De ce parte va fi Romania in cazul unui razboi Turcia-Grecia?

Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.

Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].

In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.

Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.

Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.

De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.

Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.

Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.

“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.

Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.

Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.

Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.

Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.

Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.

Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.

Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue

Distrugerea fabricilor de armament chimic nu constituie atac chimic?

Atatea analize, atatea comentarii si totusi nimeni – nici macar propaganda rusa – pana la Paul Craig Roberts nu a subliniat un mic amanunt important: daca SUA si vasalii pretind ca au distrus niste fabrici si depozite de arme chimice, asta nu constituie atac cu arme chimice? Sau armele americane sunt atat de destepte incat au distrus depozitele de substante chimice si au neutralizat si norii ucigasi de gaze care urmau sa se elibereze in atmosfera in urma atacurilor?

Oficialii americani si prestitutele (prostituatii din presa – n.tr.) ne spun ca atacul ilecal al SUA asupra Siriei a distrus locatii unde erau stocate arme chimice si unde se producea clorina si gaz sarin. Daca asta e adevarat, nu inseamna ca un nor chimic ucigas rezultat din atacuri ar fi ucis mai multi oameni decat presupusul atac chimic din Douma? Nu ar fi atunci atacul cu rachete al SUA identic cu un atac cu arme chimice si ar plasa SUA si vasalii sai in aceeas categorie in care Washingtonul ii plaseaza pe Assad si pe Putin? (sursa: Paul Craig Roberts)

Si argumentele continua in aceeasi directie. Comentand semnul de intrebare al lui P. C. Roberts, Zerohedge posteaza si doua imagini cu fotografii din satelit dinainte si dupa atac la un centru de cercetare din Siria distrus in atacuri :

INAINTE

INAINTE

DUPA

DUPA

La fel de interesant ca aceasta observatie, Zerohedge a publicat zilele trecute un articol cu istoricul recent al fake-news-urilor fabricate de guvernul SUA si/sau de “partenerii” lor din Siria pentru a starni emotie in randul publicului si pentru a creste rata aprobarii a intrarii mai puternice a SUA inca intr-un razboi pe langa toate cele pornite in ultimii ani tot pe baza unor minciuni: Irak, Afganistan, Libia, etc.

Cel mai amuzant dintre fake-uri este folosirea acestei fetite in 3 crize diferite:

Din ce in ce mai mult presa mainstream se dovedeste a fi fiara apocalipsei, cea care se inchina lui Satan si ca fiul al satanei, graieste doar minciuni si nu poate suporta nici cea mai mica picatura de adevar.

Asta se intampla atat in SUA, in vest cat si in Romania. Iata cum chiar un general britanic care a participat in razboi este cenzurat live la televiziune cand incepe sa puna sub semnul intrebarii irationalitatea unui atac cu arme chimice al lui Assad tocmai cand SUA a anuntat retragerea:

 

SUA ataca de fapt Rusia. Ce poate raspunde Putin?

Atacul asupra Siriei este de fapt un atac asupra Rusiei. Rusia a fost invitata de Siria si are tratate legale pentru prezenta in Siria. Pe Trump nu il intereseaza ce face Assad iar atacul chimic nu are niciun sens, fiind clar o inscenare. Ce sens avea Assad sa provoace americanii dupa ce Trump a anuntat retragerea din Siria?

S-a implinit un an de la atacul anterior cand tinta atacului era de fapt presedintele chinez caruia Trump trebuia sa ii demonstreze ca e curajos nebun. Acelasi lucru se intampla acum cu Putin. Dupa un comportament inselator de pretinsa deschidere sau cel putin delimintare la sentimentul anti-rusesc din SUA, Trump a aratat ca Rusia / Putin nu sunt decat un asterisc si Trump e in stare sa faca orice ii trece prin cap, oriunde in lume.

Elefantul in camera in haosul geopolitic actual este de departe dezastrul economic-financiar care a urmat crizei din 2008 si care nu a fost rezolvat de tiparirea de bani care, dupa cum am explicat in sute de articole de pe acest blog, nu a fost rezolvata ci doar desfasurarea reala a consecintelor acestei crize a fost amanata in viitor.  De aceea SUA nu mai are timp si trebuie sa provoace un razboi pentru a evita o balcanizare a la grec prin dezindustrializare, cresterea deficitelor, caderea dolarului si mai ales cresterea datoriei.

Orice criza se termina cu un razboi iar criza actuala se va termina cu Al 3-lea Razboi Mondial. Bineinteles ca timeline-ul apocalisei este discutabil insa este cert ca SUA nu are alta alternativa decat folosirea ultimei resurse pe care o are: armata SUA. Si cum armata SUA a castigat ultimul razboi serios in Al 2-lea Razboi Mondial, pierzand toate razboaiele cu proxy-urile comunistilor (Koreea, Vietnam, Cuba, etc), adevarata putere a armatei SUA se afla in arsenalul nuclear si in eventualele arme secrete pe care le are (daca le are).

Caci portavioanele americane sunt deja sitting ducks este binecunoscut. Nu doar pretinsele rachete super-sonice anuntate de Putin le pun in probleme, dar chiar ultima generatie de rachete le poate face gauri si le poate scufunda. Este pur si simplu consecinta avansului tehnologic, portavioanele fiind arme utile acum 50 de ani sau impotriva unor tari care nu detin ultimele 2-3 generatii de rachete.

