Turcia pică. Urmează România?

Turkey to trigger EUROPEAN financial crisis as Lira hits TERRIFYING LOW, ECB gives warning (sursa)

Razboiul in ziua de astazi rareori de duce cu armele. Mai degraba, se duce cu finantele. Rusia ca principal aliat al Chinei si fondator al BRICS iar Turcia ca aliat al Rusiei si membru NATO cu fundul in doua balti dar mai ales cu un presedinte nealiniat, sunt cap de afis dupa China in lista “Most wanted!” a Imperiului.

Aminteam de mai multe ori ca ultima arma a Imperiului este armata si ca SUA nu vor avea de ales decat sa o foloseasca neavand alternative. Poate am gresit. SUA mai au si ceva influenta si putere in domeniul financiar-bancar si iata ca vedem puterea uriasului adormit.

Este poate discutabil in ce masura Erdogan si-a facut-o cu mana lui sau prabusirea lirei este doar un ultim avertisment din partea lui Trump. Nu cred deloc ca nepotismul si faptul ca Erdogan este un dictator sunt indeajuns pentru prabusire: dictator este si Putin si totusi rubla ruseasca rezista de ani de zile atacului.

O implozie a Rusiei nucleare nu este insa de dorit nici de americani si sa nu credem ca parelnica rezilienta a rusilor in fata sanctiunilor este meritul lor. Nu, este doar prin “gratia” americanilor ca rubla nu s-a prabusit total si ca economia Rusiei nu arata inca (deocamdata) cum arata in 90 dupa ce americanii dadusera jos cu pretul petrolului timp de vreo 5-6 ani pentru a lovi in principala sursa de venit a rusilor.

Dinamica lirei a fost influenţată şi de unele date care arată că economia Turciei dă semne de supraîncălzire, inflaţia urcând la aproape 15%. În situaţia dată, unii analiştii sunt de părere că Turcia ar trebui să apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internaţional (FMI) sau la altă susţinere externă. (Sursa: Bursa)

Din nou trebuie sa arat cu degetul catre presa si argumentele mainstream. Cica “supra-incalzire”! Nu stiu de unde a scos Bursa asta, caci nici macar la Bloomberg nu am auzit-o. Da, Erdogan ezita sa mareasca dobanda de referinta (la ei conducatorul unic a reusit deja sa controleze si Banca Nationala)  si este foarte posibil ca dupa marirea de astazi (sperata de unii si vazuta ca ultima scapare), lira turceasca sa isi revina, macar pe moment. Din istoria recenta stim ca maririle salveaza monedele. Rusii au actionat rapid cand rubla incepuse declinul la anuntarea primelor sanctiuni si cresterea neasteptata a dobanzii a reusit sa stavileasca trendul.

Dincolo de praf si fum, realitatea este ca Turcia este nealiniata si va plati pentru asta. SUA inca au mijloace de control si Trump este o mana forte. Dupa al doilea mandat, cand economia SUA va incepea sa duduie in urma terapiei de soc aplicata de Trump, nu doar ca mijloacele vor fi altele dar si lumea va fi alta. Tarile emergente nealiniate vor avea cel mai mult de suferit.

Raspunzand la intrebarea din titlu, Romania nu va urma, deoarece Romania este deocamdata aliniata. Daca PSD-ul va lasa mai mult ciocul mic cu privire la corporatiile straine si colaborarea in NATO cu americanii va continua, banii care fug din Turcia vor veni inspre noi. Si atunci sa vezi dezmat la pensii!

De ce Romania nu va avea prea curand forta de munca ieftina

Cred ca este o utopie posibilitatea ca Romania sa atraga forta de munca de ORIUNDE din lume. De ce? Tocmai pentru ca suntem la marginea lumii si sunt putine zone in lume unde este mai jalnic ca in ro; putine in sensul ca putine tari pentru care Romania sa fie accesibila (fizic) si la noi sa fie mai bine traiul ca la ei pentru niste imigranti. In aceasta ecuatie, a motivatiei, posibilitatii si interesului pentru Romania sa nu uitam cateva mici aspecte importante:
– Romania este in competitie cu alte tari pentru atragerea fortei de munca calitative; ori daca un african poate ajunge in Romania, foarte posibil ca el sa poata ajunge mai usor in Germania unde sigur castiga mai mult si primeste si mult mai multe avantaje din partea statului german;
– nivelul de trai superior al Romaniei fata de unele tari din Africa (sau chiar fosta URSS) a nu se confunda cu potentialul nivel de trai al unor imigranti; pentru ca un imigrant sa aleaga sa vina in Romania ca sa munceasca, el trebuie sa aiba “recomandari” de la alti prieteni / rude cum ca in Romania se poate trai si munci mai bine ca la ei; de ce Romania a fost o alegere pentru multi sirieni care desi puteau merge in Germania, au preferat sa ramana in Romania? pentru ca in ecuatia risc / oportunitate cu privire la alegerea destinatiei, Romania a castigat datorita faimei pe care o are in randul fostilor stundenti sirieni care au invatat la noi in perioada comunista; intr-un fel legaturile culturale contribuie deci la atragerea fortei de munca straine, atunci cand macar o minima promisiune economica este prezenta; tot la capitolul compatibilitate culturala am putea mentiona si Moldova care este poate singura “sursa” de forta de munca care poate umple macar o mica parte din scurgerea din Romania

Sa luam insa pe rand zonele geografice ale lumii:

– fostul URSS: intr-adevar aici ar fi cateva tari cu nivel de trai sub ro si din care oamenii ar vrea sa vina in ro; problema e ca nu pot legal si de asemenea ca Rusia prezinta o alternativa mai apropiata cultural si fizic de acestea; nu bag mana in foc, dar din ce am auzit, Moscova ofera oportunitati de munca deosebite pentru fostele satelite sovietice, concurand cu Romania cel putin pentru “piata” Moldovei.

– Asia: cred ca putinele tentative de “exploatare” a micilor chinezi muncitori de catre patronii romani ne sunt de ajuns pentru a nu comenta prea mult de ce nu vom avea prea curand chinezi care sa vina sa munceasca la noi: chinezii muncesc, dar nu se lasa fraieriti, ori pe la noi cine ar fi patronul ala care sa fie si cinstit incat sa le plateasca cat le promite, si inovativ si genial incat sa puna pe picioare o afacere care sa renteze cu forta de munca semnificativa (nu merge sa aduci 2-3 chinezi, treaba merge de la sute in sus) si mai ales care e patronul ala care sa fie profet incat sa fie sigur ca ce planuieste acum (planul de afaceri) o sa ii iese si peste un an; la noi nu se poate asa ceva, planificarea, deoarece toate se schimba peste noapte: legile, normele, cursul, cererea etc;

Am lungit prea mult comentariul cu privire la Asia: trebuia sa ma rezum la faptul ca asiaticii au nenumarate alternative de munca in tari mai apropiate si cu potential mai important decat Romania. Pentru Oceania inseosebi, Australia si Noua Zeelanda sunt o destinatie preferata. In cazul Chinei, nivelul de trai a crescut indeajuns incat pe alocuri probabil depaseste Romania si chinezul de rand poate sa se angajeze mai degraba in China pe salarii mai mari decat ar gasi la noi. Cat despre alte tari … cine are bani de un bilet de avion dintr-o tara din Asia inspre Bucuresti, probabil mai poate strange 2-3 euro sa mearga la Munchen unde vor fi mai bine primiti oricum de catre stat.

