Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat

Polonia VS Romania

Sursa: TrendingEconomics.com

O poza spune cat o mie de imagini, dar sa facem cateva comentarii:

  • cresterea la PIB la noi nu e deloc buna sau spectaculoasa, este normala; normala e si pentru Moldova care are tot 4.4 cu toate scandalurile si cu toate problemele satelitilor Rusiei! O crestere buna are Irlanda cu 6,3%. Cand politicienii nostri citeaza media UE de 1.2% si compara cresterea noastra cu cea a UE, nu arata decat cat de prosti sunt. Desi fac pe prostii, caci de fapt manipuleaza realitatea. Care realitate este ca o crestere nesustenabila este una proasta si mai bine am avea o stagnare a PIB-ului dar un cont curent pozitiv sau poate (in premiera post-decembrista) excedent guvernamental
  • rata dobanzii de asemenea arata problemele fundamentale ale economiei romanesti: o rata mare nu ajuta economia; de ce avem rata mare? Din oricare motive, realitatea este ca alta nu putem.
  • rata somajului: de asemenea, nu spune mutle; noi avem o rata mai mica ca Polonia dar doar pentru ca ne pricepem mai bine la falsificat realitatea prin statistici; un alt indicator care deoarece nu atrage atentia nu este urmarit este Labour Force Participation Rate (cati oameni muncesc din cei care pot munci); la noi este 53.90 , cu 2% sub cat este la polonezi care la rata somajului par sa stea mai prost; realitatea e inversa; cifra e proasta si pentru polonezi oricum; de exemplu slovacii care nu au programe sociale de tinut parazitii acasa pe bani frumosi, au o rata de 94.30%; adica din 100 de oameni apti de munca (barbati si femei), 94 muncesc; in Romania doar 53, restul stau acasa pe ajutoare sociale sau muncesc la negru;
  • deficitul guvernamental deja este peste limita de 3% la noi; Polonia arata surprinzator pentru o tara care inca mai are de recuperat fata de vecinii din UE; posibil ca polonezii sa vizeze si o trecere la Euro si de aceea sa fie mai atentie; intentia / dorinta / potentialul la noi de trecere la Euro se vede si din deficitul guvernamental care pe finalul anului probabil va fi corectat brusc sa intre in cei 3% daca haosul guvernarii pesediste nu va face deja imposibil pentru urmatorul guvern sa rezolve deraierea;
  • contul curent denota raportul importuri-exporturi; la noi arata din ce in ce mai jalnic; nu stiu de cand nu am mai avut 4.5% din PIB dezechilibrul; pe scurt, aceasta cifra mare pe minus denota ca importam mult peste cat exportam; este chestiune de timp pana cursul va exploda, cu toate fondurile europene, investitiile externe si banii trimis de capsunari

NB: chartul e facut azi 11 sep 2011 cu print screen pe site-ul respectiv; site-ul Trending Economics mentioneaza de unde are cifrele

De ce pleaca ENEL si CEZ?

In timp ce galceava politica consuma 95% din zgomotul ogradei mioritice in timp ce 5% a ramas pentru fotbal si crima (crimele) de la Caracal, o stire bomba a aparut subtil mai ales in titlurile ziarelor economice sau la emisiunile economice ale unor televiziuni. Stirea a fost rareori analizata cum trebuie, in general fiind expuse faptele: Enel are cifra de afaceri cutare, randamentul cutare, CEZ are atatia abonati, a facut atatia bani etc. Iata un exemplu de stire care detaliaza cateva lucruri interesante, dar nu da nicio explicatie.

Mai pe sleau sau mai pe fata, cam ambele companii au declarat ca pleaca pentru ca nu mai fac bani la noi. Cei de la Enel, de exemplu, declara tacticos ca “Romania nu ar mai produce randamentele dorite”. Foarte interesant! Romania, tara emergenta, cu rata de indatorare mica, cu salarii in crestere, cu investitii in spitale regionale, autostrazi, blah, blah, sa nu ofere randamente “dorite”? Pai cine o sa le ofere, care alte piete?! Ucraina?! Fosta republica Iugoslava Macedonia?! Sau poate Siria …

Fara indoiala plecarea a doua mari companii energetice care impreuna aveau 3+1.5 milioane de clienti si miliarde in cifra de afaceri este poate cel mai evident insucces (dezastru) al guvernarii PSD. Optimistii ar spune: bine ca au plecat doar astia si nu a plecat Renault. Eu (realist) as spune: stati sa vedem pana la final. Patriotarzii naivi pot spune ce vor ei, inclusiv ca “nu ne vindem tara!”, dar sigur se vor linisti subit la schimbarea tarifelor cu ocazia viitorilor patroni (cel mai probabil o noua generatie de “baieti destepti”).

In sine plecarea nu este deloc normala si mie nu imi miroase deloc bine. E prea mare coincidenta sa plece ambele amandoua din motive de randament. Cu siguranta, cel putin una daca afla de cealalta, ar fi preferat sa mai astepte pentru a vedea daca prin plecarea unui concurent, nu cumva randametul ar redeveni “dorit”.

