Romania pierde in fata Serbiei cu 1-2

Romania – tara europeana, membra a UE. Dupa 21 de ani de la caderea regimului comunist, a dat din coate cat a putut pentru a scoate capul sus si a atinge un nivel de trai apropiat de statele dezvoltate din vest. Un sistem politic putred, o economie subreda, sensibila la orice miscare din exterior, cu adaos de valoare infim rezultat in principal din forta de munca ieftina – practic sclavagism. Vanduta pentru ani buni, aflata intr-un ritm de indatorare crescut, de la an la an.

Serbia – o vecina mai mica a Romaniei, trecuta prin razboi si revolutii, nu este membra UE dar este stransa cu usa de fortele politice subversive din vest ca sa intre din nou in UE. Ce este UE pentru Serbia? Ce poate fi altfel decat o Yugoslavie mai mare, un conglomerat de popoare unite artificial intr-un anume moment al istoriei, o moneda unica, o economie cat mai integrata, libertate de miscare, politica externa comuna, dar totusi organizare federala, parlamente locale care sa dea impresia unei autonomii largi si care sa le ofere in primul rand un loc de munca actualilor parlamentari nationali care niciodata nu ar vota pentru o Europa Federala daca nu ar avea asigurat un scaun, fie el doar de parlamentar federal. Ca o mica paranteza, pentru presedintele actual al Romaniei, nimic mai bun nu s-ar putea intampla decat o federalizare cat mai urgenta care sa ii permita sa devina prefect sau guvernator al viitoarei provincii Romania din marele stat Europa Federala – deoarece presedinte nu mai poate fi. Este paradoxal pentru Serbia ca a trebuit sa treaca prin caderea unui regim comunist destul de uman, printr-un razboi cu vecinii, prin bombardamente NATO si caderea unui regim neo-bolsevic si prin umilinta si stresul indeplinirii aquis-ului comunitar pentru ca sa ajunga de unde a plecat: intr-o Yugoslavie mai mare.

Sa vedem insa datele:

INDICATOR ROMANIA SERBIA SCOR
DATORIE TOTAL (MLD USD) 45,6 15,3 *
DATORIE PER PERSOANA 2128 2099 0-1
DATORIE % din PIB 31,7 37,2 1-0
CRESTEREA ANUALA A DATORIEI 16,2 -5,1 0-1
SCOR TOTAL 1-2

* – datoria totala nu este relevanta decat in context cu populatia si PIB-ul; am putea sa mai adaugam si in functie de resurse, dar existenta si utilitatea acestora sunt vizibile prin prisma PIB-ului: degeaba avem aur daca il dam la hoti, degeaba avem ape care pot fi folosite la hidrocentrale daca nu construim hidrocentrale; ratele la credite vin, si asa cum un taran poate sa aiba mii de hectare de pamant, daca nu le-am muncit, nu are de unde sa plateasca rata

NOTE:
asta este sursa datelor, am expus anul 2010 deoarece 2011 arata mult mai urat pentru Romania desi trimestrul cel mai greu abia a inceput;

– datele se refera la datoria publica; daca ar fi sa luam in considerare si datoria privata, probabil Romania ar sta si mai rau, avand in vedere ca Serbia, nefind in UE a fost ferita de drogul creditelor

Pentru ce se grăbeşte Turcia

Nu inteleg de ce Turcia se grabeste. Ar fi foarte interesant de facut o paralela intre politica chineza si cea turca atat interna cat si externa, atat de afaceri cat si diplomatica. De fapt, in ziua de azi separarea intre intern si extern ca si intre afaceri, economie sau politica este inutila: interdepdentendele si conexiunile sunt atat de puternice incat nu le putem separa: ce faci in afara are impact si asupra afacerilor interne, cum merge economia influenteaza dramatic si politica. Nu ar fi Erdogan atat de popular acum in Turcia, daca economia Turciei nu ar dudui acum. Nu ar dudui economia Turciei acum, daca europenii acceptau integrarea in UE a Turciei. Ca o paranteza, daca turcii s-au descurcat atat de bine in afara UE, imaginati-va cum s-ar fi descurcat romanii, si sa nu imi ararati cu degetul spre Belarus: Belarus e doar un judet al Rusiei in care securistii rusi nu s-au tocmit bine cum sa il imparta si prin urmare a ramas inca pe dinafara.

