Acrivia Covidiadei si inflatia megalomanilor

Pe masura ce numarul de cazuri creste si spitalele se aglomereaza, diviziunea intre fuhrerii sanatatii publice si acolitii lor de covidocti pedagogisti, pe de o parte si turma de covidioti conspirationisti, pe de alta parte, se face din ce in ce mai mare si nu va dura mult pana se va ajunge la conflict.

Diavolul, ca cel care divide, le-a luat mintea si la unii si la altii. Sa analizam putin prima categorie caci la cea de-a doua ne-am tot referit in articolele anterioare.

In primul rand, a cere “prostimii” sa asculte orbeste autoritatile este o aroganta strigatoare la cer. Prostimea nu e chiar prostime, mai ales daca e multa. Romanii stiu cat de performant este sistemul medical romanesc si o mare felie dintre specialistii din sistem care au fugit in afara, au facut-o nu atat pentru salariile platite cat pentru mizeria acestui sistem capusit de politicieni, inundat de lideri incompetenti care administrand bugete astronomice si-au batut joc si au furat chiar si de unde banii trebuie sa salveze vieti si sa aline durerea. Dar dincolo de tunurile trase cu banii care trebuiau investiti, mizeria umana este aproape la fel ca in orice sector al vietii de pe plaiuri mioritice.

Deci nu din prostie oamenii refuza sa aiba incredere in autoritati, ci dintr-un reflex care intr-o oarecare masura este justificat. Poate am putea argumenta ca pusi in fata unui asemenea situatii, a luptei cu un virus ucigas, trebuie sa luam de buna lupta fuhrerilor medicali care se manifesta mai ales prin tonuri grave, apeluri apoteotice, avertismente apocaliptice. Se uita ca luni de zile a rulat la televizor acea recalma conform careia nu trebuie sa purtam masca daca avem simptome de raceala.

Un simplu calcul cu referire la acea reclama ne duce logic catre doua posible concluzii: prostia sau minciuna autoritatilor care au girat si au promovat acea reclama si toata comunitarea “strategica” oficiale legata de purtatul mastii, timp de luni de zile. In cazul unei erori, a venit oare vreun fuhrer sa isi ceara iertare ca a dus in eroare oamenii si ca poate cei care au avut incredere in autoritati si nu au purtat masca s-au expus unor riscuri de a lua virusul aiurea?

Prin urmare, cetele de cetateni “responsabili” (asa se cred ei) revoltati de prostia si neincrederea covidiotilor ar face bine sa tina ciocul mic pentru ca oricare dintre cele doua variante ar fi adevarata: prostia sau minciuna, daca ar fi sa ne raportam la aceasta experienta (dar si la altele cum ar fi “exceptia” de la starea de urgenta prin care au fost trimisi la munca catre stapanii nemti mii de romani in timp ce mie mi-ar fi dat amenda daca ma duceam prin oras la plimbare aiurea) ne-ar justifica neincrederea in portavocile cruciadei luptei impotriva covid.

Avem deci destule motive sa nu avem incredere, desi de bun simt ar fi sa pornim de la premiza ca poate de data aceasta autoritatile si responsabilii au oarecare dreptate si situatia e cu adevarat nasoala. Pentru asta insa trebuie credinta in stat. Si aici e marea buba. Aici e revolta dracului pentru ca nu poate sa ii faca pe oameni sa fie credinciosi fideli si neconditionat statului.

Vazand opozitia si neincrederea in stat, unii observatori naivi ar putea sa se bucure si sa se simta mandri ca fac parte dintr-un popor atat de rebel si de liber incat nu poate fi tinut in chinga cu una cu doua. Eu sunt mai sceptic: cand vine vorba de ajutoare de la stat, boporul nu mai e la fel de sceptic. Nu libertinajul si independenta sunt resorturile din spatele atitudinii sceptice a covidiotilor si altele in care nu are sens sa intram acum.

Nu putem insa sa nu observam ca pana si liberalii care teoretic sunt adeptii democratiei si ai unui stat mic care sa-si bage picioarele cat mai minimal in viata cetateanului, una zic si alta fac. Sau de fapt, nici nu prea zic, ci doar ne-ar place noua sa credem ca reprezinta – respectul pentru libertatea individului, bunaoara.

Speriati de criza si prosti administratori, obsedati de riscurile noilor alegeri si ofticati ca ajung la putere doar in momente de criza seculara (cum a fost si in 2008), liberalii au cazut usor in capcana ispitelor socialismului si ale statului tatuc care doar el stie ce e bine pentru tine si ca un tatic iubitor, mai intai iti spune, apoi scoate nuiaua si te corecteaza daca nu mananci tot brocoliul din farfurie ci vrei junk food de la mec. Cum altfel putem explica sugestiile si tonul ministrului sanatatii care zilnic ne sugereaza ca daca “situatia o va impune” ei pot transforma Romania in stat politienesc.

Sper să nu ne transformăm într-un stat poliţienesc, dar populaţia trebuie să înţeleagă că trecem într-un moment dificil.