– Africa: fizic Romania nu e in rutele de imigranti dinspre Africa, fiind cumva doar o alegere intamplatoare pentru unele cazuri nesemnificative. Africanii prefera alte locatii si nu vor veni la munca in Romania deoarece cei care sunt capabili de munca pot sa o faca si in Grecia si in Italia unde sunt punctele lor de intrare in Europa. Intr-adevar competitia si numarul mare fac dificila situatia si probabil nu prea multi muncesc oricum. Insa a crede ca Romania poate importa de la sursa africani care sa vina sa munceasca si sa produca si la noi crestere economica este comedie.

Am lasat pentru final Turcia care este un caz special: desi economic pana acum cativa ani Turcia parea promitatoare, exista posibilitatea ca Turcia sa urmeze Venezuelei si declinul care deja se manifesta al economiei sa faca viabila posibilitatea ca multi turci sa vina la munca in Romania.

Inchei doar cu o mica mentiune: nu mi se pare prostie mai mare decat cei care discuta despre sau mentioneaza ca trebuie sa luam masuri pentru ca romanii sa se intoarca in tara. Acesti oameni sunt mai prosti ca niste copii pentru ca nu inteleg de ce oamenii aia au plecat prima data si nici nu au stat de vorba cu ei sa vada daca acei oameni care au trait in vest si au vazut ce inseamna munca acolo, ce inseamna o societate normala, ce inseamna drumuri bune, spitale curate, ce inseamna sa poti chema politia daca vecinul baga manele tari sau ce inseamna sa poti sa traiesti normal si sa-ti platesti ratele la credite fara sa urmaresti zilnic cursul sau ROBOR-ul. Cred ca fenomenul migratiei este inca neinteles complet si prin urmare nici macar nu exista sperante ca aceasta rana sangeranda va fi vindecata de vreme ce nici macar diagnosticul nu este pus corect.

Teodorovici nu e prost

Am fost surprins de ultimele declaratii ale lui Teodorovici cu privire la salariul minim pentru ca nu ma asteptam ca un tovaras sa iese total din linia gandirii de partid. De la vorba pana la fapta insa este ca de la cer la pamant si cu o floare nu se face primavara.

Despre salariul minim, eu am mai tratat in diverse articole, dintre care l-am gasit in cautari pe acesta. Intre timp, prea multe noutati de zis nu am, decat ca l-am auzit pe Peter Schiff dand unele exemple cu privire la efectele maririlor salariului minim in SUA in diverse state. Efectele erau mutarea unor companii dintr-un stat in altul, cumpararea de roboti (automatizari) care sa inlocuiasca muncitorii sau pur si simplu inchiderea unor companii. Cel mai interesant exemplu a fost insa cu o spalatorie auto al carui patron este client de-al lui Peter Schif. Acesta si-a lichidat o parte din actiunile gestionate de Schiff care este broker de aceea Schiff l-a intrebat pentru ce are nevoie de bani. Patronul spalatoriei i-a zis ca are nevoie de bani pentru a cumpara un sistem automat de spalat masini pentru ca in urma maririi salariului minim este mai profitabil sa dea afara oamenii si sa cumpere un sistem automat.

Salariul minim insa nu este principalul deficit al capitalismului in Romania, un prim pas ar fi reformarea administratiei si a companiilor de stat care sunt o reminiscenta a trecutului. Bineinteles, asta dupa statul de drept si eliminarea coruptiei. Ori PSD-ul a pompat tocmai in directia opusa marind aparatul public si crescand salariile pana la cote care destabilizeaza profund sectorul privat. Prin fondul suveran de investitii incearca sa duca revolutia rosie la noi cote. Daca privim insa oamenii ca pe o resursa, putem spune ca statul suge puternic din potentialul fortei totale de munca in doua privinte: numeric si calitativ. Numeric, statul “fura” din forta de munca care ar putea produce la privat iar calitativ, o data intrati in sectorul public, potentialele valori care ar putea deveni buni ingineri, buni manageri sau buni tractoristi care sa produca si sa aduca plus valoare sunt pierduti pentru vesnicie, devenind consumatori de resurse si adaptandu-se intr-un mediu total diferit, cu cerinte si aspiratii total diferite pe care cu greu vor putea sa il paraseasca si sa recupereze potentialul pierdut. Si deocamdata oricum nu au de ce, salariile la stat fiind mult mai mari si oportunitatile de asemenea.

Ma gandeam uneori ca in Romania niciodata nu o sa poata fi luate masuri drastice (sau macar ferme) care sa schimbe structural economia si guvernarea tocmai pentru ca mentalitatea oamenilor este o problema – ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare. De aceea, ma gandeam eu, alternativa ar fi macar o trecere gradata si pasi incrementali catre capitalism si piata libera. Dar pentru asta sunt necesare doua conditii: 1 – o guvernare care sa vrea ce trebuie (oameni care sa gandeasca, sau macar unul care sa gandeasca si care sa aiba increderea celorlalti) si 2 – o guvernare care sa poata sa implementeze ce trebuie (sau macar unul care sa poata si sa aiba autoritatea necesara).

Din pacate nu doar ca nu avem prea multe genii economice in politica noastra (si cu atat mai putin in PSD) dar acele putine idei bune, acolo unde exista, nu au nicio sansa sa fie puse in aplicare. De aceea, declaratiile lui Teodorivici nu sunt altceva decat un exercitiu de gargara.

Sa presupunem prin absurd ca tovarasii ar accepta aceste idei burghezesti ale lui Teodorivici cu privire la eliminarea salariului minim. Chiar daca PSD-ul ar vota si ar implementa aceasta lege, ar sari sindicatele din privat cu greve. Intr-un fel insa oamenii ar avea dreptate pentru ca efectul benefic al unei astfel de schimbari s-ar vedea in timp. Pentru ca salariul minim sa devina irelevant ar insemna ca piata libera si antreprenoriatul in Romania sa duduie pentru a putea produce o competitie reala pe piata muncii. Ori asta nu se poate schimba peste noapte.

In vremurile rosii de astazi in care visul orcarui tanar este sa ajunga sa lucreze in administratia publica ideal pe un post de director si undeva unde poate freca menta, a taia creaca peste noapte pentru cei mai slabi platiti angajati din privat care duc greul prin aceea ca ei dau de mancare si celorlalti, nu poate fi o solutie. Desi momentul ar fi cumva oportun, fiind premize ca eliminarea salariului minim sa nu aiba efecte devastatoare avand in vedere criza pe piata fortei de munca, sunt totusi cateva necunoscute. Banuiala mea, de exemplu,  este ca aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns. Cei care insa lucreaza acum pe salariul minim nu sunt tocmai primii candidati pentru plecatul in afara, atat prin deficitul de specializare cat poate si prin deficitul de motivatie sau aspiratii.

