Românie ţară dragă

 Românie ţară dragă,Primeşte-ne acasă iară,Românie, Românie,Ne arde dorul de tine Sava Negrean Burdascu O știre mai puțin rumegată în vârtejul de astăzi-ieri, dar care m-a amuzat și m-a șocat în aceeași măsură este următoarea: Un bărbat declarat mort, deşi trăieşte, a pierdut procesul prin care cerea anularea decesului. O știre similară a mai fost dar nu sunt sigur dacă implica aceeași persoană. Pe scurt, un român a plecat în străinătate și nevastă-sa nu mai știa de el. Prin urmare, l-a declarat decedat. E greu de spus din afară dacă a făcut-o din dorința de a-i face omului o slujbă și de a-l pomeni cum se cuvine sau din dorința de a-i face rău. Cu siguranță că cel puțin bărbatul nu mai avea sentimente față de soție – de vreme ce nu a contactat-o. Prin urmare, suntem îndreptățiți să credem că și femeia nu îl avea la inimă și prin urmare l-a declarat mort. Articolul de pe Agerpres dă mai mult detalii – omul a plecat la munca în Turcia în 1992 și ultima dată și-a vizitat familia în 1999. Deoarece s-a certat cu familia, el declară că nu a mai păstrat relațiile. În 2013 soția (de care probabil nu divorțase – altfel nu văd cum putea legal să îl declare mort) a solicitat declararea decesului – probabil pentru a putea să rezolve moștenirea (deși nu cred că bărbatul ar fi plecat fără să … rezolve moștenirea dacă aceasta ar fi existat). Dincolo de aceste amănunte tragice, ideea este că în Turcia omul se descurca bine, chiar avea o firma. Din cauza expirării documentelor (probabil deoarece legile s-au modificat în Turcia și probabil nu din cauza declarări morții), a fost expulzat din Turcia. Întorcându-se în țară, află că e declarat mort. Prin urmare, nu poate să-și reînnoiască documentele pentru a se întoarce în Turcia unde are o firmă. Viața e grea pe meleaguri balcanice! Întâmplarea mi-a amintit de cartea Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război (1908-1918) care povestește tentativa unui român de a scăpa de serviciul militar, ajungând în cele din urmă să lupte pentru o țară străină chiar împotriva țării mame. Se pare că România are o putere supra-naturală de a controla destinul fiilor săi și prezintă o atracție gravitațională insurmontabilă. Trebuie să fii cu adevărat erou pentru a te rupe și a dobândi viteza de eliberare care să te ducă pe o altă traiectorie. Cât despre moarte și dreptate … vedem că miorismul nici pe morți nu îi cam lasă în pace. Omul nu mai are de ales decât să încerce să facă ilegalități și să fie judecat. Atunci probabil vor trebui să îi construiască și lui o identitate.

