Diavolul răcnește ca un leu

Ce se putea întâmpla mai rău după toate relele din politica noastră: hoție, prostie, corupție, incompetență, minciună și toate celelalte? Păi, distrugerea Bisericii Ortodoxe. Asta se mai putea întâmpla.

Cred că din start e de înțeles că o biserică fără tineri este una moartă. Tot din start cred că nu e greu să afirmăm că principalii visători și luptători împotriva corupției și cei care doresc să schimbe lucrurile, să aibă parte de un viitor mai bun în țara în care s-au născut, sunt tinerii.

Nu au experiența care să le arate că schimbarea este o utopie și că maimuța filosof nu se face și din păcate au și ceva energie în plus care trebuie cumva consumată. Cei mai fără îndrumare de calitate, care nu au obiective individuale și o misiune personală își îndreaptă o bună felie din energia “revoluționară” în proiecte “mari” cum ar fi lupta împotriva corupției.

Tinerii, în România de azi, nu sunt deloc mădular al Bisericii Ortodoxe. Nu au cum, pentru că nici părinți lor nu au fost. Chiar dacă au fost duși la biserică, vârsta și confuzia vremurilor i-a rupt. Nu e ușor să fii tânăr în Biserică în ziua de astăzi. Fiind necopți, deci având încă potențial de trezvie, nu putem trece nici la extrema cealaltă să îi considerăm total pierduți. Nu au făcut încă îndeajuns de multe păcate și nu au apucat să se murdărească prea mult încât să considerăm că nu mai sunt speranțe pentru ei. Cum putem, de exemplu, considera ateii după o anumită vârstă. Să trăiești 30 de ani și să nu îți pese că există Dumnezeu, este de neînțeles. Să trăiești 40 și să ajungi la concluzia că nu există, arată prostia ta. Majoritatea însă se încadrează la cei care știu că există Dumnezeu dar nu le pasă. Aceștia sunt … cam pierduți.

Afinitatea către un set de valori pozitive (să le zicem idei) și mai ales către un grup cât mai bine conturat care are o misiune cât mai nobilă cu o finalitate potențială cât mai spectaculoasă este o tentație puternică pentru orice tânăr dar nu numai: tot omul care nu are un caracter puternic și un set de valori propriu bine definit, toți cei care nu au un simț de orientare în viață cât mai experimentat și un discernământ cât mai precaut se lasă cu ușurintă pradă sindromului numit spirit de turmă.

Există o idee gresită în mentalul colectiv mioritic că spiritul de turmă ar fi cel mai specific creștinilor. Din interior privind, din păcate nu prea există acest spirit de turmă în sensul că există nenumărate fragmentări și nenumărate grupări. Problema este însă că atunci când o grupare, fie ea cât de mică din rândul ortodocșilor face o greșală, diavolul exploatează prilejul și arată cu degetul înspre toată Biserica. De exemplu, dacă unii ortodocși au afinități la anumite conspirații, toți sunt conspiraționiști. Dacă unii sar în sus împotriva vaccinurilor, toți sunt trecuți la grămadă în rândul tehno-fobilor care se sperie de orice nouă invenție sau progres.

Această situație este o grijă permanentă a ierarhilor care din păcate au dat în exterma cealaltă: nu prea permit dialogul și confruntările de idei cu privire la problemele contemporane și promovează o militărie (mai puțin în domeniul canoanelor, care sunt din ce in ce mai flexibile) tocmai pentru a nu produce “sminteală”. Măcar dacă ar fi grija de sminteală, căci mai degrabă este o grijă exagerată față de imagine – perpetua obsesie și nelipsitul complex de inferioritate de care nu ne putem lepăda.

Din păcate grija de imagine nu e prea luată în calcul când vine vorba de relațiile cu politicul. Relația cu politicul a ierarhiei BOR are două repere: banii și învățământul religios. Fără banii de la primării sau de la guvern, probabil construcția de biserici s-ar opri. Fără protocoalele cu guvernul, de asemenea învățământul religios ar fi în pericol și de asemenea să nu uităm posturile plătite de la buget. Pentru a obține acestea, ierarhii s-au cam ferit însă de-a lungul timpului să arate cu degetul înspre politicieni. Dar nu doar că s-au ferit să înfiereze păcatul conducătorilor, așa cum făceau Sf. Ioan Botezătorul sau Sf. Ioan Gură de Aur, ci sub tentația unor beneficii, unii ierarhi și membrii ai ierarhiei, s-au cam întinat și eu cu dulceața apartenenței la clasa “celor aleși”.  Aș exemplifica aici argumentul cu care se lăuda un lider PSD din nordul Moldovei la alegerile de acum ceva vreme, că “popii o să voteze cu noi că le-am angajat nevestele la primării” – sau ceva de genul.

