Coliva turcilor aproape dă în foc

Despre ultimele tumbe ale lui Erdogan, am scris acum 5 ani cand inca Rusia nu intrase prea bine in Siria:

“exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii.” (5 IUNIE 2012 – S-A FIERT COLIVA TURCILOR?)

De-atunci lucrurile s-au mai limpezit si mai mult cu privire la ce hram poarta Erdogan dar mai ales cu privire la faptul ca Imperiul face orice poate ca sa scape de el si deocamdata nu a reusit. Si asa cum in cazul lui Sadam, nereusind sa-l dea jos prin masinatiuni si sanctiuni, Imperiul a decurs la arme, tot asa va sfarsi si Erdogan. Desi esecul Imperiului in detronarea lui Assad in Siria sau a lui Kim in Koreea ar putea sa ne dea de gandit ca puterile Imperiului de a misca pionii pe tabla de joc a scazut. Sa nu ne primim, totusi …

Ultime stiri cu privire la Turica, dupa purge-ul facut de Erdogan ar fi: pentru a putea sa-si consolideze si mai mult puterea si pentru a face inca un pas catre statutul de sultan, Erdogan s-a folosit de momentum-ul creat de lovitura de stat esuata pentru a cere “puteri sporite” de la populatie. Nu stiu exact care sunt aceste puteri, cert este ca prin acest referendum Erdogan departeaza total Turcia de Europa, aruncand-o mai mult inspre nord si est decat inspre vest.

Erdogan nu e la primul frecus cu nemtii. Va reamintesc in acest sens o fotografie de la intalnirea Erdogan-Merkel in care acesta le-a cerut peste un miliar de euro pentru a bloca refugiatii la granita si a nu-i lasa sa invadeze Europa. Despre frecusurile lui Erdogan cu americanii nici nu mai amintesc. Va reamintesc de asemenea printr-o fotografie: Casa Alba a dat publicitatii o fotografie in care Obama discuta la telefon cu Erdogan si tine in mana o bata de baseball. Simbolistica nu este intamplatoare iar stirea este din 2012 (!) – cu mult inainte de amenintarile recente cu parasirea NATO. Avem deci un istoric de frecusuri permanente si tensiuni intre Turcia si vest. De partea cealalta, Erdogan nu se are bine nici cu Putin, in ciuda tolerarii reciproce recente si a unor afaceri economice de care Rusia tine mortis, fiind stransa cu usa. Despre relatiile lui Putin cu Erdogan, de asemenea am mai scris, ultima data daca nu ma insel in articolul intitulat ERDOGAN NU VA OBTINE NIMIC DE LA PUTIN in luna August a anului trecut (2016). In lunile care au trecut s-a adeverit ca Erdogan poate sa se plimbe saptamanal la Putin ca nu are cu ce sa ii sperie pe europeni, miscarile lui de apropiere spre Rusia nefiind altceva decat taiereap propriei creci: si a lui, si a turcilor:

Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a intamplat pe-atunci cu Grecia, poate doar faptul ca Turcia nu este decat membra NATO prin urmare ruperea ei chiar si totala si trecerea in tabara Rusiei nu va afecta prea mult economia si finantele UE, cum ar fi facut-o trecerea Greciei.

Dar chiar mergand si pana la exagerarea scenariilor de rupere, pana la punctul in care Turcia ar iesi din NATO si ar juca cum vrea Putin: ce poate sa faca Turcia? Sa il sprijine pe Assad si sa lupte cu turmenii, cum au facut rusii pana acum? Sa ii atace mai mult pe kurzi? Sa ajute Iranul? Cum ar putea sa faca toate astea si la ce i-ar folosi? Ce nu a facut din tot ce a vrut si cu ce ar afecta asta pe europeni?

In fapt, singurul lucru cu care Turcia ii poate ameninta pe europeni ar fi sa dea drumul la refugiatii din Siria. Insa UE a asimilat (mai bine sau mai rau, mai cu voie sau fara voie) deja un milion de migranti si probabil marea parte din “bazinul potentialul” nu mai vrea sa fuga, Isis fiind deja pe picior de fuga, Alepo fiind eliberat si rusii ajutandu-l pe Assad sa “calmeze” situatia. Unde mai pui ca mai nou si Trump urmeaza sa dea o mana de ajutor.

Un asemenea gest din partea Turciei ar insemna insa o sinucidere. Ar fi de-ajuns pentru europeni ca sa impuna niscavai sanctiuni turcilor pentru a-i face rapid sa se razgandeasca si poate chiar sa mai ia inapoi cateva sute de mii, mai ales pe aia recalcitranti de prin Suedia de violeaza femei sau pe aia din Paris de dau foc la corturi si se bat cu politia. Mare parte din exportul Turciei este cu UE si mare parte din investitiile din Turcia vin de la europeni. Oricate afaceri ar face Erdogan cu Putin, economia Turciei este legata ombilical de UE mai mult chiar decat poate este economia Romaniei.

Sa nu uitam ca economic Erdogan are totusi cateva merite: in primul rand, a lasat moneda libera, ceea ce a permis o devalorizare puternica a monedei si prin urmare a stimulat foarte mult investitiile si exportul. Mai nou, relatiile cu China si prospectul ca Turcia sa fie parte dintr-un nou drum al matasii prin care marfurile chinezesti vor ajunge la europeni, sunt cateva aspecte pozitive cu privire la economia turcilor si cateva argumente de ce oricat de nebun ar fi Erdogan, doar daca isi pierde de tot mintile o sa dea drumul sirienilor sa ia cu navala Europa situatie in care haosul s-ar generaliza ori dupa cum stim, UE are nevoie de haos si consolidarea Imperiului European se hraneste din haos, dupa cum putem vedea zilele astea – aspecte tratate intr-un articol anterior.

In pofida tuturor speculatiilor care se fac pe la noi de capele vorbitoare cu privinta la Siria, Trump chiar intentioneaza “sa faca liniste” in Siria si sa faca pace cu Putin, fiind mult mai preocupat de China. SUA nu poate lupta pe doua fronturi (si China si Rusia) – o chestiune la mintea cocosului. Rusia s-a saturat si ea sa fie stransa cu usa de Imperiu si prin urmare o pace americano-rusa este doar o chestiune de timp, in ciuda miscarilor de trupe recente care sunt insa consecinta unor planuri militare vechi de vreo 4 ani! Amanunt pe care niciun cap vorbitor de pe la noi nu l-a mentionat, mirandu-se cum de ingaduie Trump aceste desfasurari de forte, cand el vrea sa faca pace cu Putin si facand o mie si una de scenarii care de care mai alarmiste, cum ca Trump una face, alta zice etc.

Trump va avea deci un razboi de dus cu China. Evident un razboi economic, care insa poate aluneca oricand intr-unul militar. Dar cel militar nu poate veni prea curand, daca ne uitam la mormanul de dolari pompati de chinezi in obligatiunile americane sau la volumul exporturilor chinezesti in SUA – grosul productiei chinezesti. Trump a intrat in alegeri cu ferma convingere ca China e de vina pentru caderea economiei americane si cu determinarea ca sa faca ceva in privinta asta. Cu asa ganduri a intrat si cu asa discurs a castigat. Zgomotul cu zidul mexican si cu razboiul cu migrantii nu sunt chestiunile cele mai importante pentru americanul de rand care l-a votat pe Trump, ci pentru presa “mainstream” care apartine in mare parte democratilor si mai ales oamenilor de afaceri care au castigat din schimbul comercial cu China mai mult in ultimii 8 ani decat in toata perioada post-belica. Omul de rand, insa, muncitorul, l-a votat pe Trump pentru “a face America great again”, in intelegerea generala aceasta inseamnand aducerea fabricilor inapoi din China. O misiune imposibila insa pentru care Trump va pompa cu toate motoarele inainte.

