Cade partidul comunist chinez?

Inca din primul articol am scris ca coronavirusul este cernobilul chinezesc. Iata ca Zerohedge arata deja cum cetatenii din Hubei i-au luat la bataie pe politaii dintr-o provincie alaturata.

Foarte interesant motivul: politistii locali din Jiangxi nu ii lasa pe hubeieni sa mearga la munca. Dupa cum stim, China a rezolvat epidemia pur si simplu inchizand toate provinciile. As face aici o mica paranteza. China nu e tocmai un monolit. Partidul e peste tot si in toate, dar la nivel local sunt mari diferente si chiar legi diferite. Partidul cu greu controleaza fiecare provincie si in general o face prin armata care insa nu pote fi in toate locurile in acelasi timp.

De spaima epidemiei, localnicii se aparau fiecare comunicate in parte cum putea. Izolatia a fost prima masura, de aceea vedeam acele drumuri inchise si baricade puse pe ele.

Hubei a fost izolata complet terestru, mai existau probabil doar transporturi de marfa in perioada de carantina. Recent, incet-incet se da drumul la munca in Hubei dar in ciuda ordinului de partid, local realitatile sunt altele. Adica frica exista si foarte probabil cifrele sunt masluite, epidemia nu fiind tocmai tinuta sub control, ci fiind matrasita mai profesionist decat prima data.

Lumea face foamea si vrea sa mearga la munca. De aceea se rascoala acum. Fiecare tara va avea aceleasi probleme ca China, am vazut in seara aceasta la TV acei doi italieni care ziceau ca nu mai au bani si se certau cu politaii.

In China insa faptul ca cetatenii au curajul sa dea peste cap masinile politiei este ceva nou. Arata dezinhibarea totala fata de autoritate. Partidul e pe duca …


Vom afla cifrele reale ale morților în România?

Cand a fost cu China, era de inteles. Partidul Comunist cenzureaza totul si adevarul cu greu iese la suprafata in ciuda internetului si a VPN-urilor.

Acum ca virusul a venit si pe la noi, vedem cum China suntem noi … si nu doar prin faptul ca suntem loviti nasol de virus si am inchis totul – sau suntem in proces sa inchidem totul. Ci ma refer ca si in privinta tendintelor dictatoriale, vedem incet-incet cum virusul aduce cu el din China nu doar boala, moarte si panica ci si tendinte dictatoriale care trezesc mai ales pentru cei in varsta fiori din vremurile de trista amintire ale dictaturii comuniste.

Bunaoara ma refer la acea interdictie ca nimeni sa nu mai raporteze cifre cu bolnavii sau mortii ci doar … partidul. Intrebati de ce, tovarasii au raspuns: ca sa nu fie confuzie. Strigator la cer! Halal liberalism, halal libertate, halal drepturile omului. Ce confuzie poate sa fie si ce impact poate sa aiba daca un prefect de nu stiu unde sau un director de spital raporteaza numarul de cazuri sau de morti local?!

Motivul oficial este ca “produce panica”, ca si cum somajul pe capete si distrugerea economiei nu ar fi indeajuns de panicarde incat sa sperie oamenii. “Confuzia” ca sunt 30 sau 40 morti nu stiu unde sau ca sunt 300 sau 400 noi cazuri, asta e de vina pentru producerea panicii, ca si cum daca oamenii aud ca mor cu 10 mai multi decat in realitate, sau cu 100 sau cu 1000, o sa fie mari probleme la nivel social.

Ziceam ca vremuri de-astea trezesc micul dictatorii in toate scursurile care din intamplare s-au nimerit acum sa fie la putere si din pacate nu oamenii care isi fac treaba si carora le pasa o sa aiba castig de cauza ci oportunistii si smecherii care o sa se descurce sa foloseasca aceste vremuri tulburi pentru a face ce stiu ei mai bine: sa profite de prostime in vremuri de tulburare cand presa idioata sare pe cei 20-30 de oameni care merg la biserica in loc sa se preocupe de contractele de achizitii care duduie acum la toate nivelurile fara niciun control si fara nicio monitorizare.

Daca marele comitet de combatere a confuziei numit marele consiliu de comunicare strategica vrea sa nu fie confuzie, putem sa vedem si noi undeva online toate achizitiile care se fac acum: beneficiar, ofertant si suma? Pentru ca sunt sigur ca naravurile vechi nu se schimba indiferent de cati mor si cati o sa moara pe langa noi. Sacalii si profitorii ar vinde si pe mama lor, prin urmare trebuie sa ne temem din ce in ce mai mult si de coruptovirus pe masura ce vedem ca democratiei i se pune masca si ochelari si este stropita cu spirt pe nas.

Controlul Prețurilor

Cea mai sigura cale sa distrugi o economie dupa umflarea sectorului bugetar, este distrugerea sectorului privat. Pe langa marirea taxelor, care da la radacina sectorului privat, distrugerea pietei este principalul risc.

Distrugerea pietei se poate face fie prin reglementari fie prin tolerarea monopolului sau oligarhiilor. De care noi oricum am avut parte pana acum … Firmele de partid, coruptia care poate fi o explicatie de ce de exemplu 90% din piata online sa fie dominata de o singura companie, etc.

Insa controlul preturilor, pe langa pomenile “de criza” oferite de actualul guvern firmelor “afectate” de criza, ca si cum toate celelalte nu sunt in aceeasi criza, este urmatoarea masura anti-liberala pe care o va lua partidul liberal: controlul preturilor.

Am mai repetat si in alte articole si repet si acum: in vremuri tulburi trebuie sa ne tinem de lucrurile simple pe care le stim. Si stim ca principiile economiei de piata nu pot fi incalcate indiferent punct. Sa explic.

Sa luam doar doua scenarii posibile pentru a simplifica totul. Luam extremele, pentru ca partial acopera grosul viitorului.

