De ce vor avea de suferit grecii şi în afara UE

Am vorbit in articolul anterior despre potentiale beneficii pentru Romania ale iesirii Greciei din UE. Poate ar fi trebuit sa incep cu beneficiile Greciei, dar sincer nu prea ma preocupa ce va urma dupa de vreme ce grecii vor avea cel putin un mare castig: vor fi demni! Nu este putin lucru sa ai curajul sa dai cu flit la europeni si sa iti iei soarta in maini, doar pentru ca nu vrei sa traiesti inuman si la cheremul altora pentru ca s-a nimerit sa stai cu mainile in san in timp ce politicienii ticalosi ti-au dus tara de rapa. Grecii vor fi demni daca vor merge pana la capat si toata Europa se va uita la ei cu admiratie. Economic le va fi greu, nici nu putem sa enumeram toate problemele si toate dificultatile care ar rezulta din ruperea de UE, de vreme ce grecii vor fi deschizatori de drumuri.

Ce este insa paradoxal, ca in ciuda dorintei lor de libertate, de demnitate si de prosperitate, grecii vor avea mult de furca cu europenii daca vor iesi din UE si mai ales daca vor reusi sa se descurce dupa. Cine stie ce piedici si ce amenintari vor avea de suportat grecii, pentru ca daca Grecia va iesi din UE si isi va reveni, cu siguranta va da idei si la altii. Nu degeaba au sarit ca arsi britanicii si danezii cand Islanda a flituit FMI-ul si a refuzat sa plateasca datoriile bancilor care au fost lovite de criza subprime. Se temeau bancherii ca sa nu se creeze un trend, sa nu dea cumva idei islandezii si la altii. Nu de alta, dar in SUA tocmai primisera cateva trilioane de la Fed.

Este logic sa gandim ca de un unul singur, viata e foarte grea, mai ales daca esti o tara mica ca Grecia. Prin urmare, grecii vor incerca sa isi gaseasca aliati, vor cauta si ei sa caute protectie undeva, iar Rusia este prima optiune, mai ales ca deja are relatii bune si sunt destule proiecte economice in curs. Printre alte tari cu care Grecia se are bine ar fi Israelul, desi in noua conjunctura nu ar fi exclus ca grecii sa se indrepte spre Iran, caci acestia vor fi cu siguranta doritori de prieteni, oricat de mici si slabi ar fi. Nu ar fi deloc de exclus ca Grecia sa intareasca relatiile si cu Turcia, mai ales ca turcii au bani si au dorinta atavica de a-i domina, fie si doar economic si de a le arata cat de buni sunt ei cu grecii, desi i-au tinut sub jug atatea sute de ani.

Un nou orizont si o noua zi se naste pentru greci, dar vai de cei care le canta prohodul. Ce nu au reusit turcii sa faca atatea sute de ani, nu vor reusi nici altii. Pacat insa ca noi plecam capul prea jos si prea stramb si mai ales pe nimic. Sa invatam si noi de la greci macar un lucru: mai bine sarac si liber decat sluga si milog.

Ungaria – miracolul euroestic?

Dincolo de gargara din presa mainstream legata de “dictatorul” Orban si de bascalia ieftina la adresa Ungariei cum ca aceasta nu prea se “aliniaza” la politicile UE, incet-incet Ungaria isi vede de treaba si merge inainte.

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o.

Nu doresc sa comentez situatia politica si economica a Ungariei. Evident ca lucrurile nu sunt roze pentru ca o asa criza nu se rezolva peste noapte, oricat de multe “medicamente” am lua. O gripa crunta are nevoie de timp ca sa se vindece. Diferenta intre noi si unguri este ca in timp ce ei au trecut pe antibiotice noi luam ceai de musetel. Sa ma explic.

