CBDC-urile şi canarul din mină + o paralelă cu filmul The Congress

O să încep cu partea uşoară. Vă recomand să vizionaţi The Congress (2013) cu Robin Wright pe care personal o cunosc din rolul din House of Cards unde o joacă pe Hillary Clinton. Pentru cei care au văzut serialul dar nu înţeleg legătura cu familia Clinton, le recomand să caute biografia lui Bill şi de asemenea, să caute pe google “Clinton body count” care este o conspiraţie similară conspiraţiei covid. Pe scurt, în The Congress actriţa îşi vinde imaginea şi semnează cu studiourile de producţie un contract prin care aceştia vor putea folosi timp de 20 de ani imaginea ei (folosind inteligenţa artificială) între timp ea având interzis să facă orice altceva legat de cinema / video. Filmul a prevăzut destul de interesant unele evoluţii. Acum 10 de ani a prevăzut de exemplu ce se întâmplă acum – vedeţi greva artiştilor de la HollyWood. Evident că realitatea bate mereu filmul, dar în ciuda switch-ului pe animaţie care are loc cam pe la jumătatea filmului şi a ethosului general prea melancolic şi mai puţin SFish, pe final există un alt switch extrem de interesat despre care nu mai zic nimic pentru a nu arunca cu spoilere aiurea. Dacă partea cu scanarea actorilor şi băgarea lor la naftalină este ok, partea cu apariţia unor noi droguri care transformă masiv omenirea şi duc la un split între realitate şi virtual este mai mult decât spooky. Şi cumva, deja există dacă ne uităm în SUA. Nu mai zic nimic despre film decât că are aceste 2-3 profeţii, una legată de cinema (inteligenţa artificială, scanarea actorilor), alta legată de iadul virdual şi altul de iadul în care va ajunge şi realitatea materială în urma acestui “progres” tehnologic care va permite “fericirea” digitală. Despre CBDC-uri am scris destul de puţin deşi sunt un topic poate mai fierbinte ca războiul şi cu siguranţă mai fierbinte ca virusul care în 2-3 ani s-a fumat, dar CBDC-uril sunt viitorul, din păcate, vrem nu vrem. Iată aici un articol introductiv. Nu am scris din două motive: 1) sunt Work In Progress şi prin urmare, aşa cum cu virusul, carantina era o treabă, dar vaccinarea periodică cu explozia excesului de mortalitate e altă treabă şi mai degrabă despre asta trebuia să discut, tot aşa şi acum, degeaba discutăm despre faptul că vor să ne controleze prin CBDC-uri deoarece partea nasoală e că Antihrist ne va pune să ne lepădăm de Hristos, altfel ne va tăia CBDC-urile dacă nu o facem. Şi despre asta, am tot vorbit. Iar motivul al 2-lea pentru care nu am vorbit este deoarece nu sunt la curent şi nu urmăresc subiectul. Recunosc că sunt prea slab pentru a putea să mă expun la atâta negativitate şi cumva încerc mai degrabă să fac ce pot cu ce am, acum şi aici, deoarece dacă ne luăm după semnale, trenduri, ştiri şi anunţuri, putem cădea în deznădeje. Deşi la nivel naţional rezistenţa ar fi posibilă şi cu siguranţă vor mai exista oaze de ţări care se vor alinia parţial sau

