Istoria mai putin cunoscuta a zilei de 8 Martie

Nu doar istoria zilei de 8 Martie este putin cunoscuta de romani dar chiar si istoria zilei de 1 Decembrie, iar un procent mic dar puternic de romani au probleme chiar in a diferentia Pastele de Craciun [1], incurcand si amestecand semnificatiile.

Problema necunoasterii istoriei acestei zile ar fi usor rezolvata daca nu ar exista wikifobia, avand in vedere ca informatia cuprinsa aici [2], desi evident partinitoare, deseori este un punct de pornire util in a ne face o idee.

Pe scurt, ce trebuie sa retinem din aceasta istorie este ca 8 Martie este in esenta o sarbatoare comunista. De asemenea, de 8 Martie, tovarasele din Sankt Petersburg (ulterior Leningrad) au declansat revolutia bolsevica, cerand incetarea razboiului, incetarea rationarii alimentelor si sfarsitul tarismului. Ce a urmat … stim. Nu voi intelege niciodata cum oamenii pot sarbatori inceperea unei etape sangeroase din istoria omenirii care a durat aproape un secol si ale carei dezastruoase consecinte sunt mai grave decat toate razboaiele omenirii la un loc. In puscariile comuniste au murit de-a lungul anilor zeci de milioane de oameni iar foametea si bolile au distrus de asemenea zeci de milioane.

Femeile au fost folosite mereu ca masa manipulatoare de inginerii sociali ai lumii. Dar nu doar femeile, ci toate clasele defavorizate de-a lungul timpului au fost folosite ca mase manipulatoare de cei puternici si de inginerii sociali pentru a controla popoarele si pentru a-si desfasura planurile malefice complexe de reformatare a societatii. Un exemplu de alta clasa sociala folosita ar fi homosexualii pentru ale caror “drepturi” este introdusa in societatile asa-zis democratice de astazi cenzura, fara ca popoarele iubitoare de libertate ale vestului sa scoata un cuvant, ba chiar bat din palme si considera aceasta un progres, nerealizand ce se afla la capatul tunelului. Sub stindardul drepturilor femeilor in SUA, s-a ajuns in situatia absurda in care patronii nu mai angajaza femei de frica sa nu fie acuzati de hartuire, orice cuvant si orice gest putand fi etichetat ca abuz si legea permitand ipotetic acuzatii nefondate si fara nicio acoperire. Daca din intamplare doua femei de la acelasi loc de munca se vorbesc si decid sa il distruga pe patron, il acuza ambele de hartuire sexuala si astfel au un caz si mai puternic, acuzatiile putand duce pana la falimentul unei companii. Pentru a rezolva aceasta problema (frica patronilor de a angaja femei), decidentii din SUA s-au gandit sa oblige firmele sa aiba un procent egal de barbati si femei angajate (in ciuda lipsei de rationament) si s-au produs dezechilibre si mai mari. Care companii aeriene ar mai functiona daca ar fi obligate sa angajeze un numar egal de femei si barbati piloti?

Dar sa nu ne ducem la problemele vestului ca avem si noi pe-ale noastre. De exemplu, avem o premiera in istoria femeilor de renume din Romania. Dupa femeia conducatoare rea si manipulatoare, avem in sfarsit femeia buna, comunicatoare, blanda si respectuoasa, care duce carmele tarii pe noi culmi ale socialismului. Evident, in realitate, tovarasa Dancila a umilit imaginea femeii romane poate chiar mai mult decat a facut-o tovarasa Elena pentru ca macar Elena reusa sa proiecteze impresia ca ea il manipuleaza pe Nicusor, nu invers ca la noi unde Viorica este pentru toata lumea o papusa vorbareata controlata de tovarasul Dragnea, este un minuscul instrument folosit pentru controlul puterii si pentru fuga de parnaie. Dancila a ratat sansa sa realizeze ceva pe cont propriu, pentru calitatile si abilitatile ei, altele decat a fi sluga lui Dragnea.

Dar nu doar femeia in politica este vinovata pentru dezastrul in care se afla Romania astazi. Nu stiu prea exact dar sunt sigur ca majoritatea votantilor sunt femei si un bun procent dintre barbati merg la vot trasi de femei. Rezultatul il vedem.

Este de neinteles cum de femeile din Romania, mai ales cele in varsta si votante cu PSD-ul, nu realizeaza ca din cauza comunismului le fug copiii in strainatati si din cauza celor care ne conduc avem dezastrul din spitale, avem maririle de preturi, avem hotia si toate celelalte.