Nu doresc sa intru in maruntaiele cifrelor deoarece depaseste scopul acestui articol. Mi-au atras insa atentia cifrele cu numarul mare de clienti. Milioane de clienti nu sunt de ici de colo si numai daca ai o baza de date cu acesti clienti ai optiuni variate de crestere a cifrei de afaceri prin diverse servicii. De exemplu, cum vi s-ar parea un serviciu oferit de CEZ de instalatori electricieni la comanda: ai nevoie sa schimbi o priza si nu te descurci? Suni la CEZ! Ai nevoie de un electrician sa-ti monteze niste becuri smart care sa se aprinda sau stinga cand bati palmele? Suni la CEZ! Tariful poate fi unul cu randament bun, plata in rate prin abonament si serviciile oferite de contractori, asa cum se fac in prezent (sau incearca sa faca CEZ-ul) si alte servicii.

Nu doresc sa trec mai departe fara a sublinia ca intr-adevar CEZ este varza la capitolul servicii si din informatiile mele, e cam capusat de clanuri de familii / prieteni / pile. Oricat de moderna ar fi o companie si oricat de mult know-how ar aduce, materialul uman este acelasi si din pacate si cine o sa cumpere CEZ-ul o sa “mosteneasca” aceiasi capusari si aceiasi “dorei” care au cam tocat si pana acum nervii clientilor si profiturilor patronilor.

Criza de forta de munca nu poate fi deloc o problema irelevanta care nu a contribuit cu nimic la plecarea CEZ / Enel. Dezvoltarea constructiilor datorita creditelor subventionate prin prima casa, coroborata cu exodul mesterilor in afara dar si cu venirea unor companii straine mai ales in domeniul auto care sunt mereu in cautare de specialisti, au pus o presiune foarte mare pe profiturile CEZ-ului si ale Enel-ului. Nu ca vreau sa le plang, dar explic de ce, desi au tarifuri mari, aceste doua companii cu siguranta au avut probleme mari cu personalul. Cel putin cu personalul de la departamentul relatii cu clientii, stim si noi cu totii problemele lor.

Dar, dincolo de probleme, ramane dilema cum de perspectivele Romaniei nu sunt tenante pentru aceste companii si cum de cred ca de aici incolo, noi vom merge in jos. Care sunt informatiile lor pe care noi nu le stim?

Prima varianta de lucru in cautarea unei explicatii ar fi poate ca atat CEZ-ul si Enelul au supt cat au putut de la perioada de monopol oferita cu generozitate de statul roman ani buni de zile, in timp ce mai nou, de cand s-a cam dus monopolul, baietii destepti au inceput sa scoata capetele din gaurile in care au stat ascunsi si sa sifoneze tot ce se poate de la marii consumatori ai statului (dar nu numai), lasand pe CEZ si pe Enel cu pierderi mari pe un segment important desi nu cel mai mare, populatia ramanand bineinteles grosul veniturilor si profiturilor.

Daca insa ne uitam la ce optiuni au aceste mari companii si cat de greu le va fi sa o ia de la zero in alte tari, mai ales in situatia de astazi in care consumul de energie scade, in conditiile in care in alte tari exista o competitie mult mai dura ca la noi, in conditiile in care sunt noi tehnologii (Tesla, blockchain) care pot sa disrupe oricand acele noi piete pe care cele doua companii ar intentiona sa intre, etc, nu putem sa nu ne miram DE CE PLEACA?

Daca ne gandim ca certificatele verzi la noi sunt mai dolofane ca la altii iar terenurile mult mai ieftine, din nou ne miram de ce aceste companii PLEACA ACUM.

Traim vremuri in care randamentele sunt ultima grija a patronilor (companiilor mari), cifra de afaceri, cota de piata si asset-urile care pot fi folosite ca colateral pentru rostogolirea creditelor fiind mult mai importante. Dobanzile in scadere, extinderea balantei bancilor centrale (BCE inca cumpara obligatiunile marilor companii europene), fac ca vanzarea / exit-ul din Romania sa fie un mare mister (in sensul ca poate aceste 2 companii stiu ca urmeaza ceva nasol pentru noi). Dobanzile scazute pe dolar si euro, ar insemna ca finantarea va fi din ce in ce mai relaxata. Nu si in Romania unde inflatia arata bine si puterea de cumparare asemenea, iar socul spargerii monopolului nu este inca deloc dureros, inflexibilitatea si lipsa de interes a romanilor facand ca toate companiile sa isi pastreze in continuare clientii – ceea ce poate fi bine sau rau, dar cand ai milioane de clienti, parca totusi pentru tine e bine, fiind mai greu pentru micile companii care vor sa creasca si prin urmare ar cam trebui o perioada sa vina cu discounturi mari si marketing agresiv.

Stiu ca nu suntem membri UE si ca probabil asset-urile din Romania nu pot fi folosite ca colateral pentru credite in afara la dobanzi infime sau daca pot, sunt considerate la jumatate. Dar dobanzile vor scadea si in Romania si sectorul bancar abia asteapta clienti solvabili cu profituri si cu asset-uri ca sa ii finanteze. Daca pana acum cele doua companii poate nu au avut nevoie de credite ca au ros osanza buna, de acum inainte ar putea cu usurinta sa supravietuiasca cu finantare autohtona, data fiind marja lor de profit. Nu mai zic ca costurile s-ar reduce drastic cu putina atentie la capitalul uman unde sunt sigur ca au prea multe redundante.

Evident deciziile de business la un asemenea nivel tin cont de multe chestii, de politica proprie, dar din nou repet, ca acest DUET este mai degraba o alarma, cel putin pentru sectorul energetic. Lipsa jucatorilor din piata pentru clientul final nu poate insemna decat preturi mai mari care se pot propaga si la alte preturi, energia fiind baza.

Nu am auzit o tentativa macar a vreunui guvernant sa incerce sa discute cu cele doua companii si sa vada problemele. Altele sunt problemele lor acum.

