Craciunul in Venezuela

In continuarea articolelor pe tema SHTF, m-am gandit sa ne indreptam putin atentia spre Venezuela, cu promisiunea ca pe viitor vom avea mai multe povesti din fosta Yugoslavie. Prilejul ni-l ofera un articol publicat recent pe site-ul ZeroHedge – Christmas In Venezuela: What It’s Like After Socialism Destroys Your Country – pe care il recomand sa il cititi direct in engleza, eu urmand sa trec prin el doar pe scurt.

In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre Venezuela. Situata in coasta de nord a Americii de Sud, Venezuela – ca si Romania – a fost binecuvantata de Dumnezeu cu nenumarate bunatati: geografie variata, minuni naturale, iesire la ocean cu plaje superbe, retea hidrografica bogata cu rauri mari si chiar o delta, terenuri agricole roditoare, munti cu paduri si bogati in minerale si … cireasa de pe tort (ditamai cireasa) cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu ceva gaze naturale pe langa, si de asemenea cu ceva rezerve de petrol neconvetional (bitum, petrol crud de densitate mare de diverse tipuri). Pe scurt spus, Venezuela are tot ce ii trebuie pentru o agricultura puternica atat cantitativ cat si calitativ (cafea, cacao, zahar etc) cat si pentru exporturi si produse petroliere.

In ciuda acestor bogatii, ca peste tot unde dracul rosu isi baga coarnele, Venezuela a ajuns astazi sa fie o tara in disolutie de unde cei care nu au putut sa fuga au un singur vis: sa stranga indeajuns bani pentru un bilet de avion si pentru cat sa o ia de la cap in alta parte. Am putea spune cam ca pe la noi, dar ne-am insela: dupa cum vom vedea situatia din Venezuela nu se poate compara cu raiul mioritic.

Nu vom face acum istoricul nasterii, cresterii si al prostiei care i-a adus pe venezueleni in aceasta situatie, ci doar ne vom axa pe articolul de care am amintit, incepand cu situatia actuala. In prezent, Venezuela a avut deja default la cateva scadente la obligatiuni, ceea ce face imposibila indatorarea in viitorul apropiat in ciuda tiparnitelor care tiparesc in ritm accelerat bani in intreaga lume, incad pana si o tara ca Romania unde cheltuielile depasesc veniturile de cateva decenii bune se poate imprumuta cu o rata in jurul a 4% desi nu are rezervele Venezuelei. De altfel, rezervele Venezuelei sunt singurul motiv pentru care situatia nu a ajuns inca in stadiul din Somalia sau alte tari africane intrate in starea de limbo din cauza caderii pe mana unor conducatori mafioti.

Autorul articolului (subiectul interviului) este Jose, un venezuelean din clasa de mijloc care a muncit in industria petroliera la stat (va dati seama ce inseamna asta in Venezuela daca pe la noi petrolistii se bat cu bancherii pe pozitiile de top la salariu mediu), are in jur de 40 de ani, sotie, 2 copii, 2 pisici si un caine, un SUV vechi dar bun, o casa de 150mp intr-o zona buna din Caracas. Pentru ca a trecut prin doua crize in viata lui si pentru ca e mai … ciudat (ar spune naivii), Jose este ceea ce se numeste prepper, un termen pe care nu indraznesc sa il traduc si chiar pledez pentru preluarea lui ca atare, desi noi romanii, cel putin cei de la tara, sunt prepper prin prisma starii de fapt a lucrurilor.

Pentru cei care se uita ca vitelul la poarta noua la cuvantul prepper, voi spune pe scurt ca acestia sunt o categorie de oameni care se pregatesc pentru dezintegrarea fibrei societatii sau incidenta unor evenimente naturale dezastruoase care pot varia ca efecte de la oprirea utilitatilor pentru 2-3 saptamani pana la distrugerea totala a societatii pana la punctul in care este fiecare pentru el si oamenii devin precum animalele in jungla, dupa cum am putut afla ca s-a intamplat in Bosnia intr-un articol anterior. Un prepper, in functie de cat de “profesionist” este poate sa dedice mai multe sau mai putine resurse acestui … hobby, de la pastrarea unui raft cu conserve si a unei rezerve de apa in caz ca vor fi intreruperi ale aprovizionarii hypermarketurilor sau in caz ca vine zapada, accesul la ele o sa fie dificil, pana la pregatirea de bunkere, locatii de ascuns dotate cu tot felul de rezerve alimentare, arme, combustibil etc.

In cazul lui Jose, fiind un prepper cu background tehnic, s-a gandit sa isi diversifice cunostintele si abilitatile si pe langa salariul caldicel platit de stat sa isi gaseasca si surse de venit alternative in caz ca se va intampla ceva. Se intelege ca asta a facut-o in vremuri bune, acestea fiind perioada 2004-2012, dupa cum ne spune Jose. Avand ceva bani pusi deoparte, Jose se afla in prezent in afara tarii, pregatind plecarea familiei deoarece nu vrea sa prinda perioada cand o sa inceapa impuscaturile pe strada, desi sunt deja multe locatii in Venezuela, si stirile au acoperit in general mai ales aceste evenimente, unde deja politia nu mai poate face fata situatiei sau lipseste total.