Sursa: Agerpres

Cum adica “sper”?!?! WFT, tovarase ministru! Pai eu sper ca erai putin obosit cand ai spus asemenea aberatii. Ca cetatean liber si eu sper ca daca veti transforma Romania in stat politienesc, sa ai curaj sa iesi pe strada cand sunt si eu in zona.

Simplul fapt ca acesti oameni – atat ministrul cat si alti “lideri” – au atata timp sa tot dea declaratii si interviuri si sa faca turul emisiunilor, mie imi spune ca ceva e putred. Daca situatia chiar ar fi nasoala, ei ar munci si s-ar stresa cum sa faca sa rezolve diversele probleme.

Dar din fericire, mai exista si ceva minti lucide care sparg discursul si “dau din casa”. Ma refer aici la Rafila care dupa ce a enumerat principalii parametrii negativi ai evolutiei (cresterea numarului de cazuri, cresterea pozitivitatii testelor) a subliniat si unul pozitiv: responsabile pentru aceasta evolutie sunt cateva focare. Altfel zis, avem o crestere de 200% (sa zicem) dar asta vine deoarece in cateva judete avem crestere de 400% pe cand in majoritatea avem doar o crestere de 20%, care e fireasca – cifrele de acum nu pot sa fie la fel de mici ca in perioada din carantina, deci o oarecare crestere este fireasca.

Situatia actuala ofera o portavoce mai ales megalomanilor si obsedatilor care doresc sa faca pe bravii vigilenti ai luptei cu dusmanul, ca niste eroi nedecorati, in timp ce restul prostimii indrazneste sa se distreze la mare pe plaja. Oameni bolnavi!

Daca in randul autoritatilor, disperarea si exagerarile sunt cumva de inteles – date fiind riscul supra-incarcarii sistemului medical si intrarii intr-o perioada nasoala – aceasta atitudine de superioritate tembela si isterizare maligna care intuneca mintile nu se justifica si este total de neinteles in randul celorlalti, care nu fac parte din sistem (reporteri, bloggeri, comentatori etc). In fapt diviziunea de care am vorbit este una totala, intre cele doua tabere – curciati covidocti si conspirationisti covidioti existand o falie adanca, in sensul ca nu prea pluteste nimeni pe granita …

Ce ne facem cu Covid?

Pe 14 februarie 2020, cand stirile zilei in Romanika erau spagile lui Beuran si cand desi mureau oameni de gripa, pe la noi in presa [1] si in sistemul medical inca nu se stia de Covid, iata ce spuneam:

Propagarea in intreaga China si raspandirea in lume o sa ia ceva timp. Masurile de carantina au doar efectul incetinirii numarului celor afectati, in speranta ca vor putea sa trateze pe cei care sunt afectati mai mult. Carantina nu poate anihila virusul, nu poate “tine sub control” raspandirea si este doar chestiune de timp pana cand va fi ridicata.

Sursa: China vom fi noi

Articolul de atunci incepea cu 3 concluzii care inca sunt valabile:

  • virusul se va raspandi in toata lumea;
  • virusul va schimba viata noastra;
  • scapa cine se pregateste;

Virusul s-a cam raspandit in toata lumea, insa este inca in perioada initiala, de “prim contact”. Adica, daca ne uitam la cifrele din SUA care are destule cazuri raportat la populatie, cu 4.3 milioane cazuri la o populatie de 331 milioane, asta inseamna cam 1.2%. Daca suntem optimisti si consideram ca numarul real de cazuri este de 10 ori mai mare, avem cam 10%. Eu zic ca 10% e un prin contact, deci grosul impactului urmeaza. La noi este mult mai putin.

Ca sa intelegem simplu ce inseamna prim contact, sa ne gandim cand mergem la dentist. 10% din durere este cam momentul initial cand dentistul se uita in gura, zgarma pe-acolo putin ca sa vada care e situatia si ne da cu anestezic. Partea nasoala abia urmeaza …

Dar oare daca la expunerea la virus avem 10%, putem spune oare macar ca economic impactul cel mai dur a trecut? Aici, cred ca impactul este cu mult sub 10%, deoarece economia are mereu o intarziere. Daca comparam cu 2008, pe-atunci in 2008 in Romania economia inca duduia desi in SUA si in Europa criza lovise deja extrem de puternic, bancile falimentau si oamenii erau dati afara, Romania a avut insa 8.5% cresterea PIB-ului in 2008. Desi de data aceasta, totul s-a miscat mai repede, nu inseamna deloc ca o sa scapam mai repede de criza economica ci doar ca aceasta criza este mult mai nasoala ca cea din 2008.