Atacul actual este un zgomot util lui Trump, avand in vedere scandalurile de acasa. Se potriveste bineinteles si cu doleantele lui Israel care vrea sa nu piarda ocazia sa ocupe o felie din Siria si Assad este sinugurl care ii opreste. De asemenea, se potriveste si cu interesele complexului militar care in ciuda “activitatii” intense din unii ani si in ciuda inflatiei bugetului pentru armata pe care a adus-o Trump, niciodata nu se va satura si va dori razboaie mai multe si productie de armament cat mai mare, poate chiar pana la declansarea razboiului nuclear. Probabil, ideal pentru complexul militar american este ca intreaga lume sa fie o Siria si SUA sa fie nevoita sa lupte pe toate fronturile. Poate doar atunci o sa se sature de contracte militare si bugete infinite.

Intorcandu-ne la raspunsul lui Putin, mare lucru din cele mentionate acum un an, nu am de spus. Iata ce ziceam atunci:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Din start o sa subliniez ca rusii nu vor riposta impotriva americanilor, neavand posibilitatea sa miste un deget in ciuda arsenalului nuclear. Din fericire, Putin nu e nebun ca Trump si nu risca exterminarea omenirii pentru orgoliul propriu, avand destule alte mijloace de a se umfle in pene si fara sa apese pe butonul rosu.

Cu privire la punctul 1, mai am cateva articole in care avertizez ca Rusia va cauta mereu sa profite de orice slabiciune in frontul NATO si de departe in prezent cea mai mare slabiciune este Turcia lui Erdogan care jucandu-se cu fundul in doua barci, nu va dura mult pana cand va cadea in apa si se va ineca.

Turcii au salutat deja atacurile. Oare o sa ierte Putin lui Erdogan aceasta aroganta? Cu siguranta tratatele si prietenia Rusiei cu Turcia se vor termina aici si Putin va presa si mai mult in nordul Siriei impotriva turmenilor (etnici de nationalitate turca) in zonele unde armata turca lupta in prezent impotriva kurzilor. Putin va impinge la maxim frecusurile cu turcii si nu este exclus deloc un razboi cu Turcia. Bineinteles, Israelul este in aceeasi oala, insa stim ca Israelul este prioritatea principala pentru SUA, toate razboaie duse de SUA in ultimul timp fiind in jurul si impotriva dusmanilor lui Israel. In schimb, Erdgodan i-a calcat de multe ori pe coada pe americani, chiar punandu-i pe goana din unele orase din Siria unde americanii ii instalasera pe kurzi. Americanii au dat inapoi atunci insa nu vor uita prea curand, fiind nenumarate voci care cer excluderea Turciei din NATO (pentru ca americanii sa ii poata bombarda si pe turci in viitor).

Punctul 2 a fost deja implinit, desi nu avem ce sa mai zicem acum. Putin poate va aduce trupe pentru noile batali din nord, nefiind exclus nici macar aducerea de tancuri care il va turba pe Erdogan.

La punctul 3 avem ceva evolutii in sensul ca rusii sunt deja mobilizati la granita cu Ucraina fiind gata sa intervina in cazul inceperii razboiului. De fapt, semnul inceperii celui de-al 3-lea Razboi Mondial va fi probabil tocmai invadarea Ucrainei de catre Rusia. Insa Rusia nu are capacitati sa lupte pe mai multe fronturi, de unde si “linistea” din Ucraina, care nu e tocmai liniste decat in sensul ne-escaladarii si lipsei altor miscari. Ce alte miscari pot sa mai apara? De exemplu, Doneț poate fi alipit la Rusia, existand deja un referendum al populatiei insa Rusia evitand deocamdata aceasta miscare.

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta avem deja activ razboiul tarifar SUA-China care este in desfasurare si care se va extinde in curand la razboi financiar. Aici bomba nucleara va fi renuntarea de catre China la achizitia de bonuri de trezorerie americane ceea ce poate da jos si mai mult cu dolarul. De altfel, chinezii deja au lovit destul de puternic in dolar si Trump a reusit cel putin in aceasta directie sa creeze un avantaj producatorilor americani – daca acestia ar exista sau ar putea sa reapara (putin probabil).

Prin urmare in locul punctului 4 de anul trecut, acum as adauga un razboi economic si mai intetit intre Rusia-China si SUA. Directia rusilor va fi probabil taierea completa a exporturilor de resurse vitale pentru americani (titan pentru Boeing, uraniu pentru industria nucleara, motoare pentru navele spatiale etc). Rusii au anuntat de altfel acum cateva zile ca trebuie sa raspunda la sanctiunile americanilor care ameninta chiar functionarea bancilor europene care fac afaceri cu Rusia. Recenta cresterea a bitcoinului si caderea francului elvetian sunt puse de unii pe transferul banilor rusilor din Elvetia care se tem de blocrea conturilor in bancile elvetiene care si-au cam pierdut renumele de suveranitate, siguranta si neutralitate.