Cea mai mare capcană pentru BOR este ca tinerii să o bage în aceeași oală cu PSD-ul.  Cu greu BOR-ul a ieșit din stigmata compromisurilor făcute în perioada comunistă. A fost nevoie de sute de cărți, conferințe și documentare cu martirii din închisorile comuniste pentru a șterge umbrele trecutului. 

Singura posibilitate pentru BOR de a ieși din capcana în care a fost aruncată de Dragnea este să acuze corupția, să anatemizeze pe corupți, să acuze hoția, să îndemne la cinste și la muncă, să fie un far călăuzitor pentru toată țărăminea ținută și ea captivă de armata de tovarăși împărțitori de ajutoare sociale și mai ales să nu mai tolereze căsătoriile de a 2-a, a 3-a si a 7-a oară ale politicienilor.

Iată cum o mică omisiune și o părelnică iconomie față de această cădere a permis să se ajungă la situația jalnică în care soarta țării să fie decisă de doi desfrânați care își trag o nevastă nouă, mai tânără cu 30 de ani decât ei, cam la o frecvență de 5-6 ani. Nu că tovareșele din politica noastră ar fi mai familiste, unele măritându-se pentru bani cu diverși baroni sau când n-au avut parte de baroni, lăsându-și bărbații pentru colegi de combinații din partid.

Viața de familie și conduita morală trebuie să fie din ce în ce mai importante pentru români și preoții trebuie să învețe cât mai mult oamenii, mai ales pe cei mai ușor manipulabili să se uite la ce viață de familie au candidații și să nu mai voteze toți curvarii și desfrânații. E greu să știi care om e credincios și care e bun pentru a fi ales. Pot să fie oameni care nu sunt credincioși dar sunt onești sau sunt iubitori de țară. Pot să fie oameni care nu sunt credincioși dar au orgoliul să facă ceva bun pentru a rămâne în istorie. E greu de vâzut care merită votat și e prostie să consideri credincios un politician doar că vine de 2-3 ori la slujbe și atunci pe la final și doar de fațadă. 

Însă presa de scandal ne ajută chiar fără să vrem să aflăm care politician trăiește neînsurat, care divorțează pentru a-și lua nevastă mai tânără pe care o vrăjește cu bani și fasoane, care chefuiește în post, care își cumpără la plozi bolizi sau îi lasă să calce legea pentru a le plăti ulterior avocați scumpi și a-i spălăcii prin combinații și influențe la judecători. Viața de familie sănătoasă este doar un criteriu, dar este unul sigur, fără riscuri. Așa cum este și raportarea la homosexuali sau la avort, care sunt chestiuni extrem de importante în SUA, de exemplu. Experiența americană ne arată că deși majoritatea politicienilor mint și una e ce spun înainte de alegeri, alta e ce spun și ce fac după alegeri, balanța puterii este de multe ori înclinată de acrivia și perseverența cu care creștinii se arată interesați cu privire la opțiunile politicienilor cu privire la avort sau homosexualitate, înainte de a le da votul.

Din pacate, la noi pensia bate toate chestiunile de interes (issues le zic americanii) . Adică dacă PSD dă pensii mari, liderii PSD pot să fie orice: hoți, desfrânați etc. Aici trebuie să lucreze preoții, ierarhia și adevărata unitate ortodoxă în plan social se va realiza când ortodocșii își vor alinia votul cu aceste orientări ale politicienilor și nu cu stafiile și spaimele lor conspiraționiste.

Minciună și adevăr cu privire la pamblică

Noul ministru al educației: Am fost batjocorit, dar „pamblică” e regionalism (sursa)

Diavolul este expert în minciună. Atât de expert încât găsește explicație parțial adevărată (cel puțin privită dintr-un unghi) la orice minciună.