Este deci clar ca Trump vrea razboi cu China si pace cu Rusia. De unde ce putem prevede pentru Turcia in acest scenariu? Pace cu Rusia inseamna “lupta cu Isis” si renuntarea la detronarea lui Assad si totodata marginalizarea rolului Turciei ca aliat al SUA in zona. In Orientul Mijlociu americanii vor pastra asset-urile acumulate deja printr-asta intelegand kurzii si putinele teritorii pe care le mai controleaza in Irak, la pachet cu principalul jucator, Familia Saudita. In aceasta ecuatie, turcii sunt cei mai mari pierzatori, angajandu-se in sprijinul turkmenilor prin care sperau sa controleze nordul Siriei si poate chiar sa il asimileze pe termen lung dupa eventuale imparteli sau federalizare a Siriei. In principal insa Turcia are de suferit prin haosul care va urma in sud si prin lipsa unui proiect anume care sa dea speranta la o eventuala calmare a situatiei si o potentiala revenire economica. Siria si Orientul Mijlociu erau o piata importanta de export pentru turci. In viitorul apropiat, cu o Sirie limitata la Damasc si imprejurimi, cu o prezenta ruseasca slaba si care va mentine o pace de subzistenta in care Isis nu va putea sa faca prea mult insa nici nuv a fi eliminat complet (altfel nici rusii nu ar mai avea ce sa caute prin Siria si cand rusii fac foamea acasa, un razboi aiurea in Orientul Mijlociu este greu de explicat poporului oricata propaganda ai pompa), Turcia se va vedea pe marginea prapastiei, doar daca nu cumva chinezii chiar vor realiza mult-trambitatul nou drum al matasii prin care vor cauta alternative la izolationismul american si vor reusi sa faca Turcia un hub de marfa pentru UE, caz in care Turcia se va integra perfect in “binomul” ruso-chinez la competitie directa cu Iranul.

Timpul este insa o mare problema, fiind din ce in ce mai scurt pentru toata lumea:

  • pentru chienzi dezechilibrele s-au adunat si expunerea pe credit a companiilor a atins cote inimaginabile, cu mult peste ce a fost in 2008, “revenirea” economica fiind blocata de alegerea lui Trump;
  • pentru rusi, sanctiunile dar si frecusurile interne care au inceput sa dea la suprafata (vezi recentele morti “accidentale” ale unor personalitati importante care denota lupte interne intre diverse “aripi”) creaza prospectul unei noi disolutii a federatiei poate mai grava decat ruperea URSS-ului (de unde nevoia de un razboi)
  • pentru americani Trump este nerabdator sa treaca la fapte si deja a ramas in urma la multe puncte din cele promise, nu pentru ca nu ar fi incercat si pentru ca nu a gasit inca parghiile pe care sa le foloseasca pentru a controla ditamai portavionul care sunt SUA pe care multi il considera ca ar merge pe autopilot pana vom vedea ca un conductor nebun poate totusi sa apese OFF pe butonul de autopilot si sa il scufunde
  • Europa fierbe in pragul noilor alegeri si a apelurilor la “unitate prin separare”

Nu exista o concluzie pesimista la acest articol ci doar una optimista: traim vremuri interesante si fiecare criza este si o oportunitate. Oportuniatea Romaniei este sa inceapa sa mearga pe propriile picioare si sa se tina bine pe ele.

Inca un fost bancher a fost sinucis

Yves Chandelon (62 de ani) – auditor sef  pe departamentul de investigatii in finantarea terorismului – a fost “sinucis”. El este fiul unui mare om de afaceri belgian. Tatal lui i-a gasit un job in banca in Liege, insa in curand din cauza unor scandaluri (frauda interna) a fost mutat “disciplinar” la Luxemburg, intr-o alta banca, unde aducand clienti din Belgia, a crescut in structura de management.

Apoi, in 1998 tatal sau i-a gasit un job la NATO prin relatii, desi Yves nu avea nici o patlama (nu a facut nici o facultate de specialitate). Un traseu epopeic si un final tragic. Teoria oficiala este ca Yves s-a sinucis. Sunt nenumarate semne ca teoria sinuciderii are multe probleme, principala fiind ca arma cu care s-a sinucis nu era una dintre cele 3 arme pentru care avea licenta. De asemenea, felul cum tinea arma cand a fost gasit este greu de suprapus cu traiectoria glontului gasit in cap. Zvonistica indica faptul ca ar fi avut datorii insa nimeni din familie nu crede teoria sinuciderii, argumentele fiind ca Yves avea o stare financiara buna, facuse chiar planuri de vacanta, etc.

Deci un functionar NATO cu vechime de 18 ani, care s-a invartit in jurul investigatiilor cu privire la finantarea teroristilor moare intr-un atentat. Oare cine sa fie cei care l-au sinucis si cei care vor ca moartea lui sa para sinucidere? Ne putem uita in istoria recenta sa vedem daca mai exista cazuri similar.

Hmm, Sibel Edmonds ne mai prezinta un caz interesant. David Kelly: un expert in arme de ucidere in masa care in timpul pornirii razboiului impotriva Irak-ului pe motivul ca detin arme de distrugere in maza, s-a opus teoriei oficiale. Ulterior a fost gasit si el “sinucis” si autopsia lui a fost secretizata. Familia care initial a declarat ca nu crede in sinucidere, ulterior a lasat-o moale. In videoclip, Sibel enumera alte cazuri similare.

Un caz similar de crima punctuala care a vizat un diplomat a trecut neobservata zilele trecute: Petr Polshikov, consilier al ministerului de externe specializat pe America Latina. Moartea a avut loc cu cateva minute inainte de omorarea ambasadorului rus in Turcia.

In cazul Yves Chandelon, acesta stia va viata lui este pusa in pericol si a dat spre pastrare fiului sau niste documente “senzitive”, pe care acesta le-a furnizat politiei, desi era logic ca mai bine le pastra pentru a se asigura ca el nu este urmatorul “sinucis”. Evident ca nu vom afla nimic despre ce era vorba in acele documente.

Orice concluzie este greu de tras, mai ales avand in vedere linistea in jurul acestor crime. La cat sange se varsa zilnic in lume si la cate frecususuri de arme sunt in pregatirea marelui show care va fi WW3, pare de inteles. Cinste reporterilor independenti care mai zvarcolesc pe ici pe colo astfel de cazuri pentru a ne arata ca viata este scurta si ca democratia, libertatea de exprimare, statul de drept sunt doar niste iluzii, chiar in tarile care ne sunt noua prezentate ca etalon. Lumea este condusa de mafioti si va fi in continuare o vale a plangerii.

FBI contra CIA pe tema hackerilor rusi

Hackerii rusi provoaca conflict civil in interiorul serviciilor de securitate americane. Dupa ce CIA-ul a iesit cu declaratii ca rusii “au incercat” sa il trimita pe Trump la Casa Alba, FBI-ul se pare ca ar avea o alta perspectiva. Cel putin dupa declaratiile in fata unor membrii ai Congresului ale unui agent de contrainformatii chemat in audienta [1]

Cuvantul hacker este gresit folosit in 99,99% din situatii insa cand CIA il foloseste (daca chiar l-a folosit) ne-am astepta ca sa nu fie folosit cu usurinta si sa aiba alte sensuri … “apropiate”, pe langa, din aceeasi categorie.

Intreaga gogomanie pe tema implicarii Rusiei in alegeri este un mare morman de rahat in care se pare ca se amesteca pana si organizatii care ne-am astepta sa tina la propria reputatie. Oare care sa fie interesele CIA-ului astfel incat sa isi manjeasca singura cu rahat reputatia prin asemenea “dezvaluiri”?

Chiar daca implicarea Rusiei ar fi adevarata, iesirea in presa doar pentru a provoca scandal, fara dovezi serioase si fara necesitatea de a face publice acele dovezi este total nejustificata si paguboasa. Daca ar fi reala acuzatia, consecintele sunt clare: Rusia este atat de puternica inca poate influenta pana si alegerile din SUA. Ce mai putem spune de alegeri de prin alte tari, cum ar fi Moldova, Romania sau Ucraina? Ce mai putem spune de alegerile din Germania – satelit al SUA – daca americanii nu pot sa faca fata Rusiei?