Sa presupunem ca vom avea mama crizelor: pandemia nu mai scapam de ea, situatia medicala dezastruoasa, oameni mori pe strada, preturi crescute, tarile inchid granitele, fiecare pentru el etc, etc. E bine sa topim acum bani pentru somaj tehnic la industrii care nu mai au niciun viitor? Zice Orban: firmele au avut oameni pregatiti si acum nu pot sa ii dea afara ca dupa ce trece asta, o sa aiba nevoie de ei si prin urmare nu e bine sa ii piarda. Pe bune?! Stii tu, Orban, ca trece asta in 2-3 luni si o sa avem nevoie de la fel de multe firme de turism si la fel de multi invartitori de shaorme ca sa se justifice banii pompati acum in somaj tehnic?

Sa facem o mica paranteza. Desigur ca trecem printr-o situatie dificila si oamenii au nevoie de ajutor ca altfel incepem sa ne dam unii in cap la altul pentru o paine. Dar somajul tehnic ce este? Somajul tehnic sunt niste bani pe care ti-i da Orban ca tu sa stai acasa sa te uiti pe Netflix, sa platesi in continuare abonament la firba de 1G si daca ai chef sa iti schimbi si telefonul. Pentru ca daca e tehnic, e de moment, deci nu te problematizezi. Ca daca merge rau treaba, dupa tehnic o sa vina somajul netehnic si atunci vezi tu ce faci, dar pana una alta …

Somajul tehnic se justifica daca ai un cutremur care distruge o fabrica si firma aia are nevoie de un ajutor de moment ca sa treaca peste problema, sa nu dea oamenii afara. Dar tu cand ai un virus care urmeaza sa atinga 70% din populatie cum zice Merkel si sa puna super-presiune pe sistemul medical, cand trebuie sa tii oamenii inchisi ca sa nu ai si mai multi morti si cand nu exista niciun semnal de speranta, ba unii specialisti mai se dau cu parerea ca poate dura chiar 2-3 ani, nu te gandesti ca somajul tehnic sunt sperante desarte? Adica sunt slabe sperante ca acea companie isi va reveni si prin urmare, NU se merita sa investesti acum pentru ca acea companie sa isi mentina forta de munca deoarece oricum acea companie nu va mai avea un viitor.

Exista nenumarate alternative la somajul tehnic. Cea mai fireasca ar fi somajul. Oamenii stiu o treaba: compania respectiva nu mai are viitor, oamenii sunt dati afara. Patronii care cred ca mai au viitor, platesc ei de acasa ca sa tina oamenii. Restul, se reprofileaza. Agricultura e un domeniu care va avea viitor.

Nemtii in 2008 au folosit un alt sistem interesant: companiile cu probleme (dovedeau o scadere x% a cifrei de afaceri) puteau sa trimita oamenii in somaj. Insa statul zicea asa: tu companie, tine angajat pe asta si eu ii platesc salariul. Adica, in loc sa plateasca somajul, platea companiile ca sa tina oamenii angajati. Astfel, companiile care aveau afaceri cat de cat solide, care au fost totusi afectate de criza, da nu intr-atat incat sa inchida portile, au continuat sa tina oamenii angajati.

Intorcandu-ne la scenariul negativ, daca avem in fata mama crizelor, orice ban avem acum trebuie indreptat inspre mancare: agricultura, utilaje, sprijin agricultori etc. Poate unde poate interveni statul ar fi la un sistem de distributie cat mai inteligent, adaptat la situatia actuala. Daca strazile tot sunt libere, poate ar merge niste piete temporare, sau piete mobile care sa se plimbe prin diverse cartiere si oamenii sa vina in aer liber sa cumpere. Zic si eu …

Scenariul pozitiv: ne revenim repede din criza si se justifica sa pompam acum bani oricati ca sa sustinem companiile. In primul rand, care este profetul care poate stii cand trece aceasta criza globala si care poate sa bage mana in foc ca o sa avem nevoie de 50 de pizeri la 10.000 de oameni si dupa ce trece criza?

Sa zicem ca sectorul auto fiind 15% si avand multi specialisti, e firesc sa ajute statul acum marile corporatii ca sa treaca islazul. Dar daca viitorul e atat de roz, cum de marile coroporatii nu prevad asta si nu au posibilitatea sa duca in spate o luna doua. Oricum insa sectorul auto era cu un picior in groapa, deci statea sa se prabusasca. Multi deja taiau capacitati din cauza supraproductiei. Dar daca sectorul auto e atat de sensibil sa raceasca la ninsoara mieilor, mai are oare sens sa il stimulam ca sa il pastram pana dupa criza? Nu am pompa mai bine in sectorul IT, de exemplu. Iata ca acum ne prinde bine ca avem cat de cat un sector IT care poate lucra de acasa. De ce sa nu ofere mai degraba bani pentru restructurarea specialistilor din domeniul auto inspre sectorul IT si in loc sa duca in spate somajul tehnic, sa le plateasca somaj si sa le ofere cursuri gratuite (eventual online) de reprofilare …

M-am legat deci de acest somaj tehnic, desi sunt mult mai multe masuri socialiste luate de liberali. Slava-Domnlui ca nu avem bolsevicii la putere ca astia acum sunt in extaz ca avem “sansa” sa ne intoarcem la vremurile de trista amintire. Deja avem China ca exemplu de “depasire” a crizei, prin urmare tovarasii ar sari rapid cu tot pachetul: controlul preturilor, nationalizari, arestari, bagat pumnul in gura etc. E o minune ca avem liberalii la putere, chiar daca nu gandesc liberal si sunt cam fricosi si reactioneaza pe baza de teama, neavand o viziune de pilot de avion aflat in aterizare fortata. Pilotul care face o aterizare fortata are o viziune pe termen lung: nu il intereseaza daca are vreun pasager bolnav de inima pe care manevrele bruste pe care le va face il vor speria incat poate chiar sa dea ortul popii – el face ce trebuie pentru a duce majoritatea pasagerilor la destinatie. Uneori ia masuri nasoale care chiar presupun riscul unor morti. Dar singurul lui plan este sa nu aterizeze in bot.

