Să te căsătorești sau nu până la 30 de ani?

Primul lucru de zis despre această reclamă este: nu cumpărați Jeep Compass! Este o mașină proastă. Dacă Jeep este o marcă proastă în general, Jeep Compass este un model prost în special. Nu vorbesc aiurea. Jeep Compass este în top mașini de lux 2017 pe care proprietarii nu le-ar mai cumpara, conform Consumer Reports: 2017 Jeep Compass Review: Lost in Last Place. Nu e locul aici să detaliez, dar în primul rând un Jeep, cam orice model, nu prea își face banii în ziua de azi la ce alternative sunt. Numai babacii cărora le-a pus Dumnezeu mâna în cap și au bani deși nu au minte să facă o investigație pe internet au rămas cu goanga asta în cap cu privire la Jeep și își mai cumpără în ziua de azi această marcă.

Dacă totuși ești femeie tânără, necăsătorită, care are un job steady și cu un salariu care să-ți permită să iei leasing la un un Jeep Compass, ai fi chiar fraieră să nu te măriți până la 30 de ani (sau 34 în reclama în limba engleză dedicată tinerelor de succes din Marea Britanie care sunt mai avansate la capitolul “femeie independentă”). Sunt nenumărate motive pentru care să te căsătorești, în ciuda reprogramării mentale pe care Jeep (și duhul feminist care bântuie în lume) încearcă să ți-o facă, iată câteva:

  • căsătoria devreme, te scutește de singurătate; oricât de femeie de succes ai fii, oricât te mult ai avea de muncă și nu ai avea timp pentru altele, oricât de mulți prieteni și prietene ai avea cu care să poți merge la un film sau la o bere, totuși, seara acasă ajungi singură; ceea ce e nașpa;
  • promiscuitatea relațiilor și lipsa angajării totale este o mare belea; oricât de strălucitor ți s-ar părea drumul carierei pe care ai pornit și oricat de suficient ți-ar fi un prieten fără stringuri atașate, o relație de prietenie și chiar de concubinaj nu se compară cu o căsătorie tocmai prin prisma avantajelor aparente care-ți par ție bune acum: relativa libertate, posibilitatea de a întrerupe relația oricând și de a încerca altceva, etc. Același bărbat (să îi zicem bărbat) care este perfect într-o relație neangajată, poate fi un cu totul alt bărbat când o să aibă responsabilitatea unei familii. Totodată, cu cât mai repede vei avea șansa să cunoști un bărbat îndeajuns de nebun să se însoare cu tine, cu atât vei putea să trăiești senzații cât mai extraordinare alături de el;
  • un bărbat se pricepe mai bine la mașini și te poate feri de investiții proaste, cum ar fi achiziția unei mașini Jeep Compass.

Eu unul nu înțeleg femeile care așteaptă și se lasă ademenite de acest duh al feminismului. În primul rând, crescând fără griji și într-o societate în care li se cam pune totul pe tavă, tinerii de astăzi sunt nevoiți să se maturizeze atât psihologic cât și mental abia când încep să se lovească de problemele vieții, adică se căsătoresc și trebuie să trăiască altături de un alt om, alături de care și-au luat angajamentul să trăiască până la moarte. Pare misiune imposibilă, de aceea este bine să fie începută cât mai din timp pentru a avea timp de a crește împreună și de a acumula un istoric. Adica pentru a avea timp să învețe din greșeli. Cu un sac de sare mâncat împreună, lucrurile se leagă altfel și o femeie care a fost îndeajuns de deșteaptă să se mărite la 20 de ani, la 30 de ani deja are șansa să se simtă împlinită, mai ales dacă are deja și copii.

De cealaltă parte, o femeie care s-a focusat pe carieră, a ajuns să facă bani îndeajuns încât să-și plătească leasing la un Jeep Compas, în afara de un CV consistent, ceva călătorii prin lume și spuma de satisfacție pe care i-o oferă un tractor modern cu GPS pe el, nu are prea multe lucruri cu care să se laude la 30 de ani.

Cât îl mai rabdă Trump pe Erdogan?

Preocupat cu “little rocket man” si cu scandalurile interne, Trump nu a apucat inca sa zica nimic de Erdogan. Dupa cum am spus, Trump are putini neuroni si nu se poate gandi la mai multe lucruri in acelasi timp. Asa se face ca reducerile de impozite pe care le-a facut vor avea efecte contrare, sistemul de impozitare al americanilor fiind atat de complicat cu atat de multe gauri prin care cei bogati pot sa il triseze incat nici macar un mogul imobiliar care nu de putine ori a fentat fiscul ii intelege toate meandrele. Mai ales cand efectele sunt pentru clasa mijlocie care va avea de platit mai mult in urma reducerilor conform unor estimari despre care Trump se pare ca a auzit cu intarziere.

Nu stiu cat de la curent este Trump cu complexa relatie cu turcii si cu operatiunile de zi cu zi. Intalnirea cu Erdogan din Septembrie a fost spoiala la vedere, Trump numeste prieteni si pe chinezi si pe Putin si inclusiv pe Macron pe care cred ca il uraste cu sinceritate, ca sa nu mai zicem de canadian.

In ultimul timp Erdogan a inceput sa macane si la americani asa cum a tot facut-o cu nemtii. Germanii au plecat deja din Turcia cu toate “asset”-urile lor cu tot, adica cu toate tancurile si cu toti soldatii. Americanii probabil nu mai au nimic in afara rachetelor nucleare si a personalului care le apara si poate a catorva radare.

Erdogan nu ii va ierta insa pe americani care au incercat sa-l omoare. Chiar si simplul motiv ca nu i-l dau pe Gulan l-ar starni indeajuns pe Erdogan incat, la umbrela lui Putin, sa le zica cateva si poate chiar sa ii usuiasca.