Daca insa rusii doar au incercat sa exercite o influenta, ce sens mai are pentru agentie sa iese in public? Evident ca rusii ar dori sa influenteze nu doar alegerile ci mult mai multe domenii, cum ar fi finantele, economia, apararea etc. Evident ca asa cum americanii incearca prin finantarea de ONG-uri in Rusia sa influenteze politica din acea tara, in mod legal, la vedere, tot asa si rusii pot incerca la o adica, prin intermediul postului RT sa influenteze alegerile. Cu siguranta ca in competitia globala, multi incearca multe si americanii sunt de departe tinta numarul unu.

Din nou, daca dovezile ar fi fost tangibile, acestea ar fi fost scoase la iveala: agenti prinsi, leakeri arestati, hackeri de asemenea arestati etc. Insa nu exista decat acuzatii.

Mai ales in privinta hackingului, acuzatiile sunt total aiuristice. In primul rand, daca americanii recunosc ca sistemul de votare poate fi hacuit, asta e un lucru extrem de grav si ar trebui sa provoace un val de schimbari si de proteste in SUA. Fie hackerii rusi, fie hackerii americani, daca sistemul nu este sigur 100%, ar trebui sa se renunte la votarea electronica si sa se pastreze peste tot votarea pe hartie. De altfel, la recenta renumarare a voturilor in cele cateva state contestate, nu s-a schimbat nimic.

Este evident ca nici un sistem nu este sigur 100% iar speculatii cu manipularea acestuia s-ar putea face mai degraba impotriva lui Trump, in sensul ca mai degraba cine a avut bani mai multi putea sa mituiasca mai bine pe programatorii si operatorii sistemului pentru a falsifica votarea, iar de departe Hillary a avut de partea ei nu doar banii (sprijinul Wall Street-ului, fonduri la discretie in campanie) ci si sprijinul majoritatii intelighentiei (servicii de securitate, elite, chiar si unii lideri republicani).

Din ce am citit eu, singurele “dovezi” mentionate de CIA ar fi cativa leakeri care au diseminat informatii confidentiale. Ce este insa sub semnul intrebarii este cum de acesti leakeri nu au fost arestati, mai ales avand in vedere agresivitatea cu care Obama a luptat impotriva informatorilor.

Cu privire la tentativele de hacking, cred ca am mai explicat de ce acestea nu pot fi atribuite cu exactitate de cele mai multe ori. In cel mai feritic caz in care sursa atacului este depistata, pentru a putea stii cine se afla in spatele actiunii ar trebui sa ai suportul politiei si judecatorilor (daca e cazul) din locatia sursa a atacului. Ori daca atacurile au fost din Rusia, cu siguranta ca americanii nu au avut sprijinul rusilor. In plus, sa nu uitam ca Rusia este un vest salbatic in domeniul internetului, posibilitatile de urmarire si monitorizare ale agentiilor rusesti fiind indeajuns de slabe incat sa faca grea misiunea oficialilor de a prinde pe faptasi, chiar daca ar exista intentia. Pe de alta parte, daca statul rus ar fi incercat sa aplice atacuri cibernetice sau de spionaj asupra americanilor, cat de proasta ideea sa o faci dintr-o locatie din Rusia?

Pe langa depistarea surselor atacurilor, singura varianta de a afla cine au fost atacatorii, ar fi in cazul in care acestia au lasat urme de bunavoie, in sensul ca au plasat intentionat dovezi la destinatia atacurilor (sau altundeva) prin care sa se deconspire. Caz in care, nu se poate pune baza, oricine putand sa spuna ca este de nationalitate rusa si cu atat mai mult ca lucreaza pentru guvern. E ca si cum cineva ti-a spart casa si hotul ti-ar fi lasat un bilet ca sa spuna cine si de unde este.

Pe langa sursa atacului si eventualele “dovezi” lasate intentionat, orice alte modalitati de depistare de unde vine un atac, din ce tara si cu atat mai mult de la ce organizatie este pura speculatie.

Ma indoiesc insa ca CIA se bazeaza pe vreo dovada palpabila ci cu siguranta CIA are un alt plan pentru care a lansat aceste zvonuri si putem specula ce interes au, insa avand in vedere ca peste 2 zile are loc intalnirea electorilor unde se pot intampla surprize socante, mai asteptam si speram ca totul nu este decat o operatiune de propaganda sau o ultima razbunare a vreunor sefi ai CIA-ului care stiu ca nu mai au multe zile pe pozitii si o sa fie goniti cand vine Trump.

In final, as dori sa mai spun doua cuvinte doar despre cea mai marsava manipulare si spalare pe creier din ultimii ani cu privire la Rusia: razboiul hibrid. Ca specie de tehnica de manipulare mediatica si sursa de spaima sau daca nu macar lansator de topicuri in scopul formarii unor sinapse predefinite ale topicurilor care domina discursul mediatic, razboiul hibrid este din aceeasi categorie cu riscul terorist. Iata doar cateva atribute care se potrivesc la ambele:

  • exista si a existat intotdeauna;  este prezentat ca nou, specific timpurilor periculoase in care traim, insa daca nu ne lasam imbatati si avem 2 neuroni, realizam ca a existat mereu;
  • nu poate fi dovedit; unele dovezile pot fi fabricate usor pentru a mentine hype-ul;
  • implica un risc necunoscut, a carui amplitudine poate fi marita la nevoie prin discurs;
  • poate fi orientat in orice directie; oricand se poate schimba target-ul; ieri e Alqaeda, azi e Isis, maine sunt rusii;
  • asa cum targetul se poate schimba, asocierile cu el se pot schimba si mai usor, in functie de nevoi: ieri au fost musulmanii, astazi sunt categoria alt-right – adeptii dreptei alternative, maine vor fi crestinii etc;
  • localizarea este universala: si aici (in SUA), si in Europa, si in Germania; ieri cand au fost alegerile la noi, azi maine, cand vor fi alegerile la nemti etc;
  • necesita mariri de buget pentru a le face fata;

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] FBI Disputes CIA’s “Fuzzy And Ambiguous” Claims That Russia Sought To Influence Presidential Election

Dr Paul Craig Roberts – În curând s-ar putea să fim toți morți

Dr Paul Craig Roberts e de parere ca rusii au gresit manifestandu-si acordul sa coopereze cu americanii in razboiul impotriva Isis. Rusii au reactionat diplomatic la provocarile nediplomate ale americanilor. Ceea ce este evident pentru toata lumea – ca americanii nu sunt in Siria ca sa lupte cu teroristii, Isis fiind un tigru de hartie aparut mai mult sau mai putin intamplator ca consecinta a manevrelor americane in zona – a fost acceptat de rusi ca motiv acceptabil de cooperare cu americani.

Desi este clar ca interesul americanilor ca si al rusilor in Siria nu este deloc lupta cu teroristii ci inlaturarea, respectiv protejarea  lui Assad, dupa ce SUA a folosit minciuna pretextului luptei impotriva teroristilor, rusii au acceptat provocarea si au dialogat si ei in acelasi registru. Paul Roberts crede ca au gresit si ca rusii sunt intr-o pozitie dificila, tavalugul razboinic al americanilor fiind de neoprit. De unde lucrurile … se complica.

Va imaginati mica Danemarca implicata in asa ceva? Vreau sa spun, ca ei pot sa fie stersi de pe fata pamantului in 10 secunde. Cand vezi acesti oameni comportandu-se atat de iresponsabil si provocand o mare putere militara inarmata pana la dinti cu arme nucleare, te intrebi daca mai exista un dram de inteligenta oriunde un lumea occidentala? Cu siguranta nu in mass-media, nu in guverne si se pare ca nici in marile organizatii. Cand vezi o astfel de situatie te gandesti ca razboiul este foarte posibil.

