Care-i treaba cu cursul

In primul rand, o crestere lina si calma a cursului face foarte bine economiei pentru ca regleaza excesele dintr-o parte, prin mici ajustari in alta parte. Bunaoara, lipsa de productivitate si atacul asupra capitalismului prin masurile socialiste ale partidului bolsevic aflat la putere dar mai ales excesul consumerist produs de maririle necontrolate si aiuristice de salarii in mediul bugetar de anul trecut (dar si cele care urmeaza) se pot regla prin curs.

Deci firesc nu este ca euro creste, aiurea si ciudat ar fi fost sa nu creasca. Deficitul balantei de plati si diferenta dintre importuri si exporturi arata clar trendul in care o poate lua cursul si viteza. De partea cealalta, se pune intrebarea, cum de se intareste euro, cand euro are la randul lui probleme mari. Vedem de altfel, cum euro in raport cu dolarul si cu alte monede are de suferit in aceasta perioada. Explicatia este simpla: importurile noastre sunt mare parte in euro, deci restul nu mai conteaza.

Riscul mare pentru Romania insa ar fi sa o luam pe calea Turciei. Sa nu uitam ca si Turcia este inca membru NATO si ca are baze americane si ca are relatii economice puternice cu SUA si cu toate acestea, cand turcii au cumparat arme rusesti si cand s-au pus cu americanii, lira s-a prabusit drastic. Conflictul actual PSD vs banci din fericire nu are inca aceeasi amploare, ceea ce nu inseamna insa ca bancile nu pot da jos cu cursul intr-un mod similar.

Sa vedem deci cand si daca trebuie sa ne ingrijoram. Pe langa cresterile firesti de preturi si tendintele inflationiste cauzate de aceasta crestere a cursului, exista si efecte pozitive: cresterea productivitatii. Semnale de ingrijorare vor fi cele legate de rezerva de valuta a BNR. O scadere drastica a rezervei sunt semn ca BNR incearca sa opreasca hemoragia. O scadere modesta e fireasca, iar o crestere ridica semnale de intrebare cu privire la politica BNR-ului. Aceste cifre insa apar cu intarziere si ce inseamna “mare”, “mic” sau “modest” in propozitia anterioara nu stiu sa spun.

Un alt semnal de urmarit este ROBOR-ul. Actuala taxare a profiturilor bancilor nu a fost cauza pentru scaderea ROBOR-ului (cum fals au concluzionat unii) ci alte motive legate de miscarile BNR pe piata au cauzat repaosul in crestere. Evident cresterea cursului si temerile unei noi crize, taie avantul creditarii, de unde si calmarea ROBOR-ului temporara. De asemenea, renuntarea Fed-ului la cresterea dobanzii (un subiect peste care am sarit in a-l trata pe blog, dar poate o sa revin) ca si lipsa oricaror perspective ca BCE poate cumva sa ridice macar cu 0.01% dobanda, au calmat tendintele de crestere ale ROBOR-ului. De fapt, dupa cum am mai scris in cateva articole legate de Fed & dolar, eu cred ca ROBOR-ul este strict legat de politica Fed-ului. Banii cauta randamente si merg acolo unde randamentele sunt bune si riscurile controlabile. Taxa pe lacomie insa ridica semne de intrebare si in randul investitorilor in obligatiuni si depozite: daca maine poimaine tovarasii se trezesc sa taxeze mai mult si dobanzile?

Impactul cresterii cursului din pacate va produce tensiuni si mai mari pe piata fortei de munca. Sectorul privat nu a avut si nu va avea niciodata posibilitatea unor mariri de salarii de doua cifre iar cursul va pune presiune si mai mare pe nivelul de trai al celor care muncesc. Astfel, forta de munca va fi impinsa si mai puternic in afara pe langa atractia sistemului bugetar. Prin urmare, impactul cresterii cursului asupra productivitatii este minimal, cel putin de moment. Robotizarea insa va ajuta, dar robotizarea necesita investitii mari, ori in mediul politic actual si la ce perspective se arata acestea sunt imposibile la noi deocamdata.

Turcia pică. Urmează România?

Turkey to trigger EUROPEAN financial crisis as Lira hits TERRIFYING LOW, ECB gives warning (sursa)

Razboiul in ziua de astazi rareori de duce cu armele. Mai degraba, se duce cu finantele. Rusia ca principal aliat al Chinei si fondator al BRICS iar Turcia ca aliat al Rusiei si membru NATO cu fundul in doua balti dar mai ales cu un presedinte nealiniat, sunt cap de afis dupa China in lista “Most wanted!” a Imperiului.

Aminteam de mai multe ori ca ultima arma a Imperiului este armata si ca SUA nu vor avea de ales decat sa o foloseasca neavand alternative. Poate am gresit. SUA mai au si ceva influenta si putere in domeniul financiar-bancar si iata ca vedem puterea uriasului adormit.