Bunăoară, nu e greu să vezi ce efort intelectual face ministrul pamblică ca să se exprime. Pentru a răspunde viralului cu pamblica, departamentul de marketing al PSD s-a gândit (băieți deștepți!) să caute în dicționar. Și căutând ei în dicționarul de regionalisme au găsit că pamblică este regionalism și i-au pasat șmenul.

Așa că pamblicuță s-a găsit lăudându-se că el nu e prost, e doar regional. Ca și cum de regional ce e pamblică l-ar fi folosit el, vorbind ca un repencioc și ca și cum alte greșeli pe care le face tot de regionalisme le face.

În esență, lumea nu râde de pamblică pentru pamblică ci pentru tot pachetul. Așa cum problema lui Viorica nu e că a mutat Iranul și Pakistanul în UE ci e că e o nobody. Complexul de inferioritate este probabil cea mai răspândită boală în rândul tovarășilor și ne putem da seama prin ce au trecut înaintașii tovarășilor în anii de început a stăpânirii bolșevice în România când – ca și acum pe alocuri – oameni fără nicio calitate alta decât că sunt corupți și se pricep la a fi unealta potrivită (pentru dracul roșu) la locul potrivit, nu aveau.

De aceea, e de așteptat ca irascibilitatea tovarășilor să răbufnească în curând în cine știe ce lege care interzice viralele și bâza față de politicieni sub umbrela a cine știe ce aberați din categoria protecția imaginii personale sau alte asemenea, cum a fost o tentativa de legiferare eșuată deocamdată a lui Dragnea de pe vremea când era Ponta prim-ministru.

Ce mi se pare ciudat, este că materialul de bâză oferit de tovarăși este atât de bogat și tentant încât până și televiziunile de partid (cel putin antenele) au început să nu mai poată să se abțină și să îi taxeze pe regionali.

Precum oile la pascut

Mitingul anti-binom organizat de PSD Dolj s-a transformat peste noapte in miting pentru restaurarea monarhiei – caci un adevarat omagiu al PSD-ului dat Regelui Mihai ar insemna pe langa dezicerea de Iliescu care l-a trata pe rege ca pe un caine, repararea crimei istorice numita lovitura de stat din 1989 prin instituirea unui referendum prin care poporul sa aleaga – macar simbolic – daca vrea sau nu sa se intoarca la monarhie.

Ori daca PSD aduce omagiu regelui inseamna ca militeaza pentru intoarcerea la monarhie. Nu pot aduce omagiu regelui daca nu esti monarhist. Eu, de exemplu, nefiind monarhist nu i-am adus regelui niciun omagiu.

Se intelege ca in spatele acestui show penibil prin care oameni sarmani si cu IQ minimal de pe la sate sunt plimbati ca oile prin oras ca sa arate partidul ca are si el sustinatori, se afla imposibilitatea de a opri turmele o data pornite si o data lansat zvonul. Era prea complexa operatiunea “brrr oaie inapoi” decat o mica defilare prin centru Craiovei.

Era logic pentru toata lumea ca daca nu se mai poate face miting pentru Dragnea, trebuia anulat. Insa asta e alta dandana, ca o data puse oile in miscare e greu sa le mai intorci inapoi, ca ele si-au pus in minte ca partidul o sa le plimbe pana la Craiova si ca dom primar da si el o cafea sau o tuica acolo, sau macar o garoafa dupa cum putem vedea in filmare. E de-ajuns cu o cafea si o plimbare sa faci rost de cateva autobuze de asistati sociali ca sa vina la Craiova si daca le-ai promis, e musai sa faci ceva cu ei. Ori ce sa faci acum daca s-a nimerit sa moara sarmanu rege tocmai acum? Sa faci … un mic omagiu acolo, ca se potriveste.

Traim poate ceasul al 11-lea in care ultimii oameni cu o farama de morala trebuie sa se trezeasca si sa lupte cu tot ce poate fiecare impotriva dezastrului care a dat peste tara noastra. Daca vrem sa vedem care ne este viitorul in caz ca o sa stam cu mainile in san sau sa bagam capul in nisip sau fiecare in cusca lui, nu trebuie sa ne uitam la Ungaria – un caz fericit de dictatura zic eu – ci la Rusia:

The Kremlin has ordered regional officials to turn next year’s election into a festive “holiday” to try to boost turnout as President Putin seeks a convincing win and his fourth term in office. (sursa)

Paradoxul e ca si multi dintre membrii PSD-ului o sa cada victime in viitorul stat politienesc neo-comunist, cu masca socio-nationalista. Cum anume? Istoria ne invata. Daca are pe cine …

Cand va fi condamnat Iliescu?

