Catalonia: va răsturna buturuga mică carul mare?

Carul mare nu este doar Spania. Comparativ cu Catalonia, Spania este mai degrabă un cal mort. Prin căruță eu văd în primul rând UE.

Cu greu putem gândi în ce scenariu oricât de pozitiv și fără tulburări, o rupere de Spania a Cataloniei nu ar da la pământ atât cu Spania cât și cu UE. Cel puțin din punct de vedere financiar.

După cum știm, Spania este unul dintre cei mai mari porcușori alături de Franța și Italia, feriți încă de abator de tanti Merkel, buna gospodină care le aruncă și lor niscavai lături. Băncile din Spania sunt la pământ: niște cadavre spălăcite, îmbălsămate și animate de Draghi, marele magician al monedei unice.

O rupere de Spania pe lângă convulsiile sociale și problemele administrative, ar pune în primul rând problema datoriei: cum să se împartă și cine să ia mai multă? Din start, Catalonia s-ar putea spăla pe mâini neacceptând nicio datorie și ar fi chiar fraieri să accepte. Ei nici nu existau ca stat când Spania făcea acele credite.

Până să discutăm însă problema moștenirii “odioase”, am pune în primul rând întrebarea: Catalonia o să fie sau nu o să fie membră UE?

Iată-ne săriți cu scenariul deja prea departe. Până la discuții cu privire la apartenența sau nu la UE, poate ar fi bine să discutăm puțin de navele cu polițai trimise de Madrid ca să facă ordine și care nu au unde să andocheze deoarece portuarii sunt catalani. Sau poate am putea aminti de amenințarea Madridului că o să le taie curentul în ziua votului. Sau că arestează pe toți oficialii implicați în alegeri.

Meandrele concretului sunt însă plictisitoare și trecem peste războiul civil temporar care poate s-ar produce. Nu este exclus ca dacă se lasă cu măcel, europenii să intervina și “fratele mai mare” să facă pacea, propunând să medieze conflictul. Fratele mai mare (adică UE) din păcate nu are ochi prea buni pentru dezertori și a taxat deja tentativa catalanilor cu excepția turbatului de Junker care nu știe pe ce lume trăiește și la reacțiile pe care le-a produs discursul lui se pare că nimeni nu îl ia oricum în seamă în UE.

Dar să mergem totuși mai departe. O ruptură este greu să se facă în mod pașnic și fără consecințe. Au făcut-o cehii cu slovacii într-un context mult mai favorabil dar diferențele între situații sunt totale.

Haosul care se întrevede la orizont este extrem de periculos pentru UE și poate să o îngroape înainte de Brexit. Vă reamintesc părerile mele cu privire la Brexit, cum că UE nu va permite un Brexit liniștit și va încerca să pedepsească Marea Britanie la maxim. Deși în contextul actual din Germania, nemții nu prea își mai permit să joace poker cu englezii (ca și cum ar fi avut oricum vreo șansă), orice scădere economică putând cauza probleme mari interne și putând pune în genunchi chiar inima (artificială) a UE care crăncăne în prezent din toți țâțânii.

În final punem doar întrebarea: va fi oare destrămarea UE un mare fâs fără consecințe prea dezastruoase, similar impoziei URSS sau pe ultima sută de metri, cezarii nebuni care ne conduc vor da foc Romei într-o ultimă jerftă adusă dracilor pe care îi slujesc?

 

Bum-bum în Europa

Teroriștii sunt foarte exasperați deoarece deși ei se chinuie să facă cât mai mulți morți și chiar se sinucid pentru cauza lor, cetățenii Barcelonei astăzi au postat pe faceboook poze cu pisici și nu poze de pe străzi, prin urmare teroarea nu a fost la cote maxime.

Aceasta comentează la Realitatea TV un “expert” în securitate care în concluzie a spus: “lucrurile nu sunt cum ne-am aștepta”.

Atentatele sunt mană cerească pentru televiziuni și pentru securiști care vor avea bani din ce în ce mai mulți. Totodată, televiziunile au mult de rumegat. Deja subiectul Trump este mult mai diluat și ciocnirile între antifa și militanții din dreapta au fost uitate de presă, cel puțin la noi.

Din zecile de capete vorbitoare care se perindă, niciunul nu pune punctul pe “i”: cu cât mai mulți imigranți, cu atât mai mulți teroriști, deoarece teroriștii sunt musulmani, la fel ca imigranții, teroriștii sunt extremiști, la fel ca o mare parte din imigranți etc. Practic, dacă nu am avea imigranți, nu am prea avea nici teroriști. Însă această idee este interzisă în mass-media controlată deoarece stârnește sentimente “naționaliste” ceea ce nu e bine pentru sistem.

Din această cauză nici pe viitor nu poate să existe nicio soluție. Tentativele de rezolvare nu vor fi decât în direcția întăririi statului polițienesc – evident încercări efemere care nu vor da rezultate.

