalism curat si intr-o societate normala deoarece exista firme si firme. Unele sunt “bancabile” altele nu sunt, pentru ca unele fac afaceri bune si altele nu. Si asta se intampla si in agricultura si in alimentatie si in drumuri si poduri si in IT, si in productia de baclava, etc. Acolo unde este competitie, acolo exista firme care fac profit si firme care nu fac profit iar rolul bancherilor e sa gandeasca care pot si care nu pot sa faca si sa le dea bani celor care pot in detrimentul celor care nu pot. In schimb, necomunistii babaci cum ar fi Ghetea gandesc in sabloane invechite si au idei preconcepute cum ca un segment ar fi sau nu ar fi bancabil, ca si cum nu ar fi nici o primarie care e pe minus in Romania. Dar chiar si daca ar fi sa discutam pe segmente Ghetea tot nu le-a nimerit. Agricultura merge cu o mica mare nuantare: doar acolo unde s-a investit in tehnologie si in irigatii. Energia merge doar cu subventiile de la stat. Toate morile astea de vand si panourile solare, s-ar opri maine daca s-ar taia subventiile pentru ca nu sunt inca eficiente, o mica mare nuantare despre care putina lume vorbeste. Cat despre administratia publica si proiectele europene ce sa mai vorbim, cand nici nu a trecut un an de cand vorbeam de criza euro, exitul Greciei, problemele tarilor PIGS, etc. Nu s-a schimbat nimic intre timp, doar ca a urmat Cipru, dar Ghetea oricum traieste pe alta lume, Ce sa mai zicem de Fondurile Europene cand toamna trecuta s-a taiat conducta si multe firme au fost in pragul falimentului pentru ca li s-a blocat finantarea si nu aveau lichiditati ca sa compenseze sincopele datorate blocarii finantarii ca urmare a fraudelor descoperite.

Pe langa aceste doua personaje mirifice din lumea bancherilor, as mai fi vrut sa comentez declaratia unui alt presedinte de banca care spunea ca in Romania exista prea multe banci. Tipul asta probabil este atat de stresat incat incearca sa isi refuleze propriile frustrari prin lansarea unor scuze voalate pentru neputina lui de a administra o banca cum trebuie. Nu mai gasesc insa declaratia si poate voi reveni pe aceasta tema.

Am un singur kudos deocamdata pentru Henk Paardekooper, şeful RBS România, care “este adeptul restructurării sistemului bancar. RBS a renunţat anul acesta la businessul de retail şi a închis aproape în­trea­­ga reţea teritorială, în condiţiile în care in­ten­ţionează să se concentreze doar pe clienţii cor­porate.” – astia macar au realizat pe ce lume traiesc si fac ce pot si ei ca sa se adapteze la noua lume. Cel putin in Romania. Ceilalti insa spun lucruri traznite.

Cu ce ordine va veni Isărescu de la întâlnirea Bilderberg?

Desi nu prea au aparut stiri legate de asta si nu bag mana in foc ca Isarescu chiar e la Bilderberg acum, sa presupunem ca Mugurel este si el invitat si ca sta cot la cot cu “oamenii care conduc lumea”, dupa cum este numit grupul Bilderberg. As avea de facut o mica paranteza cu privire la preconceptia asta ca cei de la Bilderberg conduc lumea. Eu nu cred ca e prea adevarata, adica nu este corecta 100%. Personal am o viziune asupra raului – vazut si nevazut – putin diferita decat mentalul colectiv fie el mainstream sau alternativ. Anume, nu astia de se intalnesc la Bilderberg conduc lumea, ci prostii de noi care stam cu mainile in buzunar si il apreciem pe Isarescu, il vedem ca pe un mare profesionist si mare om care rezolva problemele macroeconomice prin integritatea si profesionalismul BNR-ului, blah, blah, blah. Evident, prostimea e de vina, marea prostime, boporul, atat cea tacuta si docila denumita pe scurt “couch potatoes” care nu prea se obosesc sa gandeasca cu propriul creier si “se alimenteaza” de la conducta de deseuri informationale si de “entertainment” pe care le furnizeaza presa conventionala si pe langa acestia, mai sunt de vina, oamenii din presa si asa-numitii “analistii” (economici, politici sau geopolitici) care nu isi fac treaba cum trebuie si nu realizeaza misiunea importanta pe care o au de a analiza lucrurile in ansamblu si de a fi ageri, atenti, critici si suspiciosi PE TERMEN LUNG, nu doar pentru BREAKING NEWS. Prin contractarea duratei perceptiei informationale dar mai ales a perceptiei emotionale colective, oamenii devin din ce in ce mai superficiali cu privire la evenimente ajungandu-se la un status quo penibil in care daca dai drumul la televiziunile de stiri in toiul zilei, vezi de exemplu pe toate canalele transmisiune in direct de la Jilava unde urmeaza sa intre sau sa iese Becali si asta e breanking-news-ul zilei in timp ce leul pica, Romania saraceste instant, indicatorii economici arata din ce in ce mai nasol, politicienii isi baga picioarele in constitutie si Isarescu merge la Bilderberg sa primeasca ordine. Sfarsit de paranteza.