Cum vom ateriza noi dupa criza asta daca introducem controlul preturilor altfel decat in bot? Indiferent de scenariu, pozitiv sau negativ, indiferent de durata, daca piata libera nu este lasata sa functioneze normal, nu exista decat o singura alternativa Venezuela.

Lumea a uitat de Venezuela cu ocazia acestei crize, desi cu siguranta ca pot sa existe multe paralele. Televiziunile se ia de credinciosii care se impartasesc cu aceeasi lingurita si nu vad ca neatentia la masurile economice si distrugerea economiei prin reactie exagerata, ne va duce cu siguranta intr-o situatie de rahat, pe calea Venezuelei sau chiar mai rau. Caci venezuelenii aveau macar posibilitatea sa fuga la vecini, dar noi o sa fugim debeaba la vecini.

O gandire prudenta si realista ne pune in fata o criza de ani de zile in care mancarea si necesitatile de baza o sa fie principalele riscuri. De aceea orice resursa actuala trebuie indreptate inspre riscurile perceptibile. PIata libera va ajuta la dezvoltarea acelor capacitati care sunt cerute de vremurile care vin. Controlul preturilor nu va face decat la crearea unei retele de distributie clandestine. Sunt lectii pe care teoretic trebuia sa le invatam in perioada bolseciva insa multi au creier de peste care nu tine minte mai mult de 2 beri in urma.

22 de soldati turci omorati intr-un atac aerian rusesc

Acum mai mult de un an ziceam cu privire la relatiile ruso-turce:

Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.

RĂZBOIUL RUSIA-TURCIA LA ORIZONT / 12 ian 2018

Am tot ocolit frecusurile turcilor cu rusii din ultima perioada pentru ca speram intr-o rezolvare si pentru ca a inceput sa imi fie teama de propriile predictii si sa ma feresc sa las masinuta de scenarite sa se alimenteze cu informatii pentru a nu cadea in deznadejde totala.

Iata ca deja se pare ca s-a ajuns la un punct de cotitura in relatiile rusilor cu turcii. Daca informatiile din stirea Zerohedge sunt cat de cat reale, nu prea vad o rezolvare pasnica a conflictului dintre Turcia/Nato si Rusia/Siria.

Desi am scris zeci de articole pe tema razboiului ruso-turc de aproape zece ani – printre care chiar un articol cu eventuala pozitionare a Romaniei inca din 2015 – actuala pandemie ofera noi elemente in perspectiva implinirii profetiei bine-stiute.

Avem asadar dorinta turcilor de a ocupa nordul Siriei din 2 motive: 1) riscul existential pus de kurzi – infiintarea Kurdistanului ca stat ar musca o treime din Turcia + un kurdistan in nordul Siriei este un prim pas catre un Kurdistan in sudul Turciei 2) ambitiile imperialiste ale dictatorului nebun Erdogan alimentate de incapacitatea poporului turc de a iesi din inturnericul nationalismelor stupide si al fanatismului religios care a erodat atractia fata de Uniunea Europeana si NATO transformand-o in disgratie mai la inceput si ura deplina si pe fata ulterior, pe masura ce capacitatile propagandistice ale lui Erdogan au crescut – rusii aducand si ei cu siguranta ceva know-how aici.

Pe de alta parte avem ambitia lui Putin de a nu pierde Siria si de a-l ajuta pe Assad. Rusii au in sange, ca un animal salbatic, instinctul de a fructifica orice oportunitate. Iar turcii par acum un cerb ranit bun de vanat. Desi Siria nu prea prezinta pentru ei niciun interes, asa cum nu prezinta pentru americani, Putin se ambitioneaza sa mentina relatia cu Assad si sa creada ca face mare branza geostrategica din prezenta in Orientul Mijlociu si prin urmare pune probleme turcilor. Frecusul rusilor cu turcii, cu intreaga evolutie de la afisarile unei false prietenii si mancatul de inghetata impreuna al lui Erdogan cu Putin, de la vanzarea rachetelor, atentionarea lui Erdogan de lovitura de stat si altele pana la imposibilitatea unei paci in Siria, acest frecus cum ii zic eu, nu este altceva decat o lesa cu care Putin il plimba pe Erdogan in sus si in jos, permitandu-i sa latre, dar nelasandu-l sa se plimbe de capul lui. Erdogan are voie sa isi faca bariera de 10km in sud, are voie sa ii macelareasca pe kurzi, dar trebuie sa se dea inapoi cand armata siriana este gata de contraofesinva.

Putin l-a rupt pe Erdogan de SUA si de europeni si desi Turcia era aramata #2 in NATO, dupa achizitia rachetelor rusesti cu greu va reusi sa isi recupereze pozitia. Iar dupa operatiunile militare in Siria, cu greu mai poate pretinde ajutorul celorlalte state in caz de nevoie, deoarece Erdogan s-a cam jucat cu focul de capul lui si a pus baza pe prietenia cu Putin, ignorand avertismentele americanilor care au mers chiar pana la discutarea in congres a unei eventuale usuiri a Turciei din NATO. Cum spuneam insa si acum vreo 10 ani, orice tratat este doar o hartie in esenta, interesele de moment primeaza oricand mai mult decat textele scrise in acel tratat.

Directia pe care o va lua acest incident o vom vedea maine: cum va fi prezentat este un prim indiciu. Daca turcii o sa dea vina pe armata siriana, nu au de gand sa escaladeze, daca dau vina pe rusi, inseamna ca au deja incurajarea si promisiunile americanilor. Dar oare americanii se vor tine de cuvant daca pana mai ieri turcii i-au flituit si Erdogan a ajuns pana acolo incat sa sugereze ca americani ar cam trebui sa isi plimbe nuclearele de la Incirlik? Sau pot sa uite americanii umilinta din zilele loviturii de stat cand turcii tot amenintau ca armata turca nu mai poate asigura securitatea acestora din cauza furiei poporului?