In alta ordine de idei, in gandirea tov. Teodorivici nu inteleg de ce la privat salariul minim nu ar fi bun si la stat ar fi. Chiar daca statul este patron si face ce vrea, libertatea salariului minim ar trebui lasata la latitudinea administratorului cel mai de jos unde se manifesta nevoia pentru un post si unde se poate lua si pulsul local al ofertei. Sa exemplific. Poate ca la o primarie la o comuna intr-o zona saraca a tarii, exista oameni care ar fi dispusi sa lucreze la primarie pe un salariu mai mic decat decide Olguta. De exemplu, poate tinerii din sat nu au alternative si decat sa traiasca din somaj sau sa dea spagi ca sa isi faca dosare de handicapati sa primeasca pensie, ar prefera sa munceasca pe mai putin, macar pentru a simti ca au si ei un rost. Banii nu sunt totul si mai ales la sat, unde oamenii au pamant, au animale si au venituri din alte surse, un loc de munca cu un salariu sub minim nu este tocmai de dat cu piciorul. Am cam lungit explicatia, cert este insa ca aceeasi logica (daca exista in cazul lui Teodorivici) pentru eliminarea salariului minim la privat se potriveste poate chiar mai bine in sectorul public. Bineinteles, ca politic este o utopie sa credem ca PSD-ul va taia vreun salariu, pentru a nu-si pierde bazinul de marmote. Insa, utopic vorbind, daca dorim eficienta si daca credem in cerere si oferta, nu trebuie facute diferentieri intre public si privat. Singura diferentiere este doar aceea ca in locul profitului din privat, criteriile de performanta in sectorul public sunt altele.

In final as dori totusi sa mentionez ca Romania este o tara penibila daca salariul minim este o problema. Principala buba este ca noi consumam mai mult decat producem si ca nu avem alte sperante pe termen scurt-mediu decat creditul ca oricum pe termen lung suntem la marginea lumii si cantitate neglijabila in istoria omenirii. Nu zic ca a trai pe banii altora e ceva rau, desi aici intram in chestiuni de filosofie si morala care oricum nu sunt deloc subiecte fierbinti la poporul roman. Insa macar daca ne-am pricepe la inginerii financiare si am reusi sa ii fentam pe nemti si noi cum au facut-o grecii care chiar dupa atatia ani de criza inca traiesc mult mai bine decat romanii [1].

~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE

[1] Cel putin oficial, PIB-ul per capita calculat la puterea de cumparare la greci este 24574 pe cand in Romania acesta este 23313. Sa nu ne entuziasmam insa, dupa criza si aventurile traite Grecia este probabil fiscalizata jumatate cat Romania, deci realitatea este mult mai buna decat o arata cifrele.

De ce BITCOIN-ul poate atinge 60.000$

 Cryptocurrency and initial coin offering (ICO) expert Phillip Nunn made a prediction in January that Bitcoin would reach lows of $6,000 and highs of $60,000. Nunn recently reiterated his confidence in the prediction after the price of Bitcoin plummeted almost 18 percent last week. (Sursa)

Argumentele lui Nunn le puteti gasi la linkul sursa. Eu am insa o explicatie putin mai diferita.

Daca urmarim evolutia Bitcoinului de la caderea recenta (de la 7700 la 6700) se observa clar o rezistenta in jurul valorii de 6500. De altfel, la fiecare cadere de la varful bulei, se poate observa un pattern: caderea are loc intr-o zi dupa care in perioada urmatoare asistam la o cvasi-stagnare (miscari sideways).

Faptul ca Bitcoinul are aceste frane si pur si simplu nu merge inspre zero spune multe. Daca Bitcoinul ar fi doar un instrument speculativ si pretul ar fi arbitrar, determinat de hype, ce ar impiedica pretul sa mearga inspre zero? Ca pe orice instrument, franele caderii sunt cumparatorii. Faptul ca exista cumparatori la 6700, care pot pur si simplu sa franeze crash-ul, denota un interes puternic din partea unor cumparatori care isi permit sa determine poate chiar unde sa se opreasca caderea.

Da, asa cum zice Nunn, piata este mica, capitalizarea este infima comparativ cu alte piete financiare. Si da, intr-adevar, daca miliardarii lumii s-ar decide sa puna macar 1% in Bitcoin, pretul ar exploda. Daca nu ma insel, fie la articolul sursa citat mai sus, fie in alt articol, cineva facea si un calcul. Putem spune ca 1% investit in Bitcoin este un vis al cryptofililor insa dupa cum spune Ray Kurzweil, uneori noile tehnologii au o viteza de penetrare exponentiala: o tehnologie apare, are o oarecare adoptie pe aici, pe colo, preturile sunt inca mari, insa ulterior, pe masura ce noua tehnologie isi dovedeste avantajele, raspandirea este exploziva.

Contestatarii ar putea insa spune ca Bitcoin-ul a avut destul de mult timp pentru a dovedi daca se incadreaza in inventiile relevante care vor avea o viteza de raspandire exponentiala. Adevarul este insa ca este imposibil de determinat daca acest proces (de crestere exponentiala) a esuat in cazul Bictoinului sau ne aflam inca intr-o etapa initiala. Sunt multi factori pe care i-am putea enumera in categoria piedicilor care au franat adoptia Bitcoinului si nu se stie care dintre ei rezolvandu-se poate debloca starea actuala si produce mult-prezisa trecere la monedele crypto si revolutia sociala pe care aceasta o poate produce. Iata doar cateva dintre aceste posibile piedici enumerate aleator:

  • dificultatea folosirii wallet-urilor:  e posibil pur si simplu ca wallet-urile actuale sa nu fie inca indeajuns de usor de folosit de toata lumea; este clar ca adoptii initiali ai bitcoinului sunt pasionati de tehnologie si pot folosi cu usurinta wallet-urile actuale, fiind familiarizati cu conceptele legate de tranzactionarea bitcoinului si de blockchain; insa pana cand un wallet nu va fi indeajuns de usor de folosit pentru cei care nu stiu nimic despre bitcoin si doar vor sa cumpere si sa il foloseasca pentru plati, este posibil ca utilizarea bitcoinului si a altor monete sa fie inca restransa la un public limitat, pasionat de criptomonede;
  • teama de reglementatori: starea legala a criptomonedelor este inca extrem de variata de la o tara la alta tara si exista o dinamica a acceptarii si a interzicerii acestora care creaza unele retineri investitorilor mai ales a celor institutionali; insa cand Bictoinul va fi la fel de acceptat ca aurul si cand bancile nationale nu doar ca il vor accepta dar poate vor incepe sa faca si rezerve in Bitoin, este evident ca din ce in ce mai multi miliardari vor include Bitcoinul in bascketul lor de diversificare. Vor accepta insa bancile centrale sa isi taie singure creaca? Totul depinde de mama lor (BIS), daca le da semnalul sau nu;
  • lipsa infrastructurii: poate ca wallet-urile sunt deja ok si pote ca reglementarea nu e o problema, sau cel putin nu este peste tot; sa fie oare problema penetrarii faptul ca este totusi destul de dificil pentru un magazin sa integreze plata in bitcoini? Sa fie oare lipsa unor solutii de integrare a platilor choke-point-ul? Lipsa de programatori era o problema chiar inainte de aparitia criptomonedelor, iar in ziua de astazi cand tehnologia evolueaza atat de rapid este evident ca unele idei, chiar daca sunt revolutionare si chiar daca sunt open source, asteapta programatori care sa le duca mai departe; problema e cu atat mai grava cu cat exista o inflatie de criptomonede si de proiecte iar IPO-urile au supt grosul capacitatilor tocmai prin promisiunile financiare extraordinare; un programator care face un wallet poate castiga o suma frumoasa in timp, daca wallet-ul lui este adoptat, daca este apreciat si daca pretul este optim; dar cine sa dea bani pe un wallet cand exista atatea gratuite si cand oricum Bitcoinul are penetrarea pe care o are; insa un programator care este asociat intr-un IPO poate deveni milionar peste noapte