Din pacate lucrurile sunt mai nasoale decat par: nu doar Enel, ci conform Reuters, cam toti investitorii straini in sectorul energetic vor sa fuga. In subterane se misca ceva si noi nu stim ce, decat ca nu e de bine.

Care-i treaba cu cursul

In primul rand, o crestere lina si calma a cursului face foarte bine economiei pentru ca regleaza excesele dintr-o parte, prin mici ajustari in alta parte. Bunaoara, lipsa de productivitate si atacul asupra capitalismului prin masurile socialiste ale partidului bolsevic aflat la putere dar mai ales excesul consumerist produs de maririle necontrolate si aiuristice de salarii in mediul bugetar de anul trecut (dar si cele care urmeaza) se pot regla prin curs.

Deci firesc nu este ca euro creste, aiurea si ciudat ar fi fost sa nu creasca. Deficitul balantei de plati si diferenta dintre importuri si exporturi arata clar trendul in care o poate lua cursul si viteza. De partea cealalta, se pune intrebarea, cum de se intareste euro, cand euro are la randul lui probleme mari. Vedem de altfel, cum euro in raport cu dolarul si cu alte monede are de suferit in aceasta perioada. Explicatia este simpla: importurile noastre sunt mare parte in euro, deci restul nu mai conteaza.

Riscul mare pentru Romania insa ar fi sa o luam pe calea Turciei. Sa nu uitam ca si Turcia este inca membru NATO si ca are baze americane si ca are relatii economice puternice cu SUA si cu toate acestea, cand turcii au cumparat arme rusesti si cand s-au pus cu americanii, lira s-a prabusit drastic. Conflictul actual PSD vs banci din fericire nu are inca aceeasi amploare, ceea ce nu inseamna insa ca bancile nu pot da jos cu cursul intr-un mod similar.

Sa vedem deci cand si daca trebuie sa ne ingrijoram. Pe langa cresterile firesti de preturi si tendintele inflationiste cauzate de aceasta crestere a cursului, exista si efecte pozitive: cresterea productivitatii. Semnale de ingrijorare vor fi cele legate de rezerva de valuta a BNR. O scadere drastica a rezervei sunt semn ca BNR incearca sa opreasca hemoragia. O scadere modesta e fireasca, iar o crestere ridica semnale de intrebare cu privire la politica BNR-ului. Aceste cifre insa apar cu intarziere si ce inseamna “mare”, “mic” sau “modest” in propozitia anterioara nu stiu sa spun.

Un alt semnal de urmarit este ROBOR-ul. Actuala taxare a profiturilor bancilor nu a fost cauza pentru scaderea ROBOR-ului (cum fals au concluzionat unii) ci alte motive legate de miscarile BNR pe piata au cauzat repaosul in crestere. Evident cresterea cursului si temerile unei noi crize, taie avantul creditarii, de unde si calmarea ROBOR-ului temporara. De asemenea, renuntarea Fed-ului la cresterea dobanzii (un subiect peste care am sarit in a-l trata pe blog, dar poate o sa revin) ca si lipsa oricaror perspective ca BCE poate cumva sa ridice macar cu 0.01% dobanda, au calmat tendintele de crestere ale ROBOR-ului. De fapt, dupa cum am mai scris in cateva articole legate de Fed & dolar, eu cred ca ROBOR-ul este strict legat de politica Fed-ului. Banii cauta randamente si merg acolo unde randamentele sunt bune si riscurile controlabile. Taxa pe lacomie insa ridica semne de intrebare si in randul investitorilor in obligatiuni si depozite: daca maine poimaine tovarasii se trezesc sa taxeze mai mult si dobanzile?

Impactul cresterii cursului din pacate va produce tensiuni si mai mari pe piata fortei de munca. Sectorul privat nu a avut si nu va avea niciodata posibilitatea unor mariri de salarii de doua cifre iar cursul va pune presiune si mai mare pe nivelul de trai al celor care muncesc. Astfel, forta de munca va fi impinsa si mai puternic in afara pe langa atractia sistemului bugetar. Prin urmare, impactul cresterii cursului asupra productivitatii este minimal, cel putin de moment. Robotizarea insa va ajuta, dar robotizarea necesita investitii mari, ori in mediul politic actual si la ce perspective se arata acestea sunt imposibile la noi deocamdata.

Turcia pică. Urmează România?

Turkey to trigger EUROPEAN financial crisis as Lira hits TERRIFYING LOW, ECB gives warning (sursa)

Razboiul in ziua de astazi rareori de duce cu armele. Mai degraba, se duce cu finantele. Rusia ca principal aliat al Chinei si fondator al BRICS iar Turcia ca aliat al Rusiei si membru NATO cu fundul in doua balti dar mai ales cu un presedinte nealiniat, sunt cap de afis dupa China in lista “Most wanted!” a Imperiului.

Aminteam de mai multe ori ca ultima arma a Imperiului este armata si ca SUA nu vor avea de ales decat sa o foloseasca neavand alternative. Poate am gresit. SUA mai au si ceva influenta si putere in domeniul financiar-bancar si iata ca vedem puterea uriasului adormit.

Este poate discutabil in ce masura Erdogan si-a facut-o cu mana lui sau prabusirea lirei este doar un ultim avertisment din partea lui Trump. Nu cred deloc ca nepotismul si faptul ca Erdogan este un dictator sunt indeajuns pentru prabusire: dictator este si Putin si totusi rubla ruseasca rezista de ani de zile atacului.