Asadar, sa fie oare economia motivul pentru care turcii au prins curaj in ultimul timp? Dar ce sens are, si chinezii duduie, dar ei aplica strategia de la judo: de folosesti de forta si vectorul pe care este lansat deja dusmanul si il lasi sa cada singur, tu doar il directionezi si il ajuti sa se prabuseasca. De aceea China nu a facut dumping la bonurile de trezorerie americane ca sa ii ingroape pe americani, nu pentru ca le pasa de cele cateva sute de miliarde pe care le-ar fi pierdut. Oricum au mai multi bani decat au ce sa faca cu ei. Turcia, ar fi avut mult mai mult de castigat daca ar fi adoptat o politica externa mai echilibrata care sa ofere incredere investitorilor si sa o transforme intr-adevar intr-o zona emergenta cu potential imens. Din pacate, ultimele lor actiuni nu au facut decat sa puna semne de intrebare serioase eventualilor investitori, iar fara investitori dezvoltarea economica este zero.

Cu siguranta turcii au gasit de cuviinta ca momentul este oportun: americanii au probleme imense cu datoriile si cu toate eforturile lor de a distrage atentia si de a arata cu degetul spre Europa, nu va trece mult pana cand epicentrul crizei se va muta din nou peste ocean. Pe langa americani, europenii sunt zero: nu au armata si sistemul financiar este in implozie. Economia va avea de suferit, deci cu siguranta toata energia lor va fi consumata cu rezolvarea crizei. In plus, Grecia, dusmanul #1 al Turciei este acum oaia neagra si nu poate sa miste un deget cand turcii falfaie cu vapoarele prin Mediteraneana.

Muti vor spune ca conflictul asta e vechi. Istoria insa ne arata insa ca pacea este doar o stare de inechilibru intre perioadele de razboaie si conflicte in zone unde rivalii au forte echilibrate si unde unul nu l-a ras inca pe celalalt.

Sa trecem insa la motivul principal al ambalarii turcilor, mai precis al ambalarii partidului actual la putere si al lui Erdogan. Astia sunt clar islamisti si au clar sentimente puternice. Dovedesc evident ca nu folosesc ratiunea ca sa isi cenzureze sentimentele si intreprind actiuni la limita conflictului. A fost mereu asa, iarasi vor spune unii, mai ales prietenul meu grec care mi-a reamintit acum cateva zile ca mereu turcii ameninta Grecia si mereu exista skirmish-uri. Dar asta e ca si cum ai spune, da, ne jucam cu focul, si ce daca, mereu ne-am jucat. Acum insa se nimereste ca sa se joace cu focul un nebun si banuiala mea este ca nu va dura mult pana cand nebunul va aprinde dinamita si de aici vor exploda toate buteliile. Sau butoaiele, ca tot sunt Balcanii numiti “butoi de pulbere”. Iata ca putina bulgareasca tocmai a explodat puţin, deci ne meritam eticheta.

Pana unde vor merge amenitarile si gesturile necugetate ramane de vazut. Pe scurt: turcii se cred puternici, cred ca SUA si Europa pierde din putere, cred ca Israelul este din ce in ce mai inconjurat si prin urmare vulnerabil, nu ii inghit pe evrei, viseaza si ei ca semiluna sa lumineze de la est pana la vest, iar natalitatea emigrantilor musulmani din Europa ii indreptateste la asemenea sperante, si pur si simplu s-au gandit ca acum este momentul.

Se vor limita ei la o amarata de platforma de extragere a gazului din mare? Oare doar pentru asta fac ei valva? Ma indoiesc. Turcii vor altceva dar se supraestimeaza.