Cu privire la kurzi (referendumul), deocamdata americanii au fost retinuti, nu avem inca o implicare mai mare decat inarmarea si pregatirea lor ca sa lupte cu Isis. Este clar ca americanilor nu le-ar fi picat bine ca Isis sa se apropie de Turcia, de aceea i-au ajutat pe kurzi, mai ales ca acestia au fost cei mai eficienti luptatori impotriva Isis-ului. Este clar ca americanii nu ii vor ajuta prea curand pe kurzi sa-si faca un stat desi o destabilizare a Iranului cu ajutorul kurzilor nu ar fi deloc irelevanta. Poate de aceea i-au si ajutat pe kurzii din Siria sa devina autonomi si sa isi incropeasca o armata: poate o sa ii foloseasca in viitorul razboi impotriva Iranului.

Evreii nu mai rabda Iranul si vor cat mai repede ca americanii sa le rezolve problema. Obama a tot ezitat pana la punctul in care din cel mai bun prieten al evreilor care sarbatorea Hanuka in fiecare an, a ajuns sa fie cel mai ferm aparator al statalitatii … palestiniene, pe final de mandat fiind mustruluit de bibi chiar in fata congresului. Prin vizita in Congresul SUA si discursul tinut si prin ignorarea presedintelui cu ocazia acelei vizite, Bibi a aratat cine conduce SUA. Imaginati-va cum ar insemna sa vina Klaus sau macar Macron vorbeasca Congresului si sa il critice pe Trump pe orice motiv. Asa ceva nu exista, am putea parafraza pe olteanul care a vazut girafa prima data. Insa asa ceva s-a intamplat cu bibi care a venit sa sa tanguiasca ca Obama nu ii ajuta indeajuns de mult pe evrei ca sa-si redobandeasca pamantul primit mostenire de la Dumnezeu acum 3000 de ani. Asta in conditiile in care singurul “pacat” al lui Obama a fost ca nu a fost de acord cu exterminarea totala a palestinienilor si nici nu a vrut sa atace Iranul.

Trump insa este foarte dornic sa atace Iranul si cel putin din vorbe a inceput deja cu razboi al amenintarilor cu iranienii, chiar daca mai slab in intenstiate decat cu nord-koreenii.

Retragerea SUA din tratatul cu Iranul inseamna ca Iranul va fi obligat cumva sa reia procesul de dezvoltare a armei nucleare, neavand alta alternativa. Motiv pentru care Trump va turba si va incerca sa le puna bete in roate, poate chiar cerand Rusiei sa accepte noi sanctiuni si sa taie toate schimburile cu Iran-ul. Dar nu doar Rusia face afaceri cu Iranul: tarile europene au investit deja ceva bani, mai ales Franta dar si Germania, Marea Britanie etc.

Pornirea lui Trump impotriva Iranului nu este insa doar la comanda Israelului. Un Iran care face afaceri liber cu alte tari ale lumii, la ce resurse are, la ce populatie si unde e pus, poate rapid sa creasca economic imensi si sa proiecteze putere in jur, pe care putere deja o proiecteaza in Yemen, Siria, Irak etc. Trump spera sa le taie macaroana iranienilor pentru a-i tine in saracie si pentru a le taia din avantul pe care l-au luat in ultimul timp.

Incet-incet, ba chiar accelerat, o noua alianta anti-SUA se omogenizeaza si incepe sa sape la radacina dolarului. Rusia “vanzeaza” aliatii americani unul cate unul: a pescuit deja Turcia, tatoneaza cu Arabia Saudita (doar ce-a fost regele pe la ei si a semnat cateva contracte bomba) iar Iranul daca se stabilizeaza economic va fi capul de pod al Chinei in Orientul Mijlociu prin care va trece partea de nord a One Belt One Road, initiativa chinezeasca prin care se va construi infrastructura necesara transportulu rapid si ieftin al produselor chinezesit in Europa care va duce la un nou boom economic cand va fi gata si va fi tototada si strangul care va sugruma pentru totdeauna suprematia americana in toate tarile prin care va trece.

De acea Iranul este atat de important pentru americani, insa din pacate ce pot face ei sunt doar sa maraie si sa latre. Poate cel mai clar semnal al decaderii puterii americane este tocmai esecul loviturii de stat din Turcia prin care nu au fost in stare sa il dea jos pe Erdogan in ciuda unui suport masiv din partea acolitilor lui Gulen. Daca cu asa resurse nu poti face o treaba cum trebuie, ce sa mai zicem de alte misiuni si “proiecte” mult mai dificile.

In cele din urma, poate Trump va convinge generalii sa foloseasca bombele ca de aia le au si daca pierd suprematia, acele bombe oricum vor deveni irelevante. De unde ne putem astepta la o noua epoca de haos in Orientul Mijlociu si in proximitatea acestuia din care si noi facem parte.

Insuficieță mentală

Urgențele din Craiova arată ca după bombardamente. O ușă de termopan cu o gaură astupată cu un carton face intrarea într-o sală de așteptare – ai cărei pereți, tavan și podea par a nu mai fi fost reparați din mileniul trecut – să pară ca intrarea într-un birt de la sat. Cel mai comice mi se par scaunele care cu greu pot fi numite scaune: niște plastice care stau să cadă, prinse de doua țevi de metal care formează un fel de bancă. Poți să stai pe ele cu o singură condiție (de fapt două): să ai mai puțin de 70kg și să nu încerci să te lași pe spate. În plus, dacă prinzi loc în lateral, trebuie să te ferești cu capul să nu dai de peretele oblic vertical care e probabil scara de deasupra. La Urgențe Craiova, nici “aparținătorii” nu au voiă să aibă odihnă, nu doar bolnavii nefericiții sau sărmanii doctori care sunt oricum supraîncărcați și mult mai puțini decât ar fi nevoie.

La spitalul de Urgență din Craiova se fac renovări și construcții în continuu de când mă știu. Noul corp din fața spitalului care se zice că va găzdui un centru avansat de bypass este deja în construcție de atât de mult timp încât țiplele de la termpoane au început să se usuce și să se decojască de pe rame. Cine să le mai dea jos când sunt atâtea de făcut. Se lucrează intens, chiar și la Urgențe, s-a început o extindere (aparentă). Acum câțiva ani buni se lucra în partea cealaltă, unde era pe vremuri intrarea îi Policlinică.