O implozie a Rusiei nucleare nu este insa de dorit nici de americani si sa nu credem ca parelnica rezilienta a rusilor in fata sanctiunilor este meritul lor. Nu, este doar prin “gratia” americanilor ca rubla nu s-a prabusit total si ca economia Rusiei nu arata inca (deocamdata) cum arata in 90 dupa ce americanii dadusera jos cu pretul petrolului timp de vreo 5-6 ani pentru a lovi in principala sursa de venit a rusilor.

Dinamica lirei a fost influenţată şi de unele date care arată că economia Turciei dă semne de supraîncălzire, inflaţia urcând la aproape 15%. În situaţia dată, unii analiştii sunt de părere că Turcia ar trebui să apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internaţional (FMI) sau la altă susţinere externă. (Sursa: Bursa)

Din nou trebuie sa arat cu degetul catre presa si argumentele mainstream. Cica “supra-incalzire”! Nu stiu de unde a scos Bursa asta, caci nici macar la Bloomberg nu am auzit-o. Da, Erdogan ezita sa mareasca dobanda de referinta (la ei conducatorul unic a reusit deja sa controleze si Banca Nationala)  si este foarte posibil ca dupa marirea de astazi (sperata de unii si vazuta ca ultima scapare), lira turceasca sa isi revina, macar pe moment. Din istoria recenta stim ca maririle salveaza monedele. Rusii au actionat rapid cand rubla incepuse declinul la anuntarea primelor sanctiuni si cresterea neasteptata a dobanzii a reusit sa stavileasca trendul.

Dincolo de praf si fum, realitatea este ca Turcia este nealiniata si va plati pentru asta. SUA inca au mijloace de control si Trump este o mana forte. Dupa al doilea mandat, cand economia SUA va incepea sa duduie in urma terapiei de soc aplicata de Trump, nu doar ca mijloacele vor fi altele dar si lumea va fi alta. Tarile emergente nealiniate vor avea cel mai mult de suferit.

Raspunzand la intrebarea din titlu, Romania nu va urma, deoarece Romania este deocamdata aliniata. Daca PSD-ul va lasa mai mult ciocul mic cu privire la corporatiile straine si colaborarea in NATO cu americanii va continua, banii care fug din Turcia vor veni inspre noi. Si atunci sa vezi dezmat la pensii!

De ce Romania nu va avea prea curand forta de munca ieftina

Cred ca este o utopie posibilitatea ca Romania sa atraga forta de munca de ORIUNDE din lume. De ce? Tocmai pentru ca suntem la marginea lumii si sunt putine zone in lume unde este mai jalnic ca in ro; putine in sensul ca putine tari pentru care Romania sa fie accesibila (fizic) si la noi sa fie mai bine traiul ca la ei pentru niste imigranti. In aceasta ecuatie, a motivatiei, posibilitatii si interesului pentru Romania sa nu uitam cateva mici aspecte importante:
– Romania este in competitie cu alte tari pentru atragerea fortei de munca calitative; ori daca un african poate ajunge in Romania, foarte posibil ca el sa poata ajunge mai usor in Germania unde sigur castiga mai mult si primeste si mult mai multe avantaje din partea statului german;
– nivelul de trai superior al Romaniei fata de unele tari din Africa (sau chiar fosta URSS) a nu se confunda cu potentialul nivel de trai al unor imigranti; pentru ca un imigrant sa aleaga sa vina in Romania ca sa munceasca, el trebuie sa aiba “recomandari” de la alti prieteni / rude cum ca in Romania se poate trai si munci mai bine ca la ei; de ce Romania a fost o alegere pentru multi sirieni care desi puteau merge in Germania, au preferat sa ramana in Romania? pentru ca in ecuatia risc / oportunitate cu privire la alegerea destinatiei, Romania a castigat datorita faimei pe care o are in randul fostilor stundenti sirieni care au invatat la noi in perioada comunista; intr-un fel legaturile culturale contribuie deci la atragerea fortei de munca straine, atunci cand macar o minima promisiune economica este prezenta; tot la capitolul compatibilitate culturala am putea mentiona si Moldova care este poate singura “sursa” de forta de munca care poate umple macar o mica parte din scurgerea din Romania

Sa luam insa pe rand zonele geografice ale lumii:

– fostul URSS: intr-adevar aici ar fi cateva tari cu nivel de trai sub ro si din care oamenii ar vrea sa vina in ro; problema e ca nu pot legal si de asemenea ca Rusia prezinta o alternativa mai apropiata cultural si fizic de acestea; nu bag mana in foc, dar din ce am auzit, Moscova ofera oportunitati de munca deosebite pentru fostele satelite sovietice, concurand cu Romania cel putin pentru “piata” Moldovei.