In toiul dezbaterilor pe statutul magistratilor, un mic amanunt foarte important este uitat in dialogul (surzilor) cu psd-istii care doresc sa schimbe legile justitiei.

Foarte multa lume a uitat si nu reaminteste zilnic – desi este o problema bine cunoscuta si intoarsa de mai multe ori pe toate fetele – de “Cazul Iliescu”.

Daca ar fi un miting pentru care ar trebui sa iese romanii in strada este un miting la care sa se ceara dreptate pentru mortii si victimele mineriadelor.

Pe scurt, cazul Iliescu este un mare hiatus al statului de drept si al legii in Romania post-iliescenista. Un presedinte de stat, cheama minerii sa faca “curatenie”, incita la violente care se lasa cu omoruri, batai, distrugeri de proprietati si chiar subminarea statului de drept. Fapta in sine, evenimentele sunt deja clare, exista tot felul de dovezi si liderul minerilor chiar a facut puscarie pentru asta. Cu toate acestea, autorul de facto, cel care a organizat, a chemat minerii, le-a pus la indemana mijloacele si i-a implorat “sa faca curatenie”, cel care le-a multumit pentru “treaba buna” facuta, inca este iertat si se asteapta probabil ca sa moara – desi ticalosul e clar ca nu are de gand sa o faca prea curand – pentru a se da un verdict.

Poate cel mai evident argument impotriva existentei “statului paralel” – adica a unei forte parelnice de rezistenta care ar fi impotriva PSD-ului este tocmai tergiversarea acestui proces si faptul ca nu da inainte, nici macar la zeci de ani de la acest eveniment.

Ce dovezi mai trebuie sa stranga procurorii, ce interogari si investigatii mai sunt de facut? Ce le mai trebuie pentru a da mult-asteptatul verdict: VINOVAT care deja a fost dat in cazul altora, cum ar fi Miron Cosma. Nu tocmai statul paralel al PSD-ului, nu tocmai acele forte obscure care il apara pe ticalos?

De aceea nu se poate face niciun pas inainte, deoarece fundatia nu este buna. Degeaba ies oamenii in strada pentru ca atat DNA cat si serviciile cat si procurorii cat si multi judecatori sunt oamenii partidului unic. Toti sau compromis si nu cred sa existe unul curat deoarece nu ar rezista. De la profesorii universitari care dau doctorate pe banda, de la rectori de facultati de drept care ii fac doctori hororis cauza pe infractori si detractori ai statului de drept, pana la politai care aresteaza babe care vand gaini in piata, toti cei din sistem sunt compromisi si nu vor ca lucrurile sa se schimbe.

Dar nu doar cei din sistem. Pentru bani, tot romanul face un mai mic sau mai mare compromis. De la editorii care tiparesc gunoaie ca sa dea lovitura, pana la angajatii la stat care se tin de PSD-ul cu dintii pentru ca le-au marit salariile (desi sarmanii nu inteleg ca maririle nu se pot face din pix), pana la patroni care pentru o mica spaga, mai trag si ei un contract-doua cata vreme lucrurile merg bine si tovarasii raman la putere, pana la pensionari sau asistati sociali care pentru 100 de lei pensie sunt gata sa pupe mana lui Dragnea oricat ar fi furat el, toti fac compromis.

De aceea, admir tinerii care mai spera si nu ii acuz pe cei care fug. In cele din urma, vor fugii si cei care nu au facut-o inca si se ambitioneaza. Trebuie un foc mare care sa curate uscaturile pentru ca lastarii sa poata creste din nou si sa refaca padurea. La cate se intampla in jurul nostru, e posibil ca focul sa nu intarzie.

Cât de nepregătiți suntem de război

Gafa facuta de tovarasa Carmen de la Interne cu microfonul din priza este inca un indicator – daca mai aveam nevoie – al consecintelor dezastruoase pe care le poate avea accesul la putere al unor oameni nu doar total nepregatiti dar cu un indice de inteligenta foarte mic si cu un indice de ingamfare foarte mare.