Read more

Simbolistica Squid Games

Disclaimer – acest articol poate conține spoilere! Un prim nivel al interpretării ar fi – vezi Doamne – critică la adresa sistemului capitalist. Capitalismul este precum un joc cu regulile dinainte stabilite în care ești captiv și nu poți evada și – ceea ce este și mai șocant – este că pentru a supraviețui trebuie să calci peste cadavre. Un al doilea nivel necesită puțină înclinație spre conspirații și mai ales dacă luăm în calculul analizei și contextul temporal în care a fost lansat acest show, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva ni se spune cine suntem noi și miliardarii ne arată cine face regulile și de ce schimbarea acestora este aproape imposibilă. În cea din urmă interpretare lumea ar fi pușcăria administrată de miliardari și ei – din plictis – fac mereu noi și noi jocuri prin care caută să găsească o nouă distracție care să îi scoată din monotonia vieții de miliardar care poate face orice. Joc cu joc, ne arată ce ne așteaptă. Stârnirea jucătorilor unul împotriva altuia, stimularea diviziunii, este tehnica folosită de Soros pe care a și recunoscut-o. În multe țări Soros finanțează ambele tabere într-o dispută pentru a putea lucra în spate mai detașat și pentru a putea progresa o agendă în timp ce energiile reacționare ale boporului sunt consumate în conflicte fraticide irelevante. Cam cum e acum cu vaccinul, ne certăm unii cu alții deși cam toți vedem că se coace o dictatură și că ne strâng cu ușa prin inflație și “green deal”. Deși în film jocul este cumva o antrepriză privată, aiurea pe o insulă, dedicată unui număr mic de participanți și lumea nu are altă legătură cu jocul există totuși un catch. Lumea va ajunge inevitabil la joc, se va transforma în joc. De ce? Deoarece oricum cei care sunt eliberați din joc ajung înapoi, prin propria alegere. Singura diferență o face nivelul de suferință pe care îl pot tolera. Jucătorii sunt selectați într-un mod aparte: un “recrutor” vânează (nu la întâmplare) oameni aflați la ananghie financiară și îi testează cât de mult rezistă la suferință, sau mai bine zis cât efort și strâns de dinți sunt dispuși să ducă pentru a câștiga bani. Acesta este prototipul șoarecelui ancorat în sistem în lumea reală și în lumea din film. Plin de datorii, chiar dacă are un statut de invidiat de unii, va ajunge mai devreme sau mai târziu să nu mai poată face față ratelor și să dea din colț în colț. Deci jocul este doar un atractor al lumii, o gaură neagră care îi va cuprinde pe toți. Lumea jocului este lumea reală și de aceea varianta secundă de interpretare mie mi se pare mai corectă. Adică, filmul se poate încadra ușor în categoria creațiilor programatice, care ne arată și ne pregătesc pentru ce urmează. Joc după joc, rapel după rapel, dacă nu respectăm regulile, vom fi eliminați. În rest, mai sunt câteva lucruri de zis, dar mă opresc aici. Interpretat religios, Squid Games este de

Read more

Shtisel – cinematografia nu a murit

Netflixul nu are un sistem prea bun de recomandari si nu ofera niciun tool de selectie cat de cat utila. Pana si gruparea pe categorii personal mi s-a parut total inutila prin faptul ca nu exista niciun criteriu de calitate, nici macar rating-ul userilor. Nu imi explic de ce o companie atat de puternica si aflata pe val nu poate sa faca o interfata cat de cat prietenoasa, utila, facila si la indemana pentru utilizatori. Nu mai zic de sistemul de recomandari pe baza de filme care ti-au placut care este vax. Imi vine sa rad uneori cand aud afoni in ale inteligentei artificiale ca dau ca exempl de IA sistemul de recomandare al Netflixului care nici macar nu te intreaba varsta sau sexul ca sa faca cat de cat o personalizare. De Shtisel eu am dat total intamplator, dupa ce am vazut Unorthodox – un miniserial cu 4 episoade. Dupa vizionare, am cautat cateva articole despre film, printre care si acest articol in care se amintea de Shtisel. Nefiind interesat de topic, am zis totusi sa vad ce zice IMDB care prin sistemul de rating ajuta macar la o filtrare grosiera. Nota de 8.7 m-a convins sa dau o sansa Shtisel-ului. Shtisel este de nota 10 din aproape toate punctele de vedere. In primul rand, daca ar fi sa spun in doua vorbe despre ce este Shtisel, desi daca as zice despre familie nu este gresit, eu as raspunde despre viata. Serialul este unic dupa parerea mea din multe puncte de vedere. Si amploarea temelor abordate dar si intensitatea si suspansul mentinut sunt la superlativ si nu stiu sa existe un serial cu care Shtisel sa se poata compara macare de-aproape. M-ar tenta sa fac o enumerare a temelor dar mi-e teama de orice spoiler cat de mic si doresc prin acest mic semnal doar sa starnesc interesul celor care dau doi bani pe cuvintele mele. In continuarea argumentarii recomandarii doresc sa subliniez si productia care este excelenta. Productia a crescut foarte mult in ultimul timp, semn ca sunt bani grei in domeniu. Dar poate fi doar perceptia mea, pentru ca vad doar varful iceberg-ului. Insa in cazul Shtisel filmarea, sunetul, scenele sunt totul la superlativ. Personal, fiind foarte sensibil la abuzuri tehnice, cum ar fi accelerarea tempoului in incercarea de pregatire a privitorului pentru un moment tensionat, probabil in cazul Shtisel ce mi-a placut cel mai mult este tocmai naturaletea si firescul care nu sunt insa insotite de plictis sau uzura ci din contra, cursul povestii este antrenant cap-coada, nu exista nimic de umplutura si nicio scena fara sens. Cu privire la aspectul religios, in ciuda cadrului ultraortodox, accentul nu se pune deloc pe religie ci cumva pedagogia care nu lipseste deloc, ba chiar este abundenta se face intr-un fir paralel cu povestea si total neagresiv, lasand libertatea fiecaruia sa extraga ceea ce voieste. Astept cu nerabdare o eventuala analiza a lui Jonathan Peageau, expert in analiza simbolistica, desi a marturisit ca nu prea are timp de filme,

