Adicţiile după colaps – o analiză Canadian Prepper

 

Adicţiile sunt de două tipuri: adicţii de substanţe (alcool, droguri, medicamente anti-despresive, etc) şi adicţii comportamentale (jocurile de noroc, facebook, workholismul etc. sau chiar şi unele hobby-uri cum ar fi prepping-ul). Ce este comun în toate adicţiile este nevoia de a consuma substanţa sau de face acel lucru pentru a obţine doza de plăcere care menţine adicţia.

Adicţiile nu sunt toate rele în sine: de exemplu sportivii care se antrenează 12 ore pe zi pentru a fi numărul unu în domeniul lor, sau doctorii care muncesc şi studiază non-stop pentru a-şi face meresia cât mai bine nu fac ceva rău în sine, desi tehnic ei sunt dependenţi de munca pe care o fac. Majoritatea adicţiilor sunt însa adicţii dăunatoare şi dacă după colaps cei care au fost obişnuiţi să facă efort pentru a obţine unele performanţe, poate vor fi avantajaţi, cei care sunt dependenţi de diversele tipuri de droguri, vor avea probleme mari.

Trăim într-o societate care ne răsfaţă şi majoritatea suntem hedonişti în multe privinţe. Încă de mici avem mereu la îndemână tot ce ne trebuie şi viaţa omului modern a devenit o fugă de neplăceri şi după plăceri. Ne-am obişnuit cu soluţiile instant la orice problemă: vrem lumină, apăsăm pe comutator, vrem să nu ne mai doară capul, luăm o pastilă, nu răbdăm. La orice problemă căutăm soluţia cea mai uşoară, cea mai la îndemână. Răbdare nu avem decât când ştim că răbdarea este indispensabilă obţinerii unei plăcerii speciale – ca exemplu, vezi cozile la lansările de film sau la iPhone-uri.

În situaţia colapsului, adicţiile vor fi o cruce de purtat în plus. Când ne vom lupta pentru îndeplinirea necesităţilor primare cum ar fi mâncarea, apa, căldura, a mai avea încă o nevoie în plus, care este poate mai dominantă neurologic chiar decât instinctul consevării, ne va pune cu siguranţă în faţa multor provocări.

Dacă ne amăgim că atunci când va fi nevoie ne vom lăsa de adicţii neavând încontro, trebuie să luam în considerare că pentru ruperea de majoritatea adicţiilor este nevoie de multă voinţa şi sevrajul este aproape inevitabil. De aceea detoxifierea dependenţilor de droguri se face sub supraveghere cu monitorizarea permanentă a stării fizice şi psihice. Iată doar câteva caracteristici ale stării de sevraj:

  • sensibilitate sporită la stres;
  • nelinişte, panică, porniri necontrolate;
  • iratibilitate, emotivitate, instabilitate;
  • pasivitate sau agresivitate extreme;
  • probleme de memorie şi de cogniţie;
  • dezorientare, lipsa coordonarii motorii;

Fiecare experimentează mai mult sau mai puţin aceste efecte. Bineînţeles, harul lui Dumnezeu poate ajuta şi mulţi trec prin ele fără probleme, când motivaţia este puternică şi efectele pozitive domină pe cele negative. Cunosc un părinte care de dragul copilului s-a lăsat de fumat şi nu a simţit nici un efect al sevrajului deşi fuma de la 17 ani.

În general însă, orice efect pozitiv pe care îl dă un drog când îl consumăm, lipsa lui produce efectul contrariu. Dacă de exemplu, fumatul unei ţigări produce liniştire şi plăcere, lipsa ţigării produce nelinişte şi depresie. Dacă marihuana are efecte pozitive: sentiment de pace, relaxare şi linistire, în lipsa acestui drog vin agresivitatea, iratibilitatea şi stresul.

Mai ales dependenţii de anumite medicamente vor fi aruncaţi în extremele simptomelor care acum sunt “ţinute sub control” folosind medicamentele pentru cap.

Se înţelege că în vremea colapsului, primii care vor începe degradarea societăţii vor fi dependenţii de droguri. Dacă fără mâncare un fumător înrăit poate sta o oră, mulţi fără ţigară, într-o oră se urcă pe pereţi. Iar fumătorii sunt dependenţi relativ benigni din punct de vedere comportamental.

Depentenţa nu este bună nici în vremuri de pace, darămite în vremuri grele. Dacă în privinţa multor chestiuni ce ţin de prepping, părerile sunt variate şi pregătirea este problematică, eliberarea de dependenţe în perspectiva colapsului este mandatorie oricui şi oricând. Şi mai ales, la îndemână. În plus, exerciţiul voinţei în lupta cu dependenţele va forma caracterul prepperului pentru vremurile grele care urmează.

~  ~  ~  ~  ~~  ~  ~  ~  ~ ~  ~  ~  ~  ~~  ~  ~  ~  ~

Articole pe aceeaşi temă:

Prepping Romania: foametea

Incep asadar serialul prin care voi comenta cateva videoclipuri ale canalului Canadian Prepper, incercand sa aduc o nota locala analizelor, atat avand in vedere caracteristicile locale, specifice Romaniei.

NOTA: ordinea in care voi comenta video-urile este una aleatoare; cu siguranta sunt subiecte care trebuie discutate inainte si la care voi reveni, cum ar fi de exemplu: “ce intelegem prin colaps?”

After the Collapse: Hunger and Starvation

Cat rezistam fara mancare?