Este poate discutabil in ce masura Erdogan si-a facut-o cu mana lui sau prabusirea lirei este doar un ultim avertisment din partea lui Trump. Nu cred deloc ca nepotismul si faptul ca Erdogan este un dictator sunt indeajuns pentru prabusire: dictator este si Putin si totusi rubla ruseasca rezista de ani de zile atacului.

O implozie a Rusiei nucleare nu este insa de dorit nici de americani si sa nu credem ca parelnica rezilienta a rusilor in fata sanctiunilor este meritul lor. Nu, este doar prin “gratia” americanilor ca rubla nu s-a prabusit total si ca economia Rusiei nu arata inca (deocamdata) cum arata in 90 dupa ce americanii dadusera jos cu pretul petrolului timp de vreo 5-6 ani pentru a lovi in principala sursa de venit a rusilor.

Dinamica lirei a fost influenţată şi de unele date care arată că economia Turciei dă semne de supraîncălzire, inflaţia urcând la aproape 15%. În situaţia dată, unii analiştii sunt de părere că Turcia ar trebui să apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internaţional (FMI) sau la altă susţinere externă. (Sursa: Bursa)

Din nou trebuie sa arat cu degetul catre presa si argumentele mainstream. Cica “supra-incalzire”! Nu stiu de unde a scos Bursa asta, caci nici macar la Bloomberg nu am auzit-o. Da, Erdogan ezita sa mareasca dobanda de referinta (la ei conducatorul unic a reusit deja sa controleze si Banca Nationala)  si este foarte posibil ca dupa marirea de astazi (sperata de unii si vazuta ca ultima scapare), lira turceasca sa isi revina, macar pe moment. Din istoria recenta stim ca maririle salveaza monedele. Rusii au actionat rapid cand rubla incepuse declinul la anuntarea primelor sanctiuni si cresterea neasteptata a dobanzii a reusit sa stavileasca trendul.

Dincolo de praf si fum, realitatea este ca Turcia este nealiniata si va plati pentru asta. SUA inca au mijloace de control si Trump este o mana forte. Dupa al doilea mandat, cand economia SUA va incepea sa duduie in urma terapiei de soc aplicata de Trump, nu doar ca mijloacele vor fi altele dar si lumea va fi alta. Tarile emergente nealiniate vor avea cel mai mult de suferit.

Raspunzand la intrebarea din titlu, Romania nu va urma, deoarece Romania este deocamdata aliniata. Daca PSD-ul va lasa mai mult ciocul mic cu privire la corporatiile straine si colaborarea in NATO cu americanii va continua, banii care fug din Turcia vor veni inspre noi. Si atunci sa vezi dezmat la pensii!

De ce Romania nu va avea prea curand forta de munca ieftina

Cred ca este o utopie posibilitatea ca Romania sa atraga forta de munca de ORIUNDE din lume. De ce? Tocmai pentru ca suntem la marginea lumii si sunt putine zone in lume unde este mai jalnic ca in ro; putine in sensul ca putine tari pentru care Romania sa fie accesibila (fizic) si la noi sa fie mai bine traiul ca la ei pentru niste imigranti. In aceasta ecuatie, a motivatiei, posibilitatii si interesului pentru Romania sa nu uitam cateva mici aspecte importante:
– Romania este in competitie cu alte tari pentru atragerea fortei de munca calitative; ori daca un african poate ajunge in Romania, foarte posibil ca el sa poata ajunge mai usor in Germania unde sigur castiga mai mult si primeste si mult mai multe avantaje din partea statului german;
– nivelul de trai superior al Romaniei fata de unele tari din Africa (sau chiar fosta URSS) a nu se confunda cu potentialul nivel de trai al unor imigranti; pentru ca un imigrant sa aleaga sa vina in Romania ca sa munceasca, el trebuie sa aiba “recomandari” de la alti prieteni / rude cum ca in Romania se poate trai si munci mai bine ca la ei; de ce Romania a fost o alegere pentru multi sirieni care desi puteau merge in Germania, au preferat sa ramana in Romania? pentru ca in ecuatia risc / oportunitate cu privire la alegerea destinatiei, Romania a castigat datorita faimei pe care o are in randul fostilor stundenti sirieni care au invatat la noi in perioada comunista; intr-un fel legaturile culturale contribuie deci la atragerea fortei de munca straine, atunci cand macar o minima promisiune economica este prezenta; tot la capitolul compatibilitate culturala am putea mentiona si Moldova care este poate singura “sursa” de forta de munca care poate umple macar o mica parte din scurgerea din Romania

Sa luam insa pe rand zonele geografice ale lumii:

– fostul URSS: intr-adevar aici ar fi cateva tari cu nivel de trai sub ro si din care oamenii ar vrea sa vina in ro; problema e ca nu pot legal si de asemenea ca Rusia prezinta o alternativa mai apropiata cultural si fizic de acestea; nu bag mana in foc, dar din ce am auzit, Moscova ofera oportunitati de munca deosebite pentru fostele satelite sovietice, concurand cu Romania cel putin pentru “piata” Moldovei.