Cu privire la sarbatorirea Craciunului, Jose descrie cum se petrecea aceasta sarbatoare intr-o tara catolica din America Latina in perioada de liniste cand toti aveau de mancare, cand copiii primeau ultimele modele de jucarii, cand familiile calatoreau la plaja in minunatele statiuni de la ocean. Pentru ca nu am mentionat, poate ar fi bine sa o fac aici: pe langa bogatiile mentionate, Venezuela mai are si o clima tropicala ideala – astazi in Caracas sunt 22 grade.

In prezent, desi este una dintre tarile cu cele mai mari rezerve de petrol, doar cei bogati isi permit sa mai foloseasca automobilul. Doar cu vreo 2-3 ani inainte, pretul benzinei in Venezuela era subventionat de stat si era mai ieftin ca pretul apei.

Masa de Craciun pentru venezueleanul de rand in ziua de astazi a fost fasole sau orez (si acela greu de gasit). Cei mai instariti au avut si salata de sunca, de unde alta data mancau jampon de porc. Si faina este scumpa, fiind o raritate.

In cartierul unde locuieste Jose, de unde in alti ani de Craciun strada era plina de copii si casele erau frumos decorate cu luminite, acum strada pare bantuita de stafii, majoritatea fiind deja plecati in afara.

Cu privire la cadouri, putini sunt cei care isi mai permit sa le cumpere la copii jucarii sau haine, toti banii mergand pe mancare la limita supravietuirii.

Aici as face o mica paranteza, fiind uimit de paralela intre situatia din Romania ceausista si Venezuela de astazi: si ei au tichete si marfa lipseste. Somajul este insa mare, nu toti au de munca, rata somajului fiind de peste 26%. Tovarasii insa o duc putin mai bine ca plebeii: membrii de partid si votantii partidului primesc “bonusuri” (un fel de ajutoare europene de la noi de astazi). Ca si la noi atunci, si la ei astazi de vina sunt imperialistii americani si dusmanii de clasa, burghezii care vor sa vanda tara americanilor. Ca si la noi pe-atunci, trocul de bunuri si servicii este o supapa care mai permite cat de cat o coeziune sociala. Unele familii, organizeaza “garage sales” cu bunurile acumulate in vremuri bune si astfel unii parinti isi mai permit sa cumpere copiilor jucarii second la preturi cat de cat acceptabile.

Cei care si-au permis, pentru Craciun si pentru traiul de zi cu zi, cresc pui, avand insa stresul ca acestia le pot fi furati oricand. Ca si pe la noi, exista speculanti: cei care au bani, cumpara intr-un cartier sau intr-un oras toata marfa de la magazin si o vand la supra-pret ulterior (cam ce faceau vanzatorii si gestionerii magazinelor de stat de pe la noi care pastrau in spate o mare parte din marfa si o vindeau ulterior la cunostinte pe preturi umflate).

Ca o mica paranteza, atunci cand cheltuielile depasesc veniturile la nivel de stat si cand nu mai gasesti fraieri sa te imprumute, prima lovita este moneda nationala care devine foarte slaba. Prin urmare, daca nu esti o tara care sa isi produca tot ce are nevoie, toate marfurile de import sunt la preturi exorbitante. Pentru a ascunde situatia, guvernul obliga insa comerciantii sa limiteze preturile, de unde incet-incet toata economia libera capituleaza, ramanand doar statul. Preturi controlate, marfa putina, duc inevitabil la coruptie, furt, specula, lipsa marfurilor fiind principala problema. La fel cum la noi existau bani dar nu aveai ce sa faci cu ei deoarece nu exista marfa, tot la fel se intampla in Venezuela unde socul este insa mult mai puternic, neavand in spate decenii de comunism in care lumea sa se adapteze si in care statul sa isi puna cat de cat la punct o retea de aprovizionare macar cu bunurile de necesitate maxima cum ar fi alimentele de baza, medicamentele, incalzirea, etc, adica tot ce e necesar pentru o minima supravietuire.

In final as dori sa inchei cu un fragment despre o cumpana prin care a trecut sotia lui Jose cand era cat pe ce sa fie omorata de o gramada de oameni care au dat navala la … lapte praf:

Sotia mea se afla ca de obicei intr-un supermarket cu cateva zile in urma, cand dintr-odata doi angajati au inceput sa aranjeze nervosi lapte praf pe rafturi. Laptele praf este unul dintre cele mai de pret alimente in Venezuela, mult mai mult decat laptele lichid, din motive stiute doar de venezueleni si pe care nici eu nu pot sa mi le explic desi sunt venezuelan. Poate pretul scazut si faptul ca poate fi pastrat pentru o perioada mai indelungata.