Spre deosebire de Romania care s-a imprumutat la FMI pentru a pompa fonduri in sistemul bancar, Ungaria a ales sa le mareasca taxele la bancheri, ba chiar a introdus o mica taxa de 0.1% pe tranzactiile financiare aplicabila doar institutiilor financiare, asa-zisa taxa “Robin Hood” pe care europenii se codesc inca de la inceputul crizei daca sa o bage sau nu si care ar fi rezolvat pana acum problema taierilor si a austeritatii. La trilioanele de tranzactii financiare care au loc zilnic si care stimuleaza speculatiile si maresc volatilitatea, o taxa de 1% nu doar ca ar fi adus niste sume frumusele la buget si ar fi facut inutile mare parte din masurile de austeritate, dar ar fi taiat mai ales din elanul marilor speculatori, “the big 6”, cele 6 mari banci americane care detin peste 80% din piata si care au acces nelimitat la creditare de la Fed la dobanzi aproape de 0%. Cu banii imprumutati de la Fed, bancile pot sa speculeze pe piata forex si sa castige astfel fara stres sume imense [1]. O taxa de 1% ar aduce macar o parte din acest profituri la stat.

Dar nu doar asupra sistemului financiar si-au indreptat atentia ungurii ci si asupra bogatasilor. Astfel, principala directie de taxare spre care s-au indreptat guvernantii ungari au fost sectoarele profitabile: retail-ul, energia si telecomunicatiile. Asadar, in timp ce la noi furnizorii de energie electrica, gaze si marile companii din telecom fac profituri uriase nestingheriti si in timp ce Petrom plateste redevente infime si raporteaza profituri record, medicii fug in strainatate, bugetarii fac foamea iar pensionarii sufera aiurea pentru ca nu au bani de medicamente. E criza, ni se spunem, asta e. Nu si la unguri. Cu toate problemele mari, in ciuda dificultatilor, inca ungurii traiesc mai bine ca noi si taxarea cade mai ales pe umarul celor puternici si celor care au de unde.

Dar cel putin, suferinta ungurilor are un sens. Rezultatele abordarii lor nu vor inceta sa se vada. Deja deficitul este mentinut sub control si balanta externa este nu doar pe un trend crescator dar a ajuns chiar la sume frumusele: 700 milioane euro in luna martie, adica aproape de cat avem noi pe minus. Deci ungurii au vandut in luna martie in afara cu 1,7 miliarde euro mai mult ca noi. Si asta fara “investitii” si fara “ingrasaminte”, adica fara ajutorul FMI-ului si cu toate problemele de creditare pe care le au pe piata externa datorita spaimei pe care o au bancherii fata de atitudinea lui Orban.

Sub acuzele de “nationalizare a bancii nationale” se afla de fapt spaima europenilor ca ungurii incearca sa controleze singuri sistemul bancar asa cum vor si nu BCE-ul, adica oarecum ungurii dau inapoi pe calea cedarii totale a suveranitatii si a predarii bancii nationale in mainile lui Van RomPuy. Imaginati-va ce ar insemna la noi ca Isarescu sa raspunda in fata poporului roman si a alesilor acestora prin vot si nu in fata prietenilor lui de la BCE sau de la CFR sau Bilderberg. Strigator la cer, nu? Auzi ce crima, sa incerci sa nationalizezi banca nationala. Nu vi se pare penibil ca inca banca asta care reglementeaza treburile mai poarta numele de “national” cand de fapt ei dau raportul in alta parte si urmaresc alte scopuri?

Unde ne aflam noi acum, la ce ne-a folosit ajutorul de la FMI, la ce ne-au folosit taierile de salarii si pensii si maririle stupide de TVA care au taiat micul avant economic pe care il dobandisem? Nicaieri. Ne-a crescut rata de indatorare, pierdem astfel si singurul avantaj pe care il aveam, si cand o sa ajungem si noi la 70% indatorare din PIB cat au ungurii, sa vezi atunci taieri si austeritate! O sa mai radem atunci ca prostii de unguri? Ei macar ca nu s-au dus la FMI sa se milogeasca si chiar daca incearca acum, totusi au luat niste masuri economice sanatoase, chiar daca si-au facut o “imagine” proasta in ochii europenilor, insa in cele din urma fundamentele economice vor vobi. Cand Ungaria isi va reveni incet-incet si cand toata europa va alerga in fuga la FMI ca sa o scoata din belea, atunci vom vedea cine sta mai bine si cine a luptat cu adevarat cu criza.