– Asia: cred ca putinele tentative de “exploatare” a micilor chinezi muncitori de catre patronii romani ne sunt de ajuns pentru a nu comenta prea mult de ce nu vom avea prea curand chinezi care sa vina sa munceasca la noi: chinezii muncesc, dar nu se lasa fraieriti, ori pe la noi cine ar fi patronul ala care sa fie si cinstit incat sa le plateasca cat le promite, si inovativ si genial incat sa puna pe picioare o afacere care sa renteze cu forta de munca semnificativa (nu merge sa aduci 2-3 chinezi, treaba merge de la sute in sus) si mai ales care e patronul ala care sa fie profet incat sa fie sigur ca ce planuieste acum (planul de afaceri) o sa ii iese si peste un an; la noi nu se poate asa ceva, planificarea, deoarece toate se schimba peste noapte: legile, normele, cursul, cererea etc;

Am lungit prea mult comentariul cu privire la Asia: trebuia sa ma rezum la faptul ca asiaticii au nenumarate alternative de munca in tari mai apropiate si cu potential mai important decat Romania. Pentru Oceania inseosebi, Australia si Noua Zeelanda sunt o destinatie preferata. In cazul Chinei, nivelul de trai a crescut indeajuns incat pe alocuri probabil depaseste Romania si chinezul de rand poate sa se angajeze mai degraba in China pe salarii mai mari decat ar gasi la noi. Cat despre alte tari … cine are bani de un bilet de avion dintr-o tara din Asia inspre Bucuresti, probabil mai poate strange 2-3 euro sa mearga la Munchen unde vor fi mai bine primiti oricum de catre stat.

– Africa: fizic Romania nu e in rutele de imigranti dinspre Africa, fiind cumva doar o alegere intamplatoare pentru unele cazuri nesemnificative. Africanii prefera alte locatii si nu vor veni la munca in Romania deoarece cei care sunt capabili de munca pot sa o faca si in Grecia si in Italia unde sunt punctele lor de intrare in Europa. Intr-adevar competitia si numarul mare fac dificila situatia si probabil nu prea multi muncesc oricum. Insa a crede ca Romania poate importa de la sursa africani care sa vina sa munceasca si sa produca si la noi crestere economica este comedie.

Am lasat pentru final Turcia care este un caz special: desi economic pana acum cativa ani Turcia parea promitatoare, exista posibilitatea ca Turcia sa urmeze Venezuelei si declinul care deja se manifesta al economiei sa faca viabila posibilitatea ca multi turci sa vina la munca in Romania.

Inchei doar cu o mica mentiune: nu mi se pare prostie mai mare decat cei care discuta despre sau mentioneaza ca trebuie sa luam masuri pentru ca romanii sa se intoarca in tara. Acesti oameni sunt mai prosti ca niste copii pentru ca nu inteleg de ce oamenii aia au plecat prima data si nici nu au stat de vorba cu ei sa vada daca acei oameni care au trait in vest si au vazut ce inseamna munca acolo, ce inseamna o societate normala, ce inseamna drumuri bune, spitale curate, ce inseamna sa poti chema politia daca vecinul baga manele tari sau ce inseamna sa poti sa traiesti normal si sa-ti platesti ratele la credite fara sa urmaresti zilnic cursul sau ROBOR-ul. Cred ca fenomenul migratiei este inca neinteles complet si prin urmare nici macar nu exista sperante ca aceasta rana sangeranda va fi vindecata de vreme ce nici macar diagnosticul nu este pus corect.

Teodorovici nu e prost

Am fost surprins de ultimele declaratii ale lui Teodorovici cu privire la salariul minim pentru ca nu ma asteptam ca un tovaras sa iese total din linia gandirii de partid. De la vorba pana la fapta insa este ca de la cer la pamant si cu o floare nu se face primavara.

Despre salariul minim, eu am mai tratat in diverse articole, dintre care l-am gasit in cautari pe acesta. Intre timp, prea multe noutati de zis nu am, decat ca l-am auzit pe Peter Schiff dand unele exemple cu privire la efectele maririlor salariului minim in SUA in diverse state. Efectele erau mutarea unor companii dintr-un stat in altul, cumpararea de roboti (automatizari) care sa inlocuiasca muncitorii sau pur si simplu inchiderea unor companii. Cel mai interesant exemplu a fost insa cu o spalatorie auto al carui patron este client de-al lui Peter Schif. Acesta si-a lichidat o parte din actiunile gestionate de Schiff care este broker de aceea Schiff l-a intrebat pentru ce are nevoie de bani. Patronul spalatoriei i-a zis ca are nevoie de bani pentru a cumpara un sistem automat de spalat masini pentru ca in urma maririi salariului minim este mai profitabil sa dea afara oamenii si sa cumpere un sistem automat.