Dar sa vedem acum ce poate fi nou comparat cu articolul din februarie si cu ce spuneam atunci. Pai in primul rand, se pare ca virusul ar fi mai nasol decat o pandemie, adica o sa fie cu noi multe decenii. Cel putin, asa spun specialistii. Nu ca as avea eu prea multa incredere in specialist, dar fiind un virus nou, nu stim efectiv cum se comporta. Nu avem inca garantia ca imunitatea se pastreaza, nu avem speranta in vaccinuri, desi sunt nenumarate zvonuri si cei care rezista acum, nu au nicio garantie ca data viitoare cand vor lua virusul, vor trece la fel de usor. Pana si o gripa banala, ne loveste in mod diferit in fiecare an, in functie de cat de ranforsat este sistemul imunitar. Nu mai zic de cazurile ghinioniste in care luam tulpine multiple si tragem de gripe una dupa alta. Cu covidel insa va fi mai simplu, deoarece cand ne prinde slabi, ne termina, deci nu ne va freca prea mult, in sensul sa vina si sa revina de prea multe ori. Eu cred ca daca scapam la primul impact, la al doilea avem sanse mai slabe si la al treilea si mai slabe si tot asa. Cu siguranta insa in viitor se va gasi un tratament/virus care probabil ne va scapa de toti virusii nu doar de Coronavirus. Eu cred ca mai ales medicamentele care pluseaza pe ranforsarea sistemului imunitar vor avea succes deoarece vor avea o aplicare mult mai mare.

Medical deci va fi o ruleta ruseasca, bineinteles cu sanse mari pentru toata lumea, adica cu rata de mortalitate cunoscuta, dar evident mult mai mare decat viata ne-o oferea inainte. Insa pentru cei bolanviciosi, oricum viata era grea si existau riscuri mari la tot pasul, asa ca inca o boala cu x sanse de moarte in caz ca da peste tine nu va duce la o explozie rapida a numarului de morti ci doar va afecta speranta de viata semnificativ, cel mai probabil schimband trendul, cel putin pentru 2-3 ani pana la gasirea unei solutii.

Personal, singura dilema o am cu privire la stimulii guvernamentali. Dupa cum stim, atat SUA cat si UE cat si toate tarile sunt pe picior sa tipareasca din ce in ce mai multi bani. Tiparirea de bani in esenta este diminuarea puterii de cumparare, adica saracirea populatiei. Salariile vor creste cu 5% sa zicem, in fiecare an, insa prin dubalrea masei monetare, puterea de cumparare va scadea cu 10% desi indicele de inflatie masluit evident ca nu va reflecta realitatea. Efectul este cumulat cand toate tarile fac asta si pe baza ratelor de schimb nu poti realiza pierderea puterii de cumparare. Ce vreau sa spun? Daca alta data, puteai vedea ca euro creste si ca masinile se scumpesc si in euro, acum leul va fi stabil si masinile nu se vor scumpi prea mult, doar vor apare noi modele cu noi liste de preturi. Adica daca pana acum costa 10.000E o masina de oras bunicica gen Suzuki Swift sau Dacia Sandero sau Hyundai i20, cu dotari medii, de acum inainte cu 10.000E o sa putem sa cumparam modelul inferior, acela mai mic Ignis sau in cel mai fericit caz, modelul vechi de Swift fara nicio dotare.

De asemenea, daca pana acum cumparam la magazin o bere de 0.5l nemteasca nefiltrata cu 7.5 lei, acum o sa cumparam aceeasi bere cu 7.5 lei insa sticla de 33cl. Sau daca pana acum cu 30 lei puteam cumpara un tricou blana de bumcat, acum cu 50 lei putem cumpara un tricou sintetic. S.a.m.d.

Deci exista dilema ce impact vor avea stimulii guvernamentali deoarece e posibil ca o perioada sa curga cu miere si lapte cel putin pe anumite categorii / domenii de activitate. Adica, este previzibil de exemplu, ca dobanzile la credite vor scadea si ca se vor da credite cu nemiluita, oricui doreste. Existand insa spaima si retinerea oamenilor, din cauza conditiilor economice incerte, cei care vor avea curaj sa se arunce cu capul inainte, vor beneficia de super-dobanzi si sume imense, la care inainte nu aveau acces. Totul din cauza “stimularii creditarii” … Evident ca poate sosi si judecata de apoi a economiei, dar aceasta va sosi o data cu razboiul, altfel fiind imposibil. Ori daca vine razboiul, mai conteaza ce rate ai si daca mai poti sa le platesti?

De aceea, recomand o atitudine allin pentru cine mai are “scoring” si poate accesa ceva, evident cu cumpatare deoarece exista in acelasi timp si premizele unui crash al pietei imobiliare si prin urmare o scadere masiva a preturilor. Sa ne gadim cati batrani vor parasi casele (si nu numai) in care stau acum singuri deoarece copiii le-au plecat in strainatate cu ocazia Covid-ului. Va fi o adevarata bonanza in domeniul imobilare deoarece 15% dintre populatia in varsta are riscul sa moara. Evident va dura pana cifrele se vor realiza si pana piata se va adapta realitatilor economice, deoarece nefiind constrasi de credite, mostenitorii nu vor vinde. Reped: creditarea va creste masiv, ceea ce este o mica mare diferenta fata de criza anterioara. Daca la criza din 2008 care a fost uneori numita criza creditelor, a fost problema dobanzilor, acum va fi problema consumului: criza de consum.