– Asia: cred ca putinele tentative de “exploatare” a micilor chinezi muncitori de catre patronii romani ne sunt de ajuns pentru a nu comenta prea mult de ce nu vom avea prea curand chinezi care sa vina sa munceasca la noi: chinezii muncesc, dar nu se lasa fraieriti, ori pe la noi cine ar fi patronul ala care sa fie si cinstit incat sa le plateasca cat le promite, si inovativ si genial incat sa puna pe picioare o afacere care sa renteze cu forta de munca semnificativa (nu merge sa aduci 2-3 chinezi, treaba merge de la sute in sus) si mai ales care e patronul ala care sa fie profet incat sa fie sigur ca ce planuieste acum (planul de afaceri) o sa ii iese si peste un an; la noi nu se poate asa ceva, planificarea, deoarece toate se schimba peste noapte: legile, normele, cursul, cererea etc;

Am lungit prea mult comentariul cu privire la Asia: trebuia sa ma rezum la faptul ca asiaticii au nenumarate alternative de munca in tari mai apropiate si cu potential mai important decat Romania. Pentru Oceania inseosebi, Australia si Noua Zeelanda sunt o destinatie preferata. In cazul Chinei, nivelul de trai a crescut indeajuns incat pe alocuri probabil depaseste Romania si chinezul de rand poate sa se angajeze mai degraba in China pe salarii mai mari decat ar gasi la noi. Cat despre alte tari … cine are bani de un bilet de avion dintr-o tara din Asia inspre Bucuresti, probabil mai poate strange 2-3 euro sa mearga la Munchen unde vor fi mai bine primiti oricum de catre stat.

– Africa: fizic Romania nu e in rutele de imigranti dinspre Africa, fiind cumva doar o alegere intamplatoare pentru unele cazuri nesemnificative. Africanii prefera alte locatii si nu vor veni la munca in Romania deoarece cei care sunt capabili de munca pot sa o faca si in Grecia si in Italia unde sunt punctele lor de intrare in Europa. Intr-adevar competitia si numarul mare fac dificila situatia si probabil nu prea multi muncesc oricum. Insa a crede ca Romania poate importa de la sursa africani care sa vina sa munceasca si sa produca si la noi crestere economica este comedie.

Am lasat pentru final Turcia care este un caz special: desi economic pana acum cativa ani Turcia parea promitatoare, exista posibilitatea ca Turcia sa urmeze Venezuelei si declinul care deja se manifesta al economiei sa faca viabila posibilitatea ca multi turci sa vina la munca in Romania.

Inchei doar cu o mica mentiune: nu mi se pare prostie mai mare decat cei care discuta despre sau mentioneaza ca trebuie sa luam masuri pentru ca romanii sa se intoarca in tara. Acesti oameni sunt mai prosti ca niste copii pentru ca nu inteleg de ce oamenii aia au plecat prima data si nici nu au stat de vorba cu ei sa vada daca acei oameni care au trait in vest si au vazut ce inseamna munca acolo, ce inseamna o societate normala, ce inseamna drumuri bune, spitale curate, ce inseamna sa poti chema politia daca vecinul baga manele tari sau ce inseamna sa poti sa traiesti normal si sa-ti platesti ratele la credite fara sa urmaresti zilnic cursul sau ROBOR-ul. Cred ca fenomenul migratiei este inca neinteles complet si prin urmare nici macar nu exista sperante ca aceasta rana sangeranda va fi vindecata de vreme ce nici macar diagnosticul nu este pus corect.

Teodorovici nu e prost

Am fost surprins de ultimele declaratii ale lui Teodorovici cu privire la salariul minim pentru ca nu ma asteptam ca un tovaras sa iese total din linia gandirii de partid. De la vorba pana la fapta insa este ca de la cer la pamant si cu o floare nu se face primavara.

Despre salariul minim, eu am mai tratat in diverse articole, dintre care l-am gasit in cautari pe acesta. Intre timp, prea multe noutati de zis nu am, decat ca l-am auzit pe Peter Schiff dand unele exemple cu privire la efectele maririlor salariului minim in SUA in diverse state. Efectele erau mutarea unor companii dintr-un stat in altul, cumpararea de roboti (automatizari) care sa inlocuiasca muncitorii sau pur si simplu inchiderea unor companii. Cel mai interesant exemplu a fost insa cu o spalatorie auto al carui patron este client de-al lui Peter Schif. Acesta si-a lichidat o parte din actiunile gestionate de Schiff care este broker de aceea Schiff l-a intrebat pentru ce are nevoie de bani. Patronul spalatoriei i-a zis ca are nevoie de bani pentru a cumpara un sistem automat de spalat masini pentru ca in urma maririi salariului minim este mai profitabil sa dea afara oamenii si sa cumpere un sistem automat.

Salariul minim insa nu este principalul deficit al capitalismului in Romania, un prim pas ar fi reformarea administratiei si a companiilor de stat care sunt o reminiscenta a trecutului. Bineinteles, asta dupa statul de drept si eliminarea coruptiei. Ori PSD-ul a pompat tocmai in directia opusa marind aparatul public si crescand salariile pana la cote care destabilizeaza profund sectorul privat. Prin fondul suveran de investitii incearca sa duca revolutia rosie la noi cote. Daca privim insa oamenii ca pe o resursa, putem spune ca statul suge puternic din potentialul fortei totale de munca in doua privinte: numeric si calitativ. Numeric, statul “fura” din forta de munca care ar putea produce la privat iar calitativ, o data intrati in sectorul public, potentialele valori care ar putea deveni buni ingineri, buni manageri sau buni tractoristi care sa produca si sa aduca plus valoare sunt pierduti pentru vesnicie, devenind consumatori de resurse si adaptandu-se intr-un mediu total diferit, cu cerinte si aspiratii total diferite pe care cu greu vor putea sa il paraseasca si sa recupereze potentialul pierdut. Si deocamdata oricum nu au de ce, salariile la stat fiind mult mai mari si oportunitatile de asemenea.