Chiar daca esti incompetent, chiar daca viata ta nu ai facut decat sa lingi unde trebuie, iata ca ai ajuns in sfarsit intr-o pozitie sus, acolo unde tu crezi ca toti se uita la tine si te admira, acolo unde crezi ca faci si dregi, ca se intampla chestii, ca tu esti parte din ele … Cu toate acestea, acolo fiind, daca se intampla ceva care te depaseste, apelezi la experti.

Asta trebuia sa faca si tovarasa Carmen cand a gasit microfonul, nu sa sara instant la TV sa faca pe victima. Este evident de ce, dar o s-o fac totusi pentru cei care au intrebari.

Sa zicem ca ai gasit un microfon. Primul lucru te gandesti: oare al cui sa fie? Daca e al rusilor care vor sa ne spioneze? Nu sunt rusii inamicii nostri numarul 1? Pai daca e al rusilor, trebuie sa chemi SRI sa preia cazul, ca poate cine stie cum, gaseste o cartita. E logic chiar si pentru o incompetenta ca tovarasa Carmen ca daca exista un microfon, acela trebuie sa inregistreze sau sa transmita. Alt scop nu are microfonul, ca de aia ii zice microfon. Prin urmare, daca acel microfon inregistreaza (ceva obsolete totusi), cineva trebuie sa vina sa ridice periodic inregistrarile. Prin urmare, nu faci public ca l-ai descoperit, ci te faci ca nu l-ai descoperit pana cand SRI prinde pe cine iti intra in casa.

Daca microfonul transmite undeva informatiile (sa zicem ca e cu SIM de telefon), de asemenea te faci ca nu l-ai vazut, chemi SRI sa urmareasca transmisiunile (sunt 2-3 celule in preajma si probabil SRI poate urmari tot traficul iar prin triangulizare se poate si mai usor depista conexiunea) si nu spui la nimeni. Pentru ca daca se afla, numarul nu mai este apelat sau numarul destinatie pe care microfonul il poate suna periodic, poate fi distrus si altfel pista pierduta. Evident ca sunt sanse ca ambele numere sa fie cartele anonime, dar asta nu inseamna deloc ca nu se poate afla nimic din urmarirea conexiunii.

Deci in niciun caz, tovarasa Carmen nu trebuia sa iasa intai in presa. Felul cum a facut-o, denota un singur lucru: fie e proasta ca noaptea si crede ca un microfon este un banal obiect al crimei pe care vine politia sa ia amprentele, fara sa aiba in cap cele enumerate mai sus (dar cat de prost sa fii sa gandesti asa?), fie nu e proasta si acest “incident” nu este decat o miscare in campania de solidificare a gogosii statul paralel. Din pacate, nu am curajul sa urmaresc tembelviziunile partidului ca sa vad cum au rostogolit acolo incidentul pentru a putea clarifica in care parte se inclina balanta. Daca si la televiziunile acelea au ironizat-o pe tovarasa Carmen, cum e firesc, cu siguranta ramane prima varianta, cum ca e proasta.

Proasta sau actrita jalnica, indiferent de varianta, ca ea sunt si majoritatea ministrilor si a celor in conducere. In caz de razboi, acesti oameni ne vor apara, acesti oameni vor stabili politica de aparare, acesti oameni vor gandi strategia de politica externa, acesti oameni vor negocia tratate, vor elabora scenarii, etc.

De aceea, am mai spus-o si o mai spun: cine vrea sa se salveze sa fuga cat mai poate!

Rachetele Patriot – Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea

Desi Klaus nu e chel și deși nu toți chelii sunt fuduli, achiziția de rachete Patriot nu va fi pentru România altceva decât un boost de imagine în rândul minionilor afiliați Imperiului (vezi și Zerohedge). Altfel spus, România va ieși din irelevanța în care băltește alături de Bulgaria și va începe să scoată capul din ce în ce mai mult, cu fiecare creștere a PIB-ului și cu fiecare nouă afacere făcută cu complexul militaro-industrial al Imperiului. Iată deci încă o confirmare a grecizării României – căci altfel cum putem denumi tot ce se întâmplă din punct de vedere social, economic și politic în România?