Deci erau cativa soldati care pazeau supermarchetul si cereau oamenilor sa stea la coada. Dintr-odata, un numar mare de oameni a dat navala in supermarket si a impins la o parte cei doi angajati care au fost calcati in picioare de gramada de oameni. Sotia mea a luat copilul intr-o parte cu un moment inainte ca gramada sa calce si peste el. Speriata de scena, cum a putut sa se miste s-a dus langa un soldat. Copilul meu s-a uitat la soldat si a intrebat cu vocea lui slaba daca poate sa ii ia si lui niste lapte pentru cereale. Soldatul s-a uitat jos la copil si a dat din cap ca nu poate inghitind in sec, uitandu-se la sotia mea cu o privire neputincioasa.

Inside a looted supermarket in Maracay, 100km from Caracas on February 25, 2014. President Nicolas Maduro convened talks Wednesday with a cross-section of Venezuelan society in an attempt to end three weeks of sometimes deadly anti-government protests in the deeply divided country. AFP PHOTO/DIARIO EL PERIODIQUITO

 

PS: am uitat sa zic doua vorbe si despre armata; foarte ciudat ca intr-o astfel de situatie, armata inca mai protejeaza dictatura; nu poate fi aceeasi situatie cu cea de la noi din perioada comunista: spalarea pe creier un timp indelungat, introducerea fricii si a securitatii care sa controleze si sa sperie toate clasele, teama de “fratele mai mare” de la rasarit care poate interveni etc. Pana nu mai mult de vreo 5-6 ani, Venezuela era o tara normala, cum este Romania astazi. Cum de a ajuns armata / politia si intreg sistemul de stat sa nu miste un deget si sa perpetueze acest dezastru? Prin coruptie: generalii din armata au propriile afaceri si au acces la un curs oficial subventionat de stat, cu totul altul decat cel de la casele de schimb. Pe scurt, este un fel de mituire oficiala: guvernul permite unor companii (ale generalilor) sa cumpere valuta la un curs oficial (sa zicem cum ar fi la noi un EURO de 2,3 lei) pentru a putea cumpara marfa din export si pentru a o distribui in tara. Astfel, toata lumea face bani (generalii, subalternii si soldatii sunt foarte bine platiti).

Un dezastru anunțat

Nu este greu de prevăzut că la viitorul mare cutremur care va lovi România conform științei (chiar dacă știința imprecisă a fizicii pământului), vor muri mai mulți oameni decât trebuie.

Zilele acestea se sărbătoresc 2 ani de la Colectiv și revolta din acele momente din păcate încă nu a schimbat nimic în societatea noastră în ciuda evenimentelor și optimismului unora ca urmare a acestor evenimente. Presa tot trage semnale cu privire la incompetența și prostia autorităților în gestionarea crizei.

Evenimentul Colectiv, pe cât de tragic, a fost totuși unul izolat, cu puține victime. Cutremurul mare când va veni, va face însă mii de victime. Ca la orice cutremur, sunt două tipuri de victime: cele din momentul cutremurului (clădiri care cad, obiecte care zboară prin casă, tencuieli, cărămizi care se desprind și cad în cap la lume) și cele de după cutremur ca urmare a exploziilor de gaze, a focului, a infecțiilor etc.

Cele din a doua categorie sunt vieți care pot fi salvate într-un stat serios căruia îi pasă de viața cetățenilor și ia măsurile care trebuie când trebuie atât pentru a pregăti infrastructura și a rezolva problemele clare care sunt și care vor duce la pierderi sigure de multe vieți (clădiri cu bulină, infrastructură cu riscuri).

Din păcate, conducătorilor noștri nu le pasă de viitoarele victime, de vreme ce nu le-a păsat nici de victimele de la Colectiv când din teama de a arăta deficiențele și incapacitatea României de a trata bolnavii, au refuzat chiar ajutorul altor state care s-au oferit să ne ajute când a fost cazul.

Faptul că urgențele noastre nu sunt pregătite pentru următorul cutremur este dovedit cu fiecare furtună, mai ales în ultimul timp. Ieri a fost iar furtună în București și echipele de intervenții nu au făcut față, fiind multe evenimente unde nu a avut cine să se mai ducă, toți fiind prinși deja chemați pe teren. Dacă la o amărâtă de furtună nu facem față, unde în cel mai grav scenariu a căzut un acoperiș peste o mașină sau un pom stă să cadă, cum vom face față când vor fi zeci de clădiri căzute cu oameni îngropați în moluz care așteaptă să fie salvați și când nenumărate incendii vor izbucni în tot Bucureștiul?

