Siegfried despre Brexit si discursul urii

Un lant de macanituri a revarsat tovarasul Siegfried intr-un interviu la Digi24. Printre ele, a recunoscut insa un adevar simplu: Marea Britanie era o tara bogata si contribuia cu o suma semnificativa la bugetul UE. Sa luam pe rand cateva aspecte Statutul capsunarilor Evident ca acum toti europarlamentarii mioritici se bat cu pumnul in piept ca au aparat drepturile migrantilor romani si ca vor fi tratati egal cu cei bulgari, germani etc. Ca si cum ar avea nemtii gramada de muncitori in construcii sau de cersetori in London City. Evident ca Marea Britanie va trata muncitorii si pe cei care platesc impozite cum trebuie, ca orice stat. Insa cei care nu muncesc vor zbura inapoi in minunata UE. Marea Britanie pastreaza pe acei straini care aduc plus valoare si ejaculeaza restul care probabil se vor duce in Suedia sau la Merkel. Discurul plin de ura Nu ma asteptam de la un europarlamentar cu pretentii sa aiba un asemenea discurs de ura si plin de ingamfari inutile. E mai bine in UE, vai de britanici, e treaba lor ca au plecat, cetatenii au fost mintiti, blah, blah. Cu adevarat UE arata din ce in ce mai mult cu URSS daca libertatea de a fi sau nu impreuna nu este respectata si se foloseste propaganda leninista pentru a speria pe cei care au opozitie fata de putere. Mai concret, eurobirocratii si sugativele de salarii si pensii nesimtite, poate chiar mai nesimtite decat ale “specialilor” de la noi, pun egal intre a fi impotriva birocratiei europene si devierii inspre o autocratie birocratica finaciara si a fi impotriva UE. Britanicii care au votat pentru Brexit au spus clar: UE nu mai e cea in care am intrat si nu ne mai regasim in aceasta birocratie anti-democratica. Pentru o tara inapoiata ca Romania, inteleg ca exista iluzia ca UE apara statul de drept, dar daca luam UE la boabe marunte, incepand cu faptul ca birocratii de la Bruxelles nu platesc nici macar impozit pentru salariile nesimtite pe care le ia, incepem sa ne cam temem daca nu cumva ramanand in UE o sa avem problema sa pastram libertatea. Nu mai zic de dreptul de exprimare … Grija de altul Printre aletele tov Zigfrid ii plangea pe saracii britanici cum ca o sa le fi mai rau “in afara casei europene”. Pai asta e o prostie sa zici asa ceva. Cum sa le fie mai rau daca o sa scape de birocaratia europeana si dezvoltarea economica va suferi o explozie, cum sa le fie mai rau daca o sa expulzeze cersetorii, hotii si toti lenesii care nu produc si o sa primeasca doar imigranti care aduc plus valoare? Cum sa le fie insa mai rau daca Marea Britanie cu ocazia Brexitului si cat timp e Trump presedinte, are acces direct la Fed, in timp ce Deustsche Bank si alte banci zombie europene e posibil sa intre in faliment daca Fed-ul trece la dobanzi negative sau strange putin cureaua la vanzarea de bonduri care europeni? Cum sa

Read more

De ce vrea Veorica sa “dezbata” cu Iohanis?