Achiziția rachetelor este în primul rând o escaladare a riscului venit asupra României din partea Rusiei. Dacă pe o scară de la 1 la 10 a ateției Rusiei (în sens negativ) scutul de la Deveselu ne-a clasat pe poziția 8, achiziția rachetelor ne duce la 10. Teoretic, orice risc, are și avantaje. Dacă rachetele astea ne-ar oferi o siguranță 100% împotriva Imperiului Euro-Asiatic, achiziția lor ar fi de dorit. Însă rachetele în sine sunt apă de ploaie în caz de Doamne-ferește. Câte rachete Patriot trebuie să cumpărăm ca să putem face față Rusiei în cazul unui conflict? Nu sunt expert și nu pot da un răspuns, dar știu sigur ca rușii au mult mai multe rachete ca noi, mult mai multe tancuri, avioane și de toate.

A scoate cuțitul în fața unui mafiot când acesta are pistolul deja îndreptat înspre tine e sinucidere curată. PSD-ul se vaietă că nu sunt încasări și că vor fi probleme la plata salariilor mărite și a pensiilor mărite, însă nici un PSD-ist nu contestă achiziția acestor rachete, ca și a vechiturilor de avioane americane antice, care nu vor aduce deloc un plus de siguranța. Toți banii aștia ar fi adus un plus valoare mult mai mare dacă ar fi fost investiți în industria militara de exemplu și în loc de rachete SF cu avantaje discutabil din punct de vedere militar, am fi dezvoltat de exemplu mitraliere ieftine și fiabile și am fi mărit numărul soldaților permaneți – o măsura cu adevărat importantă care ar avea o utilitate mult mai realistă în cazul unui conflict cu Rusia.

Pe măsura ce PIB-ul crește și românii dorm, lăsând pe politicieni să-și facă de cap cu viitorul țării, apatența politicienilor pentru dotarea cu armament a țării crește, mai ales având în vedere puternicile lobby-uri ale companiilor americane care ne-au mai adus nenumarate beneficii în trecut (vezi Bechtel și dosarul Microsoft). E nevoie doar să ai un dușman pentru a convinge prostimea că merită să dai toți banii pe armată. O să ajungem și noi ca grecii să fim jupuiți de vii de bancheri și de investitorii rechini care o să cumpere pe 2 lei ce mai rămâne din țara asta.

Pompierii piromani

Din toate modificările faimosului program de guvernare o să fac câteva comentarii despre impozitul pe cifra de afaceri, deși pe toate televiziunile vedem cum au sărit deja oamenii de afaceri și toată lumea în general pe guvernanți care au venit peste noapte cu câteva mici modificări aberante la un program în sine aberant și care este probabil ultimul cântec de lebădă al zvâcului de revenire din criză trăiă cu multă întârziere de economia românească după prăpădul din 2008. Care zvâc din păcate nici măcar nu e consecința vreunei politici coerente fie a PSD-ului fie a celor dinainte, ci e o reacție firească a căderii.

În primul rând, justificarea acestui impozit prin prisma faptului că sunt multe companii multi-naționale care nu plătesc deloc impozit pe profit de ani de zile este aberantă. Este evident că acele companii plătesc nenumărate taxe cum ar fi taxele salariale care sunt peste 60% din salariul luat în mână de angajați și apoi mai plătesc TVA-ul care în esență este oricum o taxă pe venit. De asemenea, este evident că chiar dacă ar fi așa – adică sunt multe firme care nu plătesc impozit pe profit din cauza optimizărilor fiscale – a introduce o taxă care va pune greutate pe toată lumea, inclusiv pe cei care plătesc de ani de zile impozit pe profit, denotă prostie și amatorism tembel. Cum ar fi ca într-o clasă în care un elev face gălăgie profesorul să scadă nota la purtare la toată clasa? Nedrept, ineficient și cu consecințe fatale pentru acel profesor. La fel și cu acest impozit …

Prima întrebare pe care mi-o pun este dacă oamenii ăștia chiar așa gândesc sau doar bagă în față explicații false pentru alte interese pe care le-ar avea. Este un reflex firesc să încercăm să le găsim scuze pentru că ne vine greu să credem că o asemenea prostie există. Este greu de crezut că există un om normal, întreg la minte, cu atât mai mult ajuns în poziții unde să ia decizii, care să gândească că pentru că ai companii care nu fac profit – din orice motiv ar fi acesta – trebuie să introduci o măsură atât de anormală și anti-economică. Din păcate realitatea chiar aceasta este: la volanul autobuzului nu e doar un șofer beat, ci e și unul retardat care a dat șpagă ca să ia permisul și care are multe accidente la activ. Și este o minune dacă acest șofer nu va ajunge să arunce autobuzul în prăpastie la prima curbă.