Din nou sunt nevoit sa inchei ca poate intr-un articol viitor voi trata mai pe larg stagflatia seculara si cum s-ar putea manifesta la noi, desi la cum se pregatesc americanii de razboiul cu China, o staglatie de cateva decenii nu ar strica daca punem in balanta alternativa unui razboi nuclear mondial.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] culmea e ca la ProTV pe 14 februarie chiar a aparut un caz de o femeie tanara care a murit din pneumonie si la noi inca se vorbea de “o forma fulminanta de gripa” si ca si cum traim pe alta planeta fara internet, Coronavirusul era ceva marginal

Campania Go to …

Pentru a stimula consumul in Japonia care a fost macelarit de Covid – nu ca ar fi fost prea grozav inainte – guvernul japonez a lansat campania “Go To” cu urmatoarele etape:

  • Go To Travel – incepe pe 22 iulie, se incurajeaza japonezii ca sa mearga in vacanta, evident local si prin oferirea de cupoane de discount;
  • Go To Restaurants – se incurajaza mici japonezii sa iese la sushi sau la alte bunatati locale; probabil se vor oferi discounturi / tichete pentru fiecare japonez;
  • Go To Event Live – vor incuraja participarea la concerte, meciuri, evenimente live cu multi oameni;
  • Go To Shotengai – shotengai-urile sunt un fel de hale cu magazine mici, un fel de bazare turcesti cu mici comercianti ingramaditi pe o alee mare acoperita;

Dupa cum spuneam in articolele de la inceperea crizei, inainte de carantina, va veni vremea cand din cauza crizei economice guvernele vor ruga oamenii sa consume / sa iese afara etc.

Curios (sau nu) este ca – desi stam probabil mai bine ca japonezii – guvernul japonez are o atitudine opusa celui de al noi si popoarele la fel. Adeca, in timp ce guvernul japonez incearca sa “scoata lumea” si poporul se opune (93% japonezi se opun programului si 74% au declarat ca nu vor calatori anul acesta), la noi e vițăvercea, adica guvernantii vor sa tina oamenii cuminti in casa nu aiurea la terase, pe plaje sau prin magazine, in timp ce populatia e pe invers: nu crede ca exista virusul, nu crede ca guvernul ascude cifrele, din contra.

Asa cum la noi e conspiratia covidiotilor cum ca virusul nu exista sau cel mult daca exista, nu e chiar atat de nasol si totul e facatura, la japonezi e pe invers: populatia crede ca numarul de cazuri si de morti este mult mai mare, iar guvernantii ascund cifrele reale. Si eu banuiesc la fel, ca guvernul Japoniei incearca sa ascunda nasolul situatiei inca de a inceput cand incercau totusi sa tina Jocurile Olimpice de Vara si raportau cifre infime. Avand experienta dezastrului de la Fukushima, guvernul nu are niciun interes sa spuna adevarul si nici sa sperie oamenii, prin urmare s-a ajuns ca in Tokio, un oras de 9.2 milioane de locuitori sa se efectueze doar 3000 de teste. In conditia in care in Romania cu 20 mil locuitori se fac si 18.000 de teste pe zi.

Nemultumirea populatiei de lipsa de eficienta a luptei cu virusul, a impus chiar parlamentul sa ia la raspundere guvernul. Un ministru a fost certat de un parlamentar pentru interviul dat in Wall Street care purta titlul “Cum a invins Japonia coronavirusul fara masuri de carantinare”. Parlamentarul l-a certat pe ministru pentru ca s-a laudat cu “modelul japonez”. Care model? Care lupta?

Dupa cum am mai spus, sistemul financiar, daca va crapa, va crapa mai intai in Japonia. Cu o datorie guvernamentala de peste 200% din PIB si cu o economie care balteste de cateva decenii, cu o populatie imbatranita si care consuma din ce in ce mai putin, cu o banca nationala care a distrus efectiv pietele financiare si a cumparat grosul actiunilor pe pietele bursiere ale Japoniei, eu ma mir ca Japonia mai supravietuieste. Probabil capacitatea de productie le ofera mereu leverage la creditare si astfel pot sa tipareasca bani din ce in ce mai multi iar Fed-ul cu siguranta ca le ofera linii de creditare suficiente, Japonia fiind apendicele Imperiului care va fi extirpat doar cand se va inflama.

Interesanta deci paralela intre mentalitati: si popoarele si guvernele gandesc exact invers. Paralela merita studiata de sociologi dar nu numai. Nu cred ca guvernului japonez nu ii pasa de sanatatea oamenilor, cred doar ca nu e capabil si nu are ce sa faca: virusul e virus, ce poate sa faca mai mult? Mai multe teste? La ce ajuta? Mai mult “tracing”? Cu siguranta fac, dar totusi la milioane de oameni si la aglomeratia din Tokio, oricat tracing si oricate masuri ar lua, nu au cum sa tina evolutia virusului in loc. Sa blocheze totul? Ar fi catastrofal, caci predictii economice de acest fel se pot face.