La aceste puncte as mai adauga dotarea suplimentara cu armament a sirienilor de catre rusi care nu vor mai avea nicio retinere. Deja sirienii se lauda ca au dat jos cu majoritatea rachetelor si deocamdata asteptam sa se ridice praful ca sa vedem cat adevar este si cat de mult i-au ajutat rusii sa se pregateasca pentru acest atac, avand destul timp. De altfel, Siria este o ocazie unica pentru rusi de a-si testa armamentul impotriva americanilor, acest atac fiind cu siguranta un exercitiu de razboi extrem de util pentru rusi.

Trump ameninta Rusia pe Twitter

Iata tweet-ul lui Trump:

Si iata traducerea in romana:

Rusia a amenintat sa dea jos orice racheta lansata catre Siria. Pregateste-te, Rusia, deoarece o sa inceapa sa vina, frumoase si noi si “destepte”! Nu ar fi trebuit sa iti faci prieten dintr-un Animal-care-ucide-cu-gaze care isi omoara propriul popor si se distreaza! – Donald J. Trump

Amenintarea vine dupa ce SUA au amenintat ca urmeaza un atac cu rachete si dupa ce o nava americana s-a apropiat de portul Tartus unde rusii au si ei o baza militara (vezi stirea de ieri).

Rusii au mai declarat ca vor raspunde atacului american daca soldatii lor vor fi loviti de atacul american. Data trecuta cand Trump a atacat Siria (aproximativ acum un an), cu ocazia vizitei presedintelui chinez in SUA, i-a anuntat pe rusi unde va fi atacul si probabil si sirienii au aflat de la rusi, de aceea daunele au fost destul de reduse. Foarte posibil ca de data asta, Trump sa nu ii mai notifice pe rusi unde si cand va ataca.

Ca o nota de subsol, situatia in Koreea este departe de a se fi linistit: britanici trimit si ei a treia nava de razboi in apele din apropierea Koreei de Nord pentru exercitii militare.

Risc de război SUA-Rusia

Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.

Ceea ce i-a infuriat pe rusi, mai ales in contextul mult-asteptatului “raspuns” al lui Trump la presupusul atac cu gaze toxite al lui Assad asupra rebelilor.

Distrugatorul a fost survolat de patru ori de avioanele de lupta rusesti insa nu s-a intors.

Trump a anuntat deja ca se va gandi la un atac cu rachete asupra Siriei indiferent de rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. Ambasadorul Rusiei la ONU a avertizat la randul lui ca americanii vor avea parte de “consecinte serioase” in caz ca vor ataca Siria.

Deocamdata Israelul insa nu a avut parte de consecinte serioase desi doua avioane ale evreilor au atacat o baza din Siria, atac inca nerecunoscut de israelieni.

Trump are nevoie disperata de “zgomot” in plan extern, avand in vedere scandalul cu vedeta porno (avocatul care a platit-o este investigat de FBI care i-au facut “o vizita” neanuntata pe-acasa ca sa ridice dovezi). Ca sa puna si mai mult gaz pe foc, Trump si-a anulat vizita in America de Sud “ca sa supravegheze” “raspunsul” asupra Siriei.

In Rusia, ministrul apararii a confirmat ca a mobilizat armata in regiunea Transbaikal (langa Mongolia) si de asemenea, rusii au adus 77.000 de soldati la granita cu Ucraina (conform Defence Blog).

In final, un amanunt interesant: un consilier de securitate al lui Trump si-a dat azi demisia dupa ce saptamana trecuta a declarat (printre altele) intr-un interviu ca “era in care SUA actioneaza ca politai global este terminata”. Hmm, ma mir de ce si-o fi dat demisia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI

10 APR – Defence Blog – Russian Ministry of Defence confirms troops alerted

10 APR – Zerohedge – Trump’s Homeland Security Advisor Tom Bossert Has Resigned

10 APR – Zerohedge – Russia Furious As U.S. Navy Destroyer Approaches Syria Without Notification

9 APR – Defence Blog – Russia suddenly puts troops on full combat alert

9 APR – Washington Post – Trump threaten Syria strike, suggests Russia shares blame

Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte.

Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin):

  1. interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti)
  2. rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni

Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie).

Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani.

Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei.

Marea Turcie

Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la Romania Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare, Grecia Mare, Turcia Mare si Ungaria Mare. Erdogan este doar cu un pas inainte in razboi, celelalte urmand sa fie atrase si ele in curand.

Bolton nu plange pentru Erdogan

Actualul consilier de securitate al lui Trump, John Bolton (zis si John Bomber) a declarat in timpul loviturii de stat ca “nu i-ar curge o lacrima daca Erdogan ar fi dat jos” (sursa). A mai zis si altele despre turci si mai ales despre iranieni. In mai expira acordul SUA cu Iranul si incep noi sanctiuni +/- bombardamente. Turciei ii va conveni la inceput deoarece va putea pune mana pe o felie mai mare din Siria si spera sa ii convinga pe americani ca ei sunt raul cel mai mic in zona. Bolton de asemenea nu uita ca in razboiul din Irak, Erdogan nu i-a lasat pe americani sa deschida un nou front in nord unde puteau invada rapid si eficient spre deosebire de sud.