Asadar, sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa zicem ca Isarescu a mers la Bilderberg, sa presupunem prin absurd ca astia chiar taie si spanzura in politica si economia mondiala sau cel putin europeana si ca evident Isarescu va merge acolo doar ca sa ia niste notite nu ca sa apere cauza poporului roman. Intr-un asemenea scenariu fantasmagoric (desi nu putin probabil), ne-am putea intreba ce notite va lua Isarescu mai ales in contextul in care lucrurile incep sa se incinga din ce in ce mai mult, atat in Europa cat si in toata lumea. Am fi tentati sa gandim ca “directiile” care se formeaza la Bilderberg sunt ferme, specifice, directe, sunt explicite si cei chemati acolo au doar rolul sa le urmeze orbeste. Cred ca este foarte gresit. Foarte probabil la Bilderberg, ca si la alte astfel de intalniri similare, discutiile sunt politicoase, tehnice, organizate in jurul unor teme, cu vorbitori motivationali si inspirati pentru fiecare topic. Peter Schiff a facut si el o mica de astfel scenarita despre cum de exemplu bancherii centrali ai tarilor mari ii conving pe cei mici sa ia si ei “drogul tiparnitei”. Dincolo de specificul organizarii si al comunicarii, evident ca la astfel de intalniri se discuta despre starea lumii, se cade de acord asupra unor trenduri, se arunca in fata cateva personalitati, se promoveaza unele directii mai mult sau mai putin explicite inspre care “ar fi bine” ca lumea sa se indrepte si implicit toti cei chemati fie se “ajusteaza” cand ajung acasa, fie data viitoare nu vor mai fi invitati la Bilderberg si le va fi foarte ciuda, mai ales vazand ca ce s-a discutat data trecuta chiar s-a intamplat si ei au esuat in “a se alinia” mersului lucrurilor.

Nu voi mai exemplifica cu amanunte concrete, cu liste de personalitati sau alte speculatii, exista numeroase alte surse din care cei interesati despre Bilderberg o pot face. Voi spune doar ca este tragic ca de la noi au gasit sa cheme tocmai un bancher central si indiferent de ce ordine va primi Isarescu, ma mira ca oamenii nu inteleg parghiile de actiune prin care suntem dominati: finantele, banca centrala. Nu s-au sinchisit bilderbergii sa invite nici pe Ponta, nici pe Antonescu, nici macar pe “mother and father” al programului nostru cu FMI-ul  (fostul ministru de finante) ci doar pe Isarescu. Este poate de ajuns acest semnal pentru a ii garanta lui Isarescu un job pe viata si pentru a avertiza politicienii romani sa nu incerce la la urmatoarele alegeri ale guvernatorului BNR sa le treaca altceva prin cap.

Si ce ordine va primi totusi Isarescu? Cred ca deja cateva semnale am primit zilele trecute, prin schimbarea majora de raportare emotionala a bancherilor cu privire la insolventele din economie. Iar acesta este cuiul lui Pepelea: va avea economia romaneasca creditare sau nu? Pentru ca daca da, Romania se va dezvolta, daca nu Romania va ramane tara bananiera. Si pe acest subiect avem ceva noutati, chiar inainte de Bilderberg …

27 SEP 2012: CEC: Ne temem de insolvenţe, avem o mare angoasă când auzim de un client ajuns în această situaţie

Creditorilor le este teamă de intrarea în insolvenţă a companiilor pentru că, deşi împrumuturile sunt garantate, din cauză că procedurile durează mult, şansele de a maximiza gradul de recuperare a garanţiilor se reduce, a declarat Mirela Iovu, vicepreşedinte CEC Bank.