In schimb, guvernul nostru nu se pricepe la predictii economice si prefera sa tatoneze cu noi inchider si stari de urgenta in speranta ca din miliardele care vor veni, se vor mai face niste super-achizitii de urgenta si poate mai ies ceva parandaraturi ca in perioada anterioara. Adica fraierii care nu au reusit sa sifoneze nimic in Martie-Aprilie, pompeaza acum pe idea unor noi stari de urgenta ca sa incerce si ei ceva.

Evident ca de japonezi este mult mai bine decat de noi. In primul rand au un sistem medical performant cu o rata de succes mult mai buna in tratarea bolii. In al doilea rand, zice un om de stiinta de la ei ca asiaticii ar avea o oarecare rezistenta la coronavirusuri (probabil din cauza epidemiilor si pandemiilor anterioare). In al 3-lea rand, Japonia e Japonia. Cine doreste deci sa primeasca vouchere de turism, de restaurant, de concerte si de shopping … Go To Japan!

Ce putem face ca să luptăm (pe bune) cu Covid

Principala linie de aparare impotriva Covid-ului este sistemul imunitar. Stiu ca doctorii ar putea zice: preventia. E buna preventia, dar nu garanteaza nimic. Izolarea totala evident ar fi o solutie, dar pentru oamenii normali, izolarea totala (sau chiar si partiala) e imposibila, omul fiind fiinta sociala (marea majoritate).

Daca statului romani i-ar fi pasat de sanatatea romanilor ar fi oferit gratuit un set de analize tuturor romanilor. Foarte multe boli sunt depistate tarziu in Romanika – si aceasta este o problema veche. Tine de sistemul medical romanesc rudimentar, de nepasarea factorilor de decizie, de lipsa interesului pentru preventie (nu e de azi, de ieri asta ci de zeci de ani) si bineinteles si de nepasarea oamenilor. Insa oamenii nu putem sa ii judecam: de aceea avem stat si de aceea avem capete luminate acolo sus, ca sa faca ce trebuie pentru restul.

Diabetul este una dintre bolile depistate mereu cu intarziere in Romania (dar nu numai). Exista o analiza, pe langa simpla glicemie, care nu stiu cum se numeste dar este un fel de glicemie pe termen mediu care da indicii daca o persoana e suspecta de diabet. Depistarea bolnavilor de diabet si inceperea tratamentului la timp, le-ar stabiliza si ranforsa sistemul imunitar si i-ar pregati mult mai bine pentru impactul cu Covid decat mult trambitata masca al carui efect este slab demonstrat si care nu garanteaza deloc ca nu vom lua boala.

Exemplul dat de mine este unul , dar cu siguranta exista multe alte exemple de boli care afecteaza sistemul imunitar si care daca ar fi diagnosticate la timp si pacientii pregatiti, sansele rezistarii la impactul cu Covidul ar fi mult mai mari.

Dar la ce asistam acum: la prioritizarea Covidului si alocarea grosului resurselor pe aceasta boala. Doctorii de familie nu se mai vad cu oamenii si ii trateaza de la ferastra. Nu mai zic de policlinicile de stat unde e teroare sau de spitale. Programele strategice de predictie si diagnosticare precoce au fost acum lasate balta, altele fiind urgentele.

Pana si in discursul public, nu s-a pus deloc accentul pe constientizarea importantei unui sistem imunitar solid in lupta cu virusul. Televiziunile pompeaza minut dupa minut pe frica si teroare si nu dau deloc sfaturi utile oamenilor cum ar fi: sa ne hranim sanatos, sa dormim suficient, sa ne facem analize regulat, sa ne verificam deficitul de vitamine si sa compensam daca e cazul, etc.

Mea Culpa

M-am înșelat, se pare, cu prezicerile optimiste că al doilea val va fi sub primul și cu teoria ca virusul și-a epuizat virilitatea inițială prin consumarea canalelor de distribuție cele mai eficiente la primul impact. Această teorie mergea mână în mână cu teoria mea că carantina nu a afectat prea mult rata de răspândire, fiind oricum prea târzie față de impactul inițial cu virusul care a fost prezent cu mult înainte de așa-zisul “pacient zero”.

Cifrele sunt deja concludente: record de cazuri noi, creștere continuă a mediei pe 7 zile de la începutul lunii iunie, creșterea procentului de pozitivitate la testele efectuate.

În concluzie, matematica își intră în drepturi și creșterea va continua, probabil într-un mod similar Italiei. Există o asemănare drastică între starea populației din Italia la un număr de cazuri similar și feeling-ul (ca să nu zic altfel) românilor de acum. Vina o poartă evident autoritățile care au epuizat singura carte din mână pe care o aveau. Prin instituirea prea drastică și prea din timp a carantinei, au consumat capacitatea de răbdare și încredere a populației și acum suntem în chiloți în fața pandemiei. Trezirea nu se va face decât ca în Italia, când o să fie secerați dintre cei apropiați, deși dacă facem o paralela cu victimele accidentelor auto, speranțele sunt deșarte. La ce mă refer? Fiecare român fie are în portofoliul un accident pe muchie de cuțit, fie are rude/prieteni care au murit sau au omorât pe străzi. Cu toate acestea, stilul de condus al românilor este execrabil, direct proporțional cu respectul pentru viață (nu mai zic pentru nervii, timpul și stresul celuilalt).