Poate o explicatie ar fi faptul ca desi poate inteleg, femeile stau mai mult la televizor si sunt astfel mai mult supuse manipularii. Femeia oricat de increzatoare in fortele proprii s-ar crede si oricat de puternica intuitie ar avea, este in primul rand mai emotiva si mai influentabila, avand in criteriile de evaluare mai putina orientare inspre realitati concrete, tangibile si mai multa inclinare inspre visare si potential si mult mai multa predispozitie la frici si la angoase. Ori televiziunea cu asta se ocupa: cu sucitul mintilor. Si mijloacele prin care o face este tocmai manipularea emotionala, sucitul butoanelor pentru cresterea afinitatilor catre unii sau pentru ostracizarea altora.

In final fac o predictie: cat timp o sa avem un procent mai mare de oameni care se uita la televizor decat la Youtube in Romania, bine nu o sa fie.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Ce sarbatorim de Craciun? – Vax Populi

[2] International Women’s Day

Este Soros interesat doar de principii?

Intr-un interviu la Digi24, expertul in geopolitica si afaceri internationale Mircea Cartarescu a opinat ca Soros nu se implica personal in afacerile unor tari, ci Soros este interesat numai de niste principii (in subinteles, principii bune).

Nu stim ce ziare citeste Cartarescu si de unde isi extrage informatiile, dar pare un om care traieste intr-o bubble world, mai precis intr-o fluffy bubble world. Cel putin prin prisma impresiei extraordinare pe care o are cu privire la Soros (dar si din alte motive) care probabil ar rade de s-ar da pe spate daca l-ar auzi pe Cartaflescu.

Sa incepem oare cu lovitura data asupra lirei sterline de care probabil si cel mai dezinformat om a auzit? Desi destul de cunoscut acest eveniment, consecintele lui asupra unui intreg popor sunt mai putin intelese. Pe scurt in anii 1992, inca nu exista Euro si toate statele foloseau un mecanism de schimb valutar denumit  European Exchange Rate Mechanism si folosit inca din 1979, care limita fluctuatia ratelor de schimb intr-o marja maximala (cam ce face Isarescu cu leul). Nu am inteles prea precis acest mecanism, fiind deja istorie si nu il pot explica prea bine. Cert este ca exista o marja de speculatie pe piata forex dar tarile participante trebuiau sa convearga in politicile monetare, altfel spus sa aiba o rata a dobanzii cat de cat legata de performanta economica a tarii si care sa reflecte niste realitati. Altfel spus, sa nu existe tensiuni pe o moneda anume. Marea Britanie a intrat in mecanism in anii 90, cand deja incepuse sa aiba succes neoliberalismul lui Margaret Theatcher si lira era pe cai mari, insa guvernatorul bancii centrale nu corelase prea bine dobanda cu cursul de schimb si cu inflatia.

Lucrurile erau cunoscute de toata lumea, asa cum acum toata lumea la noi stie ca leul mult mai puternic decat economia romaneasca, dar nimeni nu are curajul sa se puna cu Isarescu deoarece BNR are rezerva mare si poate sa contracareze orice speculatie (pana la o anumita suma).

Si pe-atunci in acest mecanism, ca si acum la noi, bancile centrale jucau rolul sa cumpere sau sa vanda moneda pentru a mentine acea rata de variatie – asa cum face acum Isarescu.

Soros insa a pariat 10 miliarde de dolari si a vandut lira, producand un trend si luptandu-se de facto cu Banca Centrala a Marii Britanii, pe care in cele din urma a invins-o, oarecum fara fair play, atragand alaturi de el si alti speculatori. In cele din urma, banca nu a putut sustine lira in limitele angajate si Soros a castigat aproximativ un miliard de dolari din acest mega-pariu. Ziua aceea a ramas in instorie denumita “joia neagra” prin efectele asupra britanicilor. Capitalism, liberalism, ar putea spune tovarasul Carty? Banul nu are culoare am putea zice. Cine ar putea rezista tentatiei sa castige un miliard de dolari, chiar daca in spatele acestei miscari, milioane de oameni ar fi afectati prin marirea ratelor, cresterea preturilor, intrarea in recesiune, falimentul firmelor la care lucrau etc? Cum ar fi afectati? Imaginati-va cum ar fi sa creasca peste noapte la noi leul de la 4.5 la 5.5. Va imaginati ce suflet are acel om care sta doar in puterea lui sa determine sau nu o asemenea criza? Am uitat sa mentionez: Soros putea sa parieze impotriva lirei si mai putini bani si oricum ar fi castigat. Insa el a impins la maxim pariul, din lacomie si poate si din rautate.