Nu am enuntat opiniile de mai sus doar ca un ecou al unor profetii foarte faimoase despre un potential razboi in Asia Mica. Am enumerat doar niste idei si un mare semn de intrebare: pentru ce se grabeste Turcia?

Orice logica si orice strategie i-ar indemna clar pe Turci sa caute echilibrul, sa continue dezvoltarea economica si sa beneficieze de atuul principal pe care il au: economia decuplata de sistemul financiar putred mondial, independenta politica, pozitia geostrategica, etc. Ei insa doresc sa se afirme militar mult prea repede, incearca sa rezolve probleme care sunt mult peste puterea lor si in plus au o carca de minusuri care ii pot oricand pune pe genunchi din nou, cum ar fi problema kurda sau relatiile proaste cu Rusia. Din nou repet, China face lucrurile cu totul altfel, desi si ei cauta expansiune, dominatie si mandrie.

Articole despre Turcia:

Turkey’s Economy Keeps Humming
Turkey snubs EU, US calls for Cyprus thaw

Rusia vs Turcia

“Under the UN Convention on International Law, among 162 other signatory states, including Cyprus, each state has sovereign rights in its EEZ for exploring, exploiting and protecting both live and non-living natural resources, including water, the seabed and subsoil,” said Lukashevich in comments made on August 19th and reported by Defencenet.gr (in Greek).

http://www.cyprusnewsreport.com/?q=node/4540

Dar de ce i-ar ajuta rusii pe ciprioti? Iataun motiv: Russia May Lend $3.4 Billion to Cyprus as Fiscal Woes Mount. Dar oare rusii chiar nu ii inghit pe turci? Iran zice ca sistemul de radar al NATO pe care il detine Turcia va fi o amenintare pentur rusi. Si americanii inca nu au plasat scutul antiracheta la turci

Tocmai cand incepusem sa nu prea mai cred in profetii legate de … Marea Grecie, iata ca nu suntem departe de implinirea lor.

Libia – încă un pas către Iran

Alungarea lui Gaddafi din Tripoli le da un nou avant americanilor in cruciada araba. Daca aceasta se va sfarsi in Iran sau va continua spre China prin Pakistan ramane de vazut. Tot de vazut ramane si daca nu cumva Turcia va fi folosita ca agent de interventie asupra Siriei pentru a nu pierde din momentumul deja castigat. Este insa o problema: Turcia in ultimul timp are asipratii de putere globala, doreste sa renasca Imperiul Otoman. Dupa ce a reusit sa baga pumnul pe gat laicismului reprezentat de armata si dupa ce a pus economia pe o baza solida de dezvoltare, Erdogan are acum timp sa se ocupe de “problemele” externe. Iar una dintre aceste probleme este problema palestiniana si pas cu pas s-a ajuns ca acum cateva zile Turcia sa ameninte cu taiarea legaturilor economice cu Israelul pentru ca acesta nu si-a cerut scuze pentru atacul asupra Gaza Freedom Flotilla, care atac a avut loc acum un an.

Ce este insa ingrijorator cu Libia este ca comandantul operatiunii din Tripoli este membru Al-Qaeda, a fost prieten cu al-Zarqawi si se pare ca vom avea un Afganistan mai aproape de noi. Oare vor americanii sa muteAafganistanul mai aproape, ca sa mai taie din costuri? Nevoie de razboi este pentru ca complexul militaro-politic care conduce SUA are nevoie de contracte, insa bani nu prea mai sunt, asadar un Afganistan mai aproape de europeni unde vor putea si acestia sa contribuie, probabil va fi unul dintre scopurile primare ale operatiunii “Primavara Araba”.

În ce constă războiul cibernetic între SUA şi China

Ştirile despre războiul cibernetic între China şi SUA, mai precis despre atacul informatic pe care chinezii l-ar duce împotriva americanilor, apar destul de des în presă şi ne mai aduc în vizor încă un front al războiului între cele două super-puteri, pe lângă frontul economico-financiar şi cel geostrategic.