Intrarea în spitalul 1 a fost mereu o problema. Intrarea inițială, concepută de arhitecți, cea majestuoasă și care ar fi normal să fie folosita ca intrară că așa e normal ca la o clădire să intri pe la intrare nu prin subsol, a fost confiscată de DSP care de asemenea a confiscat cele mai accesibile bioruri, adică parterul dinspre strada 1 Mai. Bolnavii (cei care nu vin prin urgențe) dar și vizitatorii, intră pe o alee lăturalnică, coboară în subsol, mai urcă apoi ditamai scară ca să ajungă la parter, de unde mai dau încă un ocol ca să acceseze scările principale, căci de lifturi nu mai are rost să discutăm.

Proasta rânduială, proasta administrare se vede după cum am spus de la ușa de la intrare. Spitalul denota nivelul unei societăți pentru că arată cât de capabili suntem și totodată cât de mult ne pasă. Poate cele exterioare sunt minore și sunt conștient că așa cum e, când voi ajunge eu la bătrânețe probabil nu voi mai avea parte de aceleași servicii. Se știe că pierdem sânge mai ales din domeniul medical, cei mai buni și cei mai cinstiți și muncitori doctori fug în afară. Rămân cei mai proști (nu neapărat), cei care nu au de ales (din varii motive) și cei care “se descurcă” și se adaptează la mediu acceptând și să lucreze în condiții mizere, și să lucreze fără dotări sau medicamente, etc.

Un alt amănunt interesant este că în Craiova mai există un spital de urgențe care însă nu prea are clienți. Spitalul Filantropia are și el câteva secții însă dacă nu are “de toate”, lumea nu știe de el și cam bate vântul pe-acolo. Cei 2-3 doctori de gardă și brancardierul stau și se uită la televizor toată noaptea în timp ce la Spitalul 1, abia au timp de o țigară.

Cam 75% din cei care vin la urgențe sunt țigani. Nu știu de ce. Ei se bat mai mult, mai ales la noi în Craiova. Se taie între ei, se bat între clanuri, stau la două aruncături de băț de spital. Cel mai periculos cartier din România este în vecinătatea imediată a spitalului. Evident că nu vin doar bătăuși. Azi a venit unul să facă dializă. Măsa cu fiesa vorbeau între ele. O vecină de sală, tot rromă o întreabă: da’ ce-are beiatu?” “Face dializă” răspunde măsa. De nouă ani vin cu el să facă. “Dializă? Da ce-i aia că io nu mi-am făcut niciodată”. Coana asta de întreabă venise mai demult, am găsit-o înfiptă în scaun încă de la start alături de o altă colegă și 3 ore nemișcată de pe el a fost. Eu nu puteam să stau mai mult de 5 minute pe scaunele alea, deși aveam și eu ceva șunci – nu ca ea. Nu știu care era oful ei că vorbeau țigănește între ele și n-am înțeles nimic. “Fă, ești femeie bătrână” îi răspunde mama băiatului cu dializa. Ai văzut rinichi la animale? E, așa e și la om, s-a uscat rinichii ca poama. Nu mai face de niciunele”. “Păi cum face atunci?” întreabă coana uimită de așa minunăție de boală. “Vine la aparate, de 3 ori pe săptămână”. “Suficiență renală îi zâce” completează a mică. “Suficiență mentală? Are și cu capu’?” aude strâmb și completează coana. “Nu fă, renală” clarifică mama.

Nu înțeleg de ce bolnavii cu dializă trebuie să vină la urgențe în ziua de astăzi în care până și cabinetele veterniare din Craiova arată deja ca alea din filmele americănești. În privat, în multe locuri, la noi deja la fel ca în vest. De rinichi, avem și în Craiova mai multe spitale private, sunt vreo 2 mari, dar bineînțeles că la stat e altfel. La stat toate sunt altfel, deși dăm bani mulți. Oamenii nu pot înțelege și nici nu realizează ce ar însemna un stat mai mic și ce ar însemna ca în locul impozitelor să plătim pentru toate câte se face statul că ne oferă gratuit și cât de mult s-ar dezvolta toate domeniile care sunt acum sufocate de grija neobosită a partidului și a tovarășilor conducători.

Nu doar banii și tunurile sunt însă problema. Mai e și problema oamenilor pe niveluri mai mici. Un geam la o ușă, un linoleu calumea pe jos, niște scaune normale pe care să chiar poți sta – cred că oricât de puțini ar fi banii, un administrator bun ar putea să rezolve. Ar fi de-ajuns ca spitalul 1 să facă o chetă pe Facebook și dacă oamenii ar vedea că s-ar face ceva, ar contribui.

Craiova este încă marginea României, care este marginea lumii. Am fost prin alte orașe și am văzut altfel, inclusiv prin spitale. Noi oltenii suntem altfel și ne place să rămânem așa.

Un tatae de pe lângă Corabia a ajuns la un spital de stat în București și copiii lui au rămas uimiți că nu au trebuit să dea și să cumpere nimic: nici medicamente, nici pansamente, nici măcar iaurt! Vestea că în spital la București îți dă nu doar medicamente, ci și iaurt dă deja înconjurul Olteniei. Din păcate, pentru urgențe, trebuie să ne mulțumim deocamdată și fără iaurt.

Elon Musk – profetul care strigă în pustie

Elon predicts that artificial intelligence will be the “most likely cause of WW3”

Elon Musk a făcut noi declarații legate de spaimele lui față de Inteligența Artificială. Spaime care nu sunt noi, Elon fiind fondatorul unei organizații care încearcă să controleze cumva dezvoltarea IA astfel încât roboții să nu cucerească omenirea (prea curând).

Că Elon Musk este un vizionar este puțin spus. Paypal, Tesla, Space-X sunt doar câteva dintre brandurile al căror tătic este. Este evident că Elon nu este doar un geek care a dat lovitura o dată sau de două ori sau nici măcar un business guru ca Steve Jobs care a îmbăcat cu spoială argintie o tehnologie deja existentă și a vîndut-o la supra-preț. Elon Musk este deja disruptor în mai multe domenii dintre care unul de mare interes pentru armata: rachetele spațiale. De unde putem deduce că Elon are acces ușor la guvernul SUA sau este oricum monitorizat, dacă nu este deja angajat al armatei SUA care este compania cu cei mai mulți bani și cu cea mai mare putere, putând dispune discreționar de orice resursă, de orice formă ar fi ea, mai ales pe teritoriul SUA.