Trump, oricat de prietenos s-a aratat fata de Erdogan, este clar ca nu-l sufera pentru ca s-a dat cu rusii, cumpara armament rusesc, isi face de cap, etc. Trump le-a cerut irakienilor taxe pentru protectie cand acestia maraiau ca i-ar cam trimite acasa. Cum credeti ca i-a fost lui Trump cand Erdogan ameninta ca americanii cam trebuie sa isi ia nuclearele acasa? Evident, nu a putut atunci sa il injure prea mult pe Erdogan si public nu l-a terfelit cum a terfelit-o pe Merkel care nu vroia sa dea 2% din PIB pentru armata.

Sa zicem ca se lasa cu conflicte si cu mai multe escaladari intre rusi si turci. Credeti ca lui Trump o sa ii pese de turci? O sa trimita Trump soldati in Siria ca sa ii apere pe turci dupa ce astia l-au ignorat total si aproape au fugarit soldatii americani cand au facut acel “buffer” de 15 km in Kurdistanul sirian? Mai ales acum, cand Trump are nevoie de soldati acasa pentru a tine sub control carantina cand o sa fie cazul – se va hazarda Trump sa intre in razboi cu Rusia doar pentru a-l apara pe Erdogan? Cu siguranta nu!

Lucruri care pareau imposibile acum 3-4 luni, sunt acum foarte posibile, itele profetiei se dezleaga una cate una. Maine vom stii mai clar desi abia dupa ce se va clarifica situatia cu Idlib-ul putem trage o concluzie cine cedeaza.

Cum a esuat Romania in prima confruntare cu coronavirusul?

Desi a trecut doar o zi de la rabufnirea pandemiei in Italia si implicatiile pentru Romania, care vin din sperieturile trase de capsunari si inevitabila intoarcere acasa cu tot cu virusul, cred ca putem deja trage niste concluzii, daca mai era nevoie: SUNTEM VARZA.

In primul, rand, toti factorii de decizie pe care i-am urmarit, toti cei din guvern si inclusiv Arafat par sa nu aiba o perceptie prea reala asupra dusmanului. Toate comentariile si reactiile sunt in raport cu ce se intampla in Italia si ei par cumva sa dea niste raspunsuri la intrebarile mai mult sau mai pricepute ale reporterilor, dar din ce vorbesc nu reiese deloc ca au o perceptie reala asupra parametrilor acestui virus care reies din experienta Chinei si din a celorlalte tari, atat de acum cat si din timpul SARS.

Dupa cum am spus, principalii parametrii care ne intereseaza la acest virus sunt:

  • rata raspandirii – intre 2-3; un om il da la 2, 2 la 4 etc => crestere exponentiala, dublare la x zile, unde x depinde de viteza raspandacului care poate da in aceeasi zi sau in mai multe zile; nu stiu tehnic cum se calculeaza, dar in cazul de fata avem o rata recunoscuta de 2-3 la suta; pentru a mentine o epidemie sub control e necesara ducerea acestei rate la sub 1%; de aceea, China a institutit carantina totala – ca sa incerce sa duca rata sub 1%, pentru anihilarea virusului; pentru a lupta cu aceasta rata exista doua posibilitati:
    • carantina / izolarea – in speranta ca 1 sa nu mai dea la 2 si 2 la 4, oamenii sunt educati / fortati sa stea acasa pentru ca 1 sa dea la cel mult 0.9; astfel, in x zile / saptamani / luni, virusul va fi eliminat sau macar va fi tinut sub control pana se gaseste un vaccin / tratament sau daca nu se va tine sub control, macar se va diminua numarul de cazuri care necesita ingrijire spitaliceasca de calitate care este o resursa extrem de finita, cu mult sub posibiltatile oricarui sistem sanitar din lume; dar vom reveni despre asta
    • bariera de foc: asa cum focurile mari sunt stinse facand in jurul lor o bariera de foc artificiala, mentinuta sub control care va opri raspandirea focului principal, tot asa daca am avea un vaccin si am vaccina populatia cu risc (cei care calatoresc, cei care au contact cu multi oameni in public etc) sau chiar natiuni intregi (tarile afectate deja), virusul nu-ar mai putea raspandi deoarece s-ar lovi de oameni imuni care nu pot sa il ia sau daca il ia, “il rezolva” repede si nu il transmit la altii
  • rata cazurilor fatale: numarul de morti din cei afectati; in prezent 3.1% (s-a marit in ultimul timp), pana mai ieri 2%; daca aceasta ar fi 0.1%, am avea de a face cu “o gripa normala” care cel mult poate pune presiune marita pe sistemul sanitar, dar macar nu omoara oamenii pe capete; 2% inseamna de 20 de ori cat gripa actuala iar 3.1% si mai mult; rata aceasta este cea care determina preocuparea autoritatilor si de ce trebuie sa lupte cu toate puterile impotriva pandemiei, deoarece cea mai mica victorie inseamna salvarea unui numar imens de morti; daca rata mortilor este 3%, una este sa ai 1000 de infectati (deci 30 de morti) si alta sa ai 1 milion de infectati din care 30.000 vor muri. Uitandu-ne la acesti doi parametrii, putem deja intelege ca in cazul nefericit in care si noi vom avea o epidemie si nu se va gasi vaccin (sanse slabe) curand si in cazul in care propagarea va fi cea care o vedem si prin alte parti (daca nu suntem chiori), orice bolnav de coronavirus acum, poate sa insemne zeci de mii de morti mai tarziu; sa ma explic; daca rata de raspandire este 2, deci cresterea este exponentiala de puterea lui 2, la 16 transmiteri avem 65536 de infectati, deci 1966 de morti; daca perioada de transmitere care sa fie asociata unei rate exponentiale de raspandire este de 4 zile, 16 transmiteri vor avea loc in aproximativ doua luni; iata deci cati morti duce in spate un infectat actual si iata de ce, desi cei mai multi vor supravietui, este extrem de important identificarea si carantina oricarui infectat;