Cum este si logic, in vremuri nu prea indelungate, bancherii se temeau de insolvente pentru ca daca clientii nu platesc creditele, banca pica. Si de asemenea, daca insolventele cresc, banca nu mai are cu cine sa faca afaceri si nu mai are sens sa existe: de la cine mai ia bani si cui ii mai da bani? Ce rost mai are un sistem bancar fara un sistem economic pe care sa il serveasca?

Din septembrie insa nu stiu ce s-a schimbat si cum de lucrurile s-au intors cu susul in jos:

28 MAI 2013: Bancherii: Insolvenţa nu ne mai sperie, a devenit ceva banal.

După cinci ani de criză şi 100.000 de dosare de insolvenţă, băncile din România spun că intrarea în incapacitate de plată a clienţilor a devenit un fenomen banal, la ordinea zilei, care nu le mai sperie. Problema acestor firme este însă că nu se pot „însănătoşi“ fără fluxuri noi de capital, iar băncile evită în prezent preluarea de acţiuni în schimbul creditelor pentru a nu se asocia cu eventuale falimente.

Paradoxal! – am putea spune, si declaratiile nu vin de la un neica nimeni ci chiar de la directorul departamentului de recuperatori ai BRD-ului. Ce bancher e ala care nu se mai teme de insolvente, ce meandre ale limbajului si retoricii au ajuns sa foloseasca bancherii de azi incat sa spuna astfel de gogomanii? Declaratia asta ar fi trebuit sa puna pe jar toata clasa politica pentru ca denota o stare a lucrurilor extraordinar de periculoasa. Si nu doar o stare a lucrurilor putem gasi in aceasta declaratie ci un angajament ferm al bancilor sa nu ofere creditare economiei.

Daca bancherii au ajuns sa spuna ca ii doare in cot de firmele care falimenteaza (sub 5% din firmele intrate in insolventa isi revin si chiar si astia nu prea mai platesc creditele), fie ele private sau de stat, in contextul in care din ce in ce mai multi giganti industriali inchid portile, ceva este putred in Romania si mai ales la BNR. Pentru ca daca BNR nu ar tine pe linia de plutire neconditionat bancile, ci ar crea un cadru competitiv sanatos in domeniul financiar, insolventele fie ar matura cu bancherii, fie s-ar propaga in nivelurile mai superioare, adica la regiile de stat, la administratiile publice si in final la intreg statul romanesc. Ori nu stiu cum vi se pare voua, dar avand in vedere semnalele, CSAT-ul deja ar cam fi trebuit sa se intalneasca pe tema asta si sa stabileasca un plan. Nu de alta, dar bine ar fi sa nu ajungem ca grecii pe ultima suta de metri si sa ascundem sub pres problemele pentru ca vedem ce au patit ei.

Daca grecii aveau oameni capabili si curajosi, in 2008 intrau in default si renuntau la moneda euro iar acum inevitabil ar fi inceput deja cresterea economica. Insa pentru ca nu s-a intamplat asa, dupa 5 ani de stres, chinuri, sinucideri si haos, Grecia inca nu a fost pusa in genunchi de tot, inca este in picaj, nici macar turismul nu a incetat sa mai scada. Asadar, ai nostri ce mai pazesc? Daca lectiile istoriei sunt greu de invatat, macar breaking news-urile sa le citim cum trebuie … Iata ca Grecia e langa noi si am vazut ce au facut si ce au patit. Acum vedem cum la noi bancherii anunta ca ii doare in cur de economie ca si-asa Isarescu le pompeaza linii de credit fara limita deci nu e nici o problema daca sunt multe insolvente. Cat de greu e sa aduni 1 cu 1 si sa realizezi ca intr-un astfel de status quo al sistemului bancar economia nu are nici o sansa sa isi revina si e doar treaba de timp pana cand vom ajunge si noi ca grecii?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

UPDATE 10 IUN 2013:

Potrivit Ziarului Financiar, la reuniune participă şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, iar această nu se întâmplă pentru prima dat (Sursa: Cotidianul)

UPDATE 9 IUN 2013:

În sectorul bancar ministrul finanţelor Daniel Chiţoiu a constatat după şase luni că băncile nu mai raportează profit, ci pierderi şi astfel nu au de unde să plătească impozit pe profit, iar bugetul de stat suferă. Băncile sunt mai mult preocupate să-şi acopere, din marja obţinută dintre depozite şi credite, pierderile din creditele neperformante. Atât timp cât nu vor fi obligaţi să îşi scoată creditele neperformante în afara bilanţului (adică să facă un AVAB privat), să vină cu bani noi de acasă, bancherii nu vor relua creditarea şi nici nu vor ieftini împrumuturile. (Sursa: Ziarul Financiar)

Despre cursul euro-ului și cum am început să îmi fie frică de propriile predicții

Nu vreau sa ma laud si nu de asta doresc sa reamintesc cateva chestiuni, dar treaba e din ce in ce mai nasoala. Care treaba? Toata treaba: si economia, si politica, si geopolitica etc.

Bun, sa speram ca totusi nu e chiar asa si ca ma insel. Voi face insa un mic memento ca sa nu ma repet si sa explic situatia vreunora care ar avea niscavai semne de intrebare …

Pe 20 IAN 2013 scriam:

Multi se bucura zilele astea ca leul racneste la euro si prin urmare au de platit mai putin cu ratele la banca. Ca sa nu o lungesc prea mult, voi incepe cu doua enunturi pe care o sa le detaliez mai apoi:

1) pot sa se bucure doar cei care mai au rate doar 2-3 luni (poate 5-6); dar sa nu se bucure prea mult oricum, ca altele sunt problemele de fapt;
2) bucuria de acum se va transforma in socul de mai tarziu;

Un vechi proverb spune: “Fereste-te de greci si cand iti fac daruri”. “Tăria” recenta a leului nu e altceva decat un mic dar al bancherilor.

 

Si mai jos explicam putin:

Intorcandu-ne la cei cu rate in euro, acestia ar fi bine sa cumpere acum cat mai multi euro isi permit deoarece cursul nu va sta aici multa vreme. Bucuria va dura doar pe moment, nu exista nici o sansa ca cursul sa ramana aici de vreme ce nimic fundamental nu s-a schimbat in economia romaneasca, ba chiar riscurile au crescut [2]. Vrajeala aruncata in fata cu “stabilitatea politica” este pentru clientii lui JP Morgan, pe care banca trebuie sa le dea o explicatie de ce le investeste banii in obligatiunile romanesti.

Si atunci ca si acum, incheiam:

In incheiere voi mai aminti doar ca japonezii au tinut yen-ul tare multa vreme, desi fiind exportatori, aveau nevoie de un yen slab. Totul s-a schimbat insa de cand balanta de comert a devenit negativa (importurile au depasit exporturile), abia acum incep japonezii sa dea cu tunul in yen. Traim acum un razboi valutar, pe care din pacate nu stim sa-l ducem, nici nu stim cu ce se mananca si ne bucuram tocmai cand ar trebui sa ne ingrijoram.

Acum as adauga insa la incheiere si o mica nota de optimism: cursul va ajuta mult exporturile DACA BNR NU ISI BAGA DIN NOU PICIOARELE IN EXPORTATORI. Singura sansa de dezvoltare a Romaniei este productia si eficienta, statul pune piedici imense, politicienii nostri orbecaie in intuneric si nu au habar pe ce lume traiesc. Vax stabilitate fiscala, vax infrastructura, vax investitii strategice, vax dezvoltare sustenabila [1]. Pentru a supravietui, exporturile romanesti au nevoie macar de un mic avantaj, iar cursul poate fi unul dintre ele. Totul depinde acum de BNR, in ce masura Isarescu isi va tine mana si nu va apasa pe buton ca sa intoarca trendul.

 

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] statul suge tot ce poate de pe piata bancara a creditelor si in loc sa lase bancile sa imprumute economiei, le ofera zaharel (dobanzi bune si sigure) si in plus mai si pompeaza subventii indirecte in sistemul bancar prin programe gen Prima casa sau Rabla.

Peter Schiff îl ironizează pe Mugur Isărescu

Despre Peter Schiff am mai povestit aici.