Read more

Despre “mitul Eminescu” diavolul este in detalii

CONTINUARE la DESPRE EMINESCU Probabil ar fi mai bine sa citesc cartea domnului Boia inainte de a ma pronunta, dar mai bine pronunt acum o singura idee, pentru ca nu o pierde, alaturi de promisiunea ca voi reveni cu comentarii si dupa ce voi citi cartea. Asadar, avem dialogul “intors” despre “mitul Eminescu” (apropos de intoarcere, nevasta-mea a cam incruntat din sprancene vanzad gestica si costumatia domnului Patapievici in cadrul emisiunii si ea nu are habar de scandalul porno-ICR, dar eu nu sunt de aceeasi parere). Asadar, facem fast-forward la minutul 7:30 si aflam de la domnul Boia: “cuvantul mit are multe sensuri; in ce ma priveste, vad in mit o constructie imaginara si cand spun constructie imaginara nu vreau sa spun neadevarata, sigur nici adevarata, poate fie o impletire de adevar si neadevar (observati cum arunca semintele otravite), in orice caz o constructie imaginara care poate fi vorba de un personaj, poate fi vorba de un eveniment, in care o comunitate isi proiecteaza valorile, valorile esentiale: visele, proiectele, tot ce e mai  … tot ce se afla in inima comunitatii, in sufletul comunitatii respective. Un mit inseamna ridicarea foarte sus a unei personalitati […] Eminescu este intr-adevar, mitologic vorbind romanul absolut. Notati sugestia de profesionalism – prin “mitologic vorbind” Boia vrea sa para specialistul care pune lupa pe fenomen, observa ce se intampla; dracul tine ferm sa se disocieze de bine: nu cumva sa intelegem ca el l-ar considera pe Eminescu romanul absolut, sau nu cumva nici macar sa zica aceasta, chiar ocazional, cine stie in ce context. De aceea, sublinierea nu avea cum sa lipseasca: Eminescu este romanul aboslut, mitologic vorbind, dupa ce terenul a fost deja minat, prin anterioara mentiune ca “mitul este o constructie imaginara, neadevarata, impletire de adevar si neadevar, este o proiectie, etc Nimic nu este intamplator din discursul domnului Boia. Nici macar ceata … Asadar, eu om cinstit, iubitor de poezie ocazional, de formare inginer, fara prea multe carti citite, fara o cultura prea mare, ma uit la emisiunea domnului Patapievici cu buna credinta, dorind sa aflu despre ce e vorba: CUM ADICA EMINESCU ESTE MIT? In toata emisiunea, desi am ascultat-o de mai multe ori, desi nu am pierdut un cuvant, desi am dat inapoi cand nu am inteles ceva, nu am alfat raspuns la urmatoarele intrebari (avand in vedere definitia, corect plasata la inceputul discutiei a mitului) in ce sens este Eminescu mit? care parte nu este adevarata din ce stiam eu despre Eminescu? care sunt neadevarurile cu privire la Eminescu? in ce sens este ridicat Eminescu prea sus? care parte este imaginar in constiinta romanului de azi cu privire la Eminescu? adica … ce imi imaginez eu aiurea despre Eminescu? Mi-am calcat propriile convingeri, am sarit peste antipatiile personale, mi-am eliberat mintea de prejudecati si am ignorat semnalele de alarma ale “conspirationistilor” si am zis: sa vedem ce are omul de spus, de ce sa nu ma uit la o astfel de emisiune cu un indemn vrednnic de urmat: sa ne intoarcem la argumente. Domnul Patapievici a ales un

Read more

Despre Eminescu

Initial am vrut sa intitulez acest articol “Despre mitul lui Eminescu”, virusat fiind de recenta vizionare a dialogului domnului Patapievici cu Lucian Boia despre “mitul Eminescu”, discutie motivata de recenta (relativ – 2015) aparitie a cartii domnului Boia “Mihai Eminescu, romanul absolut. Facerea si desfacerea unui mit“. Recomand vizionarea acestui dialog, cel putin pentru informatiile foarte interesante care completeaza mai ales cunostintele celor care nu sunt initiati in Eminescu, nu i-au studiat prea mult viata si opera si cu atat mai putin perceptia de-a lungul anilor in randul contemporanilor a lui Eminescu. Celor care il iubesc pe Eminescu, orice informatie le va hrani curiozitatea si vor trece peste celealte lucruri. Ar fi multe de zis, am nenumarate opinii, dar nu doresc sa ma prostesc cum au facut-o cei doi, vorbind despre Eminescu. Pare intr-adevar ceva normal: sa ai o opinie, pare intr-adevar ceva firesc sa faci o analiza istorica, o critica literara, in ziua de azi, pare chiar normal si sa incerci sa il demitizezi pe Eminescu. Eu insa nu inteleg cum poti sa vorbesti despre Eminescu dupa ce ai citit o poezie a lui Eminescu, cum sa ai curajul sa emiti opinii, fara a parea absurd. Unul ca mine intr-adevar e normal sa nu aiba curajul, dar nu as fi indraznit sa semnalez penibilitatea situatiei in care se afla cei doi – pe care totusi ii apreciez si stimez – daca domnul Boia nu ar fi amintit ca nenumarati carcotasi pe care i-a mai avut cultura romaneasca (termenul făţarnic folosit de dansii ar fi “detractor”) l-au evitat pe Eminescu in vomitarile lor, din respect si teama. Si din putina minte pe care totusi au mai avut-o, as adauga eu. Pe care minte, domnul Boia, cu tot respectul fata de varsta lui, nu o mai are, cel putin in ceea ce priveste tentativa acestei carti. Bineinteles, preocuparile domnului Boia sunt variate si opera prolifica in varii domenii de eseistica nu ar ridica semne de intrebare cu privire la tentativa de demitizare a lui Eminescu a domniei sale. Nu ne riscam sa lansam teorii conspirationiste cu privire la programa domnului Boia, cu atat mai putin la presupusa programa a editurii Humanitas (avand in vedere si cazul Djuvara sau alte cazuri). Chiar ne opunem acestor teorii. Sa revin insa la imposibilitatea analizarii lui Eminescu. Cum poti sa vorbesti despre Eminescu, cu pretentia ca il poti cataloga influenta sau ca poti “desface mitul”? Pentru toata lumea cred ca este extrem de clar ca Eminescu este “out of this world”, un geniu nu poate fi explicat, nu doar opera sa, dar si impactul operei si vietii sale in timp. Incercarile arogante de acest gen care pretind sa observe fenomene, sa explice procese, ba chiar sa “etapizeze evolutia mitului” sunt fara indoiala niste glume proaste. Nu am nici cea mai mica indoiala ca in istoria literaturii cartea domnului Boia, pe care nu am citit-o dar probabil o sa o citesc, va fi irelevanta in istoria fenomenului Eminescu. Pentru ca fenomenul Eminescu (nu stiu daca e bine sa zic fenomen, dar oricum este un termen mai putin mincinos zic eu decat “mit”) inca