Incirlik nu e parasita dar devine irelevanta

Armata SUA a negat zvonurile ca urmeaza sa inchida bazele de la Incirlik si din Quatar (un stat aghiotant al turcilor) (sursa). Care tara poate sa paraseasca o baza cucerita de bunavoie? Cel putin niste spioni sau niste echipamente de ascultare o sa isi pastreze americanii acolo pana cand probabil baza va fi atacata de locuitori din nou, de data viitoare cu succes. Plecare se va face fie in urma unei cereri oficiale a Turciei (poate chiar inainte de razboi), fie in urma unor sugestii oficiale prin care turcii vor declara ca nu mai pot garanta securtatea bazei. Adica nici turcii nu vor vrea sa ofere casus-beli americanilor. Deocamdata insa turcii au nevoie de americani, sperand la o felie cat mai mare din Siria. Pare de neinteles strategia turcilor insa este simpla: incearca sa ia de la rusi o felie cat mai mare si incearca sa ia si de la americani o felie cat mai mare. Deocamdata din Siria. Maine incearca sa ia de la europeni o felie cat mai mare din Cipru sau o vor vinde pe bani grei (ma refer aici la exploatarile maritime).

Marea problema a europenilor la intalnirea de maine este ca nu au o armata. Cu ce armata il va ameninta Junker pe Erdogan ca ori respecta suveranitatea Ciprului, ori altfel …?

President Skroob strikes back

Urasc sa am dreptate, mai ales in legatura cu razboiul. Dupa stirea cu discursul lui Putin despre rachetele cu focoase nucleare care pot sa faca tumbe printre detectori (ca si cum cele cateva sute de mii de balistice nu ar fi indeajuns sa ii sperie pe americani), m-am intrebat pe Twitter cat va dura pana Trump va incepe sa arunce si el cu gogosi cat mai pompoase despre noile descoperiri ale americanilor.

Ei bine a durat cam 11 zile din ce vad … pana sa apara stirea de mai jos pe Zerohedge: Trump: Get Ready For The “Space Force”; Mission To Mars “Very Soon”

Evident ca asa cum nimeni nu-l crede pe Putin ca animatiile alea ale rachetelor dansatoare supersonice au vreo legatura cu realitatea in conditiile in care Rusia are o mare problema in a plati salariile soldatilor, tot asa nici acum nimeni nu-l crede pe Trump in conditiile in care doua-trei lansari de rachete ale lui Musk nu inseamna decat ca poate americanii au sanse peste 10 ani sa poata lansa un om in spatiu desi Musk ne asigura ca la anu vor da drumul la primul zbor spre Marte.

Cu spatiul stim ca zborul fara om la bord este foarte simplu si se poate face cu bani multi. Insa zborul cu om la bord a fost posibil doar in perioada in care cucerirea spatiului era obiectiv strategic major si soldatii erau educati in spiritul sacrificiului, prin urmare inginerii au avut multa carne de tun pregatita sa isi dea viata pentru tara. Astfel, au putut testa rachete si au facut un oarecare progres care a culminat cu aselenizarea. Insa ulterior, pentru ca nu a mai fost nevoie, americanii au avut problema cu pastrarea mostenirii glorioase a acestei jertfe. Rusii, pentru ca au avut tehnologie mai ieftina (mare parte din cercetare au furat de la americani) si costuri mai mici, au mai fost in stare sa mentina cat de cat capacitatile de a lansa un om in spatiu, insa fara banii americanilor le pierdeau si ei.

Sinergia intereselor americanilor cu capacitatile si pretul rusilor a facut ca International Space Station-ul sa poata fi pus in aplicare si sa supravietuiasca pana acum, fiind un succes minor in comparatie cu ce s-ar fi putut realiza daca in loc sa toate banii pe razboaie aiurea, americanii ar fi investit in spatiu. Pana acum ar fi avut deja flota spatiala.

Par destul de disperati americanii cu privire la posibilitatea pierderii avantajelor militare fata de rusi dar mai ales fata de chinezi. Disperarea o vedem nu atat din declaratiile pompoase si amuzante ale lui presedintelui Skroob cat din leak-urile (sau mai bine zis declasificarile) legate de intalnirea cu niste OZN-uri a soldatilor americani si insinuarile / zvonurile care se lasa sa respire din aceste filmari care sunt de doua tipuri:

  1. americanii au capturat sau sunt in posesia de materiale si tehnologie aliena
  2. OZN-urile sunt de fapt noi aparate de zbor dezvoltate de americani, super performante

O vreme am crezut si eu ca americanii au mere un as in maneca, asa cum au scos avionul invizibil in razboiul din Irak. Oricat de scump si irelevant este astazi acest avion, la vremea aceea era intr-adevar un game changer. Este logic sa credem / speram ca americanii au si alte jucarii la fel de performante pe care nu le scot la iveala.

Daca chiar le au, poate ar fi momentul sa le arate. Nu de alta, dar gogosile lui Trump nu vor reusi sa ridice spiritul soldatilor americani care sunt din ce in ce mai agresati emotional de sentimentul de inferioritate al capacitatilor imperiale in urma deselor infrangeri si nesemnificativelor victorii din razboaiele de aiurea la care tara ii trimite si uita de ei pe-acolo.

Cât mai poate sta Putin cu mâinile în sân în Siria?

Tocmai cand credeam ca apele s-au mai linistit in Siria in era Trump, care a criticat in campanie lipsa de viziune a SUA cu privire la razboiul din Siria si s-a aratat interesat de o colaborare cu rusii in vederea distrugerii Isis si chiar in vederea stabilizarii Siriei, incidentele au inceput sa faca din ce in ce mai mult zgomot si un razboi direct fie intre SUA si Rusia fie intre Israel si Rusia nu este exclus, daca nu intentionat, cel putin din accident.