Da, stiu, moartea poate sa vina oricand. Moartea este singura certitudine indubitabila in lumea asta. Dar, una este sa mori intr-un accident si alta e sa mori ca prostul vazand moartea cum se apropie de tine pas cu pas.

De aceea as dori sa ridic urmatoarea intrebare catre cititorii acestui blog: in ce masura vazand razboiul ca se apropie de Romania, si in ce masura vazand ca Romania nu mai este un stat suveran, este condusa de tradatori, are o elita distrusa, are o societate incapabila sa se scoata din ghearele marilor imperii si sa mentina o idependenta stabila, sigura, ba din contra, face tot ce poate ca sa provoace Imperiile vecine – lectie neinvatata in ciuda atator exemple in istorie … In masura acestei situatii, cat de corect mai este sa ramai in aceasta tara si poate chiar sa participi in viitorul razboi?

Haos în America

TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.

haos

A doua dezbatere dintre Trump si Clinton sunt un preview la haosul care va fi in SUA si ulterior in lume, indiferent de cine va iesi castigator. In caz ca scapam de inceperea razboiului pana la alegeri, o sa fie greu de evitat dupa alegeri indiferent de cine iese:

  • Trump este opac, mandru, mult prea increzator in sine, infumurat, hotarat ca face ce trebuie si incapabil sa isi ceara iertare. Spoiala de “imi pare rau” cu privire la discutia din autobuz a facut-o strans cu usa.
  • Clinton este un personaj diabolic, fatarnic, mincinos, cu o agenda ascunsa si care calca pe cadavre la propriu, dupa ce Bill a … calcat pe femei si el la propriu toata viata. Pe toate le intoarce, rade fara sa clipeasca cand e acuzata de realitati, si raspunde prin povesti.

Ambii candidati par coborati din fimul Idiocracy, cel putin prin prisma publicului caruia i se adreseaza. America este in haos si haosul abia incepe.

Coreea de Nord – mai 1984 decat SUA

De muta vreme ma tot gandesc oare ce final va avea Koreea de Nord. Abia dupa ce am vazut un documentar francez intitulat “Marea Iluzie” mi-am pus problema: “de ce trebuie musai sa aiba un final”?

Vazand asemanarile intre Coreea de Nord si regimul comunist de la noi ne este probabil instinctiv noua romanilor gandul ca o data si o data va veni si vremea coreenilor de nord sa se ridice. Sau poate, avand in vedere modelul chinezesc vecin si presiunea fratilor de la sud, dezghetul va veni din interior. Sau poate, belicosi si mandri cum sunt, coreeni de nord vor declansa razboi si evident vor pierde, iar in urma razboiului va urma eliberarea acestei fasii de comunism in cea mai criminala mutatie pe care a avut-o aceasta ideologie diabolica.

De ce ne este insa greu sa credem ca exista si posibilitatea ca nimic sa nu se schimbe si regimul sa supravietuiasca inca cateva sute de ani, fara probleme? Ca orice sistem falimentar, ne-am astepta ca si Coreea sa faca cumva implozie, sa existe o crapatura pe undeva, fie economic, fie militar, fie social, care sa produca scanteia care va arunca in aer intreaga structura.

Se pare insa ca cel putin economic, regimul rezista, adaptandu-se asa cum poate la constrangerile ineficientelor (putin spus) sistemului planificat si invatand din mers metode de “ajustare” care sa ii permita supravietuirea si asigurarea unui nivel de trai minimal in care sa nu moara pur si simplu intreaga populatie. Aflam din documentar de exmeplu despre marea foamete pe care au avut-o in anii 90. Ulterior, tovarasii, invatand din greseli, au permis oamenilor sa isi pastreze 50% din productia agricola, ceea ce a stimulat munca si a permis iesirea din foamete.

In documentar nu se mentioneaza explicit, dar eu banuiesc ca China ajuta mult Coreea de Nord ca sa ramana pe linia de plutire. Chinezilor le convine sa aiba Coreea exact asa cum este: in caz de conflict cu SUA, insula coreana va fi prima problema a americanilor si va necesita resurse importante. De asemenea, Coreea poate fi folosita de chinezi in disputele cu Japonia. Pe scurt, Coreea de Nord este alaturi de Taiwan, putinele proxy-uri pe care China si le permite in conflictul cu americanii. Bine, lucrurile trebuie vazute mai ales invers, dar ideea este ca Coreea asa cum este are statutul ideal pe care si-l doresc chinezii: nebun gata sa fie aruncat in foc ca sa vada cat de mare este temperatura.

Cu privire la 1984, Coreea este de departe intruchiparea cea mai groteasca a viselor lui Orwel. Daca in Imperiu, razboiul perpetuu este mentinut mai ales propagandistic si psihologic, in Coreea, razboiul perpetuu este real. Daca in Imperiu foamea este relativa, statul politienesc este mai degraba unul “soft”, constrangerile sunt mai degraba unele la nivelul societatii, in coreea totul este precum in carte, pagina cu pagina.

Nu vad deci nici o sansa pentru ca Coreea de Nord sa devina altceva, nici macar China, nici macar o China mai putin … chineza.

Siria de ziua pacii

Astazi este Ziua Mondiala a Pacii. Evident, detinatorul din 2009 a Premiului Nobel pentru Pace nu crede in aceasta zi. Altfel, cum putem explica bombardarea de catre SUA a armatei siriene pentru prima data in istoria conflictului, nu oricum, ci in timplul unor batalii cu Isis – ajutand astfel direct fortele Isis – si nu in urma declararii de catre SUA a razboi Siriei – desi SUA de mult se implica in razboaie fara a mai declara oficial razboi statelor – ci tocmai in timpul unui armistitiu, si nu un armistitiu cu Siria, ci un armistitiu cu Rusia, partenerul declarat al SUA in rezolvarea a ceea ce se numeste “conflictului sirian
” – in esenta incercarea esuata a Imperiului de a schimba “dictatorii” vechi cu dictatori noi in cadrul operatiunii “Primavara Araba”.

Nimic nou sub soare am putea spune. Un incident izolat, un accident, o neintelegere, o gresala regretabila. Sincer, nu am aflat si nu ma intereseaza pozitia americanilor cu privire la incident. Ce ma intristeaza este ca orice incercare a rusilor de a gasi o cale de pace si de intelegere in Siria, este taiata din fasa de politicienii si factorii de decizie ahtiati dupa razboi din SUA (warmongers – in limba engleza).

Am tot vorbit de lupta unor centre de putere cu interese si viziuni total diferite in cadrul puterii din SUA. Pare ciudat si pare extrem de periculos ca SUA nu pot avea o politica omogena, clara, ca exista grupari care nu asculta de ordinele presedintelui si de politica Departamentului de Stat, dar se pare ca asa exista sau cel putin asa doresc americanii sa se prezinte.

Ce este nou, cu ocazia acestui incident, este faptul ca rusii accepta si semnaleaza aceasta dihotomie. Cu ocazia incidentului, rusii au declarat ca lovitura asupra sirienilor este o tentativa a dusmanilor pacii din administratia americana care doresc sa pedepseasca administratia Obama pentru acordul de pace cu Rusia din Siria. Un amanunt deloc nesemnificativ dupa parerea mea, aceasta pozitie. Re-subliniez si reamintesc ca rusii sunt diplomatii cei mai profesionisti si nu fac nici o miscare aiurea sau gratuita, nici in declaratii si nici atat in comunicate oficiale in evenimente importante.

In ce ma priveste, este prima data cand observ o astfel de atitudine a rusilor in relatia cu americanii: recunoasterea diviziunilor si tratarea unui incident grav cu flexibilitate si cu multe subintelesuri greu de descifrat. Fiind atat de complexe subintelesurile si in ce masura se contureaza un trend in relatia cu americanii, in sensul ca rusii vor trece peste multe faux pas-uri ale americanilor cu pragmatism si urmarind anumite obiective, nici nu stiu daca sa ma bucur sa ma ingrijorez. Spun asta, mai ales avand in vedere, recentele “semnale” transmise romanilor de ambasadorii americani de o parte si de alta a Prutului.