Read more

Apropos de solidaritatea intre romanii

Un brand nou romanesc, un efort imens, o idee buna, niste tineri curajosi, multa munca si bani pompati in resuscitarea unei idei: PEGAS. Iata doar cateva extrase din comentariile de pe Facebook: Raportul calitate pret era decent la modelele originale. Acum parca nu e OK sa platesc mai mult marketing decat bicicleta.   “Bicicletele Pegas sunt colorate, sunt sigure, sunt fiabile și acum disponibile și online.” – Perfect de acord, dar sunt si scumpe, raportat la puterea de cumparare din Romania. Vindeti un brand, asta e strategia, ok. Dar trebuie luat in considerare ca doar cei peste 25 de ani … la banii astea,o sa le vindeti la sfantu asteapta! cu banii astea imi iau mercedes sh! un pret decent ar fi pe undeva la 600-700 lei! salut revenirea pegas dar prea va caliciti, au cumva rahat si poarta noroc? si scumpe ..cat o masina SH!!!! eu imi iau … pe motorina … si sunt numai ptr bogati..adica scumpe bine zis colorate ca fiabile slabe sanse EXCROCILOR. Inca nu v-ati plictisit de pegas???? am avut si eu prin tinerete…lasati-le dracului…m-am bucurat cand mi-am cumparat o “ukraina” sau o semicursa….mai tarziu montainbike…ceva mai serios…shimano…etc… au rotile mici , deci si viteza mica. trebuie sa pedalezi prea mult sa te deplasezi cat de cat… Mai multe injuraturi puteti citi pe timeline-ul Pegasului. Recunosc ca uneori si eu mai bag comentarii gen “are si roti?” la reclamele Daciei pe Facebook, dar asta pentru ca am avut o Dacie si pot sa o critic in cunostinta de cauza, desi am respect pentru cei care din dorinta de a avea o masina noua, prefera sa plateasca cateva mii de euro pe un jaf de Dacie in loc sa cumpere un second nemtesc care cu putine sanse o sa ii coste si mai putin si o sa fie si mai fiabil decat o Dacie noua. Pe de alta parte, Dacia nu e brand romanesc, in ciuda falselor iluzii – profiturile merg cam in afara … deci cine ii critica nu face un deserviciu Romaniei. Dar PEGAS doar ce s-au lansat si nici unul dintre cei care ii injura nu s-au suit pe noua bicicleta si nu stiu cum e. Cum poti sa injuri niste oameni doar ca vand un produs scump? In primul rand e uimitor ca este al doilea produs de locomotie romanesc 100% dupa 89, primul fiind probabil locomotiva de la Craiova. De unde stiu papagalii care critica Pegas ca bicicleta asta nu e mai buna ca MB? Inevitabil un brand nou are piedici oriunde l-ai lansa si mai ales daca targetezi clasa high-end, o sa tot te critice cei care nu au bani dar si-ar dori produsul si o sa iti puna bete in roate, aruncand cu noroi aiurea. Dar parca in cazul asta, prea se manifesta invidia si ura fata de binele (potential al) altuia si fata de incercarea lui de a face ceva constructiv in timp ce unii doar petrec timpul aiurea pe Facebook in loc sa incerce sa faca ei o bicicleta mai ieftina daca cred ca e asa