Ce inca mi se pare penibil, cum de toata presa, inclusiv presa de specialitate externa, sunt atat de setati pe cateva canale de propaganda ieftina si intelegere subtire a economiei incat de fiecare data cand apare vreun indicator pozitiv in Ungaria se mira ca prostii si nu isi explica ce se intampla. Iata doar un exemplu recent, nu mai dau exemple din anul trecut cand revenirea economica a Ungariei “a uimit” si pe-atunci pe toata lumea.

Asadar, Bloomberg titreaza recent: “productia industriala a Ungariei a crescut neasteptat in martie“. Vai, ce mirare, ungurii au produs mai multe masini decat ne asteptam!

Una peste alta, o reusita a Ungariei ar fi intr-adevar o lovitura sub centura pentru establishmentul european actual deoarece ar dovedi ca tari mici, fara nici un cuvant de spus la nivel european, fara nici un ajutor de la finantele mondiale, ostracizate si aratate cu degetul de presa, ba chiar trecute pe lista tarilor teroriste [2] au reusit sa iese primele din criza. Iar aceste tari sunt Islanda si Ungaria. Turcia nu se pune ca oricum nu e in UE, ei au iesit din criza doar pentru ca nu au avut povara Comisiei Europene si a troicai care a incercat o lovitura de stat pan-europeana plasand bancherii de la Goldman Sacs la conducerea mai multor guverne aflate “in criza”.

[1] Goldman Sachs Records 2.1 Billion Dollars in 2012 Q1 Profits

[2] Marea Britanie a trecut Islanda in randul tarilor teroriste pentru ca nu a platit datoriile bancherilor:

When the bulk of our banking system collapsed in the space of a few days in October and the British placed a fellow NATO member on a list together with the most notorious terrorists on the planet – a list that included not only Landsbanki but also the Republic of Iceland – it was no wonder that foreign exchange activity between Iceland and other nations should be utterly paralysed. (sursa: Wikipedia)

Rusia: ameninţări sau doar vorbe în vânt?

Scutul asta este un pericol pentru noi chiar daca voi predindeti altfel si nu vom da inapoi sa il atacam preemtiv, adica nu vom astepta sa ne atacati voi. Cam asta ar fi pe romaneste declaratia sefului de stat major, generalul Nikolai Makarov. Iata insa textul in engleza, varianta cea mai apropiata pe care am gasit-o a declaratiei originala:

Russia could use a pre-emptive strike against missile defense systems in Europe but only as a final solution, the Chief of General Staff Nikolai Makarov said on Thursday. “The placement of new strike weapons in the south and northwest of Russia against [NATO] missile defense components, including the deployment of Iskander missile systems in Kaliningrad region is one possible way of incapacitating the European missile defense infrastructure,” RIA Novosti quoted Chief of the General Staff Nikolai Makarov as saying on Thursday. (Sursa: The Moscow News)

Stirea desi a aparut pe prima pagina pe la noi, dupa prima zi, s-a cam fumat. Luata cu noul guvern, cu maririle de salarii si cu alegerile francezilor si ale grecilor, presa romaneasca a cam uitat si a lasat balta subiectul. Intre timp, anglo-americanii isi trimit si ei preemtiv propagandistii in Romania ca sa ne asigure ca rusii doar bolborosesc aiurea, nici vorba sa ne atace.