Si daca mai e nevoie de inca o picatura de ingrijorare in final, as adauga si ca oricare dintre actualii candidati va veni la carma in SUA, situatia va fi mult mai tensionata decat in prezent si foarte posibil ca si noi sa fim inclusi in viitoarele zone de frecusuri intensificate intre Imperiu si Eurasia.

Erdogan s-a pus pe treaba

Dupa ce a terminat de facut “curatenie” in interior, Erdogan a inceput sa faca “treaba” si in Siria. De multe ori l-am facut pe Erdogan turc in sens peiorativ, in ideea ca e foarte nervos, instabil in decizii, incoerent in politici, etc. Am insa de facut o rectificare si o nuantare a imaginii gresite pe care sper sa nu o fi facut acestui nou sultan care dupa parerea mea va duce la dezintegrarea pentru totdeauna a ramasitelor Imperiului Otoman in ciuda sperantelor pe care multi si le-au pus in el.

In primul rand, daca ne uitam unde se afla Turcia, este normal ca la frecusul dintre Imperii, Turcia sa aiba o politica inconsistenta si cu greu de inteles de cei care nu sunt conectati in permanenta la tot ce se intampla in zona. Altfel spus, nu e deloc de mirare ca astazi Turcia ameninta Israelul si sustine palestinienii, pentru ca peste ceva ani, sa isi ceara scuze si sa restabileasca relatiile cu Israelul, numindu-l un stat prieten. La fel cu Rusia si la fel cu SUA: Turcia are un dans intre prieten neconditionat si dusman violent, cu totul unic in peisajul international actual. Turcia obedienta care era condusa de generali NATO si in care politicienii erau buni doar la dat din gura, nu mai este. Erdogan a schimbat situatia si poate prin prisma acestui personaj putem intelege dus-intors-ul din politica externa a Turciei atat prin raportarea la marile puteri cat si ca implicare in conflictul din Siria.

Dupa impacarea cu Rusia si vizita la Putin a lui Erdogan, ne-am fi asteptat poate la ceva miscari importante in separarea de SUA si in dovedirea fidelitatii fata de Rusia. Cu siguranta, Rusia s-a mai amagit o data cu Grecia, cand isi punea speranta ca va primi altceva decat gargara mediatica. Putin s-a saturat deja probabil sa fie doar babaul europenilor: cand unul se supara cu altul, vine la el si ii ameninta pe ceilalti ca o da intoarsa cu Rusia. Totodata, Rusia nu putea sa ignore o posibilia oportunitate si sa incerce sa obtina orice concret din intoarcerea Turciei. De aceea Putin l-a primit pe Erdogan, a dorit sa asculte ce are de oferit si a cerut probabil cateva lucruri concrete. Cel putin din aceasta situatie rusii au castigat reintoarcerea la normal a relatiilor economice, ceea ce nu e nesemnificativ avand in vedere situatia sanctiunilor si perspectiva sumbra ca Rusia sa scape prea curand de ele. Dincolo insa de reluarea schimburilor economice, eventualitatea unor alte aranjamente concrete le vom vedea in Siria, fiind evident zona cea mai fierbinte si cea mai de interes pentru rusi si singura unde turcii si-ar putea arata cu fapte loialitatea fata de noul prieten redescoperit.

In Siria, dupa cum stim, Rusia si Turcia se afla in tabere oponente. Nu vom   relua intreagul ghiveci de actori din Siria si cine cu cine se lupta si cine, ce interese are, ci doar vom rezuma cat se poate de scurt: Rusia e cu Assad, Turcia e impinsa de SUA impotriva lui Assad, are un dusman vechi in kurzi si pe al 3-lea loc al relatiilor, are o minoritate protejata dintre oponentii lui Assad. Cu Isis, Turcia nu are nimic, ba mai mult, Rusia si altii au tot acuzat Turcia ca face negot cu petrol cu Isis, de unde ar veni banii acestora. De altfel, de cand in Siria a intrat Rusia si a bombardat cisternele petroliere cu care Isis cara petrolul catre Turci, Isis a cam ramas fara bani si abia rezista. Nu putem sa vorbim de Siria si sa nu reamintim: Isis este un tigru de hartie, o grupare de nebuni aparuta in lipsa oricarei autoritati in urma incercarii americanilor de a-l da jos pe Assad folosindu-se de cateva forte de opozitie din Siria. Cand Assad s-a retras in Damasc si a parasit teritoriu dinspre Irak, Isis a preluat controlul si s-a extins pana unde a putut. Sfarsit de rezumat, care nu a fost deloc scurt.

Acum sa ne intoarcem la ce s-a intamplat zilele trecuta: Turcia a invadat tehnic Siria! Cu tancuri. Pentru prima data in istoria razboiului din Siria (din ce imi amintesc eu) Turcia invadeaza (deci nu doar bombardeaza) teritoriul Sirian cu tancuri. Misiunea a fost extrem de masiva si dupa spusele unor turci, e pregatita de mai multi ani insa turcii au cam fost lasati cu fundul in balta de americani, care prefera mai mult pe kurzi de cand Isis e un pericol mai mare decat Assad. Kurzii in primul rand sunt victime colaterale in acest razboi. Singura lor vina este ca s-a nimerit sa fie lasati singuri in fata Isis-ului, atunci cand armata siriana s-a retras. Neavand incotro, s-au protejat si cu ajutorul petrolului din Irak, reusesc sa finanteze cat de cat o rezistenta extrem de eficienta. Putine surse de informatii explica  “eficienta” kurzilor si ma doare treaba asta, pentru ca nu e greu de ghicit. In primul rand, kurzii isi apara pamantul stramosesc si neamul si ei inca se afla in etapa istorica in care isi doresc un stat (spre deosebire de unii romani  care s-au saturat de nationalitatea lor si se cred europeni). De aceea, avand motivatie puternica si unitate, reusesc sa lupte impotriva Isis-ului cu fermitate, ba chiar au reusit sa ii impinga destul de mult inspre vest, amenintand cu realizarea unui coridor complet la granita de nord a Siriei cu Turcia. Din pacate nu am gasit o harta mai noua, de 1 iunie 2016. Verde deschis sunt kurzii:

siria

Turcia nu a intrat pana acum in Siria din mai multe motive: ba ca americanii nu le asigurau sprijinul, ba ca le era frica de rusi, ba ca unii generali sau comandanti puneau bete in roate (problema rezolvata o data cu lovitura de stat si purge-ul care i-a urmat).

Misiunea de zilele trecute nu a facut mare branza, decat a dovedit ca se poate: turcii au lovit 2 iepuri dintr-o lovitura: au eliberat Jarabulus, un orasel de la nord ocupat de Isis. Al doilea iepure ar fi ca i-au impins pe kurzi dincolo de Eufrat, eliminand riscul formarii unui cordon kurd in nordul Siriei care i-ar ajuta pe kurzi imens si i-ar pune in pozitia sa fie de departe aliatul principal al americanilor din zona. Pozitie la care turcii inca mai spera [1].

Vom face acum o mica paranteza: ce vrea SUA acum de la Siria? Avand in vedere ca in SUA vor fi in curand alegeri si ca Obama fiind pe picior de plecare nu vrea decat sa nu se intample chestii prea nasoale pentru care sa ramana in istorie (mai nasoale decat cele pe care le lasa in urma). Prin urmare, cel mai mare interes al lui Obama este lupta impotriva Isis fara implicarea prea mare a americanilor si fara sa faca pace cu Assad.