Daca Bitcoin-ul nu a ajuns la zero si inca ramane la valori cu 3 cifre astazi cand folosirea este ilmitata, cand penetrarea este pusa sub semnul intrebarii, cand in multe tari exista riscul interzicerii totale, ne putem imagina ca indiferent de rezolvarea problemelor enumerate mai sus, in cazul unor noi tensiuni pe piesele financiare si a cresterii interestului in Bitcoin ca instrument de pastrare a valorii investitionale, pretul sa explodeze. Este poate doar chestiune de timp pana cand un nou bulgare se va forma si poate este de-ajuns ca 1 din 1000 de miliardari sa investeasca a mia parte in Bitcoin pentru ca pretul sa creasca din nou si sa determine un interes din ce in ce mai sport din partea tuturor, care interes poate duce si la rezolvarea problemelor si la victoria finala.

 

Explozia deficitelor: deraierea controlata de la Euro

Isarescu s-a intalnit cu Dragnea si cu Valcov ca sa ii asigure ca o sa fie baiat cuminte si ca va tine cursul sub control. De mai multe ori, Isarescu a atentionat ca ceva trebuie sa crape la plocoanele oferite de partidul unic boporului: fie cursul, fie dobanzile.

Asta se poate insa intampla doar daca macaroana creditelor este taiata. Care credite? Ale statului, bineinteles: ministere, prefecturi, primarii, companii de stat, toate au nevoie de credite pentru ca programul de guvernare PSD este in esenta un dezmat pe credit.

Cata vreme creditele curg, nimic prea rau nu se poate intampla. Da, poate vor creste dobanzile nitel, pentru ca bancherii sunt lacomi si vor si ei marje de profit direct proportionale cu maririle salariilor la stat sau macar cu inflatia. De la cresterea dobanzilor pana la o criza este insa cale lunga, determinata mai ales de accesul pe pietele financiare internationale.

Ce se intampla in Romania acum, nu este nimic nou in balcani. Grecia a avut parte de un dezmat la cu totul alta scara in anii 2000 cand a aderat la euro. Ungaria a avut parte de el in anii 90 cand tovarasii de-acolo au invitat bancherii austrieci sa cumpere tot ce se putea in schimbul creditarii. Niciodata o tara din est nu va avea puterea sa aiba o strategie economica si o dezvoltare ca la carte, cum invata teoria economica, mai precis sustenabila, cum au de exemplu nemtii sau elvetienii, deoarece daca esticii ar avea populatii care sa gandeasca, vesticii ar emigra ei in est si nu invers.

Bineinteles asta nu iarta cu nimic situatia si daca sminteala trebuie sa vina, vai de cei prin care vine sminteala. Comparativ cu situatia actuala mi se pare interesant o paralela istorica poate putin deplasata, dar as dori sa o subliniez. Stefan cel Mare in relatiile cu marile puteri a ales independenta desi plata unui bir l-ar fi pus pe el personal intr-o situatie mult mai linistita si fara bataie de cap. In loc de zeci de razboaie cu turcii si cu altii, Stefan putea linistit sa plateasca birul si sa ramana conducator – pentru ca puternic si descurcaret in ale politicii era oricum, iar placut poporului se putea face si ca un domnitor “impaciuitor” cu turcii daca s-a putut face din postura de opozant al turcilor. Alegerea lui a fost insa una de strategie, Stefan avea viziunea unei tari independente, puternice si avea viziunea unui popor liber, independent si prosper. Acelasi lucru se intampla in ziua de astazi cu creditul: am putea alege sa nu ne dezvoltam pe credit si sa fim liberi si indepententi, punand boaba langa boaba la o crestere si la o prosperitate a copiilor si stramosilor nostri sau putem sa facem expunere maxima la credit, sa ne aruncam in carduri si in datorii cat cuprinde, lasand problema in spatele copiilor. Romanii de astazi au ales sa lase copiilor problema datoriei, desi la cata volatilitate este in zilele noastre, nu este deloc exclus ca tocmai cand ajung ei la pensie sa vina noi taieri de 25-30% ale pensiilor sau mai mari cum au fost in Grecia.

Ce vreau insa sa zic legat de deraierea de la Euro. Pentru a ne mentine in programul de aderare la euro, trebuie pastrat un deficit acceptabil (3% zic ei). Este clar ca Isarescu (ca si orice angajat al BNR) nu poate fi de acord cu trecerea la EURO insa nu o poate face public. Sa ne gandim putin: actual BNR este stat in stat: profituri, prime si alte de-astea, la discretie. Nimeni nu poate dicta BNR ce salarii poate da, ce prime poate da, pe cine poate angaja etc. Stat in stat la prime, stat in stat la delegatii, la protocoale, la angajari etc. Bineinteles, si din punct de vedere patriotic este logic ca un patriot nu poate fi pentru lepadarea de moneda proprie. Dar nu doar patriotii ci si economistii cu 2 neuroni pot realiza ca nu e un moment prea optim de trecere la o moneda toxica cum este EURO. Dupa mine, daca eu as avea puterea, as face trecerea la dolar: Romania sa nu mai poata tipari moneda si toate preturile, toate salariile sa fie in dolar. E mult mai cinstit si mai corect asa. Economia ar fi mult mai stabila si mai solida daca am trece la dolar.

Pacea facuta de Isarescu cu Dragnea este de fapt o strategie pe termen mediu/lung de deraiere de la EURO. Isarescu isi face treaba (in viziunea lui) tragand semnale de alarme si lasa deficitele sa creasca ca sa nu fie vina lui pentru neaderare. De altfel, daca nu ma insel eu, noi deja cam indeplinisem conditile de trecere dar altele au fost piedicile. Pacat! Speram ca PSD-ul macar sa ramana in istorie cu detronarea regelui neincoronat si de neclintiti al Romaniei care domneste mai mult decat Ceausescu. Sa ne rugam insa in continuare sa le suceasca Dumnezeu mintile si sa se certe intre ei. Macar Isarescu sa pice daca ciuma rosie oricum are un viitor stralucit in RSR. Haosul creativ care va urma detronarii regelui poate fi cenusa din care putem renaste peste 10-20 de ani.

Curs sau dobândă? De ce nu amândouă?

Amenintarea lui Isarescu este ca una din doua trebuie sa crape (la dezastrul produs de PSD): ori cursul, ori dobanzile. L-am criticat de prea multe ori pe Isarescu si in aceasta “saptamana pioasa” [1] ma voi rezuma la a-l face doar un soricel fricos care nu are cohones si ramane blocat in iluzia macrostabilitatii care a fost unul dintre pilonii ancorarii in mediocritate a tarii noastre in ultimii decenii.