Aici aveam de gand sa enumar stangaciile facute de autoritati: formularul acela penibil, lipsa unui sistem informatic integrat pus la punct prin care sa fie deja indexati toti cei care au venit si urmariti periodic – macar atat. Nu zic ca normal ar fi fost ca toti cei care vin din Italia, dat fiind riscul comparat cu beneficiile sa fie deja pusi in carantina, cu forta! Dupa cum am explicat mai sus, daca unul are virusul si il da la 2, peste 2 luni vom avea 1966 de morti. Daca cei care vin sunt 10 … Nu mai enumar stangaciile, dar cel putin tratarea cu superficialitate a calatorilor din Italia este penibila. Vedem ca austriecii au oprit trenurile din Italia pentru a se proteja. Noi de ce ne bazam pe sinceritatea oamenilor care evident ca vor declara prin acel formular ca nu au fost in zonele afectate si ca nu au avut contact cu niciun bolnav. De ce ar spune ca au avut contact cu un bolnav si in primul rand cum sa stie?! Oamenii nu inteleg riscul si e firesc sa strambe din nas la ideea unei carantine, dar tu, factor decident idiot, de ce nu gandesti?!?

  • rata cazurilor severe; este strict legata de rata cazurilor fatale, deoarece cumva o determina; deocamdata avem 20% rata cazurilor severe, dar asta s-a intamplat in China unde in Wuhan chiar se pare ca aveau dotari medicale de calitate; iata cateva cazuri raportate de chinezi din care mie mi se pare ca tratamentul aplicat de chinezi este destul de serios si au avut grija cum trebuie de oameni incercand sa ii salveze pana s-au prins de care este problema; intr-adevar ca in momentul aglomerarii situatia s-a cam schimbat si multi stateau la coada si nu putea fi preluati, insa resursele mobilizate de chinezi au fost impresionante si cred ca putem spune ca cat de cat, sistemul lor este comparabil cu al nostru, desi nu m-ar mira sa fie peste, cel putin din punct de vedere uman (cantitativ); rata cazurilor severe actuala este intr-atat de mare incat combinata cu rata raspandirii face imposibila speranta ca sistemul medical poate face fata; China este un exemplu si daca acum in Wuhan ei pretind ca s-au echilibrat (pot trata toate cazurile), este greu de spus care este adevarul – numarul de infectati poate fi de 10 ori mai mare. Cred deci ca e usor de inteles ca 20% la un numar de 65000 de infectati inseamna 13.000 de paturi necesare dotate cu respiratoare, cu specialisti cat mai straluciti care sa dea medicamentatie corecta etc. Avem noi 13.000 paturi doar pentru asta cand spitalele la noi abia fac fata la programari oricum si pacientii cam peste tot stau la coada in asteptarea internarii?

Iata de ce fiecare caz oprit acum poate insemna imens in viitorul apropiat si iata de ce fiecare stangagie facuta acum va fi platita cu varf si indesat ulterior. Pentru nu mic disconfort si sperietura pentru sarmanii care se trezesc din avion in carantina, vom avea in schimb parte de o explozie a cazurilor mai puternica decat Italia. Bine insa ca nu avem testere suficiente si asa ca si tarile din Africa nu vom aparea pe radar, insa din pacate moartea va fi printre noi ca la ea acasa, datorita ezitarilor si incompetentei factorilor de decizie.

Panica in Oltenia

Protest la Bechet, după ce s-a anunțat că persoanele care vin din Italia la Craiova vor fi duse în campusul școlar

sursa

Spectacolul incepe mai devreme decat ma asteptam. Lucruri care ni se pareau socante ieri se intampla astazi, ca sa citesc un clasic in viata de la Antena 3. Lucrurile socante sunt pentru cei care nu citesc chiazna.ro, matematica nu inseala – am explicat in articolele anterioare, de aceea sansele ca virusul sa nu se raspandeasca rapid global sunt infime.

As dori sa aduc unele clarificari legate de panicarea concetatenilor mei din Oltenia. Este in zadar! Protestele nu va vor face decat sa va expuna si mai mult la virus. Oricine dintre noi poate sa aiba deja virusul. Chiar daca protestam ca vin capsunarii in carantina la noi, nu ne ajuta cu nimic daca o sa ii duca la 200 km pentru ca virusul oricum va ajunge si la noi.

Acceptarea faptului ca probabil vom lua si noi virusul si ca probabil 2% dintre noi vor muri este primul pas in stabilizarea situatiei. Evident, cei din sistemul medical, cei din administratie, politie etc, o sa aiba ceva de munca anii astia. Uitati-va la China unde a trecut doar 2 luni si nu stim incotro o sa evolueze situatia.

Mai departe, se pune problema impactului economic cu urmatoarele etape:

  1. monkey see, monkey do – cum zicea un ministru singaporez – comportamentul de turma va goli initial hypermarketurile si farmaciile; va exista clar o problema majora cu aprovizionarea / distributia de marfuri; asta in perioada initiala, de carantina;
  2. criza economica – daca maine virusul ar disparea instant, raul economic pe acest an deja s-a facut si nici nu poate fi vorba de recuperare; caderea economica poate sa se propage in criza financiara dar asta nu ar fi problema decat pentru cei cu credite; principala criza in economie o sa fie distruptia lanturilor de productie / comert, scaderea cererilor de produse, cheltuielile crescute ale bugetelor care vor creste si mai mult deficitele bugetare deja mari
  3. disolutia societatii – haos total, SHTF – putin probabil deocamdata, poate intr-un an doi;

Este evident ca 1, 2 si 3 sunt mult mai periculoase decat cateva sute de suspecti cazati la 1km de noi. De aceea, dragi olteni, nil disperandum!

Riscul mutațiilor

Cum SAR-Cov-2 s-a raspandit deja la cateva zeci mii de persoane (cel putin din cifrele oficiale) incepe riscul adus de mutatii. Chiar daca oricum parametrii actuali (rata de raspandire, rata cazurilor fatale si rata imbolnavirilor severe) sunt destul de nasoli, este posibil ca prin mutatii sa apara noi “versiuni” cu unele variatii ale parametrilor.