Dar nu doar echipele de intervenție nu sunt pregătite, ci și spitalele și pompierii. În general nu sunt un adept al cheltuielilor și al extinderii aparatului bugetofag, însă este strigător la cer că partidul angajază plimbători de hârtii și directorași pe la tot felul de agenții și institute inutile și fără niciun rost din administratia publică dar și peste tot pe unde poate, pe când tocmai unde e nevoie, la pompieri, la ISU și la altele stăm atât de jalnic.

Paza bună trece primejdia rea, însă noi deși știm că urmează un cutremur mare care va face multe pagube, nu suntem pregătiți deloc și nu avem niciun plan. Iată deci de ce vom avea mii de morți și sute de mii de răniți care vor muri aiurea la viitorul cutremur, doar pentru că în loc să angajăm pompieri și să cumpărăm tot ce ne trebuie pentru viitorul cutremur care va veni sigur și va veni în curand, noi cumpărăm aiurea patrioate ca să nu mai zic de cât se fură cu salariile mărite ale tovarășilor și cu proiectele dedicate pentru companiile de partid.

Până să ne invadeze rușii, mai bine ar pregăti armata pentru intervenții specifice unui cutremur mare care distruge multe clădiri, dă jos cu poduri, produce incendii în fabrici, depozite sau în casele oamenilor.

Ce înseamnă dreptul la port-armă în situații de criză

Tweet-ul de ma jos este îndeajuns ca să arate ce înseamnă dreptul la port-armă

Pentru cei care nu înțeleg, iată explicația: pentru că a venit Irma, mare parte din Florida fiind evacuată, ca peste tot, și prin America sunt hoți care vor să dea lovitura. La astfel de femoneme meteorologice, din cauza neprevăzutului, există mereu o zonă buffer între teritorii aflate sub avertisment și ordin (recomandare) de evacuare și zonele unde chiar o să fie probleme atât de mari încât hoții să nu poată să iese la plimbare prin apele de pe stradă.

Cum forțele de ordine sunt acum focusate pe salvarea celor cu probleme, paza magazinelor este ultima lor grijă. Oportuniate pentru hoți. Nu tocmai, însă! Așa cum există hoți care au curajul să ignore avertismentele, tot așa există și cetățeni onești îndeajuns de nebuni să rămână în fața tăvălugului apelor și dacă tot nu mai sunt nevoiți să meargă la serviciu … iată cu ce se ocupă: fac miliții care mențin ordinea și siguranța bunurilor și a oamenilor.

Evident există un buffer și pe acest spațiu care delimitează bunele intenții cu relele intenții și există o dinamică în funcție de cum evoluează situația. Dacă Koreea de Nord dă cu EMP-ul și toată SUA rămâne fără power grid, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dar până una alta, dreptul la port-armă nu va fi prea curând interzis în SUA …

Pregătirea pentru cutremur: misiune imposibilă

In caz ca nu stiati, “cel mare” intarzie de ceva timp, dar inevitabil va sosi. Sa ne rugam sa nu fie iarna … Nu neg ca poate face Dumnezeu o minune si o sa avem parte doar de mici “leganari” cum a fost cutremurul recent de 5,3, dar sincer, cred ca la cat de mult l-am cam gonit pe Dumnezeu din cetate, e posibil ca viitorul cutremur sa fie chiar mai mare decat cel pe care il asteptam.

Trecand la solutii, deja este prea tarziu. Maine daca ar aloca guvernul bani si ar incepe reparatiile, e posibil sa fie deja prea tarziu.

Vrem, nu vrem, traim vremuri in care tragedia nu poate fi evitata. Adica, teoretic se poate, dar practic, deja traim intr-o tara in care “se moare inutil” cum sublinia cu o doza imensa de ipocrizie Ministerul Sanatatii in comunicatul despre epidemia de rujeola pe care o pun pe seama parintilor care nu si-au vaccinat copiii, uitand ca daca era cumva o epidemie de TBC si incepeau ziaristii sa sape si sa afle ca nu exista vaccinul si chiar si cei care vor nu pot nici macar sa il cumpere de la farmacie, tonul comunicatului ar fi fost cu totul altul si probabil am fi avut parte de un nou Colectiv. Desi, sansele ca pruncii sa scoata lumea in strada sunt destul de mici, avand deja exemplul mortilor inca neexplicate ale copiilor care au fost vaccinati cu vaccine experimentale facute pentru Kazahstan [1]

Nu stiu situatia pregatirilor pentru “The Big One”, pentru ca nu sunt bucurestean si nu prea m-a interesat. Am auzit ca Firea a facut o noua institutie / institut in primarie pentru asta, dar miscarea pare sa se incadreze in reflexele taranesti ale unei persoane total nepregatite si pe dinafara pentru functia si responsabilitatile pe care le are. Firea pare sa se fi gandit: daca tot nu stiu ce sa fac, e clar: sa fac o institutie noua si daca nu isi fac treaba e vina lor. Bag cativa specialisti si bag si cativa tovarasi la care am datorii si impac astfel si capra si varza: rezolv si problema cu cutremurul si platesc si datoriile. Poate ma insel eu si judec prea aspru. Nu am auzit insa nimic, nicio strategie, nici un plan atat al primariei si nici al guvernului despre cum sa rezolve problema pentru ca timpul CURGE, inconstientilor! Mii de oameni vor muri INUTIL in cazul unui cutremur ca cel din 1977, specialistii tot trag semnale si fac calcule cu cate mii de oameni o sa moara.