Electoratul lui Iohanis este bine conturat si consistent. Sansele ca Veorica sa fure 0.05% procente in cazul unei dezbateri sunt nule. O stiu bine si PSDistii si se pune intrebarea de ce totusi pedaleaza pe chestiunea unei dezbteri? In cazul unei dezbateri, Veorica o sa macane aceleasi prosti pe care televiziunile de partid le toarna in capul prostilor fara discernamant care se uita hipnotizati la ele. Nici vorba sa existe vreo felie macar de 0.05% procente care sa aiba dileme cu cine sa voteze. Sa zicem ca poate Veorica vrea sa ia procentajul actorului aceluia. Si ce reuseste cu asta?! Nu ii ajuta mare lucru, matematica este clara. In fapt, PSD se afla deja in campanie pentru parlamentare si incearca cu disperare sa mentina in linie gramezile de zombi care plimba babele pe la sectiile de votare. Si pentru ca Veorica nu poate sa pluseze in campanie pe victoriile guvernarii socialiste, se leaga de basmele conspirationiste compuse de masinaria de propaganda a securistului Voiculescu. Iohanis evident ca greseste imens refuzand dezbaterea. Face calcule reci si nu e interesat de succesul PNL-ului – asigurarea mandatului sau si confortul status-quo-ului ii sunt de-ajuns, orice se va intampla dupa, este … ghinion! PNL e aruncat acum ca caprioara in fata lupului: pus sa opreasca prabusirea economiei si obligat sa stoarca zer din piatra intr-o perioada foarde scurta, are sanse zero sa creasca in puncte electorale pana la urmatoarele alegeri. Oamenii uita repede prin ce am trecut si mai ales romanii nu au spirit civic. Zombii psd-isti insa sunt neobositi si chiar daca sunt putini si fara vlaga, perseverenta le va aduce succes. Am mai explicat undeva de ce PSD-ul este un balaur cu multe capete si e doar chestiune de timp pana cand un nou cap infometat se beleste si incepe sa rage cautand sa inghita pe toti care ii stau impotriva. O dezbatere a lui Klaus, l-ar ajuta sa mai taie nitzel din vlaga balaurului si poate ar covinge macar 2-3 babe ca e si el frumos si poate si el sa vorbeasca romaneste, chiar mai bine ca Veorica. Asta ar ajuta si PNL-ul, ar domoli si ura grobiana a molustelor nevertebrate din talpa de jos a partidului si nu i-ar risca cu nimic sansele de succes. Dar Klaus nu are imaginatie, nu are realpolitik-ul necesar unei lupte de anduranta cu o masa amorfa de zombi si prefera sa sada pe el in fortareata.

Read more

Freebies For All 2.0

Pe masura ce ne apropiem de transferul stafetei intre diavolul rosu si diavolul galben-albastru, apar indicii legate de pomenile electorale pe care le vor face si aceste partide pentru a incerca sa-si consolideze balta electorala in clasica orbecaiala mioritica in care administrarea tarii inseamna imparteala de pomeni electorale, unii la pensionari, bugetari si la asistatii sociali iar altii la diaspora. Evident ca povestea “argumentatiei” este bine consolidata si la unii si la altii si o vom ignora in continuare. Detaliile masurii propuse de USR cu amploarea unei frecii pentru un picior de lemn le puteti citi in amanunt aici. Pe scurt, USR doreste ca sa dea deduceri fiscale romanilor care au muncit in afara si se intorc in tara. Pe langa faptul ca este o masura naiva cu un impact infim (sa fim serios, chiar o sa aduca inapoi aceasta masura un numar relevant de romanie?!), paradoxul acestei masuri este ca daca nu ma insel PSD-ul a avut un program chiar mai “stimulent” daca intram in mentalul acestor incompetenti si paraleli cu economia, care in viata lor nu au avut o afacere si nu au administrat in lumea reala 2-3 oameni ca sa inteleaga cum stau lucrurile in lumea reala comparativ cu lumea programelor electorale si a statisticilor manipulate in scop propagandistic. Programul PSD – daca nu ma insel – oferea bani acelor romani din diaspora care se intorceau sa faca afaceri in tara. A fost un mare chix si a convins 0 romani sa se intoarca, in concurenta cu programul Start Up Nation care probabil are in spate 2-3 povesti de succes – ceea ce este notabil! Problema de baza, taurul care trebuie luat de coarne in fapt este altul: RESTRUCTURAREA ECONOMICA si RESTRUCTURAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE. Am zis taurul si am enumerat doua. Sunt de fapt cele doua coarne ale aceluiasi taur pentru ca pentru a realiza ambele trebuie taiat in carne vie si una nu merge fara cealalta, adica cele doua sunt strict legate intre ele, ca doua coarne. Abia cand economia Romaniei va fi suficient de puternica incat sa elimine tentatia pentru grosul clasei muncitoare, abia atunci problema migratiei economice va fi rezovlata. O deducere care afecteaza sub 0.001% din romanii plecati este nimic altceva decat gargara care consuma atentia si angajeaza “ganditorii” din partid in directii propagandistice gresite si nu face decat sa ii asemene si mai mult cu PSD-ul. Daca ne uitam in tabara cealalta a puterii viitoare, adica la PNL, ideile sunt la fel de subtiri si aiuristice. Daca aici (la USR) Barna vrea sa dea celor care l-au votat, de partea cealalta din putul (balta puturoasa a) gandirii liberale s-a nascut ideea sa ia de la cei care ii voteaza, adica sa scoata impozitarea la angajatii din domeniul IT care sunt evident baza electorala a liberalilor pentru ca teoretic ITisti au IQ-ul mai mare ca comunistii si prin urmare sunt liberali ca orientare. Cam asta este pe scurt si pe larg, programul PNL de guvernare, cel putin din ce s-a anuntat. In rest,