“Guvernele nu trebuie să respecte legile normale. Ele vor obține IA dezvoltată de companii cu pistolul la tâmplă dacă ar fi cazul”. Dacă o astfel de declarație ar fi venit din partea unui neica-nimeni blogger pe teme IA sau chiar specialist în domeniu, nu ar fi fost nimic. Dar venind din partea lui Elon, lasă loc de multe înterbări. Declarația a venit ca un răspuns la un tweet: “Guvernele nu se pricep la IA, o corporație va construi o armată care va învinge”.

Avem deci câteva premize:

1) Elon Musk are acces la tehnologie de cel mai înalt nivel, mai ales în domeniul IA; având în vedere complexitatea unei mașini autonome și miza care se află în joc (dominația totală a segmentui auto dar nu numai), se înțelege că frontul de bătălie IA din domeniul auto este probabil depășit doar de cercetările militare.

2) Nu e far-stretch să presupunem că Tesla a avut ceva inovații în domeniu dintre care unele poate chiar au atras atentia DOD. Da, Google pare a fi în top, achiziția Boston Dynamics fiind un indiciu, dar și puterea financiară și capacitatea tehnologică extensivă a Google.

Nu de puține ori, marile salturi în orice domeniu le fac nu echipele cele mai finanțate cu resursele cele mai puternice, ci unele genii individuale cu viziune, motivație și … noroc. S-a întâmplat și cu Manhattan Project și cu Linux și cu Google (inițial) și chiar cu Windows-ul lui Gates.

Acum se pune întrebarea. Oare i-a scăpat păsărica lui Elon cu tweet-ul ala? Altfel, dacă Elon vorbește aiurea, nu e atent și doar face gargară ieftină, chiar nu realizează că bombele lui sunt totuși cam SF dacă nu cumva chiar au ceva acoperire?

In his latest frightening/entertaining (depending on one’s viewpoint) tweet storm, Elon predicts that artificial intelligence will be the “most likely cause of WW3” and that robots may actually initiate the outbreak of a global war if they decide that a “prepemptive strike is most probable path to victory.” (sursa)

Atrag atenția că a fi gică contra IA-ului nu e o modă și pentru Elon ar fi foarte ușor să stea în banca lui și să facă rachete spre Marte sau mașini electrice cool. Elon are însă copii, e familist convins și e preocupat de viitor. Nu e doar un vizionar, este și un tată și nu consuma marihuana și nici dependent de twitter. Cuvintele lui trebuie luate cu cea mai mare seriozitate, deși oricum resistence is futile, mai ales pentru noi omul de rând. Sau oare nu este?

Jordan Peterson

Biblia face inca furori in lumea moderna la cele mai inalte niveluri. Din departata Canada – fantasia multi-culturalismului si a politicii corecte – un profesor de psihologie cu un CV si o personalitate exploziva, face cursuri online despre Biblie dintr-o perspectiva psihologica dar si antropologica.

Pe langa aceste activitati “periculoase”, Peterson mai este “vinovat” deoarece nu accepta multitudinea de genuri si contesta stiintific teoria “identitatii”. Evident ca masurile de cenzurare din partea “mainstream”-ului, nu-l fac decat si mai popular.

Personal, nu aveam habar de el pana nu am aflat ca Goolag i-a blocat contul, ceea ce m-a facut curios. Inca il analizez, dar omul pare un geniu al argumentarii si al logicii. Discursul sau atrage inevitabil si provoaca. Consumati-l cat timp mai putem.

Singularitate înainte de Apocalipsă?

Singularitatea este considerată în general punctul în care inteligența artificială atinge sau depășește inteligența omului. Bineînțeles, asta nu se poate întâmpla decât după ce IA va dobândi conștiința de sine (sau cel puțin un fel de identitate). Bineînțeles, dacă vorbim de “un fel de” putem include multe, inclusiv o rețea neuronală care învață “să fie conștientă” prin imitație.

Pentru aceasta nu este nevoie de nicio mare invenție în IA sau de un mare pas înainte, ci așa cum recunoașterea imaginilor, a devenit posibila prin simpla creștere a puterii de calcul folosind teorii și algoritmi din anii 70-80 din domeniul rețelelor neuronale, tot așa nu excludem ca o dezvoltare a unei identității artificială poate fi realizată doar prin creșterea capacității de calcul sau măcare a capacițătii de seturi de învățare. Așa cum recunoașterea vocii sau a fețelor și nenumăratele noi aplicații nu sunt decât o un fel de rulare a programelor vechi pe calculatoare de putere mult mai mare care legate în rețea pot face chestii mult mai puternice și pasul către singularitate poate fi unul extrem de rapid și poate să vină peste noapte fără niciun semn.

Deși singularitatea este de departe cel mai hype topic cu privire la IA, să ne detașăm puțin și să încercăm să elaboram puțin spațiul riscurilor deoarece după părerea mea este mult mai probabil ca înainte de un război a la Robocop între oameni și IA vor fi multe alte probleme de rezolvat și este mult mai probabil ca riscurile existențiale să vină cu mult înainte de singularitate, aceasta nefiind altceva decât finalul fatal când toate celelalte hopuri au fost trecute.

Sunt însă câțiva care mai glumesc că singularitatea nu trebuie neapărat să ne fie fatală și că omul ar putea coexista cu alte tipuri de inteligență, că IA ne-ar trata ca pe niște animale de companie interesante de care ar avea grija cu delicatețe etc. Cât de naivi să fie să poate crede într-un astfel de scenariu: singura certitudine pe care o putem avea în cazul singularității este că omul va fi dominat fie de IA fie de un nou supra-om augmentat (să-i zicem așa).