Prin urmare i-au lasat pe turci sa intre in Siria, avand in vedere ca turcii au primit ok-ul rusilor care nu se opun impotriva Isis-ului ci doar il sprijina pe Assad, deci daca acum turcii lupta cu Isis, e ok. Marea dilema din miscarea asta ar fi kurzii: cum de americanii i-au lasat pe turci sa ii atace pe kurzi (sau cel putin sa ii goneasca, nu stiu daca au fost confruntari directe sau pur si simplu le-au cerut sa plece). Acesta este poate un prim semn de intrebare. Daca americanii permit turcilor sa faca ce vor cu kurzii (in Siria, ca in Turcia oricum fac), kurzii se vor repozitiona si ei si vor pune presiune si mai mare pe turci, lasand mai moale lupta impotriva Isis-ului pe care momentan o duc mai ales pentru ca spera la un sprijin al americanilor in formarea unui stat kurd – visul lor secular – desi si-au mai luat o tzeapa in Irak unde au primit totusi autonomie si mai ales petrolul = bani. Practic in Irak kurzii sunt independenti doar ca nu au stat oficial, in rest, cu exceptia unei redevente platite Bagdadului (pe care auzisem ca nu o mai platesc nici pe aia), kurzii nu mai au nici o legatura cu restul Irakului din punctul de vedere al subordonarii statale, al armatei, etc.

Un al doilea semn de intrebare cu privire la aceasta “incursiune” este daca Turcia le va continua si ce planuri are. Din nou urmeaza o mare paranteza: care este interesul principal al Turciei? Interesul principal al Turciei este SUPRAVIETUIREA ca stat. In ciuda dus-intors-urilor lui Erdogan de-a lungul anilor, o singura constanta a ramas in politica externa si interna: lupta impotriva kurzilor. Nu stim de ce, dar turcii vad in kurzi principalul pericol la suveranitatea lor si la integritatea statului, de unde fac tot felul de giumbuslucuri geopolitice greu de inteles prin care subordoneaza orice miscare in directia luptei impotriva kurzilor. Cand a inceput razboiul din Siria, poporul turc nu a inteles de ce guvernul s-a plasat impotriva lui Assad. Cu siguranta, guvernul fiind influentat de SUA, s-a gandit ca nu are sens sa se opuna aiurea Imperiului si ca Assad va zbura repede, asa cum a facut-o si Ghadaffi si mai bine ajuta Imperiul mai ales ca poate se vor gasi ceva oase de rontait si pentru ei dupa (poate zonele locuite de turkmeni din nordul Siriei). Acestea poate au fost calculele lui Erdogan pentru care s-a plasat impotriva lui Assad. Ce nu stia Erdogan pe-atunci, sau poate stia dar nu credea, era ca rusii aveau sa il ajute pe Assad sa ramana cu orice pret. De altfel, mai nou, atunci cand turcii si rusii chiar erau la cutite pe campul de lupta, se zvoneste ca Putin i-a transmis lui Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, in sensul ca nu o sa il lase pe Assad sa pice (vezi un articol vechi despre asta). Turcii au cam fost deci intre ciocan si nicovala: impreuna cu americanii impotriva vechiului prieten Assad si mai ales impotriva intereselor fratilor lor iranieni. Ca sa nu mai zicem riscul ca Primavara Araba sa tinteasca si Turcia si Erdogan sa se lase singur fiert in oala de vremuri … Ce ciudat, cand a inceput razboiul Erdogan se vedea pe sine sultan, imaginandu-si deja ca va prelua controlul Siriei si va coordona treburile pe-acolo, in loc sa se gandeasca ca poate va lua locul lui Ghadafi.

Iata deci problemele pe care le-au avut si le au in continuare turcii si de ce este interesant de ce parte se vor plasa pe viitor, fiind inevitabil un conflict intre Rusia si SUA pe teritoriul Siriaei. Caz in care, un mare semn de intrebare este de ce parte va sta Turcia atunci? Caci deocamdata Turcia oficial sta cu fundul in doua barci, ceea ce stim ca nu e prea bine.

Paradoxal, in Siria, Isis este motivul pentru care nu avem inca un razboi SUA-Rusia. Iata deci cum tocmai intruchiparea raului pe pamant reuseste sa prelungeasca agonia care o va aduce viitorul razboi intre marile puteri. De ce spun asta? Sa presupunem prin absurd ca Isis o sa dispara instant, o sa fie sa zicem infrant din interior, o sa intre in implozie pentru ca nu mai are bani. Ce urmeaza? Pai intr-o lupta de crocodili intr-o balta, cand moare unul, raman ceilalti care se mananca intre ei. Si cand pe rand se duc toti, unul cate unul, inevitabil se ajunge la doi care sunt mari si tari. Si probabil unul dintre cei 2 ultimi care o sa ramana o sa fie Assad si Rusia si de cealalta parte SUA si Free Syrian Army (finantata si creata de SUA). Si cum rusii bombardeaza deja pozitiile dusmanilor lui Assad (inclusiv FSA) si cum Hitlery o sa declare Siria no-fly-zone de cum se va instala, momentan fiind oprita doar de Obama (sursa) nu e greu sa ne imaginam ca rachetele americane (probabil folosit de FSA) vor fi lansate impotriva avioanelor rusesti, altfel spus, va incepe razboiul cel mare. [2]

Avem deci cateva mari semne de intrebare, pe langa semnul principal: de ce parte se va aseza Turcia? In investigarea unui raspuns, revenim la ce a fost constant in istoria recenta a turcilor: lupta impotriva kurzilor. Nu e greu sa presupunem ca americanii se pot debarasa usor de kurzi (sau mai bine zis de pretentiile lor) si pot propune diverse variante care sa permita un viitor Kurdistan fara teritorii din Turcia, insa sa nu uitam ca avand in vedere interesele rusilor, nu e greu de ghicit ca daca turcii vor incepe sa acorde sprijin si kurzilor (poate kurzii fac pace cu Assad), Turcia va fi din nou expusa, in orice scenariu a unei Pax Americana post Isis.

Am scris ditamai articolul ca sa trag o concluzie sumara cu care mai bine incepeam: prietenia ruso-turca si “reset-ul” aparent sunt gogosi. Turcii raman dependenti de americani si vor face cu sau fara voia lor politica americanilor. Cand va veni Hitlery lucrurile vor fi mai clare, pana atunci mari evenimente nu vor fi, chiar daca turcii fac “exercitii” cu astfel de misiuni pe teren. Rusii este clar ca nu au primit nimic de la turci si este un mare semn de intrebare de ce deocamdata nu au zis nimic de aceasta ultima miscare majora a turcilor. Poate racnesc printre dinti caci nu se asteptau. Poate Putin e atat de ofticat acum pe Erdogan, ca l-a primit pe Biden si au urmarit “deployment-ul” live in Siria, incat, in curand vom vedea intoarcerea rusilor in Turcia si poate chiar trimiterea de soldati.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] vedem cum unii chiar se lupta ca sa pupe fundul Imperiului; pentru bani si promisiuni, multi conducatori lupta pentru americani, desi ei nu au mari interese si nici riscuri; kurzii au trecut de mult de teritoriul lor traditional, actionand doar pentru ca primesc finantare de la americani; fereasca-Dumnezeu sa ajungem si noi asa intr-un viitor razboi in Ucraina, sa intram si noi pe-acolo doar ca avem niscavai interese si americanii ne trimit, rusii nu au ce sa ne faca, etc;

[2] apropos de no-fly-zone: Isis nu are avioane! Este chiar o declaratie de razboi Rusiei, un no-fly-zone nu priveste decat cele 5-6 avioane siriene care oricum nu prea faceau fata Isis-ului si mai ales avioanele rusesti care vor reveni

Starea lumii

Vine toamna si e moment de recapitulare. Pare pompos titlul “starea lumii”. Ma voi referii doar la cele mai importante chestiuni din care deriva starea lumii si starea Romaniei.