Dar Soros nu are mainile patate doar cu aceasta joie neagra ci cu mult mai multe crize similare, in intreaga lume. Banul nu a avut culoare in viata lui Soros chiar daca a participat si a profitat de crize in intreaga lume.  Iata ce spunea Paul Krugman in 1999:

Nobody who has read a business magazine in the last few years can be unaware that these days there really are investors who not only move money in anticipation of a currency crisis, but actually do their best to trigger that crisis for fun and profit. These new actors on the scene do not yet have a standard name; my proposed term is ‘Soroi’. (sursa)

Este oare si Krugman un rusofil necunoscator care se ia de dusmanul “inventat” Soros, cum zice Carty? Minte idioata si tembela, care vorbeste aiurea si dezinformat total si emaneaza opinii doar din capul lui plin de putoare cu iz de romantism! Saracul Soros, atat de victimizat este el, incat are nevoie sa fie aparat de candidatul la Premiul Nobel pentru Literatura din Romania …

Evit sa intru in enumerarea tarilor in care Soros a pus paie pe foc si in care s-a implicat activ si personal si nu doar prin emanarea de principii, ci punand mana pe telefoane, platind mercenari sa activeze direct si sa organizeze masinatiuni, mergand unde se poate chiar la fata locului ca sa urmareasca organizarea. Sunt prea multe si internetul este plin.

Tembelul de Cartarescu este captiv intr-o stare mentala naiva in care toti balaurii sunt lansati de catre Putin si similar altor idioti de pe la noi, nu pot gandi decat in doua registre: vest vs est. Adica UE vs Putin si cum Dragnea este impotriva lui Soros iar Soros este pro UE, inseamna ca Soros este evident un om bun si care nu are nicio vina pentru subminarea democratiei si atacul asupra libertatii (paradoxal pentru un supravietuitor al holocausului, nu-i asa?) Mintea lui Cartarescu nu poate pur si simplu procesa ca si Dragnea si Soros pot fi rai in acelasi timp. Este imposibil.

Adevarata imagine a lui Soros este a unui om care are mai multi bani decat poate sa ii numere si decat poate cheltui. Omul de rand cu greu poate intelege mentalul unui miliardar, unui om care are atatia bani incat a trecut de punctul in care isi cumpara o masina in fiecare zi, isi cumpara o casa in fiecare saptamana sau face afaceri la cel mai intalt nivel. Acesti oameni, care oricum nu ajungeau miliardari daca aveau cat de cat o umbra de umanitate in ei pentru ca si-ar fi donat miliardele la saraci si la cei aflati in nevoi, isi doresc fie putere nelimitata fie notorietate. Unii isi doresc ambele. Soros are insa ceva mai mult: se crede dumnezeu, dar un dumnezeu care nu respecta libertatea mojicilor de sub el ci vrea sa le faca el bine. El stie cum e mai bine: e mai bine ca britanicii sa fie in UE, e mai bine ca americanii sa nu il voteze pe Trump, e mai bine ca oamenii sa nu mai poata vorbi liber pe retelele sociale etc.

Ce alta definitie are un tiran decat aceea de un om puternic, fara scrupule, fara respect pentru nimeni si nimic, cu idei fixe si clare si cu un plan obsesiv de a le pune in aplicare?

Catalonia: va răsturna buturuga mică carul mare?

Carul mare nu este doar Spania. Comparativ cu Catalonia, Spania este mai degrabă un cal mort. Prin căruță eu văd în primul rând UE.

Cu greu putem gândi în ce scenariu oricât de pozitiv și fără tulburări, o rupere de Spania a Cataloniei nu ar da la pământ atât cu Spania cât și cu UE. Cel puțin din punct de vedere financiar.

După cum știm, Spania este unul dintre cei mai mari porcușori alături de Franța și Italia, feriți încă de abator de tanti Merkel, buna gospodină care le aruncă și lor niscavai lături. Băncile din Spania sunt la pământ: niște cadavre spălăcite, îmbălsămate și animate de Draghi, marele magician al monedei unice.

O rupere de Spania pe lângă convulsiile sociale și problemele administrative, ar pune în primul rând problema datoriei: cum să se împartă și cine să ia mai multă? Din start, Catalonia s-ar putea spăla pe mâini neacceptând nicio datorie și ar fi chiar fraieri să accepte. Ei nici nu existau ca stat când Spania făcea acele credite.

Până să discutăm însă problema moștenirii “odioase”, am pune în primul rând întrebarea: Catalonia o să fie sau nu o să fie membră UE?