IA a ajuns în prezent la recunoașterea imaginilor / formelor / patternurilor în seturile de date, învățare de procese și chiar învățare de jocuri în care spațiul rezultatelor nu este unul finit ci în cazul omului este folosită intuiția și experiența. Am dat în articolul trecut exemplul unui program de poker care i-a bătut pe jucătorii de nivel internațional la o variantă de poker extrem de puțin … matematică ci mai degrabă bazată pe teoria jocurilor. Poate însă, primul exemplu de IA care nu dă rezultate precise ci se bazează pe multe presupuneri extrase dintr-un set variat și neomogen de informații este motorul de căutare Google. Și toți știm că face o treabă extrem de bună. Google nu caută doar cuvinte cheie ci încearcă la textul introdus de noi să găsească o ontologie (domeniu, tip de căutare), să stabilească un context (locație, sezon, istoric, cookie-uri) și apoi să ghicească cât mai bine ce avem noi în cap când căutăm ceva, comparând cu alte căutari ale altor utilizatori.

Cel mai mare hop al IA actual este paradoxal tocmai modul în care învață omul. Oricât de interesante sunt rețelele neuronale și oricât de mult ar predinde unii cercetători că imită creierul uman, nu este nimic mai departe de adevăr decât a compara creierul omului cu o rețea neuronală sau cu orice alt tip de model. Profesorul Andrew Ng spunea sincer într-un curs introductiv în IA la Stanfod că nu știm cum gândește omul – zicea asta comentând temerile oamenilor cu privire la riscurile singularității.

Dar dacă modelarea creierului / gândirii par încă departe, se pare că cele mai mari progrese actuale s-au făcut nu imitând gândirea umană ci lăsând computerul să-și dezvolte singur modul de gândire. Și nu doar în cadrul rețelelor neuronale. Este uimitor ca programator să realizezi un program, să îl lași să se antreneze singur jucând program vs program, tu doar să îi dai câteva mici reguli și să îi spui la ce rezultat vrei să ajungi și programul să poată face asta singur, fără ca tu să ai habar cum funcționează și de ce a ales o variantă și nu alta.

Din acest motiv, lucrurile par deja cumva scăpate de sub control. În condițiile în care există mașini pe care le poți învăța cum să opereze într-un mediu (mai mult sau mai puțin complex), cum să învețe și ce trebuie să facă, trecerea de la rezultate infime cum ar fi recunoașterea fețelor până la schimbarea opiniei publice cu privire la un candidat politic, este doar chestiune de configurare a acelui program.

Sper că m-am făcut deja înțeles de ce pe măsură ce noile jucării de gândit realizate în anii recenți vor începe să fie puse la muncă, societatea umană va trece printr-un șoc extrem de puternic. Iar pierdea locurilor de muncă în fața roboților este deja o problema infimă comparativ cu altele care vedem că se prevăd la orizont.

Nu am amintit degeaba alegerile politice: exista o teorie că succesul lui Trump în alegeri se datorează unei companii de data mining care a analizat în amănunt trenduri și topicuri de interes în rândul electorilor lui Trump și folosind de aceste informații, cu ajutorul rușilor care ar fi plantat câte o știre două pe ici pe colo, targetat, în locurile recomandate de sistem, dar și folosind alte unelte de comunicare, au reușit să întoarcă foaia într-un număr util de circumscripții electorale garandând astfel victoria lui Trump.

Reactivitate vs proactivitate împotriva roboților ucigași

Elon Musk este convins ca inteligența artificială nu doar că va produce unde de șoc pe piața muncii, dar și că va ucide oameni pe stradă înainte să fie reglementată cum trebuie. O oarecare reglementare pe unele domenii există și se fac pași. Un exemplu ar fi mașinile autonome. Însă reglementarea acolo este împinsă de progresele făcute și de nevoia de a crea un cadru cât mai propice dezvoltării domeniului, considerat un pas înainte important.

Elon Musk mai consideră de asemenea că trebuie urgent adoptată o atitudine cât mai proactivă cu privire la dezvoltarea IA din cauza riscurilor. Ne aflăm într-un moment în care tehnologiile IA determină supraviețuirea unei companii. Toți fac asta și cine rămâne în urmă va fi eliminat, iar cine are cel mai mic avantaj poate să domine total un segment sau poate să capete poziții dominante uimitoare, de neconceput chiar în lumea de astăzi a mega-corporațiilor internaționale.

Să presupunem prin absurd că o companie inventează un robot care poate face orice sarcina este învățat, echivalentă capacității de percepție a mediului și de comunicare cu mediul unui copil de 5 ani, însă fără riscurile asociate în sensul docilității și a siguranței dar cu o memorie și putere de calcul sporită.

Un copil de 5 ani înțelege imens din lumea din jur, știe unde se află, recunoaște persoanele, înțelege unele proceduri, poate îndeplini multe sarcini independent cu puțină învățare.

Acest robot ar putea să se ocupe de sarcini cum ar fi curățenia în casă, diverse sarcini gospodărești, aranjarea produselor la rafturi în hypermarketuri, munca agricolă, etc. Lista de aplicabilitate ar fi nelimitată și cu sigurantă compania nu ar face față la producție mai ales dacă produsul nu va avea un preț prohibitiv.

Este îndeajuns să ne gândim la mașinile Tesla ca un prototip de robot (având în vedere autonomia) și să vedem cum cererea este cu mult mai mare peste capacitatea de producție, pentru a înțelege că acea companie va domina lumea total. Un astfel de robot, ar putea fi chiar baza de dezvoltare a unor fabrici de construcție de alți roboți și ar putea cu costuri minime să permită creșterea rapidă a capacității de producție – principala limitare în prezent a companiei lui Musk.

Principala dilemă care se pune în țările dezvoltate (căci la noi subiectul #1 e salariul minim și impozitele) este ce atitudine să se adopte cu privire la IA. O reglementare prea strictă ar inhiba dezvoltarea. Una prea laxă, ar putea de asemenea dăuna din mai multe motive. Primul ar fi riscurile pentru populație (de exemplu, dacă s-ar da drumul la mașini autonome înainte de vreme, daunele ar putea fi catastrofale și ar crea un curent împotriva extrem de puternic) și al doilea ar fi riscurile pe termen lung ca o luptă acerbă nereglementată între marile companii să ducă la dezvoltarea de tehnologii prea puternice care folosite malefic sau accidental ar putea produce catastrofe.