Din accident, israelienii pot sa atace niste pozitii din Siria unde se afla soldati rusi si poate avea un macel pe care Putin nu il mai poate ascunde cum a facut cu cei 2 rusi morti in urma atacului recent al rebelilor coordonati de SUA asupra unor pozitii ale armatei siriene in provincia Deir al-Zor. Putin va fi atunci nevoit sa raspunda, mai ales ca se apropie alegerile

Sunt mai multe focare unde poate sa izbucneasca un incendiu. In nord Turcia se lupta cu kurzii care se pare ca in ultimul timp au cam fost lasati cu fundul in balta de americani. In ciuda dezechilibrului de forte si a dotarii armatei turce si desi au reusit sa ii cam goneasca din Afrin, victoria turcilor este inca departe si nu este exclusa o intoarcere a situatiei. Daca in Afrim kurzii au fost cam izolati, in nord-est in teritoriul lor, kurzii nu au fost invinsi nici de Isis si cu siguranta armele oferite de americani vor fi puse in functiune, daca nu cumva americanii chiar vor interveni mai mult in ajutorul kurzilor.

Afrim a fost o mica etapa in conflictul Turcia-SUA, Kurdistanul este insa o cu totul alta problema. Kurzii sunt ultima reduta americana in Siria si americanii nu o vor ceda cu usurinta. Turcii, vor prinde curaj dupa victoria din Afrim si nu vor pierde aceasta oportunitate istorica de a incerca refacerea Imperiului Otoman. Exterminarea kurzilor si alipirea Siriei este visul secular al turcilor si daca americanii nu le-au garantat aceasta extindere, spera ca o vor face cu acceptul Rusiei si cu miscari rapide si surprinzatoare pentru Imperiu care are cu totul alte probleme deocamdata, cum ar fi mugurii unei noi crize care poate fi cu mult mai devastatoare decat cea din 2008.

O alta zona fierbinte este sudul unde Israel a inceput deja sa atace pozitii ale sirienilor si sa faca incursiuni in tentativa de a atinge tinte iraniene. Asa cum turcii viseaza la Imperiul Otoman, israelienii viseaza si ei la Marele Israel care sa se intinda pana la Damasc. Se bazeaza pe prietenia cu Trump, mergand pana acolo la provocarea unui razboi cu Iranul. Pentru Israel, provocarea Iranului si atragerea SUA in conflict ar fi varianta ideala, dezodamantul fiind doar unul, similar cu cel din Irak: eliminarea urmatorului stat proxim dupa Iran. De altfel, daca ne uitam in jurul Israelului avem numai teritorii distruse, foste state nationale prospere si puternice la un moment dat, ajunse in prezent intr-o stare de limbo. Liban, Irak, Siria si chiar Egiptul, ca sa nu mai zicem de Iordania si Arabia Saudita – doua dinastii monarhice mentinute la putere de armata SUA in schimbul petro-dolarului. Iranul este urmatoarea tinta, dupa care vine randul Turciei.

Turcia si Iranul au ramas de fapt singurii competitori ai Israelului in zona, cele doua mari puteri care mai pot sa puna probleme in cazul unei exterminari si ocupari totale a Palestinei. Cine o sa protesteze daca palestinienii sunt din ce in ce mai stransi cu usa si teritoriile lor ciopartite, casele palestinieilor distruse si noi colonii construite in locul acestora? Indonezia? Pakistanul? Care frati musulmani mai pot sa puna orice presiune pe evrei ca sa o lase mai moale si macar sa simuleze ramanerea pe un traseu al unor negocieri care oricum in prezent au fost distruse de Trump? Poate doar cand Suedia o sa fie majoritar musulmana (in 5-6 ani) sau poate Germania, desi e putin probabil ca o Germanie majoritar musulmana mai poatea avea aceeasi putere economica si militara ca in prezent.

Putin nu are curajul inca sa provoace direct Israelul si nici nu are nevoie. Iranul o poate face singur. Putin trebuie insa sa il protejeze pe Assad fara de care ultima farama a statului sirian e posibil sa se faca praf si rusii sa aiba probleme in a-si apara bazele in zona, chiar daca vor avea sprijinul unei minoritati fidele regimului si care tanjeste daca nu dupa vechiul stat, macar dupa razbunarea impotriva celor care au adus haosul. Putin ii poate insa ajuta mult pe turci in razboiul cu kurzii si probabil victoria totala asupra kurzilor nu va fi chiar imposibila in caz ca turcii chiar vor sa o duca pana la capat.