Iată-ne săriți cu scenariul deja prea departe. Până la discuții cu privire la apartenența sau nu la UE, poate ar fi bine să discutăm puțin de navele cu polițai trimise de Madrid ca să facă ordine și care nu au unde să andocheze deoarece portuarii sunt catalani. Sau poate am putea aminti de amenințarea Madridului că o să le taie curentul în ziua votului. Sau că arestează pe toți oficialii implicați în alegeri.

Meandrele concretului sunt însă plictisitoare și trecem peste războiul civil temporar care poate s-ar produce. Nu este exclus ca dacă se lasă cu măcel, europenii să intervina și “fratele mai mare” să facă pacea, propunând să medieze conflictul. Fratele mai mare (adică UE) din păcate nu are ochi prea buni pentru dezertori și a taxat deja tentativa catalanilor cu excepția turbatului de Junker care nu știe pe ce lume trăiește și la reacțiile pe care le-a produs discursul lui se pare că nimeni nu îl ia oricum în seamă în UE.

Dar să mergem totuși mai departe. O ruptură este greu să se facă în mod pașnic și fără consecințe. Au făcut-o cehii cu slovacii într-un context mult mai favorabil dar diferențele între situații sunt totale.

Haosul care se întrevede la orizont este extrem de periculos pentru UE și poate să o îngroape înainte de Brexit. Vă reamintesc părerile mele cu privire la Brexit, cum că UE nu va permite un Brexit liniștit și va încerca să pedepsească Marea Britanie la maxim. Deși în contextul actual din Germania, nemții nu prea își mai permit să joace poker cu englezii (ca și cum ar fi avut oricum vreo șansă), orice scădere economică putând cauza probleme mari interne și putând pune în genunchi chiar inima (artificială) a UE care crăncăne în prezent din toți țâțânii.

În final punem doar întrebarea: va fi oare destrămarea UE un mare fâs fără consecințe prea dezastruoase, similar impoziei URSS sau pe ultima sută de metri, cezarii nebuni care ne conduc vor da foc Romei într-o ultimă jerftă adusă dracilor pe care îi slujesc?

 

Bum-bum în Europa

Teroriștii sunt foarte exasperați deoarece deși ei se chinuie să facă cât mai mulți morți și chiar se sinucid pentru cauza lor, cetățenii Barcelonei astăzi au postat pe faceboook poze cu pisici și nu poze de pe străzi, prin urmare teroarea nu a fost la cote maxime.

Aceasta comentează la Realitatea TV un “expert” în securitate care în concluzie a spus: “lucrurile nu sunt cum ne-am aștepta”.

Atentatele sunt mană cerească pentru televiziuni și pentru securiști care vor avea bani din ce în ce mai mulți. Totodată, televiziunile au mult de rumegat. Deja subiectul Trump este mult mai diluat și ciocnirile între antifa și militanții din dreapta au fost uitate de presă, cel puțin la noi.

Din zecile de capete vorbitoare care se perindă, niciunul nu pune punctul pe “i”: cu cât mai mulți imigranți, cu atât mai mulți teroriști, deoarece teroriștii sunt musulmani, la fel ca imigranții, teroriștii sunt extremiști, la fel ca o mare parte din imigranți etc. Practic, dacă nu am avea imigranți, nu am prea avea nici teroriști. Însă această idee este interzisă în mass-media controlată deoarece stârnește sentimente “naționaliste” ceea ce nu e bine pentru sistem.

Din această cauză nici pe viitor nu poate să existe nicio soluție. Tentativele de rezolvare nu vor fi decât în direcția întăririi statului polițienesc – evident încercări efemere care nu vor da rezultate.

Veselia idioților

Nu am putea intitula altfel veselia tampa cu care a fost primita victoria lui Macron din Franta in tara noastra, dar nu numai. De francezi nu zicem nimic, sunt un popor in disolutie, oricum. De la Merkel care a declarat “victoria lui Macron, o victorie pentru o Europa Unita” pana la expertii de dat din gura invitati permanent la televiziunile mioritice, toti se bucura aiurea. Bine, Merkel, poate are motive sa se bucure: de acum inainte va conduce si Franta, nu doar Germania – dupa cum a spus-o Le Pen in dezbateri: “Franta va fi condusa de o femeie: fie de Angela Merkel, fie de mine”. Insa romanasii nostri care dau din aripi falfanid si bucurandu-se ca Franta, prietena noastra buna, aliatul nostru de nadejde, nu a cazut in negura nationalismului si a euroscepticismului, ca sa nu repetam invectivele tembele reciclate non-stop cand vine vorba de orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii avantul Euro-Sovietului, nu intelegem de ce se bucura.