Pentru ca slabirea monezilor nationale a devenit o moda in toata lumea si pentru ca aceasta strategie este total absurda si de neinteles mai ales pentru tarile in care exporturile o duc bine si care nu au o rata mare de indatorare care sa necesite iminenta unei devaluari externe, Schiff vine cu o noua teorie: bancherii centrali ai tarilor mici se ia dupa cei ai tarilor mari in urma modei pe care acestia din urma o lanseaza la conferintele internationale ale bancherilor centrali. Il si vad pe Isarescu stand in gloata care il admira pe Bernanke cum le explica la ceilalti bancheri ca nu e de ajuns sa tiparesti doar cu o imprimanta ci iti trebuie o intreaga tipografie ca sa faci fata. Iata traducerea (aproximativa) a fragmentului in care Schiff explica toata treaba cu mentiunea ca de data asta, video-ul bate textul. Toata treaba incepe pe la mijlocul filmului, cititi traducerea mea doar daca nu stiti engleza …

Cum se face ca in nici o tara o moneda nationala puternica nu este in interestul acestei tari? Raspunsul este ca da, doar ca policitienii si bancherii centrali nu inteleg. Cum se face ca chiar si in tarile in care economia merge bine bancherii centrali totusi slabesc puterea de cumparare a monedei (prin tiparirea de moneda).

Poate ca toti bancherii cand se intalnesc la conferinte, reducerea dobanzilor e un fel de “moda contagioasa”. Toti bancherii “cool”, cei din SUA si Marea Britanie sunt si ei pe-acolo, cu gagicile cele mai tari pe langa ei, band Martini si distrandu-se si incearca sa-i vrajeasca si pe ceilalti bancheri centrali (din tarile mai mici si proaste).

– Hei, ce se mai intampla? Ati auzit de “drogul” asta cu dobanzile mici? Trebuie sa il incercati neaparat, e tare misto. De ce nu incercati si voi? Ce, va e fie frica de inflatie? Sunteti niste pampalai daca va e frica de inflatie, ce nu stiti sa manariti statisticile? Voi nu vreti sa va distrati putin?

Asa ca toti bancherii ca sa nu fie in afara gastii, fac si ei ca ceilalti, nu vrei sa te critice tipii “cool” ca nu incerci noul drog cu care se distreaza ei. Nici unul nu vrea sa se gandeasca ca poate totusi o moneda puternica e de utila. La urma urmei ce produce o moneda puternica? Limitarea cheltuielilor guvernului, bugete echlibrate, rata mare de economisire, inovatie, investitii – nu sunt toate astea lucruri bune si de dorit pentru orice tara? In schimb, ce produce o moneda slaba? Cheltuieli iesite de sub control, deficite, guverne in expansiune, crestere economica anemica – asta iti aduce o moneda slaba. Care e mai de dorit atunci?

Sa privim lucrurile si din alta perspectiva: care e mai usor de obtinut? Pentru a avea o moneda puternica, e destul de greu, e ca si cum ai incerca sa iei nota 10 la scoala: trebuie sa studiezi, sa iti faci temele, sa fii prezent etc. Rasplata e nota 10! E greu insa sa obtii un 2? Nu e greu, oricine poate lua un 2. O moneda slaba e nota 2, e cel mai usor de luat, doar tiparesti banii. Assdar, de ce bancherii centrali asta fac?

Intorcandu-ne la oile noastre, e cu totul ciudata dorinta lui Isarescu de a micsora dobanda tocmai acum cand exporturile merg bine si balanta de plati este pe pozitiv. Si mai penibila este argumentatia: semnal dat bancilor sa micsoreze dobanzile la credite. Evident ca o astfel de argumentare nu tine deoarece nu a fost facuta pentru prima data, iar pe banci le doare undeva de “semnalele” lui Isarescu, tot ce le intereseaza este profitul si “spread-ul” intre dobanzile la depozite si cele la credite, precum si intre cursul la vanzare si la cumparare. Daca ar vrea Isarescu sa le dea semnale o putea face prin taierea repourilor nelimitate. Cand e vorba de a mentine lichiditate, apeleaza la repo-uri, dar cand e vorba de stimularea creditarii taie dobanda ca sa dea semnale. Super tare!

Eu interpretez miscarea lui Isarescu ca o “suflare in iaurt”. Comunistilor de la BNR le-au tremurat atat de mult chilotii acum cu ce s-a intamplat in Cipru incat acum ca au vazut ca au intrat niscavai bani in tara, le e atat de frica de ce se poate intampla incat o sa dea la pamant cu dobanda in incercarea de a le trage o tzeapa mica celor care au incercat sa faca niscavai carry trade pe leu.