Nu cred ca e nevoie sa fac un istoric al tentativelor anterioare la care principala scuza a cam fost mereu banii, lipsa banilor si cand erau bani, pe alocuri mai era si opozitia locatarilor care nu aveau unde sa se mute temporar si bineinteles se opuneau consolidarilor.

Traim vremuri in care tehnica constructiilor a evoluat destul de mult. Exista acum aparate de sondare a rezistentei betoanelor si fierului care ajuta imens si care pot sa dea un diagnostic precis.

Intorcandu-ne la bani, daca ne uitam la prapadul din Italia, vedem ca chiar si acolo unde s-au facut “consolidari” a l’Italiano, tot au picat cladirile. Ce drama ca in vremuri in care avem betoane si fier la discretie, ca doar e criza de cerere si deflatie si preturile sunt din ce in ce mai mici, sa fie oameni care traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Iata deci ca desi italienii care au avut bani mai multi ca noi, totusi coruptia si hotia au dus ca vieti de oameni sa moara. Oare ce am invatat noi si ce masuri am luat, analizand cutremurul recent din Italia? Institutia lui Firea a facut o vizita de lucru in Italia sa discute cu autoritatile de acolo, sa le ceara sfatul?

Iata insa, ca vin si propuneri cu privire la ce solutie sa adoptam pentru a misca lucrurile, caci in ritmul actual, cladirile cu buline o sa fie reparate in 8 milenii.

PROTV: Cladirile cu bulina rosie din Capitala le dau idei bizare politicienilor. “Sa le daramam si sa facem blocuri mai inalte”

Mai intai, notam si noi bizareria acestei stiri. Pe de o parte, in ce calitate se pronunta Marian Munteanu in aceasta chestiune si in ce context? Din stire, il vedem doar pe Muteanu plimbandu-se pe niste strazi in jurul unor cladiri (presupunem) cu buline aratand cu mana si discutand cu reporterul “reportajului” bizar. Ma indoiesc ca MM a fost intrebat de ProTV asa din senin, doar in calitatea de fost candidat efemer al PNL-ului la alegeri. Oricum, daca apare la TV, chiar daca il fac bizar, inseamna ca MM a marcat banul, ca altfel presa de azi nu te baga in seama decat daca faci vreo crima sau cine stie ce ilegalitate. Se vede insa din titlul stirii ca MM nu a platit taxa intreaga, de unde la reducere a capatat doar vizibilitate nu si notorietate. Daca avea cu ce, MM isi putea cumpara si alt titlu, asa, a primit doar de cat a dat.

Initial si mie mi s-a parut total anti-liberala propunerea: ce treaba sa aiba statul cu cladirile rosii? Poate sa le demoleze gratuit fortat ca sa nu cada peste trecatorii prin zona, daca locatarii sunt sinucigasi. Astfel, statul apara siguranta cetateanului care trece prin zona, si cheltuiala cu demolatul s-ar justifica. Insa sa construiasca? Ce treaba are statul! Evident ca varianta ca statul sa faca cladiri mai mari decat cele anterioare si apoi sa le vanda ca sa isi scoat banii este utopica. Statul in Romania construieste de 10 ori mai scump orice decat pretul pietei, de unde putem deduce ca daca o sa faca cateva apartamente in plus in fiecare cladire, statul o sa fie nevoit sa ceara supra-preturi.

Sa nu uitam ca in varianta propusa de Munteanu, ca sa isi scoata banii, statul va trebui sa includa in pretul apartamentelor vandute si pe cele oferite locatarilor actuali in schimbul vechii locuinte. Deci, daca e sa ne gandim, aceasta propunere nu are cum sa fie fezabila economic, in sensul ca sa acopere toate cheltuielile si sa se poata astfel construi rapid. Statul ar face niste credite, ar licita constructia, apoi ar vinde etc. Tot scenariul il calculam in ideea ca legal s-ar rezolva lucrurile, ceea ce este un cu totul alt aspect. dupa cum zicea si arhitectul intervievat – o alta aparitie bizara in reportaj.