Alegerile din SUA

Nu-mi aduc aminte sa fii existat vreodata  candidati mai periculosi decat acum. Data trecuta, Obama era un mare necunoscut, singurele chestii pe care era acuzat era ca nu e cetatean american si a doua ca hipnotizeaza oamenii. Acum oricine iese in SUA, bine nu o sa fie. Trump – un dezechilibrat patimas si santajabil care poate merge pana la a deveni un nou Mussolini (in caz ca nu o sa fie oprit de armata intre timp, caci lobby-urile sau ucigasii platiti nu prea mai pot in ziua de azi sa faca mare lucru in ceea ce priveste presedintele SUA – omul are totusi butonul; sa ne amintim o replica dintr-un serial foarte asemanator cu realitatea – House of Cards – in care presedintele il ameninta pe un miliardar dusman: you have the money but I have the guys with the big guns!). Hillary – zisa si Hitlery este o nescrupuloasa care calca pe cadavre. Zilele trecute a fost omorat avocatul Wikileaks ca avertisment pentru Assange care lansase o recompensa pentru orice informatii care sa ajute aflarea adevarului cu privire la o alta crima pusa in spinarea familiei Clinton. Clinton este omul bancherilor si al establishmentului si probabil va castiga. Nu va avea scrupule cu Rusia si lady mana de fier nu va da inapoi de la lansarea celui de-al 3-lea Razboi Mondial. Evident o va coace pas cu pas, nu e la fel de navalnica ca Trump. Si aici adaugam paranteza: daca armata o va lasa. Tot adaug paranteza asta, pentru ca daca nu speram macar o farama ca macar in randul armatei SUA mai sunt ceva babaci cu cap care realizeaza ca un razboi cu Rusia inseamna sfarsitul lumii, atunci nu mai are rost sa mergem la munca.

Indiferent cine iese, exista riscuri. Exista insa si o mica speranta: sa iese Trump si sa se tina de cuvant in sensul de a realiza pacea intre SUA si Rusia si de a limita aprinderea de focare in toata lumea – obicei mai nou al armatei americane, de cand cu Serbia, Irak, si incetand cu Primavara Araba si cu Ucraina.

Tot amintesc mereu ca americanii nu realizeaza pericolul unui razboi cu Rusia. Voi explica de ce in capitolul urmator:

Politaiul lumii

Vrem, nu vrem, ne place, nu ne place, ne ajuta, nu ne ajuta, SUA este inca politaiul lumii. Inainte de a explica cuvantul “inca”, voi detalia ce anume constituie superioritatea americana si cat de trainica este aceasta. Mai exact, se pune intrebarea: oare cat timp vor mai reusi americanii sa detina superioritatea. Este importanta aceasta intrebare pentru ca un corolar al ei este: schimbarea se va face cu pace sau cu razboi? Poate istoria ma contrazice in sensul ca de fiecare data trecerea intre imperiile “politai” s-a facut cu razboi, mai ales in ultimul timp. Evident este o intrebare extrem de complexa, pentru care sunt scrise carti.

As pleca insa de la ce anume constituie dominatia pentru ca este total ignorat acest aspect sau este trivial explicat. Nu numarul avioanelor si portavioanelor, nu banii alocati armatei, nu tancurile sau elicopterele si nici macar nuclearele americanilor nu le ofera superioritatea. Ce le ofera superioritatea este armatei americane in intreaga lume si capacitatea sa se implice in orice punct de conflict (aproape) si sa isi impuna politica (aproape) este superioritatea aeriana, altfel spus F-22. Fara aceasta, toate celelalte sunt zero. La ce i-a folosit lui Sadam ca avea a 4-a armata a lumii, dotata destul de bine pentru o tara mica (comparativ cu marile puteri), care armata era deja cuceritoare a unei alte tari (Kuweitul) si avea chiar si experienta unui razboi cu Iranul sustinut pe atunci de americani! Nu era deci cum ar fi Romania, o tara cu o armata simoblica dezmembrata si fara dotari moderne. Si cu toate acestea, desi avea peste 350.000 de soldati, o mana de elicoptere Apache si cateva bombardiere strategice i-au pus in genunchi pe fiorosii soldatii irakieni cu ale lor tancuri.

Superioritatea aeriana, in ziua de astazi, chiar incepand din al 2-lea Razboi Mondial poate, a fost de departe factorul care decide invingatorul. Si americanii o detin de cativa ani, insa chinezii vin puternic din urma. In ciuda focusari pe Rusia si pe refacerea armatei acesteia care a precipitat aprinderea focarului Ucraina pentru a frana cat de cat avansul acesteia, adevaratul competitor al americanilor sunt chinezii care sunt de neoprit din punctul de vedere al dezvoltarii economice si al asimilarii tehnologiei. In plus, dupa calculele istorice (statistica altfel zis) in vreo 10 ani, daca mentin ritmul, chinezii o sa ajunga sa aloce armatei sume similare cu cele ale americanilor (pentru inceput doar ca procent, si ulterior ca cuantum). Generalii americani trag semnale de alarma. Bineinteles, tanguiala lor poate fi doar un teatru pe care il joaca pentru a justifica si a cere bani cat mai multi pentru armata. Insa chinezii au ce sa arate: acum cativa ani, un submarin chinez care putea sa poarte focoase nucleare si-a aratat nasul in apele din preajma Californiei. Pe langa acest incident, mai sunt teorii ale conspiratiei conform carora chinezii chiar ar fi tras cu o racheta – demonstrativa – pe coasta de vest a Americii.

Pe langa superioritatea aeriana pe care chinezii o au de furat de la americani ar mai fi echivalarea arsenalului de nucleare. Si aici chinezii mai au ceva de munca, desi unde anume se afla fiecare este greu de determinat.

Pe langa capacitatile militare si chestiunea superioritatii, evident intervine factorul intereselor. Este evident ca China nu are tendinte expansioniste,dar totusi sunt cateva zone pe care vrea sa le recupereze. Dupa succesul cu Hong Kong-ul, chinezii vor sa recupereze Marea Chinei si Taiwan-ul. Insulele din nordul Japoniei sunt si ele pe lista, dar nu vor risca un razboi aiurea cu Japonia pentru 2 petice de pamant, momentan galagia tine de propaganda si nervi.

Dincolo de interese, putem sa ne gandim ce o sa vrea partidul in caz ca o sa dobandeasca superioritatea militara asupra SUA?

Razboiul cu Rusia

Sunt sanse mari de un razboi cu Rusia. Imperiul se tot indreapta spre Moscova. Daca ne-am uita pe o harta incepand din 1989, am vedea cum incet-incet NATO asimileaza noi si noi din zonele buffer pe care Rusia si le facuse in incercarea de a se proteja de vest, dupa ce pericolul hitlerist fusese indepartat. Noi suntem obisnuiti sa gandim in termenii si ideile pe care ni le toarna in cap presa zi de zi: Rusia – bad, NATO – good, democratie americana = good, putinism / comunism = bad. La nivelul imperiilor insa lucrurile nu sunt deloc atat de simple. Fiecare mare imperiu are miscari similare cu placile tectonice. Desi traim la intretaierea acestor placi tectonice de mii de ani, se pare ca tot nu am invatat sa supravietuim frecusurilor si sa ne ferim ca linia cutremurelor sa treaca chiar tocmai pe la noi. Rareori am fentat-o! Rusia are un spatiu vital si cu fiecare bucatica mancata din acest spatiu vital se apropie momentul in care vor fi nevoiti sa apeleze la ultima lor arma: nucleara.

Asadar, Imperiul se indreapta spre Moscova si faptul ca au preferat Ucraina nu este intamplator. Inainte de Ucraina sa nu uitam ca a fost Georgia. In timp ce Putin era in China la olimpiada, americanii i-au pus pe georgieni sa ii testeze pe rusi sa vada in ce masura o sa reactioneze. Am mai explicat fenomenul printr-un videoclip: mereu cand e bataie intre doua gasti, se gaseste un fraier care si-o fura si Georgia asta a facut: s-au lasat georgienii vrajiti si amagiti de NATO, ba ca ii ajuta, ba ca ii primesc si pe ei, ba ca nu o sa indrazneasca rusii sa vina peste ei si ursul vazundu-se incoltit a reactionat rapid si brutal.