Nu prea stiu eu insa clar care sunt calculelele, eu doar arunc niscavai presupuneri, dar nu cred ca Soros a venit in Romania doar ca sa se pupe cu Parvulescu si cu Cernea.

Apartheidul dobanzilor mici

M-am inspirat in titlul acestui articol din articolul lui Max Keiser intitulat ‘Epithets’ and interest rate apartheid. Nici nu se putea gasi o metafora mai buna pentru a intelege lumea in care ne aflam. O sa incerc sa explic ce inseamna apartheidul dobanzilor de referinta aplicat in zilele noastre la nivel mondial.

Sistemul bancar mondial functioneaza pe scurt ca o retea de apeducte in care banii curg de la sursa (Bancile Centrale) inspre jos, prin diverse bazine mai mari conectate direct la sursa (marile banci comerciale) pentru ca apoi sa se verse in si mai multe bazine si bazinute unde apa este distribuita pentru toti prin conducte mai mari sau mai mici, care conducte au dotate diverse robinete din care este controlat volumul apei (fluxul creditelor).

Evident, la fiecare treapta se pune un pret, apa costa. Adica banii costa. Efectiv, banii costa. Costul banilor se numeste dobanda. Cu cat ne apropiem de sursa, cu atat apa costa mai putin (adica dobanzile sunt mai mici). Se mai intampla insa un fenomen interesant. Procesul de economisere se intampla astfel: muritorii de rand (oamenii si firmele) castiga apa prin munca. Pentru serviciile lor, primesc apa. Daca nu o consuma pe toata, se duc cu ulciorul inapoi la un bazin si imprumuta bazinului apa cu promisiunea ca peste o perioada, va primi cu cateva picaturi mai multa inapoi. Bazinele au insa o masina magica (numita tiparnita mai demult si mai nou calculator) care le permite ca pentru fiecare ulcior de apa pe care il primesc de la muritori, acea masinarie il transforma intr-o galeata de apa din apasarea a doua-trei taste de cifre urmata de tasta ENTER. Fenomenul se numeste “reserve banking” si permite bancilor ca sa nu aiba toti banii deponentilor pastrati, ci doar o mica parte din ei, restul bancile ofera credite. Pentru fiecare leu depus, daca ratio-ul cerut este de 1:10, banca poate sa ofere credit de 10 lei. Insa ratio-ul in sistemul bancar romanesc actual este de aproximativ 7%, adica bancile au efectiv 7 lei din 100 depusi de clienti.

Dupa cum am spus, cu cat te afli mai sus, mai aproape de izvor cu atat apa te costa mai putin. S-a ajuns insa in ziua de azi ca apa sa coste chiar mai nimic daca esti direct conectat la izvor. Nu doar ca apa costa mai nimic, dar izvorul poate sa reverse oricata apa, caci daca bazinele mai mici au o mica masinarie magica care transforma un ulcior intr-o galeata, izvorul are un robinet si mai magic care poate fi rotit oricat de larg pentru a da drumul la apa oricat de multa. De ce atunci nu se da drumul la cat mai multa apa incat sa aiba toti oamenii parte? Raspunsul e simplu: pentru ca exista o lege imuabila a naturii ca daca se va da drumul la apa prea multa, vom avea parte de inundatie si apa nu doar ca nu va mai ajuta la cresterea plantelor si alimentarea populatiei dar chiar va putea provoca daune si distrugeri.

Nu stiu daca ati inteles ceva din analogia mea, dar efectiv sistemul financiar din ziua de azi a ajuns atat de absurd incat cu greu poate fi explicat prin comparatii cu lumea reala. Traim intr-o lume fantastica in care zeii care au mana pe robinete fac vraji si magii de care noi nu avem nici cel mai mic habar, ci traim ca prostii muncind si luptandu-ne cu greutatile vietii in timp ce bancherii nu fac nimic decat sa invarte de robinete dupa cum le convine si sa le inchida in bataie de joc pentru noi cei de jos, pentru a ne infometa si a ne imputina caci le e frica ca nu vor mai avea aer pe pamant din cauza noastra caci ne-am cam inmultit.