Veselia idioților

Nu am putea intitula altfel veselia tampa cu care a fost primita victoria lui Macron din Franta in tara noastra, dar nu numai. De francezi nu zicem nimic, sunt un popor in disolutie, oricum. De la Merkel care a declarat “victoria lui Macron, o victorie pentru o Europa Unita” pana la expertii de dat din gura invitati permanent la televiziunile mioritice, toti se bucura aiurea. Bine, Merkel, poate are motive sa se bucure: de acum inainte va conduce si Franta, nu doar Germania – dupa cum a spus-o Le Pen in dezbateri: “Franta va fi condusa de o femeie: fie de Angela Merkel, fie de mine”. Insa romanasii nostri care dau din aripi falfanid si bucurandu-se ca Franta, prietena noastra buna, aliatul nostru de nadejde, nu a cazut in negura nationalismului si a euroscepticismului, ca sa nu repetam invectivele tembele reciclate non-stop cand vine vorba de orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii avantul Euro-Sovietului, nu intelegem de ce se bucura.

Spun ca numai idiotii se pot bucura ca Franta a scapat de Le Pen si Europa a trecut deocamdata de riscul unui Frexit, deoarece cifrele nu pot fi ignorate. Pe cifre, Franta e indatorata pe veci Germaniei, la fel ca Grecia. Voi da doar 3 cifre fara a va plictisi cu analize economice prea complicate:

  1. somaj peste 10%: economia Frantei este in paragina; productia a fugit si fuge in continuare inspre tarile cu mana de lucru ieftina (ex: Renault); francezii au salarii prea mari comparativ cu productivitatea lor si statul cu greu mentine un nivel social cu care francezii sunt obisnuiti; imigrantii sunt doar cireasa de pe tort; cu sau fara imigranti, somajul in Franta este, va fi si va exploda; poate 10% nu pare dezastruos, insa mai rau nu e decat Spania cu 18,75% si Italia cu 11,7%; bineinteles, Grecia conduce in top, fiind o tara in limbo, subjugata finantelor internationale, santajata si intoarsa pe degete cum vor strainii;
  2. datorie galopanta: peste 100% din PIB; numai ca sa plateasca ratele la datorie, Franta ar trebui sa aiba o crestere de minim 1% si totusi nu reuseste nici macar atat; o crestere de  0.8% este sfortarea maxima pe care “hexagonul” o poate scoate, in vremuri in care exporturile Germaniei duduie si ating noi limite, cu mult peste recordurile dinainte de 2008; colac peste pupaza, pe langa rata mare de indatorare, Franta mai are si un ditamai deficit de aproape 1,5% – sub cei 3% din tratat, insa un deficit care nu face decat sa creasca si mai mult si mai alert cresterea procentului de datorie din PIB;
  3. un sistem bancar pe marginea prapastiei; va amintiti zvonurile despre riscul ca Deutsche Bank sa intre infaliment? Am scris si eu 2-3 articole cand a cazut pretul actiunilor sub 10E si viitorul bancii depindea de negocierile cu americanii care le dadusera nemtilor o amenda atat de mare incat daca trebuiau sa o plateasca, era condamnare la faliment. Ei bine, daca Deutsche Bank are in spate toata industria germana (si nu numai industria germana, ci si sprijinul Fed-ului american – mare parte din afacerile DB sunt in SUA), marile banci franceze BNP sau Societe Generale stau mult mai prost. Drept dovada este faptul ca desi Macron a castigat, pretul actiunilor bancilor franceze a scazut luni – contrar asteptarilor.

Iata cum descriu reactii similare din intreaga lume cu privire la victoria lui Macron niste specialisti reali – Viola Risk Advisors – care se ocupa cu banii:

“With the Macron win for President of France, much of the financial media, sell-side research and NSRO ratings world is leaping for joy as if the allies had liberated France in WWII. (sursa)

Sau:

The bottom line is that despite a new leader with high hopes for the French society and economy, it will be many years until its economy can reach the growth rates and size of the major GDP countries of the world including the USA, China, Japan and Germany.

Dar de ce nu ne-am bucura? Chiar daca viitorul Frantei va depinde de acum inainte de decizia bancilor si a nemtilor, care e problema? Care era alternativa? Nebuna aia de LePen, finantata de Putin?

LePen era pentru Franta ce este chirurgul pentru un bolnav de cancer: un rau necesar, un personaj grotesc, intristator, care vrea pur si simplu sa ne taie, sa ne macelareasca. In schimb, precum bolnavii de cancer naivi care alearga la guru si vindecatori “alternativi”, tot asa si francezii au ales un doctor fake la problemele lor.

Principala problema a Frantei este euro: salariile, pensiile si preturile din Franta sunt in euro. Cand Germania produce mult si cand Banca Centrala Europeana urmareste interesul nemtilor: mentinerea unei monede slabe, care sa ajute exporturilor nemtesti, solutia fireasca la aceasta problema ar fi francul: un franc care sa pice cand francezii lenevesc si fac greve si care sa se intareasca cand turistii vin la Paris ca sa ii cheltuiasca. Moneda proprie este pentru economia unei tari precum geamul din masina: cand ne e cald, il dam mai jos putin, daca ne e frig sau e curent, il inchidem. Moneda proprie, permite economiei sa suporte socurile si sa se ajusteze rapid la fluxurile internationale. Moneda unica ajuta doar pe exportatori si ii face dependenti pe restul, care sunt folositi doar ca forta de munca si ca piata de desfacere.

Franta de maine va fi Grecia de astazi. Idiotii se veselesc aiurea.