Deci, românii sunt din ce în ce mai convinși că totul este “o făcătură” și că virusul nu există. Prin urmare și purtarea măștii și toate celelalte măsuri de protecție sunt considerate o prostie. Cam la fel cum era în Italia la sfârșitul lui februarie și începutul lunii martie când teoriile conspiraționiste dominau și până când italienii nu au auzit fiecare de morți pe lângă ei, nu au acceptat că trebuie să facă ceva pentru a supraviețui.

Singura speranță este poate că tulpinile proeminente actuale sunt aduse din afara, adică mai …. evoluate. Sau măcar că cele mai predispuse la răspândire vor domina pe celelalte. Aceasta deoarece există o relație invers proporțională între puterea de răspândire și rata mortalității. Este clar sper eu pentru toată lumea că cu cât o tulpină este mai mortală, omorându-și victimele, își taie singura creaca răspândirii. Acum, la rata mică de mortalitate (comparativ cu altele mai nasoale), coronavirusul apucă oricum să se răspândească și e posibil ca această relație să nu fie prea relevantă, deși din ce am văzut în afară, rata mortalității scade.

Însă scăderea ratei mortalității poate avea multiple cauze: creșterea know-how-ului doctorilor, modificarea demografică a celor infectați (tinerii au ieșit primii și nu se mai tem) dar și schimbarea modului cum se fac statisticile.

La ce să ne așteptăm? Nu mai reiau previziunile din articolele precedente, care sunt probabil câteva zeci. Din păcate, s-a terminat luna de miere în care speram că pentru România virusul se va comporta altfel, acum reintăm în pandemie. Scapă cine poate, din toate punctele de vedere …

Cum va arăta continuarea crizei?

Când Titanicul a avut impactul cu icebergul puțini au realizat ce se întâmplă. Evident că mulți erau îngrijorați și toți ochii erau înspre marinari și mai ales înspre căpitan și cei apropiați lui.

Fac deseori această comparație cu Titanicul și trebuie totuși să explic puțin de ce merge paralela. Așa cum Titanicul era considerat “indestructibil” sau “nescufundabil”, tot așa încrederea românilor în starea lucrurilor. Mă refer în principal la români deoarece în fiecare țară situația variază. La noi însă, lumea are speranțe: guvernul o să dea bani sau dacă nu dau ai noștri, dau europenii. UE dă ajutoare ca să ieșim din criză. Puțini oameni realizează esența diafană a statului și cât de ușor poate dispărea statul din viața noastră peste noapte.

Într-adevăr statul are unele puteri și autoritatea este de departe principala putere. Prin autoritate mă refer nu doar la capacitățile și resursele de care dispune, dar mai ales de încrederea oamenilor și capacitatea de a se supune statului. Care supunere, chiar șubredă așa cum este, duce în spate însa o aproape infinită încredere că lucrurile vor fi bine, totul va fi bine, vom trece și peste asta.

Vom trece, însă unii vor intra la apă. Cu cât criza e mai mare, ca de fiecare dată, cu atât mai mulți vor intra la apă. Pentru profitori, evident va fi o perioadă fructuoasă, cum vedem deja că apar semnale cu tunurile trase în pandemie. Însă pentru cei de jos, cei care se bazeaza pe status-quo și nu pe propriile capacități și resurse, vin vremuri cu implicații greu de determinat.

Vineri acțiunile au avut un nou bump, o zi de căderi masive între 5-10%. O mică corecție am putea spune. Dar ce s-a întâmplat? Fed-ul a avut o conferință de presă în care a prezentat situația într-un tablou extrem de sumbru – total ciudat pentru Fed care în general folosește un limbaj codat, bine cântărit și rareori pune gaz pe foc. “Vulnerabilitățile sistemului financiar vor fi semnificative pe termen scurt” – a declarat Powell. Unii zic ca Fed-ul își pregătește terenul pentru noi măsuri de stimulare, adică de tipărit bani.

În sincron cu Fed-ul și Cuțu al nostru și-a schimbat poziția și nu mai e la fel de optimist. De unde în aprilie trecusem prin criză “mai bine decât ne așteptam” (sursa), acum trecem printr-o criză mai mare ca “Marele Crah din 1929 (sursa) deci probabil suntem în Gigantul Crah din 2020. Nu știu dacă declarația e legată cu discuțiile actuale legate de măririle de pensii, sau cu viitoarea moțiune de cenzură, deoarece nu prea urmăresc politica. Dar filosof sau nefilosof, cert este ca Câțu nu a reușit să facă mare brânză pentru companii în această perioadă. Grosul firmelor încă stau la coadă să poată accesa creditele garantate de guvern cu dobândă zero până la sfarșitul anului. Poate până la Crăciun se mai accelerează nițel treaba deși probabil că și băncile au o parte din vină, dar evident cine dă legea, trebuia sa dea și biciul pentru cei care tărăgănează aplicarea legii.