Debarasandu-ne asadar de emotii si patimi partinitoare si privind lucrurile la rece sa intelegem fenomenele: Imperiul Anglo-American, fara acordul UE (“Fuck the UE”) i-a pus pe ucrainieni sa ii goneasca pe rusi. Ne dam seama ce ar fi urmat daca rusii ar fi stat cu mana in san: in 2-3 ani, americanii veneau si “investeau” masiv, iar peste 4-5 ani ii integrau in NATO si maine-poimaine isi plasau rachetele nu la Deveselu ci poate langa Kiev.

Nu e prea bine sa fii rus in zilele de astazi cand vezi ca se apropie rachetele NATO de tine si o sa vina vremea cand vrei nu vrei, trebuie sa pui steagul UE pe primarie si sa juri credinta crucii intoarse (logo-ul NATO) si Parlamentului de la Bruxelles (Turnul Babilonului). Da, Rusia este inca o mare putere, rusii au inca sanse sa reziste si mai au ceva nucleare. Dar probabil americanii au mai multe si este doar o chestiune de timp pana cand avand in vedere viteza inovatiei si a tehnologiei, americanii o sa fie capabil sa neutralizeze toate capacitatile nucleare ale rusilor si chinezilor la un loc. Iata deci inca un stres pentru rusi, nu doar invazia spatiului lor vital.

Tehnologie, inovatie

Traim vremuri epopeice din punctul de vedere al avansului tehnologic: puterea computationala se dubleaza inca la fiecare 2 ani, inteligenta artificiala sare bariere dupa bariere, quantum computing bate la usa si modificarea genetica poate fi facuta cu precizie maxima, direct in organism, prin noua tehnologie CRISPR care va permite noi si noi minunatii inimaginabile in prezent cum ar fi producerea unei generatii de super oameni: mai puternici, mai destepti, cu ochi albastri, par blond, mai rezistenti la boli etc.

Daca alta data tehnologiile cele mai avansate erau apanajul guvernelor si ale armatelor, in prezent corporatiile multinationale (sau mai bine zis supra-nationale) dicteaza cand vine vorba de tehnologii. Evident exista afinitati si evident controlul nu este total independent. Insa exista speranta ca macar unele tehnologii sa nu poata fi acaparate de un guvern si sa fie folosite pentru dezvoltarea unei dictaturi tehnocratice globale – care este de fapt principala spaima a lumii post-moderne.

De vreme ce natiunile nu mai exista sau sunt pe moarte, de vreme ce tarile sunt diluate in ciorbe continentale, este un reflex firesc sa iti pui problema: ce vor astia sa ne faca, de ne tot unesc cu forta cu atata ardoare?

SUA are de departe dominatia cand vine vorba de inovatie. Tesla este un singur exemplu, ca sa nu mai zic Google sau Apple care sunt deja “dinozauri” desi nu au nici 50 de ani. Tesla va scrie istorie – a scris deja istorie – si faptul ca nu fac fata la comenzi este poate cel mai clar indicator a ce va urma. De departe, americanii au aratat ca dolarul nu va pica si ca pot sa creeze, sa gestioneze si sa stinga crize in alte parti intr-un dans ametitor care a permis ca suveranitatea hartiei verzi sa ramana nealterata nici de vreun competitor de alta culoare (BRICS, Euro sau Yen) si nici macar de aur sau bitcoin. Urmaresc de 4-5 ani canale Youtube si nume sonore care ii canta deja prohodul si care isi lanseaza periodic avertismente: “O mare criza urmeaza sa vina peste noi” sau “Dolarul este mort”. Daca ar fi sa revizuiesc articolele panicarde prin care anuntam colapsul financiar, cred ca as cam sterge 99%. Nu va exista nici un colaps, realitatea virtuala a finantelor domina deja realitatea economica. Altfel spus, finantele si economia sunt total supuse geopoliticii, sunt consecinte ale geopoliticii si nu invers. Mi-a luat mult sa accept aceasta anomalie, dar iat-o exprimata in premiera.

Pe zi ce trece, este mai clar ca dolarul nu va muri si ca puterea dolarului este strict legata de puterea armatei americane care in prezent nu poate fi contestata.

Romania

Avand in vedere cele enumerate mai jos, multi romani probabil se linistesc si zic: ce bine de noi ca ne-am dat cu americanii. Este evident o gandire infantila. Romania se afla in pozitia Georgiei inainte sa fie indemnata de americani sa faca prostii, dupa care si-au furat-o si au ramas cu fundul in balta, condamnati la mizerie si deznadejde. Spun asta cu durere pentru poporul georgian care nu are nici o vina, poate decat vina ca s-a lasat condusa de un nebun si un idiot care isi rodea cravata in direct la TV in timpul razboiului cu rusii.

Si totusi georgieni au scapat usor, la noi se tot aude de nucleare. Rusii e posibil sa fie pusi in situatia sa faca un mic “demo” Imperiului prin care sa arata ca le mai functioneaza nuclearele si ca sunt dispusi sa le foloseasca. Nu vreau sa tot sperii aiurea lumea si sa lansez idei aberante, vreau doar sa fac un exercitiu de gandire obiectiva a situatiei si a ce se poate intampla. America este o mare putere, dar pentru Imperiu, noi suntem o unghie la un deget. O nucleara in Romania va fi probabil pentru americani, ca ruperea unei unghii de la degetul mic: le va atrage atentia si isi vor muta piciorul in alta parte.

Romania trebuia sa fie prietena cu Rusia. Romania avea interesul sa elibereze Moldova de armata a 14-a si poate chiar sa realizeze reunificarea. Doar printr-o relatie de prietenie si pace cu Rusia s-ar fi putut realiza acest obiectiv, caci sa nu fim idioti si sa credem ca daca suntem in NATO nu putem fi prieteni cu rusii (vezi Grecia, Turcia etc) si nici sa nu fim idioti sa credem ca americanii ne vor ajuta sa eliberam Transnistria sau sa ne unim cu Moldova (doar ce-au zis ca apelurile la unitate cu Moldova sunt propaganda ruseasca menita sa incinga spiritele).

Ne-ar place sa credem ca intelighentia romaneasca si elitele care ne conduc au un plan si nu il intelegem noi. Sau ne-ar place macar sa credem ca noi nu stim nimic si nu intelegem ca fara NATO nu avem cum sa supravietuim ca suntem mici si ne-ar inghiti instant rusul. Vedem insa ca mai exista tari mici pe care rusul nu le-a inghitit inca, care erau mult mai tentante, cum ar fi Georgia. Da, le-au dat o palma cand nu si-au vazut de treaba si i-au provocat, insa dupa asta s-au retras si i-au lasat in pace. Daca atunci nu i-a ajutat, de ce acum NATO nu sustine Georgia si i-a lasat balta? Poate tocmai pentru ca si Georgia este tot o unghie la degetul mic de la picior.

Recunosc ca tratez putin simplist lucrurile dar realitatea este ca strategia noastra de aliante este una bazata pe comoditate: capetelor noastre le e mult mai simplu sa mearga pe cartea NATO ca doar semneaza ca primarul tratate si participa la ceremonii pompoase si din cand in cand presedintele se crede lider regional iar SRI-ul se crede avangarda razboiului electronic impotriva rusilor.

Ar fi fost mult mai greu sa incerci sa faci punti de prietenie si colaborare cu Rusia, mai ales fiind in NATO si UE si mai ales avand de a lupta cu o presa vanduta 100% care nu are nici un interes de obiectivitate sau analizare reala a situatiei, toti papagalii invitati spunand mereu si mereu aceeasi poveste cu invicibilitatea NATO si imposibilitatea unei alte variante.

Diplomatia reala si negocierea unor obiective atat de mari, ar fi necesitat perseverenta, gandire, profesionalism, sacrificiu si mai intai de toate viziune. Ori noi nu avem de nici unele …

1 2 3 4 5 16