Ma gandeam uneori ca in Romania niciodata nu o sa poata fi luate masuri drastice (sau macar ferme) care sa schimbe structural economia si guvernarea tocmai pentru ca mentalitatea oamenilor este o problema – ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare. De aceea, ma gandeam eu, alternativa ar fi macar o trecere gradata si pasi incrementali catre capitalism si piata libera. Dar pentru asta sunt necesare doua conditii: 1 – o guvernare care sa vrea ce trebuie (oameni care sa gandeasca, sau macar unul care sa gandeasca si care sa aiba increderea celorlalti) si 2 – o guvernare care sa poata sa implementeze ce trebuie (sau macar unul care sa poata si sa aiba autoritatea necesara).

Din pacate nu doar ca nu avem prea multe genii economice in politica noastra (si cu atat mai putin in PSD) dar acele putine idei bune, acolo unde exista, nu au nicio sansa sa fie puse in aplicare. De aceea, declaratiile lui Teodorivici nu sunt altceva decat un exercitiu de gargara.

Sa presupunem prin absurd ca tovarasii ar accepta aceste idei burghezesti ale lui Teodorivici cu privire la eliminarea salariului minim. Chiar daca PSD-ul ar vota si ar implementa aceasta lege, ar sari sindicatele din privat cu greve. Intr-un fel insa oamenii ar avea dreptate pentru ca efectul benefic al unei astfel de schimbari s-ar vedea in timp. Pentru ca salariul minim sa devina irelevant ar insemna ca piata libera si antreprenoriatul in Romania sa duduie pentru a putea produce o competitie reala pe piata muncii. Ori asta nu se poate schimba peste noapte.

In vremurile rosii de astazi in care visul orcarui tanar este sa ajunga sa lucreze in administratia publica ideal pe un post de director si undeva unde poate freca menta, a taia creaca peste noapte pentru cei mai slabi platiti angajati din privat care duc greul prin aceea ca ei dau de mancare si celorlalti, nu poate fi o solutie. Desi momentul ar fi cumva oportun, fiind premize ca eliminarea salariului minim sa nu aiba efecte devastatoare avand in vedere criza pe piata fortei de munca, sunt totusi cateva necunoscute. Banuiala mea, de exemplu,  este ca aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns. Cei care insa lucreaza acum pe salariul minim nu sunt tocmai primii candidati pentru plecatul in afara, atat prin deficitul de specializare cat poate si prin deficitul de motivatie sau aspiratii.

In alta ordine de idei, in gandirea tov. Teodorivici nu inteleg de ce la privat salariul minim nu ar fi bun si la stat ar fi. Chiar daca statul este patron si face ce vrea, libertatea salariului minim ar trebui lasata la latitudinea administratorului cel mai de jos unde se manifesta nevoia pentru un post si unde se poate lua si pulsul local al ofertei. Sa exemplific. Poate ca la o primarie la o comuna intr-o zona saraca a tarii, exista oameni care ar fi dispusi sa lucreze la primarie pe un salariu mai mic decat decide Olguta. De exemplu, poate tinerii din sat nu au alternative si decat sa traiasca din somaj sau sa dea spagi ca sa isi faca dosare de handicapati sa primeasca pensie, ar prefera sa munceasca pe mai putin, macar pentru a simti ca au si ei un rost. Banii nu sunt totul si mai ales la sat, unde oamenii au pamant, au animale si au venituri din alte surse, un loc de munca cu un salariu sub minim nu este tocmai de dat cu piciorul. Am cam lungit explicatia, cert este insa ca aceeasi logica (daca exista in cazul lui Teodorivici) pentru eliminarea salariului minim la privat se potriveste poate chiar mai bine in sectorul public. Bineinteles, ca politic este o utopie sa credem ca PSD-ul va taia vreun salariu, pentru a nu-si pierde bazinul de marmote. Insa, utopic vorbind, daca dorim eficienta si daca credem in cerere si oferta, nu trebuie facute diferentieri intre public si privat. Singura diferentiere este doar aceea ca in locul profitului din privat, criteriile de performanta in sectorul public sunt altele.

In final as dori totusi sa mentionez ca Romania este o tara penibila daca salariul minim este o problema. Principala buba este ca noi consumam mai mult decat producem si ca nu avem alte sperante pe termen scurt-mediu decat creditul ca oricum pe termen lung suntem la marginea lumii si cantitate neglijabila in istoria omenirii. Nu zic ca a trai pe banii altora e ceva rau, desi aici intram in chestiuni de filosofie si morala care oricum nu sunt deloc subiecte fierbinti la poporul roman. Insa macar daca ne-am pricepe la inginerii financiare si am reusi sa ii fentam pe nemti si noi cum au facut-o grecii care chiar dupa atatia ani de criza inca traiesc mult mai bine decat romanii [1].

~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE

[1] Cel putin oficial, PIB-ul per capita calculat la puterea de cumparare la greci este 24574 pe cand in Romania acesta este 23313. Sa nu ne entuziasmam insa, dupa criza si aventurile traite Grecia este probabil fiscalizata jumatate cat Romania, deci realitatea este mult mai buna decat o arata cifrele.

De ce BITCOIN-ul poate atinge 60.000$

 Cryptocurrency and initial coin offering (ICO) expert Phillip Nunn made a prediction in January that Bitcoin would reach lows of $6,000 and highs of $60,000. Nunn recently reiterated his confidence in the prediction after the price of Bitcoin plummeted almost 18 percent last week. (Sursa)

Argumentele lui Nunn le puteti gasi la linkul sursa. Eu am insa o explicatie putin mai diferita.