Din principiu oricum nu sunt de acord cu ajutoarele guvernamentale și cred într-un stat mic. Însă liberalii din prostie și speranțe deșarte că vor mai putea să reziste la putere, au ezitat să facă curățenie în sistemul bugetar și nu au mișcat un deget pentru reglarea gravei probleme a numărului masiv de bugetari, a salariilor total nedrepte și nemeritate, a companiilor de stat încă neprivatizate și care sunt folosite ca vaci de muls de șmecher și a încă multor alte dezechilibre care fac din România un stat de facto socialist.

Petre Țuțea spunea că în democrație, conducători pricepuți ajung din întâmplare la putere. Iote că liberalii, deși ajunși din întâmplare la putere, nu au fost în stare să fructifice acest moment, această oportunitate dublă – a fi la putere și a nimeri ditamai pandemie în care puteai face curățenie în sistemul bugetar – și vor pleca oricum cu coada între picioare de la putere nefăcând de fapt nimic, nici măcar mărind salarii și pensii ca PSD-ul îndeajuns de mult încât să câștigi balta electorală a milogilor de ajutoare și donații.

Continuarea crizei va fi un amalgam de tragedie umană din cauza problemelor din sănătate coroborate cu consecințele prăbușirii economiei și eventual a sistemului financiar. În primul rând este deja cert că cererea de consum a scăzut și va scădea în continuare. Cei care câștigă cel mai mult sunt cei care își permit să lucreze de acasă și stând acasă consumă mult mai puțin: nu merg la restaurante, nu merg în vacanțe, nu prea mai merg cu mașinile, nu prea mai merg la mall să cumpere haine etc. În plus, cei care câștigă cel mai mult și consumau cel mai mult în perioada “dinainte” sunt și cei mai informați și văzând norii negri de la orizont, țin mai mult de bani. Nu aiurea crește aurul la nivel mondial.

Scăderea consumului va atrage după ea șomaj. Lanțul cauza-efect între scăderea consumului și noi șomaje este unul care se mișcă în multe valuri – că oricum acum toata lumea știe care-i treaba cu valul. Așa cum valul morților vine în întârziere după valul cazurilor, tot așa valul șomajului vine cu ceva întârziere după valurile de scădere a cererii. Sunt însă relații complicate între sectoare și procesele acțiune-reacțiune sunt complexe la nivelul societății și cu efect întârziat. Promisiunile statului și politicile ezitante nu fac decât să amețească și mai mult aceste procese, întârziind desfășurarea lor naturală și bineînțeles și timpul de regenerare și reglare.

Se pune mult pe spinarea scăderii consumului actuala criza. În discursul oficial (guverne, bănci centrale, presa) se lansează însă speranța că reluarea activității va duce și la reluarea consumului, chiar dacă poată nu la cotele de mai înainte. E firesc ca oficioșii să lanseze doar mesaje optimiste, deși după cum vedem, Fed-ul nu se ferește de tonurile … sumbre (cum zice NYT). Scăderea consumului însă are și o componentă psihologică și efectul psihologic încă nu s-a consumat. Adică, frica de viitor încă nu a cuprins îndeajuns pe toată lumea. Valul de covidioți și luarea în derâs a pericolului virusului și a problemelor sistemului sanitar denotă pe lângă prostie și faptul că lumea încă nu a dat de rău, majoritatea este încă ferită. România pe cifre stătea foarte bine la somaj: 2-3% se lăuda psd-iștii în vremurile bune. Poate acum o fi ajuns la 4-5% deși situația e mult mai nasoală dacă ținem cont de căpșunari – lucrătorii sezonieri, dar și cei nesezonieri cu joburi cât de cât bune din afară. Pe măsură ce economia se contractă și în vest, toți aceștia se vor întoarce însă nu vor intra în cifrele oficiale, deoarece ei oricum de mult sunt scoși din rândul șomerilor. Nu prea știm câți români suntem, câți vin din afară fără joburi și se întorc la țară de unde au plecat așteptând noi oportunități de angajare. Toți aceștia vor aștepta mult și bine deoarece efectele economice negative încă mai se desfășoară, încetinite fiind de stimulii guvernamentali, de banii tipăriți și de promisiunile sub forma de gogoși lansate.

Estimez că problemele economice vor fi atât de nasoale încât vor produce greve și proteste aproape continuu. România are avantajul unei forțe de muncă ieftine sau cel puțin care e dispusă să mai renunțe la pretenții (deși Ara Shoes au plecat tocmai din cauza măririlor salariului minim). Însă la nevoie, românul e dispus să muncească pe mai puțini bani câtă vreme și costurile la noi sunt cu mult sub cele din vest. Este deci posibil ca multe afaceri din vest să se mute la noi, mai ales când se va întoarce și populația plecată la muncă în vest și rămasă fără joburi pe-acolo. Problema este însă cererea: ce să mai producă firmele străine la noi dacă nu prea se mai consumă și dacă oricum și chinezii vor scădea prețurile și mai mult și vor inunda piețele cu produse ieftine, căci la nevoie și chinezul poate muncii pe mai puțini bani și spre deosebire de român, o face mult mai bine?