Pentru ca in stiri nu se prea explica mare lucru in ce consta acest razboi, din putinele mele cunostinte o sa detaliez putin lucrurile. Si as incepe cu o concluzie personala: da, China ataca cibernetic SUA, si nu doar pe SUA, ci pe restul lumii. Atacurile s-au marit exponential in ultimul timp, tocmai pentru ca orice petec de pamant castigat in acest razboi (adica orice computer sau device independent conectat la retea) se transforma instant intr-un soldat luptator gata sa execute orbeste ordinele comandantului. Mai exact, orice dispozitiv (calculator personal, server sau chiar telefon mobil) al carui sistem de securitate este vulnerabil, odata gasite vulnerabilitatile si reusita penetrarea, va fi folosit ulterior ca o noua unealta de atac a altor dispozitive. Deci avantajul dobandit de cuceritorii chinezi nu consta doar in accesul la datele gazduite sau transferate prin acel dispozitiv ci la marirea capacitatii de ataca alte sisteme.

Cum se ataca un calculator?

Pe langa exploatarea unor vulnerabilitati cunoscute ale fiecarui sistem de operare in parte si ale fiecarui software instalat pe un calculator, cea mai raspandita modalitate de a incerca penetrarea intr-un sistem se numeste brute force si consta in incercarea repetitiva a unui set de posibile parole cu scopul de a o gasi pe cea potrivita. Sunt atacate astfel diverse servicii, de la banalul mail sau de la mai putin folositul ftp pana la testarea accesului la un serviciu care permite accesul total pe un server. Ca eficienta brute force-ul este depasit in prezent, existand metode specifice de contracarare, care insa depinde daca sunt folosite. Ca un exemplu, sa presupunem ca intrarea intr-un apartament se face prin introducerea unui pin format din 4 cifre si ca la fiecare incercare esuata este declansata o alarma. Un hot va incerca 2-3-4 combinatii in speranta ca va nimeri pinul corect. Deoarece alarma devine enervanta, proprietarul se decide sa o dezactiveze, considerand ca pinul sau va fi greu de depistat. Asadar, in loc sa schimbe pinul la fiecare declansare sau in loc sa gaseasca o modalitate de a-i depista si de a-i constrange pe atacatori sa renunte, proprietarul ignora problema si din comoditate nu intepreteaza ca pe o alerta tentativele esuate ci le ignora. Bineinteles, o data alarma dezactivata, atacatorul va incerca cu si mai multa ravna si in cele din urma va gasi combinatia corecta. Nu stiu daca ati inteles ce am vrut sa subliniez: chiar daca un sistem de securitate este construit solid, are mijloace de alertare si de auto-reglare in cazul tentativelor esuate repetate, totul depinde de om daca aceste mijloace sunt folosite sau functia oferita de ele este anulata. Tot asa se intampla si in lumea reala unde nu doar ca multi utilizatori renunta sa isi mai activeze firewall-ul sau antivirsului la cel mai mic inconvenient, dar chiar si unii administratori de servere sau webmasteriu folosesc parole simple, nu le schimba periodic si nu ia nici o masura in cazul in care sunt alertati de tentative de brute-force esuate.

Ce face China

China nu foloseste tehnologii prea avansate in razboiul cibernetic, ci mai ales foloseste perseverenta si un sistem centralizat care coordoneaza si monitorizeaza atacurile duse asupra serverelor din intreaga lume. Daca urmarim declaratiile oficiaililor chinezi, putem vedea ca ei nu neaga existenta acestor atacuri, ci doar dau vina pe hackeri:

“Though hackers attack the U.S. Internet and China’s Internet, I believe they do not represent any country”  (CNET)

Atacul chinezilor consta in folosirea in masa a unui numar mare de servere care ataca tinte targetate in mod periodic si o data o tinta castigata, pe langa sustragerea informatiilor, serverul penetrat va fi folosit pentru a participa si el impreuna cu celelalte servere la noile atacuri asupra unor alte tinte.