Spun ca Isarescu este fricos deoarece in general in toate masurile pe care le ia si in felul cum gestioneaza aceast Titanic care sunt finantele Romaniei, este caracterizat de ceea ce unii amatori si papagali din presa numesc “prudenta”. Altfel spus, statul cu mainile in sus si asteptat ca lucrurile sa se rezolve de la sine, chiar daca asta inseamna frane si piedici puse economiei de piata si / sau hazarduri morale unde nu mai pot abtine sa nu mentionez faimoasele REPO-uri prin care BNR a tinut pe linia de plutire banci falimentare si putrede de credite date aiurea pentru ca unii directori si directorasi sa primeasca bonusuri babane, lucruri care s-au intamplat si prin alte parti lucru care insa nu il scuteste pe Mugurel de acest pacat.

Mai nou, Isarescu a demonstrat frica prin mentinerea dobanzii de referinta la ultima sedinta de miercuri. In ciuda gargarei pe care a tot facut-o atat impotriva guvernarii cat si impotriva bancilor care se ambitioneaza sa nu mareasca dobanzile la depozite si in aceeasi masura dau credite cu nemiluita crescand riscurile, Isarescu nu face ce trebuie si nu actioneaza ci doar “trage semnale”. Altfel spus, face gargara. Mai nou a inceput sa faca gargara intrand in dialog scris cu Dragnea.

Foarte usor BNR ar putea sa puna la punct guvernele, lansand atat cursul cat si dobanzile sa se duca acolo unde piata le cere. Piata ar regla astfel incompetenta guvernarii si tendindele comunistoide ale tovarasilor. Insa BNR prin politica monetara “prudenta” si prin manipularea cursului nu face decat – in ciuda declaratiilor – sa fie un buffer la catastrofele produse de o guvernare anti-capitalista ale caror efecte, multumita BNR & Isarescu se vor vedea cu nitzica intarziere, chiar daca in buna traditie mioridica cu efecte devastatoare, poate chiar mai devastatoare daca piata le-ar corecta in timp si ar fi lasata sa treaga semnalele de alarma cat mai repede, atunci cand prostia are loc. Nu doar ca lumea ar fi mai educata, dar presiunea in sistem nu s-ar acumula.

Criza in sistemul financiar e la fel ca cu cutremurele: se cumuleaza tensiune in scoarta si apoi face poc. Daca ai mici cutremure mai din timp, acestea mai elibereaza din tensiune, daca nu, o sa vedem la “cel mare” care e situatia reala.

Presiunea inflationista nu mai poate fi oprita si BNR greseste crunt punandu-si speranta ca tensiunile la nivel international actuale (razboiul tarifar, caderea bursei, criza obligatiunilor americane) pot face ca urata Romania sa para chiar draguta pentru investitori si sa avem parte de creditare in continuare in ciuda proastei guvernari. Isarescu (poate) crede ca investitorilor nu le pasa ca avem un guvern comunistu care mareste salariile ca sa castige voturi si apoi face credit ca sa le plateasca, si ca mai ales romanii cu bani – corigenti la materia investitii financiare – vor continua in continuare sa finanteze statul neavand alternative. Daca asa stau lucrurile, Isarescu se insala amarnic. Poate ca uratenia noastra este putin acoperita de problemele la nivel global, dar inflatia este un monstru mereu subestimat pe meleaguri mioritice. Intr-o situatie relativ similara in Rusia (ca si in Turcia), bancile centrale ale celor doua state au marit drastic dobanzile reusind cat de cat sa stinga focul si sa stabilizeze real economiile.

Intorcandu-ma la titlu, eu nu vad cum daca premiza este corecta  – guvernarea e dezastruoasa – se poate intampla doar una din cele doua: curs sau dobanzi si cum de nu vor exploda amandoua. Care sa fie mecanismele economice, financiare si care sa fie explicatia acestei iluzii? Sunt de acord ca asa ar vrea Isarescu sa se intampla si ca poate asa spera si guvernantii care cred ca si-asa avem prea putina datorie comparativ cu altii, deci mai putem sa tragem cateva linii de credit. Eu insa estimez ca vom asista la un joc de pase intre curs si dobanzi: azi vom auzi ca ROBORUL creste, maine vom vedea cursul marindu-se si el, poimaine vom auzi bancile inasprind conditiile, raspoimaine din nou cursul si tot asa.

Chiar daca BNR nu a marit dobanda la ultima sedinta, sa stam linistiti: un 0,25 sau 0,5 nu ar fi schimbat mare lucru. Oricum, probabil cand nu o sa aiba de ales, in sedinta de urgenta care va urma exploziei inflatiei si/sau cursului, BNR o sa mareasca dobanda cu doua cifre.

PS: o intrebare interesanta in comisia parlamentara care a interogat BNR ar fi fost: cand s-a intamplat sa creasca cursul si nu dobanzile sau viceversa in istoria post-comunista a Romaniei?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Guvernatorul BNR, răspuns misterios pentru Liviu Dragnea

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

“Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că “BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea”, iar “această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate”. – Ziarul Bursa

Noul comunism

Puțin a facut presa tam-tam pe tema achizitiei de catre stat a pachetului majoritar la santierul naval din Mangalia. Mai toate ziarele s-au multumimt sa acopere sumar stirea si putine au tras semnale de alarma cu ce inseamna asta.

In argumentele tovarasilor bineinteles ca regasim gargara obsinuita si la care ne asteptam: obiectiv strategic, protejarea locurilor de munca, investitii si operatiuni strategice, blah, blah. Tot ce fac tovarasii prost este si va fi strategic, sa nu ne asteptam la altceva. Combinatele chimice ale lui Ceausescu erau si ele strategice si iata ca reusim sa traim mai bine ca pe vremea lui Ceausescu cu sub 10% din acele combinate.

Statul nu poate gestiona eficient nimic. Nici macar stransul impozitelor nu este gestionat eficient desi este principala activitate de care se ocupa guvernantii: jefuirea celor care produc si nu voteaza si pentru finantarea celor care nu produc dar voteaza.

Daca santierul naval era un obiectiv strategic, cu siguranta ca s-ar fi descurcat foarte bine si nu ar fi fost nevoie sa vina statul sa cumpere actiunile majoritare. Oricum vrajala cu obiectiv strategic este o minciuna gogonata care sa acopere adevaratul interes: evitarea unui mega-scandal care ar distruge PSD-ul in cazul intrarii in somaj a 2000 de oameni dintr-o data. Asa, cu restructurarile si “eficientizarile” vor fi dati afara treptat, probabil cu niste salarii compensatorii cum s-a intamplat cu minerii.

Adevarul este ca in ziua de astazi, nu oricine poate produce nave maritime. Asa cum nu oricine poate produce masini desi multi cred ca Dacia chiar produce masini. Dacia este cea mai proasta masina produsa in UE si existenta ei pe piata este datorata simplului motiv ca are niste investitori straini care au venit cu know-how, investitii si toate capacitatile necesare existentei unei afaceri intr-un mediu atat de competitiv cum este productia auto.