Chiar si intr-o Romanie cinstita in care nu s-ar fura nimic, vairanta lui MM nu este prea fezabila, in sensul ca nu sunt bani nici de pornit si nu sunt sperante nici de vandut ulterior incat sa acopere investitia initiala. Apoi mi s-a aprins beculetul: daca statul ar da legea care sa permita treaba asta si ar lansa un parteneriat public-privat cu cateva companii mari de constructii? Prin parteneriat, statul le-ar oferi companiilor terenul si dreptul sa demoleze si sa construiasta noi cladiri, si constructorul ar avea singura obligatie sa ofere actualilor locatari noi locuinte. O astfel de varianta ar fi mult mai fezabila si mai liberala decat cea propua de MM.

Sa nu strambati insa din nas, daca va ganditi la aspectele legale sau cele istorice / arhitecturale. Numai inconstientii se pot opune la orice varianta viabila, ridicand pretextul pastrarii arhitecturii. Intre viata oamenilor si arhitectura, mai bine alegem viata. Pe de alta parte, daca ne uitam in istoria arhitecturala a marilor orase, fiecare a avut un “purge”, un moment de “mic abuz” din partea administratiei locale care a optimizat infrastructura si a pus bazele unei dezvoltari ulterioare extraordinare. As exemplifica aici strazile ordonate ale New York-ului sau marele incendiu al Londrei care a permis reconstructii si reurbanizari majore care nu au lasat nerezolvata nici chestiunea vechilor proprietari.

Din pacate, nici aceasta idee si nici altele nu vor fi implementate, pentru ca noi traim din proiecte, institutii, comitete, comisii si strategii multi-anuale care sa aiba ideal multe si scumpe studii de fezabilitate. Studiile de fezabilitate sunt expertiza noastra si in curand vom vedea cum Firea cea furioasa va lua de cap taurul prin noi si promitatoare studii de fezabilitate lansate de nou-infintata institutie de pregatire pentru cutremur.

Sa trecem insa la ce poate face omul de rand: CONSTIENTIZARE. Tot bucuresteanul trebuie sa aiba o harta a cladirilor rosii in cap si sa evite sa circule pe langa ele, sa nu intre in ele, sa se fereasca. Locatarii, ca locatarii, e treaba lor. Poate nu pot, nu vor sau nu sunt interesati sa de mute. Si eu daca as avea 70 de ani si as fi la pensie poate nu as putea si nici nu as vrea sa ma mut: daca pica, sa pice! Insa cei care vor sa supravietuiasca, sa nu fie indolenti. Minimul pe care il pot face, le va asigura supravietuirea la noul cutremur.

In final as dori sa mai trag un semnal de alarma: daca credem ca doar claridile rosii sunt cu risc, ne inselam amarnic. Radem de Dorel ca ni se pare amuzant. Insa cand va veni “The Big One”, vom vedea ca Dorel este mai omni-prezent decat il credeam.

14500556_1211226372264309_6723829207590987494_o

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Cum a ajuns să fie distribuit în cabinetele pediatrilor un vaccin obligatoriu pentru bebeluşi, cu prospect şi ambalaj în rusă, adresat pieţei din Kazahstan

Ce daune ar produce bomba țarului asupra Bucureștiului?

Pare morbid, dar daca tot am inceput sa ne jucam de-a simularile, macar sa o facem serios. Sa presupunem ca SUA intra in razboi cu Rusia si Romania e prinsa la mijloc. Care ar fi efectele unei nucleare rusesti asupra Bucurestiului? Nu am ales chiar cea mai puternica, dar am ales una destul de puternica: bomba tarului, de 50 mega tone. Efectele se pot vedea in imaginea de mai jos: 2 milioane morti si 500.000 raniti. Dar nu conteaza, cu siguranta tancurile americane care urmeaza sa vina nu vor permite asa ceva …

bomba-tarului

Daca doriti sa va jucati cu alte simulari, acesta este site-ul: http://nuclearsecrecy.com/nukemap/

Adicţiile după colaps – o analiză Canadian Prepper

 

Adicţiile sunt de două tipuri: adicţii de substanţe (alcool, droguri, medicamente anti-despresive, etc) şi adicţii comportamentale (jocurile de noroc, facebook, workholismul etc. sau chiar şi unele hobby-uri cum ar fi prepping-ul). Ce este comun în toate adicţiile este nevoia de a consuma substanţa sau de face acel lucru pentru a obţine doza de plăcere care menţine adicţia.

Adicţiile nu sunt toate rele în sine: de exemplu sportivii care se antrenează 12 ore pe zi pentru a fi numărul unu în domeniul lor, sau doctorii care muncesc şi studiază non-stop pentru a-şi face meresia cât mai bine nu fac ceva rău în sine, desi tehnic ei sunt dependenţi de munca pe care o fac. Majoritatea adicţiilor sunt însa adicţii dăunatoare şi dacă după colaps cei care au fost obişnuiţi să facă efort pentru a obţine unele performanţe, poate vor fi avantajaţi, cei care sunt dependenţi de diversele tipuri de droguri, vor avea probleme mari.