Asupra acestui din urmă punct atrage atenția și Musk. Să ne imaginăm că o companie care cercetează IA poate inventa un bot care poate comenta pe forumuri (sau rețele sociale) la un nivel extrem de avansat și cu capacități de argumentare puternice care nu doar că nu s-ar prezenta a fi bot, dar ar fi adaptabil la mediu, ar înțelege contextul, ar folosi meta-informații pentru a cunoaște publicul din acel mediu și ar putea fi un puternic formator de opinie. The Ultimate Propaganda Machine! Fără o reglementare corespunzătoare, internetul și rețelele sociale ar ajunge un mare câmp de bătălie între diverse centre de putere care ar putea manipula populația la un nivel inimaginabil. Fake news din ziua de astăzi sunt nimica toată pe lângă o lume virtuală în care boții te pot convinge că nu sunt boți. O astfel de unealtă ar putea produce războaie, crize sociale și aharhie. Mai e nevoie să continui cu alte exemple?

În final, vă las cu un reportaj despre un AI care a învățat poker și bate profesioniștii la cel mai complicat tip de poker.

Fake News la Digi24: baze extraterestre pe Lună

Calitatea presei mainstream românești lasă încă de dorit chiar și acolo unde banii nu sunt o problemă cum este cazul trustului RCS-RDS care câștigă pe seama imperiului de internet prin cablu construit pe fundația monopolului oferit de stat acestei companii în diverse zone ale țării unde încă de la început RDS nu a avut competiție ceea ce i-a facilitat creșterea spectaculoasă.

Dacă alte posturi TV au un specific și sunt construite pe modelul de tabloid, Digi 24 avea totuși o altă pretenție. Știri ca asta cu bazele extraterestre pe Lună nu ar părea ciudat pe site-ul RTV, B1 sau chiar pe Adevărul. Fuga după clikuri face ca majoritatea site-urilor de știri să conțină 50% pornografie, 25% groază și teroare , 20% breaking news, 4% modă și 1% știri. Grosul articolelor este constituit din traduceri și preluări, conținut original fiind aproape null sau în cel mai fericit caz preluat de la site-uri partenere din același rețea care însă probabil și ele fabrica contentul tot pe banda, pe bază de traduceri.

De ce nu pot exista baze extraterestre pe Lună?

Dacă negarea aselenizării americanilor pe  Luna este o teorie a conspirației clasică, recurentă și la care apelează orice outlet de “știri” când nu se întâmplă mai nimic și trebuie realizată norma de clickuri, bazele extraterestre pe Lună sunt o teorie a conspirației de 100 de ori mai tembelă și fără nicio tangență cu realitatea nici măcar la nivel conspirativ.

În primul rând, nu are nici un sens ca extratereștrii să aibă o bază ascunsă pe Lună. Ce să facă acolo? Să ne urmărească? De ce? Să ne fure tehnologia? Deci extratereștrii au descoperit călătoriile interstelare cu nave care probabil depășesc viteza luminii – altfel ar fi foarte greu – și stau să ne spioneze pe noi, ascunși?

Dacă totuși ar vrea să ne urmărească doar ca să se distreze, cum de i-au lăsat pe americani să-i deconspire? O misiune atât de periculoasă, călătorii de la sute de ani lumină, bază pe un satelit îndepărtat, plasată pe partea ascunsă, bine camuflată ca să nu poată fi descoperită și tu îi lași pe americani să se plimbe pe-acolo, nu ești în stare să faci un mic scrambling sau să lansezi o mică rachetă în spațiu care să îți asigure secretul de o importanță interstelară …

Un amănunt amuzant al gogoșii este acelă că tocmai NASA ascunde. Deci dacă avem un prim nivel al prostiei prin presupunerea că există extratereștrii – deocamdată știința serioasă nu doar că le neagă existența ci demonstrează infima posibilitate ca viața să existe (vezi cel putin Paradoxul Fermi, sau fine tuning – denumirea discretă pe care o dă știința ideii de Dumnezeu) – și dacă al doilea nivel ar fi că aceștia vor să rămână ne-descoperiți, prin urmare se ascund tocmai în zona ascunsă a lunii, din toată această schemă, prostia maximă este aceea că NASA vrea să țină ascuns. Existența unei baze extraterestre pe lună ar face probabil ca bugetul NASA să fie prioritar în SUA și să depășească bugetul armatei. SUA ar începe urgent dezvoltarea unei flote stelare care să fie gata să îi apere pe americani de extratereștri deoarece prima premiză este evident aceea că sunt ostili și chiar dacă nu sunt ostili, nu strică un dușman în plus care să dea de muncă complexului militar-indistrial care conduce SUA.

Știrea în sine este un exemplu de click-bait reușit având nenumărate ingrediente picante: extratereștri, bază pe lună, secret, NASA și chiar rușii. Senzaționalul fantasmagoric se vinde foarte bine și Youtube-ul este plin de prostii de orice natură. Faptul ca “editorii” Digi 24 tatonează cu modelul de tabloid este încă o dovadă că câinele se întoarce la vărsătura lui, chiar dacă are covrigi în coadă. Altfel zis, papagalii vorbitori (sau scriitori de data asta) preferă să imite înjurături nu să compună cântece ca alte păsărele. Căci a  crea până și o propoziție originală necesită efort intelectual de care papagalii de la Digi24 nu sunt în stare, după cum putem vedea și în cazul de față.

Uniunea Salvați Sodomia – sub semnul curcubeului

Nu am urmarit frecusurile din USR si nu aveam habar de ce se tot intampla intr-acest partid cu potential de tumoara canceroasa similara PCR-ului din anii interbelici.

Cu surpindere am alfat ca USR a renuntat la Nicu-Nicusor-Dan – faimosul personaj al unui clip viral pe Youtube – pe motiv ca USR prefera mai mult sa lupte pentru drepturile homosexualilor decat pentru pastrarea presedintelui, fondatorului si figurii celei mai cunoscute din partid.