Doar doua lucruri vreau sa subliniez referitor la subiectul scutului:

1. Rusia cere garantii semnate NATO ca scutul nu va fi folosit impotriva lor. Este de bun simt ceea ce cer rusii, nu conteaza ce zice NATO, vorba volent, scripta manent. Sa nu uitam ca secretarul general al NATO a declarat ca NATO nu va ataca niciodata Libia si peste doua saptamani avioanele NATO bombardau Tripoli. Ce incredere sa mai aiba rusii in astfel de declaratii? De ce tin cu tot dinadinsul americanii sa nu le dea rusilor scris ceea ce pretind in vorbe: ca nu vor folosi scutul impotriva rusilor? Nu cumva au alte ganduri? Americanii se fac ca nu aud ingrijorarile rusilor si se fac ca nu le inteleg.  Ei le zambesc rusilor si le zic: stati linistiti fratilor, calmati-va, nu avem nimic cu voi, va suntem prieteni, nu vom folosi niciodata scutul impotriva voastra, ce v-a venit? Motivul real insa pentru care americanii nu vor sa dea in scris aceste garantii este pentru ca la americani mai sunt oarece republicani care ii urasc de moarte pe comunisti si ar fi gata sa porneasca oricand un razboi mondial. Scutul tocmai rostul asta il are, sa garanteze avantajul primei lovituri americanilor pentru ca apoi, cand vor reactiona rusii, sa le anihileze raspunsul. Bineinteles, o prima lovitura cu arma nucleara, altfel nu are sens. Este greu de crezut, dar se pare ca americanii au o dorinta nestapanita de razboi, exista o mana de americani care ar fi gata oricand sa porneasca un nou razboi mondial nuclear, nu au liniste pana cand nu anihileaza toata rasa umana. Cum altfel explicam ca “printul pacii” Obama a marit exponential razboaiele pe timpul guvernarii lui depasindu-l pana si pe razboinicul Bush, iar daca in armata americana nu mai erau cativa generali cu capul pe umeri, Iranul era acum deja atacat de multa vreme si cine stie in ce situatie ne aflam.

Pe scurt in strategia militara conteaza capabilitatile nu intentiile deoarece acestea din urma se pot schimba oricand, din varii motive. Nu ma intereseaza ca tu imi esti prieten cata vreme ai indreptat spre mine un pistol: te poti razgandi oricand, m-as simti mai confortabil sa imi fii dusman dar sa nu ai pistolul indreptat spre mine, de aceea daca nu intorci pistolul dinspre mine, te avertizez ca am si eu o arma si poate cand o sa mi se puna pata o sa iti anihilez pistolul tau. Cam asta este raspunsul rusilor

2. URSS-ul o singura data a amenintat o tara NATO cu lovituri: cand englezii vroiau sa ocupe Egiptul in razboiul din 1956 din Canalul Suez. Atunci rusii au amenintat pe britanici ca daca incearca sa ocupe Egiptul vor intra si ei in razboi. Iar atunci situatia era cu totul alta: o tara aliata a rusilor fusese atacata, deci aveau motive serioase. De atunci, cu tot razboiul rece si cu toate tulburarile prin care au trecut relatiile URSS/Rusia – NATO, un eveniment ca acesta, ca Rusia sa ameninte NATO cu lovituri preemtive nu s-a mai intamplat. Oare nu gandesc rusii ce spun, oare nu realizeaza ca o asemenea declaratie nu este cu nimic mai prejos decat cu amenintarea unui nou razboi mondial?

Asadar, vorbesc rusii aiurea, fac doar amenintari, joaca ei poker sau chiar ar fi in sa atace NATO preemtiv? Cred ca o privire in urma cu cativa ani, la razboiul din Georgia ne poate clarifica. Din pacate, la noi presa inca e blocata in problemele efemere ale politichiei mioritice in loc sa traga semnale de alarma la problemele cu adevarat importante. Singura speranta care ne ramane, este acel “final solution”, insa cine stie ce inseamna pentru ei asta, poate sa insemne un deadline, pana la devenirea functionala a scutului, ceea ce inseamna ca peste 2 ani Deveselul va fi bombardat.

Scutul trebuie oprit, daca mai exista oameni cu cap in Romania, trebuie sa faca tot ce pot pentru a ne scoate de sub gheara vulturului care ne foloseste ca momeala pentru urs!