Read more

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai). Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc. Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE. In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana. Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura

Read more

Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE. Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles. Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%). Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord. Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”. Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda. Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea

Read more

Epstein – speculații

Jeffrey Epstein a fost un milionar care s-a sinucis (sau … a fost sinucis) in puscarie in timp ce astepta procesul in care era acuzat de trafic cu minori, trafic de persoane in scopuri sexuale si abuzuri asupra minorelor intre anii 2002 si 2005. Printre “clientii” lui Epstein ar fi fost Bill Clinton. Pentru ca in presa noastra Epstein a fost cam trecut cu vederea si stirea despre prinderea si sinuciderea lui a fost sumar redata pentru ca legatura intre cazul Epstein si Trump este destul de subreda, ca si la CNN si alte ziare de stanga (globaliste, sorosiste etc), as dori sa accentuez ca cazul este departe de a fi unul … banal ci are atat de multe foi de ceapa peste el incat o sa dureze probabil zeci de ani pana sunt date toate la o parte ca sa aflam adevarul. Iar adevarul pe scurt, pe care dorim sa il aflam este: a fost Epstein omul serviciilor secrete sau doar un protejat al “nomenclaturii” din SUA? Ce se petrecea cu adevarat in Lolita Express sau pe insula “extravaganta” a acestui milionar? Ca sa realizati cat de ciudat este acest om si cat de multe necunoscute sunt cu privire la ce facea el si pentru cine facea, postez mai jos un tablou gasit in casa acestuia care se intituleaza “Parsing Bill” Nu sunt naiv sa pretind ca adevarul se poate afla. Cu atat mai mult daca in spatele lui Epstein ar fi serviciile secrete americane (si nu numai: “stein” …). Nu exista fum fara foc si cateva lucruri se repeta in articolele de presa, in anchetele unor investigatori independenti etc, etc. Iata cateva intrebari: de unde si-a facut Epstein banii? Milionar nu devii peste noapte, pur si simplu. Epstein a lucrat in finante dar nu oricine lucreaza in finante devine milionar, mai ales daca a fost dat afara de la banca la care lucra inca din 1981 din motive inca necunoscute. Desi Wikipedia are ceva informatii pentru cei care doresc sa analizeze in detaliu acest personaj ciudat (cel putin zis), felul cum este prezentata informatia este extrem de inselator: nu reiese nicaieri cum anume si-a facut el banii, desi sunt enumerate activitatile lui trecute (profesor de matematica, trader de optiuni etc etc) se trece brusc de la “consultant financiar” la participarea lui Epstein la licitatia pentru vanzarea New York Magazin pe care insa acesta a pierdut-o, trustul vanzandu-se in final cu 55 milioane dolari. Intr-un articol despre acest “ciudat”, Business Insider baga sursa banilor in topul “ciudateniilor”: “Epstein is said to be very wealthy, although the origins of his money, vehicles, and property are largely unknown.” Sursa Foarte interesant cu privire la Epstein este cum in general presa il numeste “ciudat”, desi acesta este clar un pervers stricat. Adica, desi putine trusturi media se dau inapoi de la a prezenta pe larg “cazul” (CNN ar fi unul), cele care nu se dau inapoi, folosesc termenul “ciudat”, ca si cum Epstein ar fi doar asa, un milionar excentric, cu tablouri