Read more

Primarul anti-criză

Tocmai cand imi pierdusem total speranta in orice sansa de supravietuire a Romaniei in actuala criza dar mai ales in viitoarea criza si cea adevarata care va urma uverturii prezente, iata ca dau peste o stire extrem de incurajatoare: un primar dintr-o comuna din Arad s-a coborat in strada cu subalternii sa puna pavele: Primarul comunei arădene Ghioroc lucrează de o săptămână la pavarea unor străzi din localitate, alături de subalterni, pentru că nu are bani în buget să plătească muncitori, în condiţiile în care datoriile comunei sunt mai mari decât bugetul anual, transmite corespondentul MEDIAFAX.  (via Ziarul Financiar) Va recomand sa cititi toata stirea, este extrem de importanta. Este un prim caz (sau macar primul relatat) al unui primar care a inteles situatia in care ne aflam si care a adoptat solutia cea mai directa si cea mai eficienta in lupta cu criza: munca. Spun ca primarul a inteles care e situatia cu criza nu pentru ca s-a apucat el sa faca munca pe care ar fi fost indreptatit sa ii plateasca pe altii din bugetul primariei, dar iata ce declara primarul: “Nu am vrut să facem datorii şi mai mari”. Este uimitor si cu totul strain de Romania, o tara in care fiecare primar cand vine trebuie sa traga si el cel putin un parc de distractii, cincizeci de giratorii, un pavaj si cateva sute de locuri de joaca, daca se poate in primul an caci “datoriile” din campanie sunt stringente si “clientii” bat la usa. Iata deci un primar care intelege ca problema principala sunt datoriile si numai primarii prosti si nepasatori se arunca la credite aiurea mai ales pentru proiecte inutile si cu minim impact asupra comunitatii ca sa nu mai zicem ca oricum preturile pentru primarii sunt duble sau triple din cauza comisioanelor care sunt un cancer inca netratabil al Romaniei bananiere. Oare sa fie vreo coincidenta ca un astfel de caz se remarca tocmai in vestul indepartat, intr-un sat care probabil este cu populatie romaneasca minoritara? Nu stiu ce culoare poarta primarul respectiv si nu cred ca are relevanta, probabil oricum sefii de partid il vor suna rapid sa nu se mai dea in spectacol cu astfel de exemple “negative” ca nu cumva sa se raspandeasca “moda” ca primarul sa faca munca de jos si sa inceapa cetatenii sa ceara de la alesii lor astfel de actiuni. Tot din articol mai aflam ca prin astfel de munca, primarul nu isi neglijeste nici responsabilitatile, totusi avand o comuna maricica de condus: la pavat lucreaza doar 2-3 ore pe zi, deci iata dreapta socoteala si intelepciunea acestui om. Trist este insa ca beneficiarii nu s-au entuziasmat si nu l-au ajutat pe domnul primar si avem aici un caz rarisim de localitate care nu isi merita conducatorul. Este binecunoscuta delasarea si nepasarea poporului roman, din care ni se trage si mizerabila clasa politica cu care ne-a pedepsit Dumnezeu.  Lipsa spiritului civic a fost multa vreme pusa pe seama regimului comunist, dar la atatia ani dupa prabusirea acestuia

Read more

Magda Isanos

Flori Vijelioase flori, din pământ aburind, ca nişte strigăte cresc, saltă zâmbind. Care e vrerea lor gingaşă-n vreme? Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme? Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis, ochiul lui Dumnezeu şade deschis … Haina lui mirosind a ierburi şi cer – fără să ştie oraşul de piatră şi fer. Mânile micilor flori intră-n pământ. Morţii când le sărută ştiu dacă-i vânt, şi de pe dânsele sorb ploaia şi veştile. Astfel, în flori îşi deschid morţii fereştile… Sursa: www.isanos.ro unde puteti gasi o scurta biografie, bibliografie si chiar carti in format pdf. Iata un motto-ul acestui site care prezinta viziunea poetei: “Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici-o operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură şi mai iraţionale cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral şi să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozeşte şi mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiţi într-o vreme de molimă.”‘ (Scrisoare cãtre Eusebiu Camilar, 27 august 1939, Costiujeni) Copil fiind, am descoperit-o intamplator printre cartile parintilor – mare parte culegeri de fizica si matematica, caci nicidecum nu erau ei preocupati de altfel de carti. Am ramas marcat de tristetea si durerea ce razbate din poezia ei. De cand cu Internetul, din cand in cand ii reciteam poeziile de pe Romanian Voice, caci nu mai stiu unde a ajuns cartea prin care am descoperit-o. Azi am dat de un site dedicat cu o multime de informatii si poezii: www.isanos.ro Un suflet curat, frumos, cautator si doritor de bine care a incercat sa spuna ceva celor ce vor veni dupa, adica noua. Ar fi bine sa nu fim indiferenti. Asa cum vedem in acel frgment din scrisoarea catre sotul ei, mai ales in timpurile barbare trebuie sa ne cultivam sufeltul cu lucruri morale iar poeziile ei ne vor “sili sa vedem frumosul”, cum spunea Cella Serghi intr-un cuvant de comemorare. Pentru a va face pofta, iata inca o poezie care mie imi place foarte mult: Daruri Tu esti în inima mea ca un dar neasteptat si mult prea scump, pe care il cercetez mirata iar si iar, cu-aceeasi nesecata desfatare. Esti tainica-mi putere si mandrie, de când te stiu mi-i cerul mai aproape si nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape. Tu mi-ai facut tarana mai usoara si inima asa de dulce, grea, ca ramura ce toamna se-mpovara de greutatea roadei de pe ea. Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac, si-adanci de-atuncea-s gandurile mele, de aur glodul inimii, sarac. Acestea toate să ti le platesc nu voi putea, ci lasa-mă macar, risipitorul meu, să te iubesc, din darurile tale dandu-ti dar.