Acest partid spun ca este precum o tumora pentru ca vine sa se hraneasca pe un organism social cu sistemul imunitar total distrus. Eu nu inteleg cum acest partid a ajuns la asemenea cote si cum pot sa existe atat de multi idioti folositori mai ales in randul intelighentiei romanesti care sa se inhaiteasca la un partid fara coloana, fara program si mai ales fara personalitati.

Sa zicem ca fara personalitati ar mai merge, avand in vedere dezastrul pe care il lasa in urma tovarasii la cateva decenii bune de la necaderea dracului rosu. Insa fara un program clar este de neinteles ca oamenii isi pun speranta si ofera un cec in alb unor profitori care nu au decat un singur merit: sunt anonimi si pretind ca vor binele tarii.

Este de inteles dezastrul din clasa politica si faptul ca in Romania nu mai exista sanse de construirea a unui stat indepentent si prosper. Cele doua deziderate au mai ramas importante oricum doar pentru o micro-minoritate a romanilor: multi si-ar vinde si pe mama pentru o marire de salariu si pentru un nivel de trai cat mai ridicat. Independenta statala, nationalismul altfel spus, pare pe cale de disparitie si devinde chiar bau-bau-ul prosperitatii si democratiei in mintea bolnava a unor creiere spalate cum ar fi presedintele Pro-Democratia care apare intr-un clip obsesiv reluat la Digi24 – principalul canal de spalare pe creier a populatiei de pe teritoriu romanesc in pregatirea razboiului cu rusii.

Poate pare conspiratie cand zic asta: Digi24 sa fie proiect american? Sa fie propaganda ieftina? Pai e complicat domn’le de-astea la noi, ca romanii sunt imuni la propaganda si ei oricum sunt cu NATO, deci de ce le-ar fi frica yankeilor ca nu cumva rusii sa prinda radacini pe meleguri mioritice si sa sadeasca in mintea romanului samburele indoieli in vesnicul parteneriat cu Imperiul? EI bine, nu e chiar asa de complicat, mai ales cand pe jumatate oricum multi romani sunt deja spalati pe creier si vad numai idealuri euro-atlantice in fata ochilor, repetand aceeasi poezie stricata: drepturile omului, drepturile minoritatilor, Putin e rau, democratia vine din UE, doar UE ne fereste de coruptie etc.

Rodul unor astfel de propagande obscure in care se pune egal intre democratie si sodomie si intre libertate si cedarea totala a suveranitatii fie la NATO fie la UE sunt si tinerii din USR care multi nici nu stiu in ce s-au bagat, ca sa nu mai zicem de cei care i-au votat. Tentatia unui ciolan frumos este indeajuns deja pentru multi ca sa intre in hora in care s-au bagat si sa adopte mantrele si pozitia corespunzatoare, convinsi fiind ca rasplata “alinierii” lor va veni destul de repede, fie la europene, fie la locale, fie – de ce nu, pentru cei mai rabdatori – la vitoarele alegeri.

Asa se intampla cand cuviosii ortodocsi dorm pe ei si fac pe apoliticii si echidistantii, sperand sa salveze tara mai mult cu rugaciunea (de-ar fi asa) decat cu actiunea. Am mai spus-o si o repet: singura sansa pentru salvarea Romaniei este nasterea unui partid in jurul unei cauze solide, la care adera cat mai multi, cu personalitati cunoscute deja angrenate si care sa aiba scopul principal o singura cauza: apararea traditiei romanesti. Daca aceasta vom reusi, prin simplul fapt ca ne vom regasi pe noi, vom putea sa sarim si toate celelalte hopuri. Coalitia pentru Familie este probabil singura sansa pentru nasterea unui nou partid care sa poata prinde coaja insa din pacate, frecusurile cu referendumul nu au fost inca indeajuns pentru a-i convinge pe toti cei implicati de necesitatea intrarii in politica si a folosirii oportunitatii actuale, care poate fi ultima sansa pentru tara noastra inainte fie de aruncarea in razboiul cu Rusia si sfarsierea totala, fie de dizolvarea in cel de-Al 4-lea Reich.

România – țara mini-vacanțelor

M-am mirat cand ministrul agriculturii dl Deaia a declarat ca oaia e o statuie vie si ca „Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”. Declaratia a aparut in contextul dezbaterii pornite cu ocazia cautarii unui nou simbol turistic pentru Romania, caci la fiecare remaniere avem parte de noi proiecte si strategii pe termen scurt, mediu si lung.

Mirarea mi-a venit deoarece e la mintea cocosului ca simbolul national al patriei noastre este micul. Intr-adevar transpunerea intr-un logo al acestui minunat simbol poate fi o provocare, dar cum ne-a dovedit Primaria Bucurestiului care a avut un succes rasunator cu relansarea logo-ului Capitalei – operatiune traditionala pentru fiecare nou primar ales – la care relansare a reusit sa dea nu doar un premiu ci chiar mai mult, cauzele acestei situatiuni fiind evident irelevante si le lasam pe seama cartitorilor, un logo de poate face daca stii sa managerezi cum trebuie un concurs.

Ce-i place mai mult romanului decat sa sarbatoreasca cu familia si cu prietenii. Ce sa sarbatoreasca? Orice. Si 1 Iunie. De ce nu? Si cum sarbatorim noi? Cu mici! Daca nu acum, atunci cand, ca daca nu e sarbatoare e de munca si noi romanii muncim cu seriozitate si cu ravna, cu greu reusind sa mai presaram catre un gratarel printre zilele in care muncim ca sclavii pentru corporatii si pentru patronii hapsani care ne asupresc si ne platesc in batjocura.

Nu stiu sa mai existe tari care sa ofere zi libera de Ziua Copilului prin lege la toata lumea (nici macar doar la parinti) si cu atat mai mult nu stiu tara care sa ofere bonus gratuit zile libere daca cumva sarbatorile oficiale “se leaga” cu alte zile libere, astfel incat cine vrea sa poata sa le lege si sa traga o mini-vacanta traditionala cu fiecare sarbatoare in parte: mini-vacanta de Craciun, mini-vacanta de Paste, mini-vacanta de 1 Decembrie, mini-vacanta de 1 Mai, 1 Iunie, Revelion etc.