Read more

Teodorovici minte foarte mult

“Investitorii au foarte mare încredere în România. Dacă vă uitaţi pe structura investitorilor o să vedeţi că în marea lor parte au fost din America şi din Marea Britanie. Asta înseamnă că este o încredere foarte mare. Investeşti într-o ţară pe termen lung când eşti sigur că acea ţară nu prezintă un risc, este logic şi de bun simţ chiar şi pentru cei de la clasele primare”  Ziarul Financiar Poate pe cei care au doar clasele primare ii minte Teodorivici pentru ca restul se prind. In primul rand, nu te poti exprima ca “investitorii au foarte mare incredere in Romania”. Pe principiul ca vorbim pe limba papagaliceasca fara sens, putem foarte usor si sa spunem ca investitorii au foarte mare incredere in Grecia, in Ucraina, in Koreea de Nord etc. Pentru ca nu am minti daca am spune asta, pentru ca sunt investitori si inaceste tari. In realitate, exista diverse grade de investitii si tipuri de investitori. Exista investitori de risc mare care vaneaza dobanzi mari si care isi asuma riscuri. Daca acesti investitori (cu apetit la risc) cumpara obligatiuni romanesti, nu inseamna ca au incredere in Romania, ci doar ca au incredere in FMI, adica vaneaza profituri mari, dobanzi mari la obligatiuni (cum platim deja) si in caz de criza, au incredere ca o sa apelam la FMI din ale caror datorii vom plati in primul rand investitorii care “au incredere”, asa cum s-a intamplat in Grecia. In al doilea rand, Teodorovici se lauda ca Romania s-a imprumutat la costuri mai mici decat alte tari. Din nou o minciuna gogonata pentru ca trebuia sa completeze: decat alte tari din Africa. Pentru ca cu greu vom gasi tari in Europa care sa se imprumute la costuri mai mari decat Romania (poate Kosovo, poate Albania, poate Moldova). Iata doar un snapshot cu ratingul tarilor care este principalul criteriu de determinare al costului creditarii. Doar uitandun-e la tarile vecine din alfabet, ne sare in ochi Rusia si Polonia. Intra-devar, suntem la fel cu rusii, dar cu mult sub polonezi. Desi nu intra in chart, va invit pe site-ul tradingeconomics.com pentru a vedea ratingurile pentru toata tarile. Ca fapt divers, in caz ca va intrebati, Bulgaria are rating mai bun ca noi! PS: Rusine Ziarul Financiar care ar trebui sa se numeasca Papagalul Financiar pentru ca doar redau macanituri si nu taxeaza macaniturile mincinoase ale politicienilor. O simpla cautare pe google i-ar fi ajutat sa demonteze aceasta minciuna gogonata a unui incompetent care in fapt distruge stabilitatea financiara a Romaniei si ingroapa in datorii viitorul tarii, finantand mitele electorale ale PSD-ului. PS: cat despre faptul ca investitorii sunt din Anglia si SUA e normal! Pentru ca acolo sunt marii rechini care controleaza FMI-ul si Banca Mondiala ca sa poata sa trimita Troika la Bucuresti sa ii despagubeasca in caz de Doamne-fereste! Asta nu e deloc un lucru sa te lauzi. De laudat ar fi daca in Romania ar investi fonduri de pensii care au toleranta scazuta la risc – aia ar fi intr-adevar

Read more
1 2 3 4 5 37