Salariul minim insa nu este principalul deficit al capitalismului in Romania, un prim pas ar fi reformarea administratiei si a companiilor de stat care sunt o reminiscenta a trecutului. Bineinteles, asta dupa statul de drept si eliminarea coruptiei. Ori PSD-ul a pompat tocmai in directia opusa marind aparatul public si crescand salariile pana la cote care destabilizeaza profund sectorul privat. Prin fondul suveran de investitii incearca sa duca revolutia rosie la noi cote. Daca privim insa oamenii ca pe o resursa, putem spune ca statul suge puternic din potentialul fortei totale de munca in doua privinte: numeric si calitativ. Numeric, statul “fura” din forta de munca care ar putea produce la privat iar calitativ, o data intrati in sectorul public, potentialele valori care ar putea deveni buni ingineri, buni manageri sau buni tractoristi care sa produca si sa aduca plus valoare sunt pierduti pentru vesnicie, devenind consumatori de resurse si adaptandu-se intr-un mediu total diferit, cu cerinte si aspiratii total diferite pe care cu greu vor putea sa il paraseasca si sa recupereze potentialul pierdut. Si deocamdata oricum nu au de ce, salariile la stat fiind mult mai mari si oportunitatile de asemenea.

Ma gandeam uneori ca in Romania niciodata nu o sa poata fi luate masuri drastice (sau macar ferme) care sa schimbe structural economia si guvernarea tocmai pentru ca mentalitatea oamenilor este o problema – ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare. De aceea, ma gandeam eu, alternativa ar fi macar o trecere gradata si pasi incrementali catre capitalism si piata libera. Dar pentru asta sunt necesare doua conditii: 1 – o guvernare care sa vrea ce trebuie (oameni care sa gandeasca, sau macar unul care sa gandeasca si care sa aiba increderea celorlalti) si 2 – o guvernare care sa poata sa implementeze ce trebuie (sau macar unul care sa poata si sa aiba autoritatea necesara).

Din pacate nu doar ca nu avem prea multe genii economice in politica noastra (si cu atat mai putin in PSD) dar acele putine idei bune, acolo unde exista, nu au nicio sansa sa fie puse in aplicare. De aceea, declaratiile lui Teodorivici nu sunt altceva decat un exercitiu de gargara.

Sa presupunem prin absurd ca tovarasii ar accepta aceste idei burghezesti ale lui Teodorivici cu privire la eliminarea salariului minim. Chiar daca PSD-ul ar vota si ar implementa aceasta lege, ar sari sindicatele din privat cu greve. Intr-un fel insa oamenii ar avea dreptate pentru ca efectul benefic al unei astfel de schimbari s-ar vedea in timp. Pentru ca salariul minim sa devina irelevant ar insemna ca piata libera si antreprenoriatul in Romania sa duduie pentru a putea produce o competitie reala pe piata muncii. Ori asta nu se poate schimba peste noapte.

In vremurile rosii de astazi in care visul orcarui tanar este sa ajunga sa lucreze in administratia publica ideal pe un post de director si undeva unde poate freca menta, a taia creaca peste noapte pentru cei mai slabi platiti angajati din privat care duc greul prin aceea ca ei dau de mancare si celorlalti, nu poate fi o solutie. Desi momentul ar fi cumva oportun, fiind premize ca eliminarea salariului minim sa nu aiba efecte devastatoare avand in vedere criza pe piata fortei de munca, sunt totusi cateva necunoscute. Banuiala mea, de exemplu,  este ca aceasta criza de forta de munca este datorata in mare parte exodului in afara care este inca o boala mult mai grava si mai putin diagnosticata, lucrand mai mult in ascuns. Cei care insa lucreaza acum pe salariul minim nu sunt tocmai primii candidati pentru plecatul in afara, atat prin deficitul de specializare cat poate si prin deficitul de motivatie sau aspiratii.