Ce spune un fost ofiter CIA despre economia razboiului cu Iran si Siria

Michael Scheuer:
– fost ofiter CIA care a lucrat la prinderea lui Osama bin Laden si a scris si o carte despre asta; profesor universitar la Georgetown University;
– americanii vor merge la razboi cu Iranul deoarece nu mai este alegerea lor ci este alegerea israelienilor si a lobby-ului evreiesc;
– cand Obama vrea sa vorbeasca daca si cand va fi razboi cu Iranul s-a dus la APAC nu in congres;
– APAC este nu doar cel mai puternica organizatie de lobby ci este si cea mai corupta;
– chiar ar dori poporul american sa porneasca razboi cu Iranul ca sa apere Israelul?
– orice presedinte, orice conduce congresul, americanii au intervenit oriunde in interesul Israelului; nici o tara din cele atacate nu prezenta nici o amenintare la adresa SUA, nici macar pe departe;
– daca Iranul ar avea arma nucleara, tot nu ar avea ce sa faca; americanii ar putea incinera Persia oricand ar dori; americanii, britanicii si israelienii ar avea tintele puse pe ei;
– Iranul este inconjurat nu doar de musulmani de alta confesiune care ii urasc mai mult decat pe americani, dar sunt inconjurati de baze americane;
– ce se va intampla daca vor ataca Iranul? TERORISM IN SUA: Iranul are capacitatea sa puna la cale atentate, cel putin similare celor pe care Hezbolahul le face in Israel;
– atacul asupra Iranului va duce la uciderea americanilor acasa la ei;

Rusia îşi afirmă puternic opoziţia faţă de avanasul SUA în Orientul Mijlociu

Pe masura ce atacul asupra Iranului pare doar o chestiune de timp iar deturnarea regimului din Siria a prins momentum, Rusia pare sa isi accentueze in ultimul timp semnalele ca se va opune expansiunii imperiului anglo-american in aceasta regiune. Dupa mai multe declaratii si luari de pozitie care au culminat cu veto-ul din Consiliul de Securitate cu privire la condamnarea Siriei, Rusia a trecut la fapte: ieri – 23 februarie 2012 – a trimis cinci (!) bombardiere strategice peste Marea Neagra.

Deocamdata din relatarile fragmentare din presa nu am inteles care era destinatia acestor bombardiere si daca rusii intretin in prezent alte misiuni in Marea Neagra. Ce stim insa este ca rusii nu au notificat turcii in legatura cu acest zbor si au trecut la 40km de spatiul aerian bulgar. Nu sunt expert militar insa inteleg cat de grav poate fi un zbor de bombardiere strategice supersonice care pot oricand ataca tinte inamice importante care nu este notificat! Oare sa fi uitat rusii, sau sa nu le pese? Cu siguranta nu, acesta misiune nu este altceva decat o avertizare care urmeaza unui lung sir de mesaje ferme transmise de Rusia si care in esenta avertizeaza SUA in privinta Iranului si a Siriei: pana aici!

Iata insa un rezumat al actiunilor recente ale Rusiei cu privire la Siria si Iran:

  • 18 IAN 2012: Iran nuclear: Russia’s Lavrov warns against attack (BBC / Capital)
  • 24 IAN 2012: America, ingrijorata ca Siria ar fi cumparat avioane militare din Rusia (Ziare.com)
  • 07 FEB 2012: Syria: Russia and China chain the dogs of war / despre votul in Consiliul de Securitate al ONU / (Pravda)
  • 13 FEB 2012: Ruşii sunt dispuşi să trimită militari în Siria / ca forta de mentinere a pacii; stim insa cum “mentin” rusii pacea in Transnistria / (Capital)
  • 22 FEB 2012: Russia warns Israel not to attack Iran (Jerusalem Post)
  • 23 FEB 2012: Russian Bombers over Black Sea Alert Bulgarian, Turkish Air Forces (Novinite)
  • 23 FEB 2012: MEDVEDEV TELLS UAE PRESIDENT FOREIGN PRESSURE ON SYRIA UNACCEPTABLE  (Interfax)
  • 23 FEB 2012: RUSSIA, CHINA REAFFIRM SHARED POSITION ON SYRIA – END TO VIOLENCE, GOVT-OPPOSITION TALKS WITHOUT PRECONDITIONS, NO FOREIGN INTERFERENCE – RUSSIAN FOREIGN MINISTRY (Interfax)