Read more

Profeții omului modern – pedofili și violatori

Daca Weinstein imi era un nume necunoscut si despre care nici acum nu stiu prea multe (nu pot numi de exemplu un film produs de studioul lui), iesirea la iveala a lui Kevin Spacey m-a scuturat putin facand sa regret si mai mult ca mi-am pierdut timpul cu House of Cards. Nu-mi explic de ce m-a atras acest serial, asa cum nu-mi explic nici de ce m-a atras Breaking Bad. Raul are o atractie, poate este cea mai sumara explicatie si asta e de-ajuns. In esenta, actorii si regizorii filmelor sunt profetii nostri: ei sunt cei la care ne holbam, ei sunt cei pe care incercam sa ii imitam sau sa ne comportam ca ei, de la ei invatam cum sa fii “cool” si altele. A fi politician in ziua de astazi si a privi House of Cards, nu te poate lasa rece. Trebuie sa ai o personalitate puternica si un caracter de piatra ca sa nu incerci sa “furi” si tu ceva lectii. Desi in paranteza fiind spus, americanii au de luat lectii de la noi la acest capitol. Mare parte din cultura si din aspiratiile omului contemporan sunt formate prin cinema. TV-ul are si el rolul lui dar imersia cea mai profunda in virtual, pe langa jocurile pe calculator, o are de departe cinemaul. Vrem, nu vrem, aceasta este realitatea. Da, scoala poate are un impact, da, poate parintii mai pot face si ei ceva si evident ca Facebook-ul are si el grija sa “puna umarul” la formatarea creierului tinerilor de astazi. Dar nu doar a tinerilor. In rau sau in bine. Insa cinema-ul este de departe sursa de eroi (rai sau buni), sursa de povesti si matricea universala care apasa pe capul omului modern oriunde s-ar afla el si orice limba ar vorbi. Si vedem zilele acestea – daca mai era nevoie – cine sunt cei care fac matrița, ce au ei in cap, ce viata au ei, ce valori respecta (sau nu). Cu privire la Kevin Spacey, multi au apreciat cat de bine a intrat in personaj in House of Cards. Acum, cei care credeau ca este doar un actor bun care incearca sa redea niste realitati ale politicii americane, realizeaza de fapt de ce isi intrase el atat de bine in rol. Pare redundant si oricum lipsit de importanta sa tragi semnale de alarma cu privire la gunoiul mediatic in ziua de astazi. E ca si cum ai spune unor oameni care se zbat sa iasa dintr-o mlastina, “vedeti ca v-ati udat pe haine”, cand oricum problema principala nu e atat namolul si apa, cat supravietuirea. Supravietuirea sufleteasca este evident compromisa si misiune imposibila in ziua de astazi incat in aceasta privinta nu putem spune decat “cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. Dar asta nu inseamna ca trebuie renuntat la lupta si ca nu putem face nimic. Auto-educatia, auto-cenzura si atentia sporita cu privire la ce consumam, mici sau mari fiind, in ziua de astazi trebuie sa devina la fel de importanta ca