In alta ordine de idei, in gandirea tov. Teodorivici nu inteleg de ce la privat salariul minim nu ar fi bun si la stat ar fi. Chiar daca statul este patron si face ce vrea, libertatea salariului minim ar trebui lasata la latitudinea administratorului cel mai de jos unde se manifesta nevoia pentru un post si unde se poate lua si pulsul local al ofertei. Sa exemplific. Poate ca la o primarie la o comuna intr-o zona saraca a tarii, exista oameni care ar fi dispusi sa lucreze la primarie pe un salariu mai mic decat decide Olguta. De exemplu, poate tinerii din sat nu au alternative si decat sa traiasca din somaj sau sa dea spagi ca sa isi faca dosare de handicapati sa primeasca pensie, ar prefera sa munceasca pe mai putin, macar pentru a simti ca au si ei un rost. Banii nu sunt totul si mai ales la sat, unde oamenii au pamant, au animale si au venituri din alte surse, un loc de munca cu un salariu sub minim nu este tocmai de dat cu piciorul. Am cam lungit explicatia, cert este insa ca aceeasi logica (daca exista in cazul lui Teodorivici) pentru eliminarea salariului minim la privat se potriveste poate chiar mai bine in sectorul public. Bineinteles, ca politic este o utopie sa credem ca PSD-ul va taia vreun salariu, pentru a nu-si pierde bazinul de marmote. Insa, utopic vorbind, daca dorim eficienta si daca credem in cerere si oferta, nu trebuie facute diferentieri intre public si privat. Singura diferentiere este doar aceea ca in locul profitului din privat, criteriile de performanta in sectorul public sunt altele.

In final as dori totusi sa mentionez ca Romania este o tara penibila daca salariul minim este o problema. Principala buba este ca noi consumam mai mult decat producem si ca nu avem alte sperante pe termen scurt-mediu decat creditul ca oricum pe termen lung suntem la marginea lumii si cantitate neglijabila in istoria omenirii. Nu zic ca a trai pe banii altora e ceva rau, desi aici intram in chestiuni de filosofie si morala care oricum nu sunt deloc subiecte fierbinti la poporul roman. Insa macar daca ne-am pricepe la inginerii financiare si am reusi sa ii fentam pe nemti si noi cum au facut-o grecii care chiar dupa atatia ani de criza inca traiesc mult mai bine decat romanii [1].

~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE

[1] Cel putin oficial, PIB-ul per capita calculat la puterea de cumparare la greci este 24574 pe cand in Romania acesta este 23313. Sa nu ne entuziasmam insa, dupa criza si aventurile traite Grecia este probabil fiscalizata jumatate cat Romania, deci realitatea este mult mai buna decat o arata cifrele.

De ce BITCOIN-ul poate atinge 60.000$

 Cryptocurrency and initial coin offering (ICO) expert Phillip Nunn made a prediction in January that Bitcoin would reach lows of $6,000 and highs of $60,000. Nunn recently reiterated his confidence in the prediction after the price of Bitcoin plummeted almost 18 percent last week. (Sursa)

Argumentele lui Nunn le puteti gasi la linkul sursa. Eu am insa o explicatie putin mai diferita.

Daca urmarim evolutia Bitcoinului de la caderea recenta (de la 7700 la 6700) se observa clar o rezistenta in jurul valorii de 6500. De altfel, la fiecare cadere de la varful bulei, se poate observa un pattern: caderea are loc intr-o zi dupa care in perioada urmatoare asistam la o cvasi-stagnare (miscari sideways).

Faptul ca Bitcoinul are aceste frane si pur si simplu nu merge inspre zero spune multe. Daca Bitcoinul ar fi doar un instrument speculativ si pretul ar fi arbitrar, determinat de hype, ce ar impiedica pretul sa mearga inspre zero? Ca pe orice instrument, franele caderii sunt cumparatorii. Faptul ca exista cumparatori la 6700, care pot pur si simplu sa franeze crash-ul, denota un interes puternic din partea unor cumparatori care isi permit sa determine poate chiar unde sa se opreasca caderea.

Da, asa cum zice Nunn, piata este mica, capitalizarea este infima comparativ cu alte piete financiare. Si da, intr-adevar, daca miliardarii lumii s-ar decide sa puna macar 1% in Bitcoin, pretul ar exploda. Daca nu ma insel, fie la articolul sursa citat mai sus, fie in alt articol, cineva facea si un calcul. Putem spune ca 1% investit in Bitcoin este un vis al cryptofililor insa dupa cum spune Ray Kurzweil, uneori noile tehnologii au o viteza de penetrare exponentiala: o tehnologie apare, are o oarecare adoptie pe aici, pe colo, preturile sunt inca mari, insa ulterior, pe masura ce noua tehnologie isi dovedeste avantajele, raspandirea este exploziva.