Este evident ca daca in privinta primaverii arabe, Rusia nu prea a avut posibilitatea sa faca ceva, “revolutiile” fiind specialitatea CIA, desi nici rusii nu stau prea prost cu contrarea acestora (vezi revolutia esuata din Ucraina, Belarus si interzicerea in Rusia a ONG-urilor straine – canale de propaganda ale institutelor americane de inginerie sociala) alta este situatia in cazul Siriei si a Iranului.

Pe langa faptul ca prin caderea Siriei si atacarea Iranului, SUA s-ar apropia periculos de zona de interes a Rusiei si totodata ar dobandi  controlul total al celei mai bogate regiuni in petrol din lume, Rusia simte ca este momentul sa se reafirme si sa calmeze pornirile razboinice ale americanilor. Rusii cu siguranta nu au uitat provocarea georgiana unde americanii au incercat sa vada puterea de reactie si fermitatea armatei rusesti si prin urmare sunt constienti ca orice ezitare in cazul Siriei si a Iranului ii va costa imens in relatia cu SUA dupa batalia pierduta a sistemului radar anti-racheta.

Daca in cazul Iranului, Rusia ar avea mai mult de castigat (prin explozia pretului petrolului) decat de pierdut (prin pierderea contractelor in domeniul nuclear si prin avansul americanilor), in cazul Siriei, Rusia nu doreste sa piarda capul de pod pe care il are in Siria, prin singura baza ruseasca din Marea Mediterana si totodata nu agreaza perspectiva instabilitatii politice si a anarhiei care ar urma unui atac similar celui din Libia.

Reactia Rusiei cu siguranta nu se va opri aici si nu putem nega ca asistam la un mic razboi rece in prezent intre Rusia si NATO. Spun mic pentru ca e din scurt si nu pentru ca nu ar avea gravitatea razboiului rece. Este doar o iluzie daca ne imaginam ca Rusia va sta cu mainile in san uitandu-se cum SUA cucereste tarisoara cu tarisoara in Orientul Mijlociu, stiind ca statia urmatoare va fi bineinteles fostele state sovietice. Nu putem estima pana unde va merge reactia Rusiei, stim insa ca Rusia castiga imens din cresterea pretului petrolului, economia Rusiei a trecut cu bine prin criza, Putin mai are putin pana sa se declare ţar si asa cum americanii au nevoie de  razboiul impotriva terorismului pentru a mentine sistemul ticalosit la putere si pentru a justifica cheltuielile imense in domeniul militar, este foarte posibil ca Putin sa se inspire si el putin de la americani si sa realizeze ca implicarea in razboi nu l-ar face decat sa isi castige presedentia pe viata.

Pakistanul va sprijini Iranul impotriva Israelului in cazul unui razboi

Reprezentantul Pakistanului in Marea Britanie a reiterat suportul tarii sale pentru Iran in cazul unui atac venit din partea regimului israelian.

Wajid Shamsul Hasan a declarat ziarului “The Sun” ca “Pakistanul nu va avea alta optiune decat sa sprijine Iranul in cazul unui atac al Israelului”. De asemenea, oficialul a avertizat Marea Britanie sa nu mai sprijine SUA in “razboiul dronelor” care macelaresc sute de civili.

“Rabdarea noastra ajunge la limita”, a mai spus.