Trăim într-o societate care ne răsfaţă şi majoritatea suntem hedonişti în multe privinţe. Încă de mici avem mereu la îndemână tot ce ne trebuie şi viaţa omului modern a devenit o fugă de neplăceri şi după plăceri. Ne-am obişnuit cu soluţiile instant la orice problemă: vrem lumină, apăsăm pe comutator, vrem să nu ne mai doară capul, luăm o pastilă, nu răbdăm. La orice problemă căutăm soluţia cea mai uşoară, cea mai la îndemână. Răbdare nu avem decât când ştim că răbdarea este indispensabilă obţinerii unei plăcerii speciale – ca exemplu, vezi cozile la lansările de film sau la iPhone-uri.

În situaţia colapsului, adicţiile vor fi o cruce de purtat în plus. Când ne vom lupta pentru îndeplinirea necesităţilor primare cum ar fi mâncarea, apa, căldura, a mai avea încă o nevoie în plus, care este poate mai dominantă neurologic chiar decât instinctul consevării, ne va pune cu siguranţă în faţa multor provocări.

Dacă ne amăgim că atunci când va fi nevoie ne vom lăsa de adicţii neavând încontro, trebuie să luam în considerare că pentru ruperea de majoritatea adicţiilor este nevoie de multă voinţa şi sevrajul este aproape inevitabil. De aceea detoxifierea dependenţilor de droguri se face sub supraveghere cu monitorizarea permanentă a stării fizice şi psihice. Iată doar câteva caracteristici ale stării de sevraj:

  • sensibilitate sporită la stres;
  • nelinişte, panică, porniri necontrolate;
  • iratibilitate, emotivitate, instabilitate;
  • pasivitate sau agresivitate extreme;
  • probleme de memorie şi de cogniţie;
  • dezorientare, lipsa coordonarii motorii;

Fiecare experimentează mai mult sau mai puţin aceste efecte. Bineînţeles, harul lui Dumnezeu poate ajuta şi mulţi trec prin ele fără probleme, când motivaţia este puternică şi efectele pozitive domină pe cele negative. Cunosc un părinte care de dragul copilului s-a lăsat de fumat şi nu a simţit nici un efect al sevrajului deşi fuma de la 17 ani.

În general însă, orice efect pozitiv pe care îl dă un drog când îl consumăm, lipsa lui produce efectul contrariu. Dacă de exemplu, fumatul unei ţigări produce liniştire şi plăcere, lipsa ţigării produce nelinişte şi depresie. Dacă marihuana are efecte pozitive: sentiment de pace, relaxare şi linistire, în lipsa acestui drog vin agresivitatea, iratibilitatea şi stresul.

Mai ales dependenţii de anumite medicamente vor fi aruncaţi în extremele simptomelor care acum sunt “ţinute sub control” folosind medicamentele pentru cap.

Se înţelege că în vremea colapsului, primii care vor începe degradarea societăţii vor fi dependenţii de droguri. Dacă fără mâncare un fumător înrăit poate sta o oră, mulţi fără ţigară, într-o oră se urcă pe pereţi. Iar fumătorii sunt dependenţi relativ benigni din punct de vedere comportamental.

Depentenţa nu este bună nici în vremuri de pace, darămite în vremuri grele. Dacă în privinţa multor chestiuni ce ţin de prepping, părerile sunt variate şi pregătirea este problematică, eliberarea de dependenţe în perspectiva colapsului este mandatorie oricui şi oricând. Şi mai ales, la îndemână. În plus, exerciţiul voinţei în lupta cu dependenţele va forma caracterul prepperului pentru vremurile grele care urmează.

~  ~  ~  ~  ~~  ~  ~  ~  ~ ~  ~  ~  ~  ~~  ~  ~  ~  ~

Articole pe aceeaşi temă:

Prepping Romania: foametea

Incep asadar serialul prin care voi comenta cateva videoclipuri ale canalului Canadian Prepper, incercand sa aduc o nota locala analizelor, atat avand in vedere caracteristicile locale, specifice Romaniei.

NOTA: ordinea in care voi comenta video-urile este una aleatoare; cu siguranta sunt subiecte care trebuie discutate inainte si la care voi reveni, cum ar fi de exemplu: “ce intelegem prin colaps?”

After the Collapse: Hunger and Starvation

Cat rezistam fara mancare?

Autorul zice 6 saptamani. Mi se pare imens, poate rezistam 6 saptamani daca mai avem o mamaliga din cand in cand si un ceai cu posmeti. Poate rezistam 6 saptamani daca avem exercitiu. Sa nu uitam ca existau sfinti (si probabil exista si acum calugari sporiti) care posteau 40 de zile. Cine nu a tinut insa post negru macar o zi, nu are idee ce inseamna foamea. Dupa o zi, foarte probabil multi lesina si nu mai pot face nimic. Ideal ar fi ca sa avem exercitiul si al foamei dar mai ales al muncii cand suntem infometati. Pentru ca daca doar rezisti la foame, nu conteaza mare lucru daca mai traiesti 40 de zile sau 4 zile, important este ca sa poti rezista pana cand gasesti de mancare, pana cand gasesti niste radacini, pana gasesti pe altii care au rezerve, etc. Foametea va fi o cernere: majoritatea vor fi secerati, insa cei care vor ramane, sunt cu siguranta cei care fie vor avea acces la rezerve fie vor avea exercitiul foametei si vor putea face cele mai potrivite alegeri pentru a ocoli pericolele.