In alt context, daca mai era nevoie sa subliniem ruperea totala a Turciei de vest si de SUA (in ciuda declaratiilor recente ale ambasadorului turc in SUA), mai amintim doar un incident recent: turcii au blocat accesul cipriotilor la unele zone maritime cipriote concesionate unor italieni pentru exploatarea gazului natural. Si au facut-o blocandu-le accesul in zona cu nave militare. UE a protestat, insa evident fara niciun ecou. Negocierile pentru unificarea Ciprului au cam intrat la apa in contexul terminarii negocierilor de aderare ale Turciei la UE. Dupa cum stim, recent in jurul Ciprului au fost descoperite rezerve importante de hidrocarburi la care Turcia evident ca are pretentii si deja a trecut la fapte in limitarea dreptului cipriotilor. Este posibil ca incidentul sa fie minor si legat doar de neintelegerile la bani, turcii avand probabil pretentia la un procent si fiind refuzati. Insa astfel de exemple de disonanta si opozitie a turcilor fata de vest gasim zilnic. De exemplu, mai ieri, turcii i-au criticat pe greci pentru ca nu ii lasa pe macedoneeni sa-si puna ce nume. Prim-ministrul turc al carui consilier i-a amenintat pe ministrii greci ca le va rupe picioarele si mainile daca vor merge in insula Imia pentru comemorarea unor eroi greci morti la datorie intr-un conflict cu turcii de ceva ani in urma, a fost in vizita in Macedonia si a starnit din nou apele, incurajandu-i pe macedoneeni sa nu faca inca pace cu grecii, macedoneeni fiind in pragul unei schimbari de atitudine in vederea intrarii in NATO si a perspectivelor de aderare la UE.

In privinta rusilor, in ciuda victoriei impotriva Isis si a intelegerii temporare bune cu turcii care erau principala problema pentru rusi in zona, Israel pune noi probleme. Foarte posibil ca aceste probleme sa fie rezolvate in curand cu cateva rachete rusesti S300 (daca S400 sunt prea scumpe pentru sirieni), desi dupa cum am mai zis, Iranul se poate descurca si singur. Miscarile rusilor vor fi mai mult in subteran si se vor rezuma la dotarea cu armament a turcilor si a iranienilor, precum si cu intarirea securitatii bazelor pe care le au deja. Revenirea pretului petrolului este o bula de oxigen pentru rusi si au nevoie de ceva timp ca sa isi revina dupa lovitura sanctiunilor si depresiunea petrolului. Sunt abia 2-3 luni de cand petrolul a trecut de 50$/baril, ori economia ruseasca avea nevoie de cel putin 40$ pentru a sustine o rata de crestere. Prin urmare, rusii nu au prea avut bani pentru armata si prin armata nu ma refer la investitia in noi arme, terminarea Suhoiului de generatia a 5-a care ar putea fi o mina de aur pentru exporturile rusilor de armanent sau la alte programe, ci ma refer ca probabil rusii au probleme ca sa plateasca salariile soldatilor. Iar cum ofensiva din Ucraina este doar o chestiune de timp pana cand si ucrainieni se pun pe picioare, rusii trebuie sa se pregateasca sa faca fata la razboaie pe mai multe fronturi.

De fapt, daca ne gandim la toate zonele fierbinti de unde poate sari o scanteie intre rusi si americani, Siria este doar una dintre ele, cu acelasi risc fiind Ucraina si Koreea de Nord unde rusii vor fi nevoiti sa intre alaturi de chinezi pentru securizarea nordului in cazul unui razboi. Nervii lui Putin sunt intinsi la maxim si retinerea de care au dat dovada rusii (mai mult de nevoie decat din calcul) e posibil sa expire, fiind stransi cu usa vor fi nevoiti sa contra-atace cu putere, mai ales daca vor fi provocati.

De ce vrea Trump să crească cheltuielile cu armele nucleare

Pe 30 ianuarie anul curent, Trump a cerut congresului sa voteze o lege care mareste drastic bugetul pentru armata, lege care este amanata de vreo 4 luni deoarece nici democratii si nici republicanii nu sunt de acord cu aceste cresteri.

Mot-a-mot, Trump a declarat in discursul despre starea natiunii ca cresterea cheltuielilor va permite modernizarea arsenalului nuclear necesar sa fata fata provocarilor pe care SUA le au din partea regimurilor dictatoriale (rogue regimes), gruparilor teroriste si tarilor cum ar fi China si Rusia. Trump s-a abtinut sa puna vreo eticheta pe Rusia sau China, dar le-a numit totusi, ceea ce nu este deloc fara relevanta.

De altfel, conform unui raport recent al Ministerului Apararii al SUA, terorisii nu mai sunt pe primul loc in lista de amenintari la adresa SUA, acesta fiind preluat de binomul Rusia-China.

Ca orice Imperiu, e normal ca presedintele SUA sa isi doreasca o armata cat mai puternica si sa ceara bani pentru armata. Problema e de unde sa ceara bani, caci SUA se ingorapa in datorii pe zi ce trece. Dolarul este intr-adevar acoperit de puterea armatei SUA, dupa cum au incercat sa dovedeasca in ultimele razboaie americanii (Gaddafi a fost eliminat deoarece incerca sa formeze o uniune africana care sa vanda petrol in moneda proprie, un fel de euro african in schimbul dolarului). Este deci logic ca SUA sa aiba grija la ultimul avantaj care i-a mai ramas: armata. In ce masura insa armata ii este un avantaj, ramane de vazut doar intr-un viitor posibil razboi mai mare, caci in ultimele conflicte in care s-a implicat SUA nu prea a avut parte de succes.

Daca investitia in armata este cat de cat logica (desi bugetul armatei SUA este mai mare decat bugetele tuturor celorlalte tari ale lumii la un loc, multiplicat de cateva ori), investitia in armele nucleare este o obsesie ciudata a lui Trump.