Eu am simplificat putin natura atacurilor si m-am referit doar la atacurile asupra serverelor din retea. Bineinteles, China foloseste insa toata gama de atacuri, care include o gama mai variata cum ar fi metodele de phishing prin care se incearca inducerea in eroare a unor utilizatori care isi dezvaluie datele de acces la anumite servicii pe care le folosesc. De exemplu, un utilizator al serviciului paypal primeste un email prin care este solicitat sa se logheze online. Utilizatorul da click pe email, se logheaza pe un site clona al paypal, fara sa isi dea seama, dupa care este directionat pe site-ul real pentru a ascunde furtul parolei. Ulterior, folosind userul si parola paypal, atacatorul poate accesa contul de paypal si face transferuri sau accesa istoricul tranzactiilor.

Pe scurt, chinezii incearca sa sparga tot ce pot, sa fure tot ce pot, si probabil au si o armata de mici chinezi care scormonesc prin datele gasite si vad ce poate fi folosit din ele, si cui sa le retransmita. De interes major pentru chienzi, probabil sunt tehnologiile americanilor, ultimul atuu al acestora fata de chinezi, care oricum se pierde incet-incet, chinezii invatand intr-un an cat americanii in zece. Pentru chinezi, furtul informatiilor folosind atacurile cibernetice nu constituie de fapt decat un efect de turbo dat inovatiei lor, ei incearca sa scurteze anii prin aceasta si totodata urmaresc – de ce nu – sa obina si cateva parghii mai mult sau mai putin relevante prin care pot sa se joace putin cu competitorii, evervandu-i la culme si speriindu-i cumplit.

Americanii, desi detin controlul asupra nivelului cel mai de jos al internetului, prin detinerea in mare parte a patentelor hardware si a uneltelor de monitorizare a internetului (vezi Echelon) se arata speriati totusi de avantul chinezilor si mai ales au ramasi uimiti de amploare acestuia si de faptul ca nu au capacitatea ca sa le contracareze, neexistand posibilitatea de a stii apriori cine este si cine nu este rauvoitor si cine greseste o parola pentru ca a uitat-o sau pentru ca doreste sa oenetreze un server.

Nu cred ca le e frica americanilor ca le vor fura chinezii secretele militare sau ca le vor controla centralele nucleare asa cum au facut-o ei asupra iranienilor (vezi reuters). Alta este temerea lor, desi siguranta totala nu pot avea nici in privinta sistemelor vitale cum ar fi transferurile financiare, secretele militare sau institutiile guvernamentale. Ca o mica paranteza, in urma recentului atac informatic asupra FMI-ului, pentru prima data FMI-ul a decuplat conexiunea eletronica cu Banca Mondiala si banuiesc ca va dati seama ce inseamna asta, conexiunea respectiva nu era un simplu cablu pe care ar putea face sniffing oricine. Temerea americanilor este mai ales legata de vulnerabilitatea companiilor americane si a utilizatorilor individiali.

Atacul incet dar sigur dus de chinezi s-a intetit foarte mult in ultimul timp si amploarea acestuia ramane necunoscuta pana in momentul in care chinezii vor decide eventual sa genereze un eveniment. Ce ar insemna acest eveniment? Cum v-ar suna de exemplu, blocarea totala a transferurilor prin card pentru o zi? Ce s-a intamplat in decembrie anul trecut, cu atacul asupra site-urilor Visa si Mastercard a fost un mic fâsâit pe langa ce-ar putea realiza cateva mii de servere controlate de chinezi bine coordonate intre ele si cu o tinta mult mai sensibila decat site-ul web.

Iata deci ca razboiul intre SUA si China a inceput deja pe internet si avem inca un motiv sa credem ca zanganitul armelor nu este doar o iluzie ci chiar daca doar virtual, razboiului este nu doar potential ci chiar de neoprit.