Iata insa o vorba si de la Max care are darul sa explice lucrurile mult mai pe sleau ca mine:

There is no practical reason the US should carry $15 trillion in debt on the books with an additional $50 trillion off the books. There is no practical reason JP Morgan should carry $90 trillion in debt off the books. There is no practical reason Japan is carrying over 200 per cent of their GDP in debt on the books. The real reason these debts exist is because the bankers who created them are paid as a percentage of gross debts forced through the system. A 1 per cent fee on a $500 billion tranche of debt is bigger than a 1 per cent fee on a $5 billion tranche and this simple calculation of ‘more = more’ is why bankers create so much debt in the first place. (Sursa: tot de acolo)

Asadar prin apartheid al dobanzii de referinta (costul cu care Banca Centrala imprumuta bancile) se intelege diviziunea intre cei favorizati (bancherii care imprumuta de exemplu de la BNR cu 5,25% si noi, fraierii care acceptam sa primim salarii de nimic pe niste hartii pe care scrie BNR si semneaza Isarescu iar daca ne trece prin cap sa luam credit, platim 20% dobanda. Ce diferenta este intre o banca si noi? Nici una in principiu, decat aceea ca daca bancile se supara putin, nenea Mugurel nu mai e guvernator si nici ceilalti colegi ai lui din consiliul de administrare al BNR-ului nu isi mai primesc salariile babane, bonusurile si diurnele.

In toate lucrurile este bine sa ne intrebam: cui foloseste? Cui foloseste asadar faptul ca BNR va micsora dobanda de referinta? Bancilor, economiei, firmelor, oamenilor etc? Evident, ca orice intrebare depinde cui i-o pui. Daca il vom intreba pe domnul Vasilescu cu siguranta va spune ca BNR incearca sa convinga bancile sa micsoreze dobanile la credite insa ce fac in realitate bancile stim toti cei care muncim, strangem un ban si dupa ce ca ne tremura chilotii ca va cadea banca unde ii depunem, de acum inainte vom primi si mai putin dobanda, care si-asa era sub inflatia anuala, deci real negativa. Mai multe detalii despre chestiune, puteti citi in articolului domnului Cristiac Hosiuc, la care nu avem decat sa aducem un amendament major legat de sperantele desarpte pe care si le pune ca economia isi revine, conform declaratiilor lui Mugur Isarescu. Eu unul as fi mai rezervat si as astepta macar inca un trimestru ca sa vedem cat de mult isi revine si de asemenea, m-as uita si la companiile de unde vine aceasta crestere pentru ca daca este vorba doar de Dacia si Ford, orice crestere este irelevanta pentru starea generala a economiei. Adica Renault Franta si Ford Germania au profituri mai mari dar pe mine nu ma incalzeste cu nimic asta, de vreme ce foarte probabil cresterile nu se vor regasi in salariile angajatilor si chiar daca se vor revedea probabil singurul efect va fi o incetinire a cresterii procentului creditelor neperformante.

Vedem asadar pas cu pas cum precum niste vampiri care ies din morminte la zori de noapte, bancherii centrali trag in jos de dobanzi, transfera datoriile de pe public pe privat, distrug economia prin sugrumarea creditarii si evident efectul pe termen mediu lung nu va fi altul decat inghitirea de catre banci a tuturor averilor publice si private. Putem fara greutate sa anvisajam un viitor in care orice petic de pamant apartine uneia dintre cele 2-3 banci mari care vor mai ramane sau de ce nu singurei banci care le va inghiti pe toate pana atunci. (Este o evidenta ca incet-incet in domenul bancar, pestele mic inghite pestele mare)

Ce este bine de facut si ce ar trebui bancherii sa faca? Nu sunt eu in masura sa spun, eu doar observ fenomene, patternuri globale aplicate la nivel local. Apartheidul dobanzii de referinta, dupa ce ca si-asa ne loveste prin dolar si euro, a ajuns acum sa ne loveasca si prin leu. Realitatile tangibile care ne asteapta sunt: credite din ce in ce mai greu de obtinut, economie in declin (in realitate, conform puterii de cumparare, a somajului si a altor indicatorii care ne dau starea reala) desi in crestere (in cifre, in statistici masluite si in profituri ireale), inflatie si austeritate profunda. Nu ne vor lipsi insa si momente de speranta desarta cum este cel actual (nu mai avem deficit, economia creste, inflatia e sub control, agricultura produce, blah, blah, blah). Acestea sunt insa doar momente caracterizate de unii drept “ochiul furtunii” – acele scurte perioade in care furtuna pare a se fi terminat cand, de fapt,adevarata furtuna abia urmeaza.

1 11 12 13 14 15 20