Deja SUA au destule arme nucleare incat sa distruga pamantul (si/sau Rusia) de cateva ori. De ce le trebuie mai multe si de ce ar investi sa construiasca si mai multe nucleare? Ca sa poata distruge Rusia de si mai multe ori?

Chestiunea este oricum ramasa in secundar deocamdata, fitilul unei noi crize financiare aprinzandu-se deja si problemele guvernului fiind mult mai mari decat legea cu bugetul apararii. In curand Fed-ul va interveni pentru a opri caderea actiunilor si va scadea din nou dobanda, noi si noi trilioane de dolari vor fi tiparite. Ramane de vazut ce vor face chinezii, daca vor continua sa cumpere in continuare obligatiunile americanilor sau caderea sustinuta a dolarului din ultimul timp este doar inceputul sfarsitului pentru dolar si pentru Imperiu.

Sa nu ne pripim insa, Koreea de Nord este asul din maneca al lui Trump si poate de aceea are nevoie rapida de bani pentru armata. In caz ca nu se mai pote face nimic cu sistemul financiar si bancile o sa pice ca dominourile intr-un ritm mai rapid decat le poate salva Fed-ul, SUA pot sa atace Koreea de Nord si sa ameninte China, oferind o ultima bula de aer dolarului si incercand provocarea unui razboi in care SUA sa aiba justificarea pentru a folosi arsenalul nuclear.

Personal nu vad o cadere a Imperiului fara folosirea arsenalului nuclear. Daca omenirea a avut noroc cand a cazut URSS-ul, in cazul americanilor cred ca ne facem sperante desarte daca credem ca disolutia statului se poate intampla intr-un mod la fel de linistit ca in fosta URSS.

¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬

REFERINTE

Doar un război SUA-Turcia mai poate salva dolarul

În anii care au urmat după criza din 2008, băncile centrale au jucat un dans bine coordinat de tipărire treptată și coordonată pentru a evita mari dezechilibre. Când dolarul creștea prea mult, americanii tipăreau. Când dolarul pica prea mult, americanii mai făceau niște manevre cu port-avioane în proximitatea Iranului pentru a crește tensiunile geopolitice.

De când Trump a venit la cârmă, cu toată tensiunea legată de Koreea de Nord, dolarul a picat chiar în timp ce dobânda a crescut, după cum am elaborat într-un articol anterior. Un fenomen greu de explicat.

O posibilă explicație ar fi că așa a vrut Trump și a folosit capacitatea americanilor de manipulare a piețelor financiare pentru a scădea dolarul. O altă explicațăe ar fi că Trump a impus chinezilor să nu mai țină moneda atât de slabă, dar dolarul a picat și în raport cu Euro și cu Yen-ul. În plus, în ciuda aparentelor tensiuni între SUA și China, volumul de bonduri americane deținut de chinezi a crescut în ultimul an, semn că chinezii nu doar că nu încearcă să iese de pe dolar și să amenințe status-quo-ul prin subminarea pieței bondurilor, dar pariază din ce în ce mai mult pe dolar.

Chinezii pariază pe orice pot, au atât de mulți bani că nu au ce să cumpere cu ei. Au investit imens în noul drum al mătăsii (denumit pompos Belt and Road Initiative) care însă pare a fi o mare gogoașă fără impact deocamdată. Impactul acestui proiect de aducere mai rapidă și mai ieftină a mărfurilor chinezești în Europa va avea succes abia când vom cumpăra chinezeriile la jumătate de preț din magazin. Până atunci, sunt doar vorbe.

Este greu de găsit o explicație clară a picării dolarului deoarece lui Trump îi convine și america industrială este în extaz în fața acestei mane cerești. Ce poate fi mai propice pentru export decât un dolar slab la dobânzi încă infime, apropiate de zero? Însă pe lângă america industrială există america financiară care este mai puternica și care se teme că lumea se va prinde că împaratul nu are haine și cum industria americană nu poate susține un dolar pe linia de plutire, este de-ajuns ca China și Rusia să convingă europenii că poate să existe finanțe și după dolar și o lume multi-polară nu este tocmai una rea. Marea dilemă este armata cu care parte este.

Conform Zerohedge, săptămâna trecută Turcia le-a cerut americanilor să părăsească districtul Manbij. Americanii au refuzat și un general american a declarat că trupele americane nu se vor retrage din Manbij.

O săptămână mai târziu în ultima escalare dramatică între cele două țări membre NATO, un ministru turc a amenințat SUA că dacă trupele americane o să lupte alături de kurzi pot să fie ținte pentru armata turcă din cauza dificultății distingerii lor în toiul bătăliei.

Asistăm așadar la trecerea turcilor de la vorbe la fapte. După nenumăratele proteste cu privire la suportul pe care americanii îl dau kurzilor, turci trec la fapte. Dacă pe vremea când exista Isis, americanii aveau o justificare pentru susținerea kurzilor, acum când rușii i-au cam exterminat, suportul oferit de americani kurzilor este văzut de turci o adevărată declarație de război și un risc existențial. Nu este greu de anticipat ce ar însemna un stat kurd sau măcar o prezență kurdă puternică în regiune. Americanii au mai făcut-o în Kosovo unde au reușit să creeze o enclavă în mijlocul balcanilor care le permit să intervină în caz de orice se întâmplă în zona. Între timp, nici Serbia și nici Albania nu pot folosi resursele acestui teritoriu. Divide et impera. Teritorii independente, mici statulețe și enclave în proximitatea unor state naționale cu risc pentru Imperiu sunt noua politică americană. Haosul și dezordinea din Libia, Irak, Siria sau Kosovo nu sunt întâmplătoare, sunt politica Imperiului.