Care sa fie ratiunea si cat de mare sa fie prostia legiutorilor si conducatorilor care considera ca tara noastra are deja un statut foarte bun, astfel incat oferirea de zile gratuite oamenilor muncii reprezinta ceva firesc, usor de facut si chiar absurd de omis. Ma refer deci la zilele gratuite “bonus” nu la sarbatorile legale.

Cu privire la sarbatorile legale, sunt tari care au mai multe ca noi. Fara sa caut, pot sa spun ca cel putin SUA, Japonia si Germania au probabil mai multe zile libere decat Romania. Am fi deci inclinati sa zicem: pai trebuie sa recuperam. Da, as zice, eu. Trebuie sa recuperam distanta astronomica intre aceste tari si Romania, de aceea ar fi ideal sa avem cat mai putine zile libere si sa muncim mai mult daca mai bine oricum nu putem.

Ajungem acum si la al doilea aspect: energia pe care ne-o tragem din zilele libere. Fie inainte, fie dupa aceste sarbatori nationale, indubitabil romanul are un deficit de ritm: inainte, in expectativa, e deja cu gandul la sarbatoare si face pregatiri. De Craciun, umbla dupa cadouri, cumpara brad, femeile fac prajituri etc. Toti discuta la munca de retete si despre ce cadouri vor sa primeasca si eficienta este evident scazuta. Dupa, povestea este chiar mai tragica: cum majoritatea petrecem fie la tara, fie plecam pe undeva, fie daca stam acasa bem cat cuprinde si ne imbuibam cu mici si gratare, mahmureala si oboseala acumulate in zilele libere ne trece cu greu. Nu este zi mai grea ca ziua dupa o mini-vacanta, mai ales daca reluarea activitatii se face lunea sau se face de toti o data. Caci mai exista unele exceptii …
Sa ajungem acum la situatia din lumea muncii reala, Romania muncitoare adevarata, formata din cei care duc in spate milioanele de bugetari si pensionari si care nu isi permit luxul sa isi ia libere doar cu o cafea data la dom Director sau nu-si permit sa lase munca pe seama colegilor care “preia ei” sarcinile, ca poate si seful oricum nu va veni chiar imediat dupa mini-vacanta. In Romania muncitoare zilele libere sunt o povara: si pentru patroni si pentru muncitori. In primul rand, patronii chiar daca vor sa munceasca, nu prea au cu cine: nu exista posibilitatea sa obligi oamenii sa vina la munca si daca totusi unii accepta, trebuie sa ii platesti dublu. In plus, chiar daca toti oamenii vin la munca si chiar daca ii platesti dublu, poti avea alte probleme daca cumva depinzi de posta, banci sau alte servicii ale statului.

Daca de exemplu, tu esti firma de constructii si faci mentenanta la aparatura in spital, chiar daca vrei sa muncesti, nu poti, deoarece sectia poate fi inchisa si doctorii in cabinetul carora este aparatura poate nu vin la munca si nu poti sa iti desfasori mentenanta. Daca, de exemplu fabrici masini si ai nevoie ca vama sa lucreze ca sa poti trimite un export musai intr-o zi libera, tzeapa. Costul dublu cu salariatii in zilele libere este insa indeajuns pentru a bloca din activitate majoritatea firmelor avand in vedere valoarea adaugata mica si adaosul minim specific lumii afacerilor in tara noastra capitalista, in ciuda acuzatiilor tovarasilor ca firmele din Romania au marje de profit mai mari ca cele din occident care se bat pe procente infime din cauza competitiei. Acesta este insa un alt aspect, pe care poate il vom dezbate alta data cu cifre.

Poate in topul frecatorilor de mangan insa, din randul bugetarilor, sunt parlamentarii. Daca ziua libera este vineri, parlamentarii vor inchide deja activitatea de marti – ca sa poata ajunge acasa, zic ei. Nu exista destrabalare mai mare si iresponsabilitate mai crunta decat in Parlament.

Sa ne intoarcem insa la bugetarii “de rand”. Chiar daca statul da liber unele zile – si de ce nu ar da, omul nu trebuie doar sa munceasca si doua zile pe saptamana sunt prea putine chiar daca Dumnezeu a lasat decat una, azi sunt alte vremuri decat pe vremea lui Adam – exista intr-adevar, pentru zilele “bonus” compensarea care se numeste “recuperare”. Altfel spus, intr-o sambata ulterioara zilelor libere oferite la pachet pentru alcatuirea unei mini-vacante in jurul sarbatorii legale, se cere oficial – si rareori se intampla real – ceea ce se numeste “recuperare”. Evident ca toti am fost elevi si toti stim cum se face recuperarea. Elev fiind, recuperari ignoram si chiar daca poate profesorii veneau la ore, in cel mai rau caz, faceam maxim o ora-doua dupa care plecam in masa spre fericirea profesorilor care neavand obiectul muncii plecau si ei. Nu stiu cum se practica la alte institutii si intreprinderi de stat “recuperarea” insa nu am vazut in viata mea un oficiu postal sau o administratie financiara deschise sambata.

Cel mai mare rau se face insa copiilor. De mici ei sunt invatati ca munca nu trebuie tratata cu seriozitate, ca unde e o zi libera, mai incape una-doua pe langa, ca “recuperarea” conteaza si nu prea, ca e indeajuns sa adoptam formele si ca fondul este irelevant. Asa s-a intamplat si cu copiii astia care au venit din Moldova de peste Prut la Casa Memoriala Ioan Creanga. Dar nu doar de peste Prut ci si din alte locuri de prin Romania in care profesorii lor nu au auzit inca ca 1 Iunie e sarbatoare nationala si mini-vacanta oficiala, prin urmare toata Romania e la gratar. Din fericire insa, dupa cum stim din experienta, acesti copii cand vor ajunge la spalat de vase si cules de capsuni in occident, fara nici o zi de weekend libera cand e de munca, isi vor aminti cu placere de mini-vacantele de cand erau ei copii, cat de dese erau ele, cat de indulgenti si toleranti erau profesorii si cat de frumoasa era viata de copil.

1 2 3 12