Spun ca numai idiotii se pot bucura ca Franta a scapat de Le Pen si Europa a trecut deocamdata de riscul unui Frexit, deoarece cifrele nu pot fi ignorate. Pe cifre, Franta e indatorata pe veci Germaniei, la fel ca Grecia. Voi da doar 3 cifre fara a va plictisi cu analize economice prea complicate:

  1. somaj peste 10%: economia Frantei este in paragina; productia a fugit si fuge in continuare inspre tarile cu mana de lucru ieftina (ex: Renault); francezii au salarii prea mari comparativ cu productivitatea lor si statul cu greu mentine un nivel social cu care francezii sunt obisnuiti; imigrantii sunt doar cireasa de pe tort; cu sau fara imigranti, somajul in Franta este, va fi si va exploda; poate 10% nu pare dezastruos, insa mai rau nu e decat Spania cu 18,75% si Italia cu 11,7%; bineinteles, Grecia conduce in top, fiind o tara in limbo, subjugata finantelor internationale, santajata si intoarsa pe degete cum vor strainii;
  2. datorie galopanta: peste 100% din PIB; numai ca sa plateasca ratele la datorie, Franta ar trebui sa aiba o crestere de minim 1% si totusi nu reuseste nici macar atat; o crestere de  0.8% este sfortarea maxima pe care “hexagonul” o poate scoate, in vremuri in care exporturile Germaniei duduie si ating noi limite, cu mult peste recordurile dinainte de 2008; colac peste pupaza, pe langa rata mare de indatorare, Franta mai are si un ditamai deficit de aproape 1,5% – sub cei 3% din tratat, insa un deficit care nu face decat sa creasca si mai mult si mai alert cresterea procentului de datorie din PIB;
  3. un sistem bancar pe marginea prapastiei; va amintiti zvonurile despre riscul ca Deutsche Bank sa intre infaliment? Am scris si eu 2-3 articole cand a cazut pretul actiunilor sub 10E si viitorul bancii depindea de negocierile cu americanii care le dadusera nemtilor o amenda atat de mare incat daca trebuiau sa o plateasca, era condamnare la faliment. Ei bine, daca Deutsche Bank are in spate toata industria germana (si nu numai industria germana, ci si sprijinul Fed-ului american – mare parte din afacerile DB sunt in SUA), marile banci franceze BNP sau Societe Generale stau mult mai prost. Drept dovada este faptul ca desi Macron a castigat, pretul actiunilor bancilor franceze a scazut luni – contrar asteptarilor.

Iata cum descriu reactii similare din intreaga lume cu privire la victoria lui Macron niste specialisti reali – Viola Risk Advisors – care se ocupa cu banii:

“With the Macron win for President of France, much of the financial media, sell-side research and NSRO ratings world is leaping for joy as if the allies had liberated France in WWII. (sursa)

Sau:

The bottom line is that despite a new leader with high hopes for the French society and economy, it will be many years until its economy can reach the growth rates and size of the major GDP countries of the world including the USA, China, Japan and Germany.

Dar de ce nu ne-am bucura? Chiar daca viitorul Frantei va depinde de acum inainte de decizia bancilor si a nemtilor, care e problema? Care era alternativa? Nebuna aia de LePen, finantata de Putin?

LePen era pentru Franta ce este chirurgul pentru un bolnav de cancer: un rau necesar, un personaj grotesc, intristator, care vrea pur si simplu sa ne taie, sa ne macelareasca. In schimb, precum bolnavii de cancer naivi care alearga la guru si vindecatori “alternativi”, tot asa si francezii au ales un doctor fake la problemele lor.

Principala problema a Frantei este euro: salariile, pensiile si preturile din Franta sunt in euro. Cand Germania produce mult si cand Banca Centrala Europeana urmareste interesul nemtilor: mentinerea unei monede slabe, care sa ajute exporturilor nemtesti, solutia fireasca la aceasta problema ar fi francul: un franc care sa pice cand francezii lenevesc si fac greve si care sa se intareasca cand turistii vin la Paris ca sa ii cheltuiasca. Moneda proprie este pentru economia unei tari precum geamul din masina: cand ne e cald, il dam mai jos putin, daca ne e frig sau e curent, il inchidem. Moneda proprie, permite economiei sa suporte socurile si sa se ajusteze rapid la fluxurile internationale. Moneda unica ajuta doar pe exportatori si ii face dependenti pe restul, care sunt folositi doar ca forta de munca si ca piata de desfacere.

Franta de maine va fi Grecia de astazi. Idiotii se veselesc aiurea.