Dar nu doar productia auto ci tot ce se produce in ziua de astazi este extrm de competitiv, in sensul ca tehnologia evolueaza continuu, preturile scad continuu din cauza eficientelor aduse de tehnologie si de asemenea exista un defazaj in continua crestere intre capacitatea de productie si cea de consum. Este evident ca omenirea poate produce mult mai mult decat poate consuma din toate cele, de la paine, apa plata, haine si jucarii, pana la masini, avioan si evident nave maritime.

Ca sa rezisti pe piata astazi trebuie sa fii foarte bun, sa produci ieftin, sa fii la curent cu trendurile, sa ai acces la finantare, sa ai inovatie si sa ai marketing bun. Fara oricare dintre aceste cerinte (si poate din multe altele) nu se poate supravietui, tocmai din ce am enuntat in paragraful anterior: abundenta. Abundenta este o consecinta a tehnologiei si va fi o problema foarte mare pe viitor tocmai pentru ca va putea crea diferente din ce in ce mai mari intre cei care produc si cei care nu produc, punctul final la care se poate ajunge din acest conflict este Venezuela: cei care product au fugit prin alte tari si au ramas cei care au pistoale (armata) si cei care fiind saraci si prosti nu pot sa fuga.

Unul dintre cei mai mari producatori de nave maritime in ziua de astazi este Japonia. Japonia exceleaza nu doar la producerea de nave ci chiar la producerea de nave ecologice cu consum infim si care folosesc energie verde (solare si acumulatori). Pe langa aceasta inovatie si revolutie verde intr-un domeniu in care nu ne asteptam sa se renunte la disel prea curand, japonezii spre deosebire de romani, pot produce motoare si nave mult mai fiabile.

S-ar putea aduce contra-argumentul: dar noi nu concuram cu japonezii, poate noi facem nave pe care sa le vindem bulgarilor sau turcilor care nu au bani de navele ecologice ale japonezilor care poate se preteaza mai mult unor rute mari si unor exploatari intense, specifice rutelor de comert intens ale lumii. Poate navele japoneze sunt facute sa transporte toyote care sunt grele si multe nu ca daciile noastre, micute si care oricum nu prea ajung la Constanta pentru ca A2 se blocheaza de doua-trei ori pe luna iarna si cam toata vara e blocata de turistii care merg pe litoral.

Daca asa ar fi si daca exista piata si pentru navele proaste, de ce nu a reusit Daewoo sa puna pe picioare santierul fiind nevoie de interventia statului? Know-how-ul si finantele koreene au o limita la capacitatea de a realiza o sinergie cu haosul si nivelul mioritic. Fabrica de masini de la Craiova este un exemplu. A rezistat pana nu a mai rezistat. Masinile produse la Craiova ajunsesera mai scumpe ca masinile second aduse din afara care erau mult mai bune. De ce oare? Poate pentru ca muncitorul roman nu era constincios si facea multe greseli sau poate pentru ca koreenii nu au mai reusit sa aduca modele noi (desi erau sub licenta GM) si sa administreze cum trebuie afacerea? Nu stiu sa zic. Stiu insa ca aveam un var care lucra la Daewoo si care cand intarzia la serviciu sarea gardul pentru ca poarta se inchidea. Tot gardul il sarea si la intoarcerea cand vroia sa plece mai repede sau vroia sa fure. Deci putem spune ca da, koreenii nu erau in stare sa ii controleze bine pe români. La fel o fi si la Mangalia dar poate statul roman stie mai bine daca are incredere in muncitorii de la santierul naval si a investit banii romanilor pe o gaura neagra.

In final nu mai vreau decat sa mentionez cateva subiecte pe care le puteti cauta pentru a intelege si mai mult situatia din domeniu: belt road initiative, razboi tarifar SUA-CHINA, merge-ul franco-italian al celor mai mari santiere navale, etc. Toate sunt elemente care pun mari probleme in acest domeniu, ca sa nu mai zicem de marirea iminenta a dobanzilor.

Dracul nu e atat de negru insa daca guvernul stie mai mult decat stiu eu, in sensul ca poate se afla in negocieri cu alt cumparatori si a devenit actionar majoritar doar pentru o scurta perioada, pentru a putea termina negocierile in regula. Dar nu exista nicio stire in aceasta privinta.

Ce se poate întâmpla concret în cazul unei noi crize financiare?

Nu doar omul de rand, dar si iexpertii discuta – in general – despre o criza viitoare raportat la criza anterioara. Aceasta in conditiile in care oricum nici macar 1% din populatie (sau din experti) nu stiu ce a cauzat cu adevarat criza financiara, care sunt problemele de fond si care puteau sa fie consecintele crizei din 2008 care au fost evitate sau amanate pana la urmatoarea criza.

Exista confuzie pe mai multe niveluri ale intelegerii, de la istoria economiei, istoria crizelor si pana la terminologie. Imi aduc aminte ca acum cativa ani imi propusesem sa explic – atat cat inteleg eu – cativa termeni, cum ar fi de exemplu deleveraging. Nu am avut interesul sa continui acest serial (ca si altele) desi acum ne-ar fi fost la indemana. Iata acum insa explicate pe scurt cateva confuzii, inainte de a enumera si cateva elemente legate de ce se poate intampla concret.

O noua criza

O prima confuzie pe care doresc sa o combat este chiar una pe care uneori si eu o folosesc de buna voie (desi stiu ca este gresita) tocmai pentru ca oamenii sunt atat de familiari cu ea incat este imposibil sa te poti opune. Nu putem vorbi despre o noua criza, de vreme ce vechea criza nu a fost rezolvata. Tiparirea de bani si adancirea in credite si mai mari nu au insemnat deloc iesirea din criza (decat evident pentru o mana de oameni) ci din contra, tiparnita nu a facut decat sa amane consecintele, fiecare politician sau guvernator central sperand ca buba sa nu pocneasca in mandatul sau ci altul sa fie cel care trebuie sa dea ordin la armata sa iese pe strada ca sa opreasca oamenii sa se macelareasca intre ei cand toate bancile vor fi inchise si toata societatea bulversata de disparitia banului asa cum il stim si intoarcerea la troc.

Cresc dobanzile, creste euro

Poate de departe cea mai raspandita confuzie cu privire la noua criza in randul romanilor vine din comparatia cu ce s-a intamplat in 2008: explozia monedei si cresterea dobanzilor. Este firesc sa ne raportam la trecut si sa credem ca lucrurile se vor repeta, deoarece aceasta a fost experienta trecuta. Din pacate insa, aceste consecinte vor fi precum o durere de masea in cazul viitoarei crize: nasoala, dar care trece. Parerea mea este ca viitoarea criza va fi de magnitudinea unui cancer in metastaza. Cancerul exista deja, insa simptomele nu le simtim, caci cancerul nu doare din pacate. Sistemul financiar este bolnav de cancer in metastaza. Ce a mai ramas este decesul pacientului, iar acesta poate veni din diverse cauze. Asta inseamna ca finalul poate fi declansat de un spectru larg de probleme: criza actiunilor, criza creditelor, prabusirea actiunilor Duetsche Bank, iesirea Italiei din UE, un razboi cu Koreea de Nord, renuntarea Chinei de reinnoire a bondurilor americane, acceptarea de catre OPEC a petro-yuan-ului, hyperinflatie in SUA etc.