Contestatarii ar putea insa spune ca Bitcoin-ul a avut destul de mult timp pentru a dovedi daca se incadreaza in inventiile relevante care vor avea o viteza de raspandire exponentiala. Adevarul este insa ca este imposibil de determinat daca acest proces (de crestere exponentiala) a esuat in cazul Bictoinului sau ne aflam inca intr-o etapa initiala. Sunt multi factori pe care i-am putea enumera in categoria piedicilor care au franat adoptia Bitcoinului si nu se stie care dintre ei rezolvandu-se poate debloca starea actuala si produce mult-prezisa trecere la monedele crypto si revolutia sociala pe care aceasta o poate produce. Iata doar cateva dintre aceste posibile piedici enumerate aleator:

  • dificultatea folosirii wallet-urilor:  e posibil pur si simplu ca wallet-urile actuale sa nu fie inca indeajuns de usor de folosit de toata lumea; este clar ca adoptii initiali ai bitcoinului sunt pasionati de tehnologie si pot folosi cu usurinta wallet-urile actuale, fiind familiarizati cu conceptele legate de tranzactionarea bitcoinului si de blockchain; insa pana cand un wallet nu va fi indeajuns de usor de folosit pentru cei care nu stiu nimic despre bitcoin si doar vor sa cumpere si sa il foloseasca pentru plati, este posibil ca utilizarea bitcoinului si a altor monete sa fie inca restransa la un public limitat, pasionat de criptomonede;
  • teama de reglementatori: starea legala a criptomonedelor este inca extrem de variata de la o tara la alta tara si exista o dinamica a acceptarii si a interzicerii acestora care creaza unele retineri investitorilor mai ales a celor institutionali; insa cand Bictoinul va fi la fel de acceptat ca aurul si cand bancile nationale nu doar ca il vor accepta dar poate vor incepe sa faca si rezerve in Bitoin, este evident ca din ce in ce mai multi miliardari vor include Bitcoinul in bascketul lor de diversificare. Vor accepta insa bancile centrale sa isi taie singure creaca? Totul depinde de mama lor (BIS), daca le da semnalul sau nu;
  • lipsa infrastructurii: poate ca wallet-urile sunt deja ok si pote ca reglementarea nu e o problema, sau cel putin nu este peste tot; sa fie oare problema penetrarii faptul ca este totusi destul de dificil pentru un magazin sa integreze plata in bitcoini? Sa fie oare lipsa unor solutii de integrare a platilor choke-point-ul? Lipsa de programatori era o problema chiar inainte de aparitia criptomonedelor, iar in ziua de astazi cand tehnologia evolueaza atat de rapid este evident ca unele idei, chiar daca sunt revolutionare si chiar daca sunt open source, asteapta programatori care sa le duca mai departe; problema e cu atat mai grava cu cat exista o inflatie de criptomonede si de proiecte iar IPO-urile au supt grosul capacitatilor tocmai prin promisiunile financiare extraordinare; un programator care face un wallet poate castiga o suma frumoasa in timp, daca wallet-ul lui este adoptat, daca este apreciat si daca pretul este optim; dar cine sa dea bani pe un wallet cand exista atatea gratuite si cand oricum Bitcoinul are penetrarea pe care o are; insa un programator care este asociat intr-un IPO poate deveni milionar peste noapte

Daca Bitcoin-ul nu a ajuns la zero si inca ramane la valori cu 3 cifre astazi cand folosirea este ilmitata, cand penetrarea este pusa sub semnul intrebarii, cand in multe tari exista riscul interzicerii totale, ne putem imagina ca indiferent de rezolvarea problemelor enumerate mai sus, in cazul unor noi tensiuni pe piesele financiare si a cresterii interestului in Bitcoin ca instrument de pastrare a valorii investitionale, pretul sa explodeze. Este poate doar chestiune de timp pana cand un nou bulgare se va forma si poate este de-ajuns ca 1 din 1000 de miliardari sa investeasca a mia parte in Bitcoin pentru ca pretul sa creasca din nou si sa determine un interes din ce in ce mai sport din partea tuturor, care interes poate duce si la rezolvarea problemelor si la victoria finala.

 

Explozia deficitelor: deraierea controlata de la Euro

Isarescu s-a intalnit cu Dragnea si cu Valcov ca sa ii asigure ca o sa fie baiat cuminte si ca va tine cursul sub control. De mai multe ori, Isarescu a atentionat ca ceva trebuie sa crape la plocoanele oferite de partidul unic boporului: fie cursul, fie dobanzile.

Asta se poate insa intampla doar daca macaroana creditelor este taiata. Care credite? Ale statului, bineinteles: ministere, prefecturi, primarii, companii de stat, toate au nevoie de credite pentru ca programul de guvernare PSD este in esenta un dezmat pe credit.

Cata vreme creditele curg, nimic prea rau nu se poate intampla. Da, poate vor creste dobanzile nitel, pentru ca bancherii sunt lacomi si vor si ei marje de profit direct proportionale cu maririle salariilor la stat sau macar cu inflatia. De la cresterea dobanzilor pana la o criza este insa cale lunga, determinata mai ales de accesul pe pietele financiare internationale.