Sursa: Infowars.com

 

Războiul tarifar la orizont

Referitor la reactia presedintelui Basescu la anuntul apelului Bancii Centrale a Austriei care recomanda bancilor austriece sa isi scoata banii din Romania si alte state, pentru ca oricum pe-aci mare sfaraiala nu va mai fi de stors pentru urmatoarele decenii.

Analistul financiar Liviu Voinea crede că introducerea unei taxe pe bănci ar putea fi o soluţie, dar spune că s-ar putea dovedi să nu fie cea mai bună măsură. “O suprataxă aplicată băncilor ar putea fi o soluţie, dar nu cred că este aplicabilă pentru că în final s-ar reflecta tot asupra costurilor suportate de clienţi. Iar statul este unul dintre clienţii importanţi ai băncilor.” (Sursa: Ziarul Financiar)

Despre razboiul tarifar am mai scris in cateva articole, dar nu stiu in care anume am specificat ca acesta este doar o etapa in evolutia crizei, o etapa ulterioara crizei financiare si a datoriilor suverane. Totodata razboiul tarifar se poate produce/manifesta simultan si/sau paralel cu razboiul valutar si precede bineinteles etapa controlului preturilor si ultima etapa, cea a razboiului mondial. Aceste etape sunt binecunoscute in istorie, in criza din anii 30.

Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere.

Razboiul tarifar apare cand tensiunile economice fac ca fiecare incearca sa prioritizeze consumul resurselor in intern, in detrimentul externului. Cand vaca avea lapte de muls, bancile austriece erau dornice sa investeasca in Romania. Acum cand lapte nu mai e, pleaca de la vacile noastre si se pastreaza furajele doar pentru vacile lor, ca nu cumva sa moara de foame. Astfel, romanii reactioneaza si ameninta cu taxari. Asa au facut  si unguri, la ei razboiul tarifar manifestandu-se deja de ceva timp. Razboiul tarifar este insa limitat de tratatele internationale existente: de exemplu, in UE tarile nu pot sa impuna taxe vamale produselor din extrerior. Alte state insa pot, de exemplu China a interzis vanzarea de minereuri rare catre Japonia, iar Rusia, anul trecut a interzis exportul de produse agricole. Rolul razboaielor tarifare este de a ajuta economia interna impunand diverse piedici intrarilor din afara care altfel ar inhiba orice dezvoltare interna. De asemenea, razboiul tarifar poate impune anumite restrictii unor iesiri de resurse, in vederea focusarii acestora spre necesarul intern. Asta cere acum Austria, asta a facut Rusia prin interzicerea exportului de grane. Bineinteles, cand razboiul tarifar se va extinde si va lua avant, toti vor avea de pierdut, mai ales cei care nu au canale de export solide, cum ar fi Romania care e dependenta de exporturile catre UE. Razboiul tarifar nu face decat sa minimixexe globalizarea, sa fragmenteze comertul si investitiile, sa schimbe practic total paradigmele actuale ale economiei globale care si-asa a fost lovita crunt de criza creditelor si de scaderea cererii.

Controlul preturilor este o etapa disperata: cand productia este din ce in ce mai mica si exista riscul hiperinflatiei, guvernele impun preturi maxime producatorilor pentru a evita explozia preturior si explozia saraciei. Ca rezultat, piata neagra infloreste si economia intra intr-o zona sumbra de subdezvoltare. Romania a mai cunoscut aceasta etapa in perioada de tranzitie, anterioara liberalizarii preturilor.

Razboiul militar este ultima etapa, si desi poate rezulta din frecusurile din razboiul valutar sau tarifar (de exemplu pretentiile SUA asupra Chinei ca sa intareasca yuan-ul), poate aparea pur si simplu pe fondul unor focare asimetrice. Dar sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva.

Una peste alta, Basescu nu doar ca nu are ce sa le faca austriecilor, dar mai spune si prostii. Da, este adevarat ca atunci cand era de supt austriecii au venit, dar acum e alta situatia: bancile nu sunt asociatii de binefacere. Bancherii daca pleaca, pleaca pentru ca nu fac bani aici, economia e moarta, guvernul nu creaza un mediu propice dezvoltarii afacerilor, investitiile sunt proaste, coruptia macina orice si oamenii pregatiti si de valoare fug in afara. In conditiile astea, cine sa mai faca profit ca sa dea si la banci ca sa le tina aici?