Criza financiara – Doar financiara?

Criza viitoare nu va fi atat financiara cat va fi una sistemica: a monedei, a economiei, a creditului, a societatii in general. Mormanul de datorie care se cumuleaza in ritm accelerat pana in momentul in care va lua foc poate afecta pe toti si pe toate.

Sa trecem acum la cateva elemente concrete care se pot intampla, fie in etapele anterioare ale declansarii crash-ului final (care si acesta poate fi interpretat in diferite feluri, in functie de intensitate si amplitudine, adica pe cine afecteaza si in ce masura), fie in ochiul furtunii

Prabusirea pretului actiunilor

De departe, cel mai usor de observat si inteles fenomen. Trecem peste caderea de luni si ne referim la ce se poate intampla in general in cazul unui crash masiv al actiunilor. In primul rand, vor avea de suferit investitorii si pierderile vor produce dezechilibre si pe alte piete. Desi luni, piata forex nu a fost afectata decat prin volum, cel putin spaima prin care trec investitorii pe actiuni, se propaga in toate celelalte instrumente financiare cum ar fi obligatiunile, creditele, asigurarile, pensiile, fondurile de investitii etc.

Cresterea dobanzilor

Pentru a rezolva criza creditelor in 2008, bancile centrale au tiparit bani si au dat dobanzile jos. In continuare, statele au preluat datoriile private ale companiilor si bancilor (in loc sa le lase sa falimenteze ca sa lase piata sa decida cine merita si cine nu merita sa supravietuiasca). Cat timp vor putea bancile centrale sa mentina dobanzile scazute este un mister. Pe de o parte nu pot creste dobanzile de referinta deoarece aceasta ar afecta statele care traiesc din deficite imense si au rate imense de platit (Japonia plateste deja 40% din PIB pe plata ratelor la credite, in conditiile de dobanzi zero!). Pe de alta parte, daca nu le cresc, investitorii nu mai cumpara obligatiuni, randamentele la bonduri explodeaza si piata obligatiunilor care este cu ordine de magnitudine mai mare decat piata actiunilor sau cea forex poate ingheta peste noapte cu consecinte fatale atat pentru investitori cat mai ales pentru emitenti. In ultima instanta, bancile centrale pot si centra pot si da cu capul si nu te putine ori au facut asta (din nou a se vedea Japonia unde Banca Centrala Japoneza a inceput sa cumpere si actiuni cu banii pe care ii tipareste, pentru a mentine cat de cat o minima inflatie). Insa cand investitorii nu mai au incredere in moneda si incep sa cumpere orice altceva decat hartii, bancile nu mai pot sa joace singure, asa cum un profesor care tine lectia intr-o clasa goala realizeaza si el ca nu are niciun sens ce face, nu ajuta cu nimic pe elevi ca el preda, daca elevii nu mai sunt in clasa.

Caderea bancilor

Desi in Romania in 2008 (si dupa) nu a picat nicio banca in ciuda faptului ca in strainatate aceasta s-a intamplat, caderea bancilor este inca o spaima extrema mai ales a invetitorilor romani. In ciuda existentei fondului de garantare, stim ca acesta acopera o mica fractiune a totalitatii depozitelor si exista un risc masiv ca in caz de bankrun, multe banci sa nu faca fata retragerilor, stiut fiind ca banii depusi in banca sunt imediat transformati in credite si linistea investitorilor este in prezent adormita cu iluzia ca toti cei care au luat credite cu nemiluita in acesti din urma ani cand dezmatul probabil a depasit perioada pre-2008, vor reusi sa fata fata ratelor cand dobanzile vor exploda. Caderea bancilor este un fenomen care s-a intamplat in 2008 in alte tari si se poate intampla si in viitor. In prezent, exista un risc extrem ca o banca foarte mare sa pice – Deutsche Bank – al carei pret la bursa este tinut pe linia de plutire cu eforturi majore din partea statului german si a BCE-ului, banca avand de mult timp probleme nenumarate. De altfel, dupa caderea de luni, pretul DB a inceput sa o ia in jos drastic, de la 15.40 EUR la inceputul lunii la 13.10 in prezent. O valoare sub 10 va solicita noi giumbuslucuri din partea BCE-ului si a nemtilor ca sa mentina iluzia ca DB este too big to fail.

Limitarea retragerilor

Poate mai apropiata geografic de noi decat caderea bancilor, fenomenul limitarii retragerilor de la bancomate este unul cunosct de romani prin experienta grecilor sau a cipriotilor. Daca in 2008 (si ulterior) banci au cazut doar prin Italia, Austria sau Marea Britanie si efectele asupra micilor deponenti nu sunt prea cunoscute pe la noi (deoarece probabil nu au prea fost, fondurile de garantare facand fata pe-acolo), nu la fel stam cand vine vorba de limitarile extragerilor la bancomate. Surprinzator, grecii s-au adaptat destul de repede la aceasta problema si in loc sa sparga geamurile la banci sau sa protesteze sa dea jos guvernul, stateau cuminti la coada, semn ca foarte probabil inainte ca o banca sa pice, factorii decidenti vor impune limitarea retragerilor. Atat la noi cat si oriunde.

Cresterea impozitelor

Mai putin discutat si tratat subiect, atat la noi cat si in SUA unde Trump chiar incearca sa elimine unele impozite sau sa ofere unele reduceri de taxe, o crestere a impozitelor ar ajuta statele sa abordeze (cel putin) chestiunea deficitului. Am mai intalnit aceasta tentativa de rezolvare a crizei in ceea ce a fost generic denumit austeritate si care a fost impusa de europeni grecilor pentru a-i tine pe linia de plutire. Orice poate ajuta statele sa micsoreze deficitele este de ajutor si poate deplasa in viitor momentul de declansarea a imploziei finale. Realitatea insa ne arata ca desi am trecut printr-o perioada relativ calma din punct de vedere al aparitiei vreunei probleme iminente pe pietele financiare, niciun guvern nu a tatonat cu ideea austeritatii, ci din contra. In general, pastila austeritatii este o clisma pe care cei puternici o aplica celor slabi in momentul crizei, pentru a-si testa sferele de influenta si pentru a arata ca fac ceva, oricat de mic si nesemnificativ.

Inflatia

Trilioane de bani tiparite in toata lumea, trilioane de dolari, euro, yeni si alte monede desi sunt in format electronic, au fost tipariti si exista in economie. Deocamdata au umflat preturile actiunilor, preturile altor instrumente financiare, inclusiv excentricele criptomonede care s-au umflat mai mult decat o ciuperca a unei explozii nucleare. Inevitabil, acesti bani vor trece in economia reala si vor impinge preturile in sus. Marele semn de intrebare este in ce ritm, avand mereu in atentie in ce masura inflatia poate scapa de sub control si se poate transforma intr-o hyperinflatie devastatoare.

Aceste prime si simpliste efecte ale unei viitoare crize sunt insa raul cel mai mic. Despre ce poate urma imploziei, poate intr-un articol viitor.

 

Are sau nu are imparatul haine?