După cum am mai explicat în mai multe articole, trăim vremuri în care dobânzile fiind în cădere continuă (stați liniștiți, încă nu am trecut peste) bătălia între companii se duce pe cota de piață. Nu profitul mai contează în ziua de astăzi, ci cota de piață care este un asset luat în calcul nu doar de investitori cât și de fondurile de investiții și de bănci. Pomparea banilor gratuiți în sistemul bancar face ca banul să nu mai aibă valoare și setea după randamente sa direcționeze banii înspre afaceri solide, în creștere la care nu mai contează profitul pe ultimii ani ci mai ales dinamica creșterii raportată la potențialul pieței. O companie cu creștere mare într-o piață încă nesaturată este mult mai valoroasă decât o companie care a făcut profituri spectaculoase dar are cota de piață în scadere. Ținta este evident viitorul în care cota de piață acumulată va putea fi folosită și va aduce randamente cât mai mari.

Despre efectele posibile nu voi spune prea mult decât că dacă dorim să vedem unde se poate ajunge când socialismul este lăsat să facă ravagii și poporul nu se trezește la timp, să ne uităm în Venezuela.

Ce doresc însă să clarific: optimizarea fiscală prin folosirea de offshore-uri nu este o crima și nu este nici măcar imorală. Câtă vreme legea nu interzice companiile înregistrate în străinătate să activeze în România – și bine că tovarășii nu s-au gândit încă să bage și taxe vamale pentru tările din UE (da, pare imposibil, dar multe lucruri crezute imposibile în UE s-au cam întâmplat prin zonă), se va găsi o țară să aibă condiții mai favorabile decât la noi.

Doresc să închei acest articol printr-o speculație: eu cred că asta cu impozitarea pe venit ca și celelalte prostii emanate sunt de fapt praf în ochii ca să consume spațiul public de la principala discuție: crearea fondului “suveran” – cel mai mare tun din istoria României, proiect refuzat de Grindeanu și luat în discuție de noul guvern rapid încă la prima ședință. Zgomotul aiurea face parte din noua tehnică de manipulare a PSD-ului. Votanții lor oricum se uită unde trebuie și nu înțeleg o boabă din chestiile astea complexe de natură economică. Ce să știe baba Leana de la țară, pensionară agricolă de pilonul 2 de pensii sau de taxa pe zahăr? Ba chiar, pentru votanții PSD, chiar dacă această inițiativă e doar aruncată temporar în față și nu va fi luată, zgomotul nu face decât să le păstreze aderența celor mulți și proști.

Eu nu cred ca colectarea e problema și criza că nu sunt bani pentru măririle salariale ale PSD-ului cu care speră să câștige 90% la viitoarele alegeri. Problema e fondul suveran unde sunt miliarde de euro și unde gestionarea lor se poate face “profesionist” de administratori “profesionisti” aleși de Dragnea. Acolo se poate fura pe mai multe niveluri:

  1. la privatizare: dacă avem fond, hai să privatizăm; dacă privatizăm, hai să privatizăm la ai noștri
  2. la investiții: cine decide ce investiții face și cu cine le face? administratorul fondului! care cine e el? pai el va fi numit de guvern, deci de Dragnea
  3. la dividende: până acum, banii pe dividende se întorceau la companii; erau greu de sifonat, chiar dacă directorii sunt tot puși de tovarăși; era prea complex, erau prea mulți oameni implicață și trebuiau fabricate multe scheme; acum, cu fondul suveran, toți banii o să vină într-un singur loc; o să fie poate un board fictiv, dar deciziile o să fie în mâna unui singur om; și deciziile nici măcar nu trebuie justificate prea mult; e nevoie de autostrăzi, e nevoie de spitale, deci care va fi acuzația că fondul suveran a ales cutare proiect sau cutare companie ca să facă ce trebuie?
1 2 3 4 5 25