Ce se intampla in Romania acum, nu este nimic nou in balcani. Grecia a avut parte de un dezmat la cu totul alta scara in anii 2000 cand a aderat la euro. Ungaria a avut parte de el in anii 90 cand tovarasii de-acolo au invitat bancherii austrieci sa cumpere tot ce se putea in schimbul creditarii. Niciodata o tara din est nu va avea puterea sa aiba o strategie economica si o dezvoltare ca la carte, cum invata teoria economica, mai precis sustenabila, cum au de exemplu nemtii sau elvetienii, deoarece daca esticii ar avea populatii care sa gandeasca, vesticii ar emigra ei in est si nu invers.

Bineinteles asta nu iarta cu nimic situatia si daca sminteala trebuie sa vina, vai de cei prin care vine sminteala. Comparativ cu situatia actuala mi se pare interesant o paralela istorica poate putin deplasata, dar as dori sa o subliniez. Stefan cel Mare in relatiile cu marile puteri a ales independenta desi plata unui bir l-ar fi pus pe el personal intr-o situatie mult mai linistita si fara bataie de cap. In loc de zeci de razboaie cu turcii si cu altii, Stefan putea linistit sa plateasca birul si sa ramana conducator – pentru ca puternic si descurcaret in ale politicii era oricum, iar placut poporului se putea face si ca un domnitor “impaciuitor” cu turcii daca s-a putut face din postura de opozant al turcilor. Alegerea lui a fost insa una de strategie, Stefan avea viziunea unei tari independente, puternice si avea viziunea unui popor liber, independent si prosper. Acelasi lucru se intampla in ziua de astazi cu creditul: am putea alege sa nu ne dezvoltam pe credit si sa fim liberi si indepententi, punand boaba langa boaba la o crestere si la o prosperitate a copiilor si stramosilor nostri sau putem sa facem expunere maxima la credit, sa ne aruncam in carduri si in datorii cat cuprinde, lasand problema in spatele copiilor. Romanii de astazi au ales sa lase copiilor problema datoriei, desi la cata volatilitate este in zilele noastre, nu este deloc exclus ca tocmai cand ajung ei la pensie sa vina noi taieri de 25-30% ale pensiilor sau mai mari cum au fost in Grecia.

Ce vreau insa sa zic legat de deraierea de la Euro. Pentru a ne mentine in programul de aderare la euro, trebuie pastrat un deficit acceptabil (3% zic ei). Este clar ca Isarescu (ca si orice angajat al BNR) nu poate fi de acord cu trecerea la EURO insa nu o poate face public. Sa ne gandim putin: actual BNR este stat in stat: profituri, prime si alte de-astea, la discretie. Nimeni nu poate dicta BNR ce salarii poate da, ce prime poate da, pe cine poate angaja etc. Stat in stat la prime, stat in stat la delegatii, la protocoale, la angajari etc. Bineinteles, si din punct de vedere patriotic este logic ca un patriot nu poate fi pentru lepadarea de moneda proprie. Dar nu doar patriotii ci si economistii cu 2 neuroni pot realiza ca nu e un moment prea optim de trecere la o moneda toxica cum este EURO. Dupa mine, daca eu as avea puterea, as face trecerea la dolar: Romania sa nu mai poata tipari moneda si toate preturile, toate salariile sa fie in dolar. E mult mai cinstit si mai corect asa. Economia ar fi mult mai stabila si mai solida daca am trece la dolar.

Pacea facuta de Isarescu cu Dragnea este de fapt o strategie pe termen mediu/lung de deraiere de la EURO. Isarescu isi face treaba (in viziunea lui) tragand semnale de alarme si lasa deficitele sa creasca ca sa nu fie vina lui pentru neaderare. De altfel, daca nu ma insel eu, noi deja cam indeplinisem conditile de trecere dar altele au fost piedicile. Pacat! Speram ca PSD-ul macar sa ramana in istorie cu detronarea regelui neincoronat si de neclintiti al Romaniei care domneste mai mult decat Ceausescu. Sa ne rugam insa in continuare sa le suceasca Dumnezeu mintile si sa se certe intre ei. Macar Isarescu sa pice daca ciuma rosie oricum are un viitor stralucit in RSR. Haosul creativ care va urma detronarii regelui poate fi cenusa din care putem renaste peste 10-20 de ani.

Curs sau dobândă? De ce nu amândouă?

Amenintarea lui Isarescu este ca una din doua trebuie sa crape (la dezastrul produs de PSD): ori cursul, ori dobanzile. L-am criticat de prea multe ori pe Isarescu si in aceasta “saptamana pioasa” [1] ma voi rezuma la a-l face doar un soricel fricos care nu are cohones si ramane blocat in iluzia macrostabilitatii care a fost unul dintre pilonii ancorarii in mediocritate a tarii noastre in ultimii decenii.