Sa presupunem ca o astfel de variatie va pastra rata de raspandire dar va dubla rata cazurilor fatale si va creste cu 3 zile media perioadei de incubatie. In acest caz, potentialul destructiv al noii variante va fi mai mult decat dublu. Nu doar ca rata fatalitatii creste, dar crescand perioada de incubatie … indirect creste si rata de raspandire.

Din fericire, daca se descopera un medicament / vaccin eficient, acesta poate lovi in toate serotipurile (variantele noi ale virusului).

Scrise fiind cele de mai sus, se intelege ca orice victorie cat de mica in lupta cu virusul poate fi extrem de importanta, daca ne gandim ca oricand o noua generatie poate deveni mai destructiva decat virusul actual. De aceea, chiar si o mica victorie, desi raportata la nivel statistic este nesemnificativa, poate conta imens in prevenirea unui rau si mai mare.

De aceea, reiterez cat de important ar fi ca si guvernul Romaniei sa se pregateasca si sa pregateasca deja populatia pentru lupta cu virusul. Din pacate, riscurile si pericolul virusului nu sunt asimilate cum trebuie nici macar de specialisti. Am intalnit doctori care dezavuau total riscurile si desi nu s-au informat, prefera sa bage capul in nisip si sa te priveasca cu superioritate daca le ceri parerea cu privire la pandemie sau ii intrebi de posibile tratamente, medicamente sau alte detalii tehnice. Poate ca la cate au vazut la viata lor prin spitalele din Romania i-a calit si o mica pandemie de un virus de doar 2% rata mortalitatii nu ii mai sperie prea mult. Din pacate, bagand capul in nisip nu realizeaza riscurile sociale si economice care vor decurge din aceasta noua criza si in loc sa se trezeasca si sa se pregateasca si pe ei si pe altii, folosind criza ca pe o oportunitate de educare a populatiei si a celor din jurul lor, aleg sa mearga pe principiul “ignorance is a bliss”.

Chiar daca pandemia nu va ajunge in Romania si chiar daca efectele ei nu vor fi la fel de devastatoare ca in China – unde oamenii stau inchisi in casa, unde multi se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance si unde lucruri care nu ne vine sa le credem ca sunt reale, se intampla si chiar daca va veni primavara / vara si virusul se va domoli, pretextul ar fi bun acum pentru ca romanii sa fie educati mai mult cu privire la igiena, la spalatul mainilor, la folositul batistutelor de unica folosinta, la statul acasa atunci cand sunt bolnavi ca sa nu infecteze si pe altii si la multe alte lipsuri pe care le avem.

Ploaia care va veni

Multe din lucrurile despre Coronavirus spuse inca din primul articol de pe blog sunt inca valabile si intrebarile s-au clarificat. Mai intai cea cu privire la spitalul construit: la vremea cand presa romaneasca lauda si prezenta ca cancan constructia in x zile a unui spital, cand problema de fond era pandemia, eu faceam supozitia ca “situatia e mult mai nasoala decat partidul ne-o infatisaza”, ceea ce intre timp s-a dovedit cu varf si indesat. Alte site-uri conspirationiste-spiritualiste, bagau tot felul de analize super-complexe de inginerie sociala ca virusul este un experiment prin care se va testa controlul populatiei si alte prostii de astea. E ca si cum partidul comunist chinezesc si-ar trage singur un glont in cap, ca sa vada cum controleaza poporul. Nu intamplator am intitulat atunci acel articol Coronavirusul – Cernobîlul chinezesc, pentru ca explicam cum aceasta criza probabil va distruge total increderea poporului in partidul tatic purtatori de grija, indiferent de cat de mare va fi succesul glorios al luptei cu virusul ucigator, pe care poporul il duce impreuna, uniti fiind de un cuget si de o simtire in glas de cantec patriotic …

Ce s-a schimbat insa de atunci? Iata ce consider eu ca principalele elemente:

Raspandirea globala este o certitudine. Primul care a spus-o a fost chiar un expert de care am amintit intr-unul din articolele anterioare. Singura incertitudine este viteza raspandirii. In prezent asistam la o crestere exponentiala a numarului in afara Chinei, mai agresiva decat cresterea in interiorul Chinei. Diferentialul de momentum vine probabil din opacitatea si masluirea adevarului de catre partidul comunist dare poate daca ar fi dat cifrele corecte, tarile ar fi luat masuri de protectie mai puternice si mai din timp si macar viteza de propagare era mai lenta. Seful OMS tot repeta ca “China is buying us time”. Nu stiu cat ne cumpara si cat ne fura …

Guvernele sunt paralizate. Foarte putine guverne realizeaza ca bomba a fost detonata deja si ca ambulanta trebuie sa porneasca pe teren pentru a aduna ranitii si a ingropa mortii. Nu vorbesc doar pe plaiuri mioritice, ci in general. La nivel european, chestiunea zilei e bugetul … ca si cum UE ar avea vreun buget si ca si cum nu toti banii ar fi hartii tiparite de BCE care poate sa tipareasca si de 10 ori mai multi pentru ca oricum nu va reporni inflatia / economia deoarece cand arunci un elicopter de bani peste un sat, taranii se cred bogati si nu mai doresc sa faca paine. Maine-poimaine vor merge toti la brutarie si vor vedea ca nu exista paine, desi toti vor fi foarte bogati.

Criza nu va fi doar medicala / umana. Este greu sa acceptam ca la noi va fi cum este acum in Wuhan: carantina totala, nimeni nu are voie sa plece din casa, oamenii se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance. Ce sa mai vorbim de apa, medicamente sau altele? Wuhan este paralizat si in carantina totala. Ne place sa credem ca asa ceva nu se poate intampla la noi niciodata. Pe langa faptul ca “poate la noi nu ajunge” (cel mai prostesc argument) oameni se gandesc si probabil ca virusul nu e chiar asa de rau, e folosit doar ca pretext de catre partidul comunist ca sa tina sub control populatia (pentru ca pana acum nu au fost in stare – haha). Impactul economic este imposibil de calculat, dar eu nu ma feresc sa inaintez o cifra: 50% scadere in maxim 2 ani. Si din cauza Chinei si din cauza Japoniei, Koreei, apoi a Asiei, apoi a Germaniei si apoi a penetrarii in intreaga lume. Evident ca dupa primele tentative fade de instituire a unei carantine si de educare a populatiei, lumea se va intoarce la munca si periculozitatea virusului va fi diminuata public.