Zăngănitul armelor

V-ati intrebat vreodata cum ar putea sa inceapa un nou razboi mondial? Cu siguranta probabil v-ati astepta ca acesta sa inceapa in urma unui atac rapid al SUA asupra vreunui inamic important, cum ar fi de exemplu China sau Rusia. Sau poate sa inceapa cu atacul Iranului asupra Israelului sau invers.

In timpul razboiului rece, perioada cea mai “fierbine” a fost in criza rachetelor din Cuba cand rusii se pregateau sa isi monteze lansatoare de rachete chiar in coasta americanilor. Ca un amanunt interesant, dupa ce Kennedy a instalat carantina maritima din jurul Cubei, singura nava care nu a respectat-o a fost petrolierul “Bucuresti”. Nu am inteles de ce tocmai “Bucurestiul” a vrut sa fie mot si a mers pana acolo incat a incercat la maxim rabdarea americanilor si a riscat sa ii starneasca pe americani si poate sa duca la un razboi nuclear care probabil ar fi facut ca azi sa nu mai existe viata pe pamant. Americanii s-au abtinut insa si au lasat “Bucurestiul” sa isi faca de cap, pornind de la premiza ca putin probabil acesta ar transporta focoase nucleare. Dupa oarece complicatii, negocieri si miscari din ambele parti, criza s-a dezamorsat din ea cea mai castigata iesind Cuba, prin garantia data de americani rusilor ca nu o vor invada. Privit la rece, peste ani, miscarile rusilor au fost extrem de inteligente, ca un joc de sah jucat cu sange rece, sacrificand piese importante doar pentru a dobandi un avantaj strategic. De altfel, politica externa a rusilor a fost mereu ca un joc de sah, niciodata o miscare nu este singulara, nu iese din nervi ci din calcule, are un context extins, cauta sa loveasca in mai multe directii si sa protejeze din toate directiile. Expansiunea rusilor de altfel nu este decat o manifestare a temerilor lor fata de pericolele care pot veni dinspre sud, vest sau est – fiind atat de mari, doar Polul Nord le este garant al unei bune vecinatati.

Sa revenim insa in prezent cand Bucurestiul, aflat in alta tabara de data aceasta, este din nou folosit ca un pion de atac pe tabla de sah a lumii, fiind mutat inainte pentru a vedea ce va muta oponentul si cum va decurge strategia acestuia. Si ca in orice joc de sah, pionii sunt primii sacrificati iar noi avem sa ii multumim lui Obama pentru asta pentru ca Bush alesese Cehia si Polonia.

In ce fel va fi Romania una dintre primele tari care vor intra in razboi? In primul rand prin pozitia sa geografica si prin faptul ca este deja un picior de pod al americanilor, slabiciunea politicienilor romani facand din Romania cea mai usor manevrabila dintre papusile acestora. Iar mutarea adversarului a fost facuta: Rusii instaleaza propriul sistem antiaerian in Bielorusia.

Pe un alt front asistam la miscari chiar mai amenintatoare decat cele de pe meleaguri mioritice, unde acum abia s-au stabilit declarativ unele intentii, scutul urmand sa fie dotat cu rachete performante abia in 2015. Amenintarile vin din partea Chinei care au dat ultimatum SUA ca orice atac viitor asupra Pakistanului va fi considerat un atac asupra Chinei. Si ca sa intareasca acest ultimatum, le-au vandut pakistanezilor 50 de avioane fighter. Practic, chinezii incearca si ei un NATO al lor, asa cum au americanii. Pakistanul prezinta pentru China cap de pod pentru petrolul din Orientul Mijlociu si pentru toate resursele la care poate avea acces prin Marea Arabica. Privind retrospectiv, foarte probabil intereul americanilor in invadarea afganilor nu a fost legat doar de eliminarea teroristilor si prinderea lui Osama, ci si de provocarea de tulburari in Pakistan si dominarea acestuia dupa retetele deja perfectionate in Irak si exersate acum inclusiv in Libia si alte state africane. Nu degeaba a fost realizat scenariul pentru prinderea lui Osama in Pakistan langa o academie militara: americanii au vrut sa intinda si ei coarda sa vada pana unde pot merge.