Așa se face că americanii nu vor renunța la suportul kurzilor câtă vreme Erdogan rămâne la putere și Turcii tatonează cu ruperea de Imperiu.

Turcii s-au grăbit însă în declararea victoriei în Afrim. După cum menționam în articolul anterior, un consilier al lui Erdogan îi amenința pe greci că vor păți la fel ca kurzii din Afrim dacă încearcă să pună piciorul pe insula Kardak/Imia din Marea Egee.

Astăzi, 4 februarie, New York Times relatează că a fost cea mai nasoală zi pentru turci în recenta operațiune denumită curios “Ramura de măslin”: armata turcă a pierdut 7 soldați și un tanc. Evident, performanța kurzilor nu poate fi ruptă de sprijinul american și este încă dificil de dat un pronostic în ce măsura turcii pot reuși să cucerească complet provincia mai ales având în vedere că rușii controleaza spațiul aerian și deocamdată nu s-au declarat de acord cu intrarea turcilor, deși cu siguranță Erdogan nu ar fi intrat în Siria fără acordul lui Putin. Assad a gesticulat un protest, dar nu a făcut nimic, fiind doar o păpușă a lui Putin în prezent. Rușii au pierdut și ei un avion și pilotul fiind omorât probabil de turkmeni sprijiniți de Quatar, partenerul Turciei.

Erdogan a declarat  sâmbătă că Afrin va fi cucerit în curând și că deja armata avansează în munți. Turcii totodată declară că kurzii sunt sprijiniți de Syrian Democratic Forces, o subsidiară a kurzilor. Cu privire la kurzi, există două grupări, una considerată de americani teroristă (PKK) și alta pe care americanii o pregătesc și o ajută cu arme, inclusiv posibil artilerie grea și rachete (YPG). Dacă americani doresc, cu siguranță turcii nu vor reuși să ocupe Afrin.

În final aș dori să atrag atenția că Afrin este un teritoriu în partea de nord-vest a Siriei care era ocupat de Isis și care a fost cumva dăruit de americani kurzilor în încercarea de a le oferi ieșire la mare, ceea ce le-ar permite exportul petrolului. Subliniem că principala problema a kurzilor este faptul că nu au ieșire la mare și sunt dependenți de vecini pentru a exporta petrolul. Ori toți vecinii le sunt dușmani: Turcia, Iran, Irak, Siria, kurzii fiind singurul popor care nu a reușit să devină stat. Un stat kurd puternic în zonă, mai ales rezultat în urma ajutorului oferit de american, ar fi cu siguranță un asset important pentru Imperiu. Ceea ce Turcia împiedică cu tărie, deși este clar că americanii nu i-ar încuraja și i-ar sprijini pentru destabilizarea Turicie decât la nevoie. Ori turcii nu vor să se riște deloc, de aceea consideră un potențial conflict cu americanii mai puțin riscant decât pasivitatea cu privire la expansiunea kurdă înspre vest.

Americanii nu au o prezență în Afrin, însă au trupe în Manbij, unde i-au amenințat turcii că îi vor ataca, deoarece ei vor să atace teroriștii și nu pot să îi distingă pe americani. Vă dați seama în ce hal sunt relațiile turco-americane, dacă turcii ies cu astfel de declarații public, sperând să intimideze soldații de la fața locului și să dea ultimatumuri americanilor. Ce mai rămâne? Să îi declare direct pe soldații americani din Kurdistan ținte?

Este clar că situația este extrem de tulbure și Siria este un butoi de pulbere. Dacă până acum am vorbit despre războiul Turcia-Rusia, nu este deloc exclus ca turcii să fie atât de proști încât să se lase aruncați de Putin în gura leului.

În final, doresc să citez un paragraf dintr-un articol The Economist, care mi se pare extrem de interesant pentru naivitatea cu care americanii văd Turcia. Adică ei îi consideră pe turci doar semi-detașați, ca și cum ar mai exista vreo șansă ca Turcia să lupte alături de NATO în cazul izbucnirii unui război NATO-Rusia.

ANXIETIES about Donald Trump’s commitment to NATO and Russia’s military assertiveness remain at the top of the alliance’s agenda. But close behind looms the problem of semi-detached Turkey, a country that not only possesses NATO’s second-biggest armed force, but also straddles a critical geopolitical fault-line between west and east.

Iar mai jos:

According to one Turkish military analyst, 38% of Turkey’s generals were sacked. Many were singled out for being pro-Western secularists. Some 400 Turkish military envoys to NATO were fired and ordered home—many fled abroad rather than face jail—to be replaced by less qualified Erdogan loyalists, some of whom are actively hostile to NATO and sympathetic to its adversaries. General Curtis Scaparrotti, the alliance’s supreme commander, has complained of “degradation” in staff quality.

1 2 3 17