Dominanţa fiscală şi condamnarea la sclavie
O explicare pe larg a conceptului de dominaţie fiscală o găsiţi aici. Una mai pe mediu aici. România (dar şi Vestul) trece acum prin fenomenul de dominanţă fiscală şi niciun ziar de specialitate, niciun analist economic, nicio emisiune TV şi probabil niciun profesor de economie pe la cursuri, nici măcar nu a amintit acest concept. Deşi este evident inutil şi plictisitor să analizăm o banana country ca România, să o facem noi de dragul popularizării ştiinţei economice. Isărescu şi Macrostabilitatea Aminteam în articolul trecut că BNR nu prea urmăreşte reducerea inflaţiei care este primul punct din statut, ci o macrostabilitate care nu are alt scop decât extragerea randamentelor în afară. Această prioritate nu este de ieri de azi, ci de când Isărescu a preluat cea mai stabilă situaţie pe care o putea avea o ţară vreodată în epoca modernă: DATORII ZERO. Datoria suverană zero Se discută mult acum despre plata datoriei externe de către Ceauşescu – mai ales pe Tiktok. Se discută cu patimă şi cu multe afirmaţii şi raţionamente ilogice. În primul rând, trebuie făcută diferenţa între utilitatea şi rostul acestei obsesii a lui Ceauşescu de a plăti datoria şi faptul că cei de după au moştenit o situaţie incredibilă care oferea o oportunitate imensă pentru noi, un avantaj competiţional masiv care putea pune România de departe pe locul 1 în cursa cel puţin cu statele fost sovietice. Plata datoriei a fost un act unic, o incredibilă sforţare cu sacrifici majore, cu periclitarea nu doar a nivelului de trai dar chiar a sănătăţii fizice, mentale, psihice şi în general a speranţei. Practic un dictator turbat, cu un scop aproape imposibil de realizat dar cu un popor suficient de fricos şi de bleg pentru a-l urma, au dus la această “realizare”. De cealaltă parte, faptul că pe lângă activele statului comunist, foştii securişti au STABILIT un sistem de stoarcere perpetuă a avuţiei naţionale şi a resurselor naţionale este cu atât mai tragic cu cât faptul că datoria noastră a fost zero la pornire, a permis ca furtul să aibă loc nu doar de la avuţiile naturale, de la bogăţia cumulată în decenii de trudă ci prin datoriile cumulate între timp, se fură viitorul a cine ştie câte generaţii în viitor, implicaţiile fiind atât de grave încât nici nu le putem prevedea pe toate, de la supunerea actuală a ţării către NATO şi cedarea completă şi fără recurs a politicii externe (şi interne) către SUA până la eventuala pierdere a suveranităţii în cazul turbării ursului şi căutării unui ţap ispăşitor prin zonă, din rândul minionilor Imperiului. Comparat cu această situaţie, foametea şi lipsa de speranţă produse de Ceauşescu par nişte răni mult mai tolerabile. Datoria suverană record în care ne aflăm în prezent după nu ştiu câţi ani de la integrarea în NATO şi de la nu ştiu câţi ani de la integrarea în UE, fără niciun avantaj prea palpabil pentru omul de rând şi cu imense furturi, ineficienţie şi pierderi pe parcurs, este de departe principalul risc existenţial al României
Read more