Se intelege ca harul lui Dumnezeu ii va ajuta pe multi si sa lupte cu foamea si sa nu cedeze tentatiilor si riscurilor specifice omului infometat. Si nu ma refer doar la canibalism: furtul, minciuna, agresiunea sunt doar primele pacate cu care crestinii din vremea colapsului vor avea a face. Urmeaza mai apoi crima si in ultima instanta canibalismul.

Gestionarea rezervelor

Cand colapsul vine, prima atentie o sa fie mancarea. Toti se vor gandi la mancare, desi probabil cel mai importante vor fi armele. Acele conserve care acum le tinem prin colturile camarii pentru ca ne-au ramas neconsumate la ultima excursie la munte, o sa devina din ce in ce mai interesante. Bineinteles, cei care au avut sansa sa se pregateasca dinainte si sa isi faca o rezerva de conserve, vor avea o umbra de nadejde ca moartea nu e chiar atat de aproape, cel putin din directia foamei. Cei care nu au rezerve nu vor avea de ales decat sa iese afara si sa plece in cautarea mancarii.

Haosul adiacent colapsului

In perioada proxima a colapsului, primele atacuri vor fi asupra hypermarketurilor, magazinelor si depozitelor. Deja astfel de fenomene sociale extreme au loc periodic in SUA in cadrul zonelor unde autoritatea statului este subreda (din varii motive). Am auzit ca hypermarketurile ar cam avea stocuri pentru maxim 3-4 zile, in sensul ca aceasta este viteza de rotatie a tuturor alimentelor din hypermarket in sensul ca la ritmul normal de consum, tot ce exista in hypermarket este epuizat in 3 zile daca nu s-ar face reaprovizionare. In situatii extreme in care fiecare ia ce poate si ia gratuit, probabil stocurile se vor epuiza in 3-4 ore din momentul primului geam spart si a parasirii hypermarketului de catre paznici si angajati.

In Romania, avand in vedere ca avem inca o populatie rurala numeroasa, foarte probabil dupa colaps orasenii se vor indrepta inspre sate, mai ales inspre cele mai apropiate. Fericiti (cel putin initial) sunt taranii care stau in locuri atat de indepartate incat orasenii ar obosi sau nu ar avea energia ca sa “ii viziteze”. Bineinteles, nici la tara lucrurile nu vor fi roze, avand in vedere dependenta taranilor de dubitele care aduc si la tara mai de toate (probabil mai putin malai si faina si niscavai ceapa sau cartofi). Stim ca avand in vedere preturile alimentelor si deflatia, precum si embargoul asupra Rusiei, numaram pe deget acele legume care mai renteaza produse de tarani si nu cumparate de la supermarket.

Nu vreau sa intru in analiza resetului social si in posibilitatea aparitiei unor organizari sumare in gasti, asociatii de locatari, grupuri de vecini pe strazi, etc. Este posibil ca societatea sa caute organizarea in lipsa dezintegrarii ordinii normale, insa in lipsa mancarii, orice organizare se va eroda treptat, fiecare cautand surse de mancare si munitie pentru arme. Fermele de pui si porci vor fi mana cereasca, ca si silozurile de cereale. Organizatii violente alcatuite din cei cu arme, munitie si capacitate de organizare, vor pune mana pe aceste mine de aur.

Independenta si autonomia vor fi greu de conceput intr-o societate in descompunere in care principala problema va fi numarul mare de oameni si resursele putine de mancare. La care adaugam, stresul si socul psihic asupra multimilor obisnuite cu abundenta hranei si accesul facil la aceasta. Traim vremuri in care foamea este in general o senzatie necunoscuta de majoritatea oamenilor, frigiderul, hypermarketul si comanda la pizza fiind la indemana oricui. Cand mancarea va disparea pentru milioane de oameni in primele 3-4 zile de la colaps, se intelege ca rezistenta nu va depinde doar de rezervele de conserve sau de alimente si nici macar de obisnuinta cu foamea.

Cei care nu au rezerve, se vor lupta cu foamea iar cei care au se vor lupta cu cei care nu au. Doar cei aflati in zone izolate, departe de marile centre populate si greu de accesat fara ajutorul masinilor sunt cei care au sansa sa fie feriti de socurile si grozaviile de care vor avea parte cei din orase.

Inchei intr-o nota optimista. Conform Canadian Prepper, moartea prin foame nu este dureroasa, ba chiar euforica.