Ce este ingrijorator in toata treaba asta, este raspunsul dat de Obama la ultimatului Chinei: daca va fi nevoie, vom mai face incursiuni in Pakistan pentru a captura teroristi.

Nu doar aceste zanganituri de arme sunt semne premergatoare ale unui posibil razboi mondial intre SUA pe de o parte si China si Rusia de cealalta parte. Pe mine ma ingrijoreaza si atacurile cu drone care se fac acum de catre americani in Pakistan si Afganistan. Aceste atacuri nu fac decat sa umple de ură o generatie de musulmani si sa ii pregateasca pentru un jihad veritabil atunci cand vor fi in stare si cand dronele americanilor nu vor fi atat de numeroase dar mai ales nu vor mai avea atata petrol ca sa zboare, avand in vedere economia in colaps a americanilor.

Venind si mai aproape de noi, in Orientul Mijlociu, conflictul intre israeliteni si palestinieni si-a aratat impasul profund in care se afla, solutia nu fiind doar imposibila, dar imposibila de impus chiar si de Obama, teoretic cel mai puternic om al lumii si presedintele principalului sponsor al Israelului: SUA. Pe de o parte, Israelul nu va putea ceda teritoriile,  avand in vedere riscurile si faptul ca chiar daca ar accepta, bine nu le va fi prea mult timp intre o mare de arabi. Pe de alta parte, palestinienii deja au primit o mica mana intinsa pe jumatate de Netanyahu ca pe o declaratie de razboi. Ranile sunt atat de profunde si situatia atat de imposibila incat eu cred ca recenta luare de pozitie a lui Obama care cere Israelului sa revina in vechile granite din 1967 este ultima si cea mai semnificativa initiativa a americanilor de a face ceva. Practic, Obama i-a cam impuns pe evrei pe la spate, pe nevazute, avand in vedere puternicul lobby evreiesc din SUA, nu ar fi reusit sa faca acea declaratie daca o pregatea din timp si incerca sa o impinga in fata prin alti mesageri sau prin alte canale diplomatice. Fiind o initiativa personala a lui Obama, nu cred ca viziunea acestuia despre primavara araba va avea vreun efect, nefiind mai mult decat un fel de efect al betiei parfumului de salcami pe care il putem simti in aceste zile, cu alte cuvinte putem spune ca Obama a avut un hippy-flashback, s-a crezut in anii 60 pentru cateva zile si a venit si el cu ceva declaratii ca sa mai starneasca ceva valuri si sa arate lumii arabe ca Obama le vrea binele. In realitate, fara un plan similar planului Marshal pentru Africa si Orientul Mijlociu, primavara araba se va sfarsit urat de tot si nu este exclus ca razboiul mondial sa inceapa totusi de aici.

Iata asadar numai evenimente care ar trebui sa ne angajeze intr-o mobilizare personala cat mai serioasa, dar mai ales sa ne indemne sa ne pregatim de moarte cat mai minutios: traieste clipa capata cu adevarat semnificatii puternice pentru cei care mai au timp sa priveasca ce se intampla in jurul lor si vad cum criza economica nu este de fapt – ca si alta data – decat un preambul al razboiului mondial.

UPDATE 23 Iunie 2011

Am putea oare considera stransele legaturi economico- financiare intre chinezi si americani ca un argument impotriva unui eventual razboi intre cele doua super-puteri? Aceasta preconceptie este fireasca si logica, insa daca ne uitam in istorie, avem exemple similare de combatanti intre care erau astfel de legaturi si care nu i-au impiedicat ulterior sa devina dusman aprigi. Sa amintim oare colaborarea intre Sadam Hussein si americani? Dar sa mergem putin mai in urma si sa ne amintim de colaborarea intre IBM si Hitler. Iata cum explica un oficial IBM legaturile intre IBM si regimul nazist:

IBM also defended Chairman Thomas Watson for his dealings with Hitler and his regime.  “As chairman of a major international company and a strong supporter of international trade, he met and corresponded with senior government officials from many, many countries, Hitler and Germany among them, in the 1930s,” Makovich wrote. “As far as we know, the nature of the contacts between IBM executives and German government officials during the 1930s were similar to those with other government officials in other countries and consistent with IBM practices in the various countries in which the company did business during that era.”