Daca urmarim evolutia Bitcoinului de la caderea recenta (de la 7700 la 6700) se observa clar o rezistenta in jurul valorii de 6500. De altfel, la fiecare cadere de la varful bulei, se poate observa un pattern: caderea are loc intr-o zi dupa care in perioada urmatoare asistam la o cvasi-stagnare (miscari sideways).

Faptul ca Bitcoinul are aceste frane si pur si simplu nu merge inspre zero spune multe. Daca Bitcoinul ar fi doar un instrument speculativ si pretul ar fi arbitrar, determinat de hype, ce ar impiedica pretul sa mearga inspre zero? Ca pe orice instrument, franele caderii sunt cumparatorii. Faptul ca exista cumparatori la 6700, care pot pur si simplu sa franeze crash-ul, denota un interes puternic din partea unor cumparatori care isi permit sa determine poate chiar unde sa se opreasca caderea.

Da, asa cum zice Nunn, piata este mica, capitalizarea este infima comparativ cu alte piete financiare. Si da, intr-adevar, daca miliardarii lumii s-ar decide sa puna macar 1% in Bitcoin, pretul ar exploda. Daca nu ma insel, fie la articolul sursa citat mai sus, fie in alt articol, cineva facea si un calcul. Putem spune ca 1% investit in Bitcoin este un vis al cryptofililor insa dupa cum spune Ray Kurzweil, uneori noile tehnologii au o viteza de penetrare exponentiala: o tehnologie apare, are o oarecare adoptie pe aici, pe colo, preturile sunt inca mari, insa ulterior, pe masura ce noua tehnologie isi dovedeste avantajele, raspandirea este exploziva.

Contestatarii ar putea insa spune ca Bitcoin-ul a avut destul de mult timp pentru a dovedi daca se incadreaza in inventiile relevante care vor avea o viteza de raspandire exponentiala. Adevarul este insa ca este imposibil de determinat daca acest proces (de crestere exponentiala) a esuat in cazul Bictoinului sau ne aflam inca intr-o etapa initiala. Sunt multi factori pe care i-am putea enumera in categoria piedicilor care au franat adoptia Bitcoinului si nu se stie care dintre ei rezolvandu-se poate debloca starea actuala si produce mult-prezisa trecere la monedele crypto si revolutia sociala pe care aceasta o poate produce. Iata doar cateva dintre aceste posibile piedici enumerate aleator:

  • dificultatea folosirii wallet-urilor:  e posibil pur si simplu ca wallet-urile actuale sa nu fie inca indeajuns de usor de folosit de toata lumea; este clar ca adoptii initiali ai bitcoinului sunt pasionati de tehnologie si pot folosi cu usurinta wallet-urile actuale, fiind familiarizati cu conceptele legate de tranzactionarea bitcoinului si de blockchain; insa pana cand un wallet nu va fi indeajuns de usor de folosit pentru cei care nu stiu nimic despre bitcoin si doar vor sa cumpere si sa il foloseasca pentru plati, este posibil ca utilizarea bitcoinului si a altor monete sa fie inca restransa la un public limitat, pasionat de criptomonede;
  • teama de reglementatori: starea legala a criptomonedelor este inca extrem de variata de la o tara la alta tara si exista o dinamica a acceptarii si a interzicerii acestora care creaza unele retineri investitorilor mai ales a celor institutionali; insa cand Bictoinul va fi la fel de acceptat ca aurul si cand bancile nationale nu doar ca il vor accepta dar poate vor incepe sa faca si rezerve in Bitoin, este evident ca din ce in ce mai multi miliardari vor include Bitcoinul in bascketul lor de diversificare. Vor accepta insa bancile centrale sa isi taie singure creaca? Totul depinde de mama lor (BIS), daca le da semnalul sau nu;
  • lipsa infrastructurii: poate ca wallet-urile sunt deja ok si pote ca reglementarea nu e o problema, sau cel putin nu este peste tot; sa fie oare problema penetrarii faptul ca este totusi destul de dificil pentru un magazin sa integreze plata in bitcoini? Sa fie oare lipsa unor solutii de integrare a platilor choke-point-ul? Lipsa de programatori era o problema chiar inainte de aparitia criptomonedelor, iar in ziua de astazi cand tehnologia evolueaza atat de rapid este evident ca unele idei, chiar daca sunt revolutionare si chiar daca sunt open source, asteapta programatori care sa le duca mai departe; problema e cu atat mai grava cu cat exista o inflatie de criptomonede si de proiecte iar IPO-urile au supt grosul capacitatilor tocmai prin promisiunile financiare extraordinare; un programator care face un wallet poate castiga o suma frumoasa in timp, daca wallet-ul lui este adoptat, daca este apreciat si daca pretul este optim; dar cine sa dea bani pe un wallet cand exista atatea gratuite si cand oricum Bitcoinul are penetrarea pe care o are; insa un programator care este asociat intr-un IPO poate deveni milionar peste noapte

Daca Bitcoin-ul nu a ajuns la zero si inca ramane la valori cu 3 cifre astazi cand folosirea este ilmitata, cand penetrarea este pusa sub semnul intrebarii, cand in multe tari exista riscul interzicerii totale, ne putem imagina ca indiferent de rezolvarea problemelor enumerate mai sus, in cazul unor noi tensiuni pe piesele financiare si a cresterii interestului in Bitcoin ca instrument de pastrare a valorii investitionale, pretul sa explodeze. Este poate doar chestiune de timp pana cand un nou bulgare se va forma si poate este de-ajuns ca 1 din 1000 de miliardari sa investeasca a mia parte in Bitcoin pentru ca pretul sa creasca din nou si sa determine un interes din ce in ce mai sport din partea tuturor, care interes poate duce si la rezolvarea problemelor si la victoria finala.