Read more

Rogue One – mai tare ca Razboiul Stelelor

Nu am fost un fan al Razboiul Stelelor desi evident ca le-am vazut pe toate, inclusiv pe ultimul. Rogue One este o poveste simpla, cursiva, care nu pune nici un fel de probleme celor care nu sunt familiarizati cu universul Star Wars. Nu am multe de zis, decat ca am fost placut surprins de unele aspecte ale filmului care il diferentiaza de ulimele trenduri din cinema: complexitatea exagerata, imbarligarea timeline-ului prin oferirea de flash-back-uri cu cookies in ele, aspecte obturate fie prin personaje duplicitare, fie prin intrepatrunderi de planuri etc. Asadar, din punct de vedere al scenariului, povestea este extrem de simpla. Din acest punct de vedere, faptul ca au reusit sa realizeze un film atat de bun, pe care nu regreti ca l-ai vazut pe o poveste simpla, este de apreciat. Dinamica actiunii este de asemenea una moderata si care nici nu te oboseste cu prea mult, nici nu te plictiseste cu pauze prea plicticoase fie umplute cu dialoguri, fie cu pastile sentimentale. Ba chiar, as indrazni sa merg pana a spune ca pana si componenta emotionala a filmului este una bine conturata pe lupta intre bine si rau, pe dragostea intre tata si copil, pe datorie si responsabilitate fata de adevar – teme simple si uzate deja in Star Wars insa recapitulate eficient si fara pretenti in Rogue One. Pana si umorul, desi simplist, a fost realizat superior Star Wars-ului. De departe, principala atractie a filmului sunt scenele de batalie in spatiu  si chiar luptele corp la corp. Inevitabil, ca in orice film de actiune, eroii scapa de multe ori pe muchie de cutit – un aspect care pe mine ma deranjaza imens, dar acolo unde sunt si bile albe de dat, pot trece cu vederea usor. Una peste alta intreaga productie cap-coada este de nota 9, chiar spre 10, singura dezamagire din punctul meu de vedere fiind coloana sonora si poate lungimea cam mare.

Read more

The Truman Show

“The Truman Show” este o tragi-comedie extraordinara din toate punctele de vedere. Truman traiste intr-o mare minciuna: toata lumea din jurul lui este o mare scena plina de actori. El insa nu stie si ii ia ani buni pana sa lege fir cu fir micile “scapari” si sa inteleaga ce se intampla. De la vanzatorul de ziare, pana la colegii del a munca si chiar pana la sotie, toti sunt actori platiti ca sa joace intr-un film macabru in care Truman este personajul principal, cu diferenta ca el isi traieste viata si nu stie ca viata lui este un spectacol privit de milioane de telespectatori care comenteaza fiecare scena. Nu poti sa nu te intrebi – dupa ce privesti acest film – daca nu cumva si noi traim intr-o mare minciuna, daca nu cumva si lumea din jurul nostru este doar o mare scena, plina de actori si de himere fara consistenta. Nu este singurul film care ne arunca o astfel de provocare, primul care in vine in minte este Matrix. Truman este insa mult mai usor de digerat dar si mai putin pretentios. Filmul este realizat in 1998. Imaginati-va cum ar arata o ecranizare in ziua de astazi, dupa ce intre timp a aparut Internetul, Facebook, Twitter, etc.

Read more

3 motive sa nu vezi The Revenant

Am facut gresala si am intrat in capcana marketingului hollywoodian, prin urmare am mers sa vad The Revenant. Iata doar 3 motive serioase care pot deturna pe cei care sunt in cumpana, desi cu siguranta sunt mai multe 1) prea mult sange: nu sunt sensibil si nu ma sperii de sange. Nu am nimic impotriva aratarii sangelui in filme, mai ales stiut fiind ca este vopsea. The Revenant exagereaza. Totusi, parca regizorul e bolnav si are o obsesie pentru sange. Realism – suntem de acord, dar nici chiar asa … 2) revenantul prea revine de multe ori: e normal, e eroul principal; dar prea e tras de par; eroul trece prin fata mortii de nenumarate ori si scapa la limita, de multe ori chiar de neinteles; de 5 ori am numarat doar eu … Stiu ca filmul e inspirat dintr-o carte care e inspirata din realitate. Sunt de acord ca un om poate scapa atacului unui Grizzly, dar nici chiar asa … 3) filmul nu are substanta: nu ca ne-am fi asteptat, dar macar acolo ceva, de coaja. Pe scurt: indienii se lupta cu albii, mai scapa cativa, apoi vine ursul si apoi eroul supravietuieste eroic la mai multe incercari ale naturii, ale indienilor si chiar ale francezilor. Situatiile limita sunt trase de par mai ceva ca in filmul 2012. Dupa ce ca nu are substanta, filmul mai este si lung, cu scene obsesive, prelungite fara nici un sens dincolo peste scopul de respiro sau de cumulare a unei viitoare tensiuni. La un asemenea film prost, ma intriga totusi cum este cartea, drept pentru care e posibil sa o citesc – ma bate gandul. De data asta insa voi cauta niste recenzii si ratinguri solide mai inainte, sa nu pierd timpul degeaba, cum am facut cu filmul.

Read more
1 2 3 5