Spun ca Isarescu este fricos deoarece in general in toate masurile pe care le ia si in felul cum gestioneaza aceast Titanic care sunt finantele Romaniei, este caracterizat de ceea ce unii amatori si papagali din presa numesc “prudenta”. Altfel spus, statul cu mainile in sus si asteptat ca lucrurile sa se rezolve de la sine, chiar daca asta inseamna frane si piedici puse economiei de piata si / sau hazarduri morale unde nu mai pot abtine sa nu mentionez faimoasele REPO-uri prin care BNR a tinut pe linia de plutire banci falimentare si putrede de credite date aiurea pentru ca unii directori si directorasi sa primeasca bonusuri babane, lucruri care s-au intamplat si prin alte parti lucru care insa nu il scuteste pe Mugurel de acest pacat.

Mai nou, Isarescu a demonstrat frica prin mentinerea dobanzii de referinta la ultima sedinta de miercuri. In ciuda gargarei pe care a tot facut-o atat impotriva guvernarii cat si impotriva bancilor care se ambitioneaza sa nu mareasca dobanzile la depozite si in aceeasi masura dau credite cu nemiluita crescand riscurile, Isarescu nu face ce trebuie si nu actioneaza ci doar “trage semnale”. Altfel spus, face gargara. Mai nou a inceput sa faca gargara intrand in dialog scris cu Dragnea.

Foarte usor BNR ar putea sa puna la punct guvernele, lansand atat cursul cat si dobanzile sa se duca acolo unde piata le cere. Piata ar regla astfel incompetenta guvernarii si tendindele comunistoide ale tovarasilor. Insa BNR prin politica monetara “prudenta” si prin manipularea cursului nu face decat – in ciuda declaratiilor – sa fie un buffer la catastrofele produse de o guvernare anti-capitalista ale caror efecte, multumita BNR & Isarescu se vor vedea cu nitzica intarziere, chiar daca in buna traditie mioridica cu efecte devastatoare, poate chiar mai devastatoare daca piata le-ar corecta in timp si ar fi lasata sa treaga semnalele de alarma cat mai repede, atunci cand prostia are loc. Nu doar ca lumea ar fi mai educata, dar presiunea in sistem nu s-ar acumula.

Criza in sistemul financiar e la fel ca cu cutremurele: se cumuleaza tensiune in scoarta si apoi face poc. Daca ai mici cutremure mai din timp, acestea mai elibereaza din tensiune, daca nu, o sa vedem la “cel mare” care e situatia reala.

Presiunea inflationista nu mai poate fi oprita si BNR greseste crunt punandu-si speranta ca tensiunile la nivel international actuale (razboiul tarifar, caderea bursei, criza obligatiunilor americane) pot face ca urata Romania sa para chiar draguta pentru investitori si sa avem parte de creditare in continuare in ciuda proastei guvernari. Isarescu (poate) crede ca investitorilor nu le pasa ca avem un guvern comunistu care mareste salariile ca sa castige voturi si apoi face credit ca sa le plateasca, si ca mai ales romanii cu bani – corigenti la materia investitii financiare – vor continua in continuare sa finanteze statul neavand alternative. Daca asa stau lucrurile, Isarescu se insala amarnic. Poate ca uratenia noastra este putin acoperita de problemele la nivel global, dar inflatia este un monstru mereu subestimat pe meleaguri mioritice. Intr-o situatie relativ similara in Rusia (ca si in Turcia), bancile centrale ale celor doua state au marit drastic dobanzile reusind cat de cat sa stinga focul si sa stabilizeze real economiile.

Intorcandu-ma la titlu, eu nu vad cum daca premiza este corecta  – guvernarea e dezastruoasa – se poate intampla doar una din cele doua: curs sau dobanzi si cum de nu vor exploda amandoua. Care sa fie mecanismele economice, financiare si care sa fie explicatia acestei iluzii? Sunt de acord ca asa ar vrea Isarescu sa se intampla si ca poate asa spera si guvernantii care cred ca si-asa avem prea putina datorie comparativ cu altii, deci mai putem sa tragem cateva linii de credit. Eu insa estimez ca vom asista la un joc de pase intre curs si dobanzi: azi vom auzi ca ROBORUL creste, maine vom vedea cursul marindu-se si el, poimaine vom auzi bancile inasprind conditiile, raspoimaine din nou cursul si tot asa.

Chiar daca BNR nu a marit dobanda la ultima sedinta, sa stam linistiti: un 0,25 sau 0,5 nu ar fi schimbat mare lucru. Oricum, probabil cand nu o sa aiba de ales, in sedinta de urgenta care va urma exploziei inflatiei si/sau cursului, BNR o sa mareasca dobanda cu doua cifre.

PS: o intrebare interesanta in comisia parlamentara care a interogat BNR ar fi fost: cand s-a intamplat sa creasca cursul si nu dobanzile sau viceversa in istoria post-comunista a Romaniei?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Guvernatorul BNR, răspuns misterios pentru Liviu Dragnea

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

“Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că “BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea”, iar “această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate”. – Ziarul Bursa

1 2 3 4 5 8