Dupa o zi in care actiunile si-au revenit, marea intrebare care ramane este: a fost aceasta doar o corectie sau caderea de luni a fost doar scanteia care aprinde dinamita si deocamdata, doar a inceput fitilul sa ia foc? Sau, altfel spus, imparatul are sau nu are haine?

Prin imparatul in acest context m-as referi la intreaga politica a Fed-ului de quantitative easing, politica impusa si altor banci centrale de Bush care a declarat de mai multe ori ca “cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Si desi a facut-o in contextul luptei impotriva terorismului, ne dam seama ca bancile centrale europene nu aveau de ales decat sa urmeze strategia propusa de Fed. Cel putin BCE a fost legata la maini, deoarece multe banci europene aveau datorii imense in dolari si in gaura de lichiditate creata, BCE nu le putea ajuta prin tiparirea rapida de euro de vreme ce BCE nu tipareste dolari. Solutia a fost tiparirea de euro si swap-ul cu Fed-ul, de unde americanii se lauda adeseori ca in criza din 2008 ei au salvat si bancile europene.

Si mai concret, intrebarea cu privire la hainele imparatului este daca QE-ul a avut succes si o viitoare crestere a dobanzii va fi tolerata de piete fara probleme fara consecinte dezastruoase care reies deocamdata din calculele matematice. O crestere a dobanzii va insemna o povara si mai marita pe rata creditelor. Si cum toata lumea are credit, de la cetateni pana la companii, institutii, guverne, plata ratelor va suge din nou lichiditate in cazul fericit in care nu se va declansa din nou un domino al falimentelor.

Traim intr-o lume magica in care pana si matematica poate fi ignorata, 1 cu 1 nu fac intotdeauna 2 sau poate fac 2, dar peste 100 de ani, deocamdata pot sa faca tot 1, desi e anormal, dar ne sta in putere sa credem si trebuie sa fim optimisti, caci daca 1 + 1 ar face 2 cum spune matematica, ar insemna sa nu mai tiparim bani, sa nu mai facem credite, sa taiem drastic salarii si cheltuieli si poate chiar sa renuntam la sistemul financiar actual care este un esenta un mare caritas.

Rezultatele economice din SUA pot sa confirme sau sa infirme cel mult niste perspective optimiste, insa nu vor fi indeajuns de semnificative pentru a stinge fitilul aprins. Noul presedinte al Fed-ului nu a declarat inca nimic, cu privire la viitoarea marire a dobanzii insa, acum, nebun sa fii sa crezi ca nu o sa se foloseasca de aceasta “corectie” (ei ii vor spune corectie, evident) ca sa evite cresteri, ba poate chiar sa pompeze lichiditate prin alte mijloace, “ca sa evite turbulentele”. Oricum nimeni nu se mai asteapta sau daca se asteapta la cresteri se asteapta la trepte homeopatice, desi oricum au fost homeopatice si pana acum, insa macar exista speranta unei accelerari cel putin a pasilor daca nu a amplitudinii [1].

Cu toata revenirea de marti, efectele socului inca urmeaza sa fie resimtite si vom auzi de falimente destul de spectaculoase. Cata vreme pietele financiare se gasesc intr-o stare de tensiune crescuta si cata vreme intreaga economie mondiala subjugata total toanelor de pe pietele financiare – multumim bancilor centrale pentru distrugerea pietelor si subjucarea economiei reale finantelor si bancherilor – este doar o chestiune de unde si cand se aprinde scanteia nu de cat de mare o sa fie focul. De vreme ce toata padurea este plina de uscaturi si toata revenirea nu este decat o mare minciuna, nu poate exista alta consecinta a unui viitor incendiu: distrugere totala.

Si ce se mai poate intampla ca un asemenea incendiu sa devasteze Imperiul? Poate ca un foc preventiv ar fi de-ajutor, asa cum pompierii folosesc unele incendii provocate si controlate pentru a combate incendiile de paduri pe teritorii mari in vremuri de caldura si uscaciune sporita. Prin urmare, iata ce aflam: China muta 300.000 de soldati la granita cu Koreea de Nord in pregatire pentru un potential razboi. Stim ca Trump a declarat ca nu va spune ce are de facut si ca mai ales miscarile armatei si strategia folosita o sa fie secrete pentru a surprinde inamicul. Ba sunt unii (Peter Schiff de ex) care spun ca si aceasta cadere a actiunilor ar fi produsa tot de Fed pentru a dezumfla putin bula care s-a umflat prea mult si poate pune probleme prea mari ulterior. Ma indoiesc insa ca oricat de capabili si potenti s-ar crede gamerii de la butoanele masinutelor de manipulare a burselor ar avea curajul sa se joace cu chestii atat de riscante, stiut fiind ca haosul este incontrolabil si asa cum o jungla nu poate fi cucerita cu un portavion, nici pietele care sunt puternic dominate de o componenta psihologica nu pot fi controlate si contagiunea nu poate fi oprita.

Corectie sau nu, crashul de luni ne-a reamintit ca o noua recesiune – cel putin – poate sa apara oricand, ciclurile sunt inevitabile si de la criza creditelor din 2008 au trecut deja destui ani, cu mult peste perioada binestiuta de 8 ani in care loveste o receziune (anterior de 2008 a fost criza dotcom din anul 2000).

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Market tumble throws Fed rate hike schedule into question

 

Crash pe burse

Azi (marți) a fost măcel pe burse. Indicele american Dow Jones a pierdut peste 1600 de puncte – record istoric de cădere intraday chiar la 2-3 zile de la numirea noului director al Fed-ului –  Jerome Powell. Alte piețe au fost contaminate, cel mai rău fiind japonezii care au căzut 7.19%.

Crash-ul a ras creșterile din 2018 ale indicilor americani, pe fondul temerilor de inflație și a creșterii randamentelor la tranzacționarea bondurilor americane, în pragul unui nou shut-down al guvernului american.

Îmi este imposibil să comentez orice cu privire la acest crash, șanse egale fiind în acest moment pentru toate scenariile de la o revenire spectaculoasă mâine (de ce nu? – fundamentele oricum nu există pentru prețurile ridicate) până la o continuare a pierderilor și o evaporare rapidă a lichidității, caz în care merită să ascultăm de sfatul unui comentator pe Zerohedge:

Quick run to the bank ATM to snatch out $500 in order? (sursa)

Bineînțeles, asta pentru cine are ce să scoată că oricum majoritatea românilor trăiesc pe credit și vor simți acest crash de astăzi abia peste câteva săptămâni când o să vina FMI-ul în vizită pe la noi.

Interesantă mi se pare profeția lui Peter Schiff, care atrăgea un semnal de alarmă acum 4 zile că următorul Black Monday poate să nu vină în octombrie ci în februarie, poate chiar în viitoarea luni (el a postat vineri videoclipul youtube):

Că prețurile la acțiuni erau prea mari, toată lumea știa. Că politica Fed-ului a eșuat, puțini sunt conștienți. Ce înseamnă că politica Fed-ului a eșuat și care vor fi consecințele, și mai puțini au habar.

Trăim vremuri interesante și există mari oportunități și mari riscuri. Important cred că este să avem curent și apă că în rest ne vom descurca și fără bănci, doar avem experiența tichetelor de pâine și a economiei paralele.

1 2 3 5