Iata asadar ca colaborarile sunt business as usual, din pacate colaborarea economica nu poate preveni razboiul, il poate insa amana tocmai pentru interconexiunile existente, pana cand o parte sau alta pune in balanta plusurile cu minusurile si decide ca este mai profitabil sa atace.

Webster Tarpley World Crisis Radio / 21 Mai 2011

– despre ultimatumul dat de China Statelor Unite: nu mai atacati Pakistanul: orice atac asupra Pakistanului va fi considerat ca un atac asupra Chinei
– despre raspunsul dat de SUA: nu gatantam ca incursiuni similare atacului asupra vilei lui Bin Laden nu vor mai avea loc

– despre scuturile anti-racheta plasate in Romania; ce zice Medvedev;
– care sunt trendurile in politica rusa

Donald Trump: sa taxăm China

Exact ce le lipsea americanilor: un presedinte care sa ii duca un pas mai aproape de Al 3-lea Razboi Mondial.

Asa cum in criza din anii 33 am trecut prin etape cum ar fi: criza pietei de capital, caderea bancilor, caderea afacerilor, lupta valutelor, razboaiele tarifelor si apoi atomizarea intereselor si viziunilor geostrategice, tot asa si acum Donald Trump – candidat la viitoarele alegeri prezidentiale, duce ce “a realizat” Obama intr-o noua etapa: razboiul tarifelor.

Ce s-ar intampla daca SUA ar introduce tarife pentru importurile din China este evident: in disperare de cauza China ar da jos cu bonurile de trezorerie americane si prin urmare cu dolarul. In disperare de cauza, SUA ar raspunde cu lovituri sub centura, prin proxy-uri gen Pakistan sau Korea de Sud. Intr-un astfel de scenariu va fi nevoie doar de o scanteie ca sa aprinda butoiul cu pulbere.

Confruntarea SUA cu China şi Rusia

Webster Tarpley descrie inca din 2008, inainte de alegerile care l-au facut presedinte, traiectoria lui Obama si evolutia SUA catre o confruntare cu Rusia si China in vederea asigurarii dominatiei americane pentru urmatorii 100 de ani.

Elitele vor sa puna Iranul in razboi cu Rusia pentru a-i distruge asa cum au reusit sa distruga URSS-ul cu Afganistanul. SUA nu poate lupta direct cu Iranul si nici atat cu Rusia, prin urmare dusmanul trebuie atacat prin invaluire. In Pakistan americanii practica tactia “divide et impera” pentru a contracara tendinta istorica a Pakistanului de a se intoarce spre China.

Japonia si Taiwan au refuzat pactul cu SUA pentru destabilizarea Chinei. Tarpley prezice din 2008 razboiul din Africa care are ca scop principal taierea macaroanei chinezilor de la petrol. Astfel, chinezii o sa fie nevoiti sa se indrepteze spre petrolul rusesc si astfel vor intra in conflict cu rusii. Scopul final al neoconservatorilor acesta este, sa ii puna in razboi pe chinezi cu rusii. Obama vrea sa foloseasca Europa ca o unealta in razboi cu rusii.

1848 si destabilizarea Europei prin spionii britanici

– tsunamiul geopolitic in paralel cu tsunamiul japonez
– atacul global asupra statelor nationale al superstructurilor anglo-americane penrtru supravietuirii imperiului; scopul? destabilizarea celor care incearca sa evadeze din imperiu;
– atacul asupra Indoneziei prin canalul “wikileaks”; cand va incepe revolutia in Indonezia?
– despre 1848 si destabilizarea Europei prin spionii britanici

1 13 14 15 16