 

Explozia deficitelor: deraierea controlata de la Euro

Isarescu s-a intalnit cu Dragnea si cu Valcov ca sa ii asigure ca o sa fie baiat cuminte si ca va tine cursul sub control. De mai multe ori, Isarescu a atentionat ca ceva trebuie sa crape la plocoanele oferite de partidul unic boporului: fie cursul, fie dobanzile.

Asta se poate insa intampla doar daca macaroana creditelor este taiata. Care credite? Ale statului, bineinteles: ministere, prefecturi, primarii, companii de stat, toate au nevoie de credite pentru ca programul de guvernare PSD este in esenta un dezmat pe credit.

Cata vreme creditele curg, nimic prea rau nu se poate intampla. Da, poate vor creste dobanzile nitel, pentru ca bancherii sunt lacomi si vor si ei marje de profit direct proportionale cu maririle salariilor la stat sau macar cu inflatia. De la cresterea dobanzilor pana la o criza este insa cale lunga, determinata mai ales de accesul pe pietele financiare internationale.

Ce se intampla in Romania acum, nu este nimic nou in balcani. Grecia a avut parte de un dezmat la cu totul alta scara in anii 2000 cand a aderat la euro. Ungaria a avut parte de el in anii 90 cand tovarasii de-acolo au invitat bancherii austrieci sa cumpere tot ce se putea in schimbul creditarii. Niciodata o tara din est nu va avea puterea sa aiba o strategie economica si o dezvoltare ca la carte, cum invata teoria economica, mai precis sustenabila, cum au de exemplu nemtii sau elvetienii, deoarece daca esticii ar avea populatii care sa gandeasca, vesticii ar emigra ei in est si nu invers.

Bineinteles asta nu iarta cu nimic situatia si daca sminteala trebuie sa vina, vai de cei prin care vine sminteala. Comparativ cu situatia actuala mi se pare interesant o paralela istorica poate putin deplasata, dar as dori sa o subliniez. Stefan cel Mare in relatiile cu marile puteri a ales independenta desi plata unui bir l-ar fi pus pe el personal intr-o situatie mult mai linistita si fara bataie de cap. In loc de zeci de razboaie cu turcii si cu altii, Stefan putea linistit sa plateasca birul si sa ramana conducator – pentru ca puternic si descurcaret in ale politicii era oricum, iar placut poporului se putea face si ca un domnitor “impaciuitor” cu turcii daca s-a putut face din postura de opozant al turcilor. Alegerea lui a fost insa una de strategie, Stefan avea viziunea unei tari independente, puternice si avea viziunea unui popor liber, independent si prosper. Acelasi lucru se intampla in ziua de astazi cu creditul: am putea alege sa nu ne dezvoltam pe credit si sa fim liberi si indepententi, punand boaba langa boaba la o crestere si la o prosperitate a copiilor si stramosilor nostri sau putem sa facem expunere maxima la credit, sa ne aruncam in carduri si in datorii cat cuprinde, lasand problema in spatele copiilor. Romanii de astazi au ales sa lase copiilor problema datoriei, desi la cata volatilitate este in zilele noastre, nu este deloc exclus ca tocmai cand ajung ei la pensie sa vina noi taieri de 25-30% ale pensiilor sau mai mari cum au fost in Grecia.

Ce vreau insa sa zic legat de deraierea de la Euro. Pentru a ne mentine in programul de aderare la euro, trebuie pastrat un deficit acceptabil (3% zic ei). Este clar ca Isarescu (ca si orice angajat al BNR) nu poate fi de acord cu trecerea la EURO insa nu o poate face public. Sa ne gandim putin: actual BNR este stat in stat: profituri, prime si alte de-astea, la discretie. Nimeni nu poate dicta BNR ce salarii poate da, ce prime poate da, pe cine poate angaja etc. Stat in stat la prime, stat in stat la delegatii, la protocoale, la angajari etc. Bineinteles, si din punct de vedere patriotic este logic ca un patriot nu poate fi pentru lepadarea de moneda proprie. Dar nu doar patriotii ci si economistii cu 2 neuroni pot realiza ca nu e un moment prea optim de trecere la o moneda toxica cum este EURO. Dupa mine, daca eu as avea puterea, as face trecerea la dolar: Romania sa nu mai poata tipari moneda si toate preturile, toate salariile sa fie in dolar. E mult mai cinstit si mai corect asa. Economia ar fi mult mai stabila si mai solida daca am trece la dolar.

Pacea facuta de Isarescu cu Dragnea este de fapt o strategie pe termen mediu/lung de deraiere de la EURO. Isarescu isi face treaba (in viziunea lui) tragand semnale de alarme si lasa deficitele sa creasca ca sa nu fie vina lui pentru neaderare. De altfel, daca nu ma insel eu, noi deja cam indeplinisem conditile de trecere dar altele au fost piedicile. Pacat! Speram ca PSD-ul macar sa ramana in istorie cu detronarea regelui neincoronat si de neclintiti al Romaniei care domneste mai mult decat Ceausescu. Sa ne rugam insa in continuare sa le suceasca Dumnezeu mintile si sa se certe intre ei. Macar Isarescu sa pice daca ciuma rosie oricum are un viitor stralucit in RSR. Haosul creativ care va urma detronarii regelui poate fi cenusa din care putem renaste peste 10-20 de ani.

1 2 3 5