Autorul zice 6 saptamani. Mi se pare imens, poate rezistam 6 saptamani daca mai avem o mamaliga din cand in cand si un ceai cu posmeti. Poate rezistam 6 saptamani daca avem exercitiu. Sa nu uitam ca existau sfinti (si probabil exista si acum calugari sporiti) care posteau 40 de zile. Cine nu a tinut insa post negru macar o zi, nu are idee ce inseamna foamea. Dupa o zi, foarte probabil multi lesina si nu mai pot face nimic. Ideal ar fi ca sa avem exercitiul si al foamei dar mai ales al muncii cand suntem infometati. Pentru ca daca doar rezisti la foame, nu conteaza mare lucru daca mai traiesti 40 de zile sau 4 zile, important este ca sa poti rezista pana cand gasesti de mancare, pana cand gasesti niste radacini, pana gasesti pe altii care au rezerve, etc. Foametea va fi o cernere: majoritatea vor fi secerati, insa cei care vor ramane, sunt cu siguranta cei care fie vor avea acces la rezerve fie vor avea exercitiul foametei si vor putea face cele mai potrivite alegeri pentru a ocoli pericolele.

Se intelege ca harul lui Dumnezeu ii va ajuta pe multi si sa lupte cu foamea si sa nu cedeze tentatiilor si riscurilor specifice omului infometat. Si nu ma refer doar la canibalism: furtul, minciuna, agresiunea sunt doar primele pacate cu care crestinii din vremea colapsului vor avea a face. Urmeaza mai apoi crima si in ultima instanta canibalismul.

Gestionarea rezervelor

Cand colapsul vine, prima atentie o sa fie mancarea. Toti se vor gandi la mancare, desi probabil cel mai importante vor fi armele. Acele conserve care acum le tinem prin colturile camarii pentru ca ne-au ramas neconsumate la ultima excursie la munte, o sa devina din ce in ce mai interesante. Bineinteles, cei care au avut sansa sa se pregateasca dinainte si sa isi faca o rezerva de conserve, vor avea o umbra de nadejde ca moartea nu e chiar atat de aproape, cel putin din directia foamei. Cei care nu au rezerve nu vor avea de ales decat sa iese afara si sa plece in cautarea mancarii.

Haosul adiacent colapsului

In perioada proxima a colapsului, primele atacuri vor fi asupra hypermarketurilor, magazinelor si depozitelor. Deja astfel de fenomene sociale extreme au loc periodic in SUA in cadrul zonelor unde autoritatea statului este subreda (din varii motive). Am auzit ca hypermarketurile ar cam avea stocuri pentru maxim 3-4 zile, in sensul ca aceasta este viteza de rotatie a tuturor alimentelor din hypermarket in sensul ca la ritmul normal de consum, tot ce exista in hypermarket este epuizat in 3 zile daca nu s-ar face reaprovizionare. In situatii extreme in care fiecare ia ce poate si ia gratuit, probabil stocurile se vor epuiza in 3-4 ore din momentul primului geam spart si a parasirii hypermarketului de catre paznici si angajati.

In Romania, avand in vedere ca avem inca o populatie rurala numeroasa, foarte probabil dupa colaps orasenii se vor indrepta inspre sate, mai ales inspre cele mai apropiate. Fericiti (cel putin initial) sunt taranii care stau in locuri atat de indepartate incat orasenii ar obosi sau nu ar avea energia ca sa “ii viziteze”. Bineinteles, nici la tara lucrurile nu vor fi roze, avand in vedere dependenta taranilor de dubitele care aduc si la tara mai de toate (probabil mai putin malai si faina si niscavai ceapa sau cartofi). Stim ca avand in vedere preturile alimentelor si deflatia, precum si embargoul asupra Rusiei, numaram pe deget acele legume care mai renteaza produse de tarani si nu cumparate de la supermarket.

Nu vreau sa intru in analiza resetului social si in posibilitatea aparitiei unor organizari sumare in gasti, asociatii de locatari, grupuri de vecini pe strazi, etc. Este posibil ca societatea sa caute organizarea in lipsa dezintegrarii ordinii normale, insa in lipsa mancarii, orice organizare se va eroda treptat, fiecare cautand surse de mancare si munitie pentru arme. Fermele de pui si porci vor fi mana cereasca, ca si silozurile de cereale. Organizatii violente alcatuite din cei cu arme, munitie si capacitate de organizare, vor pune mana pe aceste mine de aur.

Independenta si autonomia vor fi greu de conceput intr-o societate in descompunere in care principala problema va fi numarul mare de oameni si resursele putine de mancare. La care adaugam, stresul si socul psihic asupra multimilor obisnuite cu abundenta hranei si accesul facil la aceasta. Traim vremuri in care foamea este in general o senzatie necunoscuta de majoritatea oamenilor, frigiderul, hypermarketul si comanda la pizza fiind la indemana oricui. Cand mancarea va disparea pentru milioane de oameni in primele 3-4 zile de la colaps, se intelege ca rezistenta nu va depinde doar de rezervele de conserve sau de alimente si nici macar de obisnuinta cu foamea.

Cei care nu au rezerve, se vor lupta cu foamea iar cei care au se vor lupta cu cei care nu au. Doar cei aflati in zone izolate, departe de marile centre populate si greu de accesat fara ajutorul masinilor sunt cei care au sansa sa fie feriti de socurile si grozaviile de care vor avea parte cei din orase.

Inchei intr-o nota optimista. Conform Canadian Prepper, moartea prin foame nu este dureroasa, ba chiar euforica.

1 2