Va exista deci un fenomen de calmare, o tentativa de a convinge oamenii ca nu avem ce face si trebuie sa traim cu virusul asa cum traim cu cancerul. Nu zic ca nu e rau o astfel de abordare, neexistand alternative. Poate guvernele destepte ar putea din start sa conceapa o astfel de abordare in pregatirea cu impactul. Pe langa pregatirea pentru supraincarcarea sistemului medical, trebuie si pregatire pentru impactul economic si psihologic la niveul societatii.

Acum, la mijlocul articolului doresc sa schimb tonul si sa vin si cu ce ar putea devia scenariul pesimist:

  • un tratament revolutionar (vaccin, tratament, imunostimulator etc) – exista un progres al tehnologiei farmaceutice si exista evident sansa ca cine inventeaza un vaccin sa faca o gramada de bani; totodata dezvoltarea unui vaccin sigur ia cel putin un an jumatate; de asemenea, nu exista vaccin impotriva SARS-ului care are ceva vechime si face parte din aceeasi categorie de virusi (coronavirusi) cu actualul Sars-Cov-2. Ca fapt divers, pana si numele dat de OMS virusului denumit in media”coronavirus” contine cuvantul SARS care vine de la Severe Acute Respiratory Syndrome.
  • vremea: exista speranta ca asa cum vremea calda a ajutat la tinerea sub control a SARS-ului in 2003-2004, la fel va fi si acum; ce difera acum insa este raspandirea asimptomatica si perioada lunga de incubatie spre deosebire de SARS care putea fi usor filtrat cu un termometru in punctele cheie de tranzit;

In final doresc sa fac cateva comentarii despre cum cred eu ca va evolua criza. Fiecare criza / situatie de urgenta are 3 etape:

1. negarea / scepticismul – criza este negata, este considerata zvon/manipulare, riscurile sunt departe sau minime, informatiile ocazionale, la gramada cu alte probleme;

2. trezirea pe alocuri: pe masura ce informatiile apar si riscul se apropie de noi, pe ici pe colo, cate unul mai incepe sa se pregateasca: mai cumpara niste medicamente, mai cumpara niste conserve, mai cumpara niste masti online etc

3. panica totala: lumea se gramadeste la mall, rade tot; prin SUA in anumite zone, cand da uraganul sau furtuna se mai sparg magazine, case, politia nu mai face fata la apeluri, salvarea nici atat; acum 2-3 zile in Hong Kong, o banda inarmata a jefuit un camion de hartie igienica.

Din fericire noi nu am prea avut parte de astea recent. Din fericire, orice criza are o rezolvare desi dureroasa pentru multi. Ploaia care va veni …


Care este situația pe front?

Prima știre este extrem de negativă: există posibilitatea ca la infectarea a două oară, daunele virusul să fie mult mai periculoase decât prima dată. Nu doar ca anticorpii dezvoltați la prima infecție, dacă scad sub un anume nivel, nu mai apără organismul corepunzător, dar pot înrăutăți simptomele comparativ cu prima infecție.

Deci dacă până acum cele mai sumbre scenarii erau răspândirea necontrolată și consecințele valorii înfiorătoare de 2.1% a ratei mortalității, la aceste riscuri se mai adaugă și posibilitatea ca cei care vor scăpa de primul val, să fie secerați de cele ulterioare. Deci cam exact contrar de cum acționa ciuma – cei care rezistau primului val dobândeau imunitate … Chris Marterson detaliază aici și aduce referințe + citate la sursa articolelor – pentru cei interesați de amănunte. Sunt chestiuni de specialitate și din ce am înțeles pe scurt, s-a observat fenomenul virulenței reacției organismului la infecțiile ulterioare pentru virusul dengue, dar există similarități si cu HIV și Ebola. Tehnic, fenomenul se numește Antibody-Dependent Enchancement (ADE) pathway și face dificilă și dezvoltarea unui vaccin sau a unui tratament bazat pe anticorpi.

Reiterez că deocamdată este doar un zvon și un semnal de alarmă, neexistând studii pe coronavirus dacă ADE observat la alți viruși (Mers) se repeta și la SARS-CoV-2. Noi indicii vom avea după rezultatele terapiilor experimentale cu plasmă pe care le-au aplicat chinezii unor pacienți, deoarece plasma poartă anticorpii specifici virusului care au fost produși de organismul donator și într-o oarecare măsură se replică fenomenul, deci se poate observa ce se întâmplă.

Și pentru a veni și cu o știre pozitivă, țin să reamintesc – în caz că nu am făcut-o, că pe baza tuturor rezultatelor, copiii sunt destul de rezistenți la virus – și rata infectării și severitatea simptomelor sunt nesemnificative. Cu privire la rata infectării este posibil să fie o consecință a expunerii limitate comparativ cu adulții, ca urmare a protecției de către părinți. Adică copiii fiind oricum protejați de părinți și înainte dar mai cu seamă după anunțarea carantinei, au avut expunere la riscuri mai mică și prin urmare și rata infectării este mai mică.