Marea drama a Romaniei este ca noi dam mereu vina pe altii si nu cautam sa ne schimbam mentalitatea. Iar daca cautam, nu suntem in stare. Basescu desi este de atatia ani presedinte, ne dovedeste prin acest discurs inca o data ca nu are habar de economie, nu are habar de politica externa si nu are nici consilieri care sa il ajute. Vai de el si vai de noi!

Romania pierde in fata Serbiei cu 1-2

Romania – tara europeana, membra a UE. Dupa 21 de ani de la caderea regimului comunist, a dat din coate cat a putut pentru a scoate capul sus si a atinge un nivel de trai apropiat de statele dezvoltate din vest. Un sistem politic putred, o economie subreda, sensibila la orice miscare din exterior, cu adaos de valoare infim rezultat in principal din forta de munca ieftina – practic sclavagism. Vanduta pentru ani buni, aflata intr-un ritm de indatorare crescut, de la an la an.

Serbia – o vecina mai mica a Romaniei, trecuta prin razboi si revolutii, nu este membra UE dar este stransa cu usa de fortele politice subversive din vest ca sa intre din nou in UE. Ce este UE pentru Serbia? Ce poate fi altfel decat o Yugoslavie mai mare, un conglomerat de popoare unite artificial intr-un anume moment al istoriei, o moneda unica, o economie cat mai integrata, libertate de miscare, politica externa comuna, dar totusi organizare federala, parlamente locale care sa dea impresia unei autonomii largi si care sa le ofere in primul rand un loc de munca actualilor parlamentari nationali care niciodata nu ar vota pentru o Europa Federala daca nu ar avea asigurat un scaun, fie el doar de parlamentar federal. Ca o mica paranteza, pentru presedintele actual al Romaniei, nimic mai bun nu s-ar putea intampla decat o federalizare cat mai urgenta care sa ii permita sa devina prefect sau guvernator al viitoarei provincii Romania din marele stat Europa Federala – deoarece presedinte nu mai poate fi. Este paradoxal pentru Serbia ca a trebuit sa treaca prin caderea unui regim comunist destul de uman, printr-un razboi cu vecinii, prin bombardamente NATO si caderea unui regim neo-bolsevic si prin umilinta si stresul indeplinirii aquis-ului comunitar pentru ca sa ajunga de unde a plecat: intr-o Yugoslavie mai mare.

Sa vedem insa datele:

INDICATOR ROMANIA SERBIA SCOR
DATORIE TOTAL (MLD USD) 45,6 15,3 *
DATORIE PER PERSOANA 2128 2099 0-1
DATORIE % din PIB 31,7 37,2 1-0
CRESTEREA ANUALA A DATORIEI 16,2 -5,1 0-1
SCOR TOTAL 1-2

* – datoria totala nu este relevanta decat in context cu populatia si PIB-ul; am putea sa mai adaugam si in functie de resurse, dar existenta si utilitatea acestora sunt vizibile prin prisma PIB-ului: degeaba avem aur daca il dam la hoti, degeaba avem ape care pot fi folosite la hidrocentrale daca nu construim hidrocentrale; ratele la credite vin, si asa cum un taran poate sa aiba mii de hectare de pamant, daca nu le-am muncit, nu are de unde sa plateasca rata

NOTE:
asta este sursa datelor, am expus anul 2010 deoarece 2011 arata mult mai urat pentru Romania desi trimestrul cel mai greu abia a inceput;

– datele se refera la datoria publica; daca ar fi sa luam in considerare si datoria privata, probabil Romania ar sta si mai rau, avand in vedere ca Serbia, nefind in UE a fost ferita de drogul creditelor

1 14 15 16 17 18