Read more

Un omagiu pentru Arthur

Arthur nu este nebun, noi suntem. Arthur este mai mult decat un personaj amuzant si interesant. Putem gasi la Arthur cateva virtuti pe care putini dintre cei care rad de el le au si desi la o prima impresie Arthur este cel slab si cu lipsuri iar noi astia de radem suntem cei puternici si de deasupra lui, realitatea este cu totul alta. Sa vedem care ar fi cateva din calitatile lui Arthur: Umorul: se zice ca autoironia este apanajul oamenilor inteligenti. Arthur are mult umor, trebuie sa recunoastem si are si inteligenta, dovada fiind limba fluida pe care o rosteste. Lipsurile rationamentelor lui vin si din cele cateva suruburi defecte la motoras dar si din educatia deficitara de care probabil a avut parte. Umorul sau este insa mortal si cine nu ii da nota 10, trebuie sa mearga el la psihiatru. Demnitatea: cati dintre noi aflati in situatia lui Arthur s-ar comporta cu demnitatea de care el da dovada? Umorul cu care Arthur vorbeste despre problemele pe care le are nu este deloc fortat si deloc artificial. Acest umor vine din insasi demnitatea care il caracterizeaza. De exemplu, episodul in care Arthur vorbeste ca ii furau cainii painea. Cati ar avea curajul sa povesteasca o situatie ca asta cu zambetul pe buza si fara lamentare? Arthur o fi el nebun, dar daca vreun doctor stie ce medicamente sa luam si noi ca sa innebunim si sa avem demnitatea lui Arthur sa ni le spuna si noua. Viziunea: cati dintre noi mai au un vis si cati mai au puterea, curajul si rabdarea sa lupte pentru el? Arthur are doua mari visuri: iubire si prosperitate. Arthur viseaza la Alina, cauta o nevasta – dar nu orice nevasta: sa nu fumeze si sa nu consume alcool. Si chiar daca mintea nu l-a ajutat prea mult, Arthur visa si la o afacere care sa ii asigure prosperitatea. Ce isi doresc majoritatea oamenilor din lumea dea azi? Placeri, averi, distractie, putere. Arthur insa are nazuinte firesti si sanatoase: el isi doreste o familie si isi doreste si o situatie care sa il ajute sa sustina viitoarea lui familie. Arthur nu viseaza la discoteca doar pentru a invita fete frumoase, ci mai ales pentru a castiga un ban. Sa ne amintim cum planuia sa puna pretul la jumatate cat ceilalti pentru a atrage clientela. Iata deci cum Arthur are chiar si un plan de atac in ceea ce priveste implinirea visurilor sale. Sa mai amintesc oare de anuntul matrimonial? Arthur nu sta cu mainile in san ci isi cauta nevasta. S-a dus la Lacrimioara chiar cu Intercity-ul. Faptul ca fiind cam slab de inger Arthur nu isi face calculele cum trebuie este secundar. Ce este relevant este ca faptul ca Arthur are o viziune clara, are niste repere solide catre care isi indreapta intreaga sa energie. Se va gasi vreunul sa puna pe seama diagnosticului viziunea lui Arthur si perseverenta cu care el isi urmeaza obiectivele, insa din nou zic: doctorul care ar zice asta

Read more
1 2