Cu privire la cifre, chinezii afișază (cel puțin în cifre) o oarecare stabilitate a numărului de infectări și a numărului de morți (azi +368 cazuri și +111 morți). Nu prea bine stă însă nava de croazieră Diamond Pricess pe care s-au găsit 79 noi cazuri, totalul ajungând la 621 dintre care 17 recuperați și 28 severi. O să fie extrem de interesant de urmărit la această navă numărul de morți și rata de îmbolnăviri critice. Rata aceasta, deși mai puțin popularizată ca rata de răspândire (între 2-3) și rata mortalității (2.1%) este poate la fel de importantă, deoarece din ea derivă presiunea pe sistemul medical. Dacă avem o rată mare a cazurilor severe (și deocamdată este de aproximativ 20%) evident înseamnă că la o populație de 20 de milioane cât are România și o rată de infectare de 5 la mie cât este acum în Wuhan, vom avea 100000 de infectați și 20.000 de bolnavi sever dare au nevoie de aparate de respirat pentru supraviețuire, altfel rata aceea de 2.1% pote să sară mult în sus. Să zicem însă că ne asemănăm cu Wuhan din punctul de vedere al capacităților medicale (materiale și umane), caz în care la momentumul actual al evoluției epidemiei în China, am avea deja peste 4000 de morți. Chiar dacă epidemia ar fi ajuns la punctul culminant (deși nu avem decât speranțe în privința asta), este un număr extrem de mare.

În afara Chinei însă creșterea – deși slabă ca număr – este exponențială. Japonia are 10 noi cazuri, Hong Kong încă 3 și un mort, Coreea de Sud încă 27 (!). Iran a raportat 2 morți, dar foarte probabil fie nu au testere și/sau capacitatea de a testa, fie țin cifrele secrete (cum se întâmpla în Primul Război Mondial cu Gripa Spaniolă), cert este că Iranul are relații puternice cu China și ar fi imposibil să nu aibă niciun caz, așa cum e imposibil și ca în Africa să nu existe. Africa evident nu are prea multe posibilități de testare și prin urmare de aceea are cifre atât de … sumare.

Cu privire la testere, și aici este o problema, virusul arătându-și noi fațete perverse zi de zi. Dupa ce că oricum are o perioada mare de incubare și probabil se transmite în această perioadă, testerele nu sunt fiabile 100% și e nevoie de mai multe testări și de doctori bine pregătiți pentru un diagnostic corect.

Întocându-ne la Prințesa de Diamant, ce poveste tragică! Oameni plecați la distracție, să viziteze lumea, să se simtă bine, să aibă parte de servicii și facilități de lux, acum au ajuns să fie pușcărie plutitoare și sursa de infecție pentru bogătașii pe care acum o lună, dacă i-am fi văzut acum câteva zile din întâmplare prin Instagram, în fotografiile superbe ale locurilor minunate vizitate, i-am fi invidiat foarte mult. Nici în cele mai crunte coșmaruri nu se gândeau ei la ce o să îi aștepte. Poate se temeau de vreo furtună sau accident maritim dar în cazul asta sperau că elicopterele îi vor salva și î câteva zile ar ajunge acasă. Acum stau captivi în port …

Tot așa mulți dintre noi nici nu visează ce ne așteaptă și consideră pericolul distant și nesemnificativ – “mai mult o sperietură”

Economic, China este departe de a-și fi repornit motoarele, după cum o arată unele statistici. După cum am mai zis, e doar chestiune de timp până când partidul va declara victorie în lupta cu virusul și în timp ce liniile de producție vor dudui din nou, incineratoarele mobile nu vor șoma nici ele, ci vor fi duse acolo unde e nevoie, cifrele făcute publice făcând parte din politica de propagandă a partidului comunist.

Cum poate China evita un PIB negativ?

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune.

Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au “preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus.

Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului.

Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai păgubos. Știu că sună cinic, dar politicienii la nivel înalt sunt obligați să fie cinici și să ia deciziile optime pentru un număr cât mai mare de oameni. China a avut ceva osânză din care să stea acasă două luni și poate îi mai rămâne ceva. Dar cum nu se prevede nicio schimbare a trendului în lupta cu virusul și cum riscul existențial pentru partid crește dacă în locul promisiunilor de prosperitate se va întoarce sărăcia, însăși existența statului chinez este pusă la încercare, iar banii sunt singurii care pot menține stabilitatea.

Este foarte greu sa ții în casă 1,4 miliarde de oameni când ai doar 3000 de morți (fie și 50.000 cât sunt cifrele din zvonuri) și când foamea îi va ajunge, pus în balanță riscul epidemic cu riscul imploziei economice și a disoluției societății, ce credeți că va face partidul?

Să luam acum în calcul și cel mai optimist scenariu posibil: mâine se descoperă un tratament ieftin care poate fi administrat rapid și fără probleme, deci este anihilat riscul medical. China are de recuperat nu doar cele 2 luni de producție pierdute (din care scădem vacanța de anul nou) dar și spaima internațională față de produsele chinezești și față de turiștii chinezi.

Un tratament trebuie să fie foarte revoluționar ca să convingă lumea să nu se mai sperie de produsele și de turiștii chinezi. Care turiști oricum probabil vor fi mai puțini din cauză că trebuie să recupereze timpul pierdut.

Reamintim că oricum la începutul anului, independent de apariția epidemiei, China avea probleme și erau semne de întrebare dacă va putea menține creșterea de care este atât de dependentă și dacă va face față frecușurilor cu Trump. Războiul tarifar a luat o pauză doar din cauză că Trump are alegerile și avea nevoie să se laude cu o victorie, pe care nu prea are cum să o obțină în lupta cu chinezii, SUA fiind oricum dependentă de producția chinezilor și de prețurile mici. Există într-adevăr posibilitatea diversificării producției și transferului din China fie către alte țări (din Asia), fie către Mexic, fie înapoi în State. Dar deodamdată Trump nu are cu ce să lovească în chinezi pentru că tarifele măresc prețurile pentru americanul de rând.

Tipărirea de bani și stimularea financiară ar fi uneltele la îndemână pentru chinezi ca să evite o prăbușire a PIB-ului, deși austeritatea este de asemenea o variantă. Cu nota că austeritatea poate avea succes doar pe termen scurt, altfel partidul își va pierde rapid din autoritate și riscă revoluție. Există o percepție tentantă cum că situația excepțională favorizează regimul dictatorial și măsurile de control. Aiurea! Să ne uităm la URSS sau la regimul comunist din România – cu cât se strângea lanțul cu atât se pregătea momentul de inflecțiune în care până și elemente ale regimului să dorească și să lucreze la schimbare.

1 2 3 26