Marile dileme pentru mine sunt însă legate de rezistarea în picioare a sistemului financiar. Nu îmi explic cum piața creditelor nu a explodat încă, ținând cont că oricum băncile europene erau cu un picior în groapă dinainte dar mai ales văzând că BCE nu a tipărit deocamdată nici pe departe cât a făcut-o Fed-ul american, existând încă frâna nemților în destrăbălarea totală, la care se va da drumul de voie sau de nevoi oricum când va veni vremea. Ori dacă sistemul financiar nu va face poc, cum stimularea nu poate să repornească cererea, problemele fiind de natură psihologică în cel mai fericit caz, cum se poate ieși din rahat? Stagflația seculara este o idee vehiculată de unii, dar poate despre asta într-un articol viitor.

Pierderea focusului

Ca si in perioada de inceput a lunii Martie cand toata energia era focusata pe gasirea tuturor contactilor italianului care a fost pacientul zero, am impresia ca in aceasta perioada din nou energiile sunt consumate inutil pe obsesia cu mastile care nu garanteaza deloc reducerea numarului de cazuri si care are indeajuns de multe semne de intrebare si care de fapt nu poate fi impusa si cu cat se incearca impunerea ei cu atat creste rezistenta oamenilor.

Este greu de spus insa care sa fie focusul acum cand traim in valul doi si cand nu stim nimic despre ce va urma: se va opri, va creste, va creste mult, etc. Numai dileme. Oare ce au facut insa autoritatile noastre pentru a incerca sa rezolve cat mai multe semne de intrebare, deoarece numai cunoscand un dusman putem sa luptam cat mai eficient cu el. Cate studii s-au facut si care sunt rezultatele cu privire la transmiterea intercomunitara la noi. Unde anume se transmite cel mai mult, ce concluzii s-au tras cu privire la focare? Care sunt focarele si de ce natura? Este un singur super-spreader care da la sute de oameni cum a fost cazul acelui securist sau sunt raspandiri in cadrul familiei? Sunt raspandiri in cadrul locului de munca? Intre cei infectati ce predomina? Folosesc acestia majoritatea mijloacele de transport? Etc, etc.

Dar daca cautarea unui raspuns si raspunderea la aceste intrebari este munca grea si necesita cap, ce putem face cu puterile limitate intelectuale pe care le avem? Pai in primul rand putem sa incercam sa fim cat mai flexibili si sa ne adaptam la situatie. Ori inflexibilitatea masurilor “de lupta cu virusul” este groteasca. Pana si doctorii s-au saturat. Am o prietena doctora care lucreaza intr-un spital Covid (da, inca exista spitale in care sunt primiti pe sectiile bolilor pe care le au bolnavii Covid). La sectia ei unde lucreaza 3-4 doctori si asistentele corespunzatoare si unde aveau de obicei zeci de pacienti acum au un singur pacient. O irosire totala de resurse. A inceput sa aiba remuscari ca primeste peste o suta de milioane salariu lunar (caci … sporuri peste sporuri) si are grija doar de un om. Si situatia dureaza de ceva timp.

E clar ca la inceput a fost frica ca poate ajungem si noi ca in Italia si a fost falsa speranta ca doua saptamani in casa o sa ne scape de virus. Dar evident ca calculele au fost proaste si solutiile gasite, focusate pe acordarea unei atentii cat mai mari virusului, au produs dezechilibre in celelalte domenii. Am putea spune o reactie alergica si la nivelul societatii la frica de un dusman atat de mic care totusi nu necesita ditamai strofocare cand se puteau gasi solutii si mai simple.

Nici nu mai doresc sa intru in meandrele tunurilor financiare trase cu aceasta ocazie: achizitii peste achizitii de masti, geluri si alte prostii de astea. Statul nu face decat sa plateasca (ca doar avem bani) orice, oricum s-ar cumpara si de asemenea sa impuna si firmelor si magazinelor o ditamai lista de masuri aberante – forme fara fond – care oricum nu sunt respectate. Am fost astazi in mall si am vazut aglomeratia. Nici vorba de protectie, oamenii poarta masti dar evident ca geamurile sunt in continuare inchise desi ventilarea naturala s-a dovedit ca este singura metoda care ajuta la diluarea virusului din aer.

Una peste alta, ca orice provocare, cei tari se intaresc si cei slabi se vlaguiesc si mai mult. Autoritatile de la noi nu realizeaza taifunul care va urma si nu ia masuri de rezolvare a bubei mari din cap care sta pe spinarea statului: milioanele de bugetari care vor ramane in aer cand se sparge bula creditelor infinite. Toti acesti oameni – dar nu numai ei, evident – vor fi fii ploii in toamna (sau cand va face poc bula) si vor fi primii care vor iesi la super-manifestatii si greve generale care vor da jos cu guvernele unul dupa altul.

1 2 3 17