Banul bate bâza

  • min 10: măștile nu trebuie purtate de oamenii care merg la hypermarket; măștile sunt inventate ca să nu împrăștiem viruși nu ca să nu luăm noi virusul; există unele măști profesioniste, cum ar fi N95 care nu sunt însă destinate publicului larg; dacă avem comorbidități, mai bine stăm acasă nu să purtăm mască;
  • min 12: la comentariul reporterului cum că “statul român își face datoria, statul român provoacă isteria”, Dr. Craiu răspunde: “hi, hi, hi”;
  • min 13:12: există autorități de sănătate publică internațională care estimează că numărul de persoane care au de suferit direct ca sănătate este probabil mai mare decât al celor au infecție cu coronavirus și care au făcut o pneumonie severă; există un studiu chinezesc care spune că 80% dintre pacienți au făcut forme care seamănă cu o răceală obișnuită;
  • min 15: la informația reporterului că mortalitatea este crescută pentru persoanele în vârstă, dl Craiu clarifică: “dar același lucru face și gripa”;
  • etc, etc.

Din respect pt dl Craiu, (acum) nu (mai) comentez nimic.

Moartea unui artist reacționar

În vremea de început a comunismului una dintre clasele opozante erau burghezii. Moartea unui “dușman de clasă” era încă un prilej de propagandă folosit ca să consolideze ideologia bolșevică și ca să demoralizeze opoziția.

Dușmanii comunismului: soldații pro-monarhici, burghezimea și oamenii de afaceri, preoțimea și artiștii liber-gânditori

Într-un mod similar, în zilele noastre, noua dictatură a resetului se folosește de orice prilej pentru ostracizarea rezistenței. Așa se face că moartea actorului Bogdan Stanoevici este folosită încă o dată (ca și la în alte cazuri de morți “de Covid”) pentru a pune în evidență opoziția (reacțiunea) acestuia la opoziția medicală.

Viața omului, dacă avea copii, în ce piese sau filme a jucat, etc, este irelevantă. Viața omului nu mai este nici măcar un asterisc sau o notă de fundal. Știrea este că a murit covido-scepticul. Așa i-a trebuit, și lui, și la toți retrograzii! Să moară ca să trăim doar noi ăștia, care respectăm cu strictețe regulile!

Iată câteva titluri de articole pentru a exemplifica ce doresc să subliniez:

Enumerarea poate continua, în scurta mea căutare nu am găsit niciun articol în care să nu se arunce cu noroi pe crucea un om. Proverbul “despre morți numai de bine” a fost îngropat. Groparul acestuia definitiv, este din ce știu eu, Cristian Tudor Popescu care la moartea lui Maradona a pecetluit în presa mioritică această atitudine diabolică față de morți. “De ce să nu vorbim domle de rău la moartea unui om?” – a spus îndrăcitul. Vedem acum cum corul de draci din presa românească l-a ascultat și acum se lucrează fără nicio remușcare sau reținere, deoarece “clasa muncitoare” (moluștele fără coroană vertebrală și fără rețea neuronală care tremură de frica morții de o boală cu o rată de supraviețuire de 99.95%) este suficient de motivată încă să nu mai fie afectată emoțional de moartea unui om și să calce pe cadavre de covidioți jucând pe melodia fanfarei vacciniste.

Evident că a găsi câteva răspunsuri raționale și de a încerca să analizăm în ce măsură neîncrederea în existența virusului și ce față de ce anume protesta “actorul”. Nu mai contează însă argumentele raționale deoarece propaganda este angrenată în narativ, și este suficient să se arăte un deget și haita sare la lătrat și la sfârtecat cadavre. Deocamdată doar cadavre, căci încă mai trebuie lucrat puțin la spălat creier de om și înlocuit cu creier de maimuță pentru a porni adevărata lupta de clasă când covid-scepticii vor fi vânați de vii nu doar de oamenii în uniformă ci de orice “cetățean responsabil”.

Voi încerca totuși un răspuns pentru cei care sunt încă la limita de a cădea în capcana prozelitismului sanitar al companiilor producătoare de vaccinuri și al întregii cohorte a noului reset.

Cu ce schimbă rata de supraviețuire de 99.95% moartea unui om care nu a crezut în virus?

Este pandemia o Plandemie?

Inevitabil un fenomen istoric atât de important ca această pandemie, nu putea trece fără a fi înconjurat de mii și mii de teorii conspiraționiste, de la lansarea virusului de chinezi cu motivația de a vinde măști și produse medicale lumii întregi până la injectarea cu vaccinuri cu nanoboți care să fie controlați prin 5G.

Diavolul iubește haosul și este un oportunist, așteptând ca un leu, sau mai bine zis ca o hienă, orice nenorocire pentru a încerca să o facă și mai mare. Am fost martor în viața mea la nenumărate exemple, dar iată unul pe scurt. Copil fiind, am crescut într-un bloc dintr-un cartier muncitoresc construit de comuniști unde fuseseră îngrămădiți alături de locuitorii caselor demolate, țăranii momiți să lase CAP-ul și să vină să lucreze în minunatele fabrici și uzine ale Olteniei. În blocul nostru, exista un vecin cu probleme (de fapt mai mulți, dacă nu toți aveau probleme). Problemele erau legate de alcool și au mers până la punctul în care l-au dus spre nefericitul pas al sinuciderii. Acest vecin locuia la etajul 4. Varianta aleasă pentru sinucidere a fost să-și dea foc. Evenimentul a fost tragic deoarece sinucigașul nu a calculat prea bine procedura sinuciderii. Ne-am putea gândi că stând la etajul 4, aruncatul de la etaj poate i-a trecut prin cap. Însă, nu aceasta a fost varianta “câștigătoare” ci datul focului pe scara blocului. Sinuciderea a fost relativ calculată, de vreme ce sinucigașul a apucat să aducă benzină de la mașină, să se îmbrace într-un ciorap de femeie (pentru a putea arde bine) și să-și dea foc pe scara blocului (pentru a nu da foc la apartament/bloc). Din nefericire, ori că nu s -a gândit, ori că nu i-a păsat, dar sinucigașul nu s-a jenat de faptul că copilul lui era acasă, prin urmare și-a dat foc, pe scara între etajele 3 și 4 chiar în fața copilului care cred ca avea în jur de 10 ani. Dar unde vreau să ajung? La etajul 3, chiar ultimul apartament, locuia un alt alcoolic. Fost militar, dat afară din cauza alcoolului, se afla acasă. Auzind zgomotul, a ieșit și a încercat să stingă focul aruncând cu apă peste sinucigașul care își dăduse foc. Evident că apa mai mult a întețit focul, care nu avea nicio șansă să fie stins, având în vedere planul bine pus la punct – de către diavol (ciorap + benzina). Ca fapt divers, fiind acasă, am auzit zgomotul și am ieșit să văd ce se întâmplă. Cum locuiam la etajul 1, nu am văzut decât mâna sinucigașului arzând pe scara între etajele 3 și 4. Nu am avut curajul să urc la etaj, mai ales că ieșind părinții m-au băgat rapid înapoi în apartament. Casa scării mirosea a carne de om și de aceea o bună perioadă nu am mai pus gura pe carne. Alcoolicul de la etajul 3, ulterior, a aranjat diavolul astfel lucrurile ca să își dea și el foc. Cum s-a întâmplat? Cel de la etajul 3, fiind bețiv, își bătea părinții – ori asta știm că gonește îngerul păzitor și dă drept diavolului. Deși incidentul cu sinucigașul de la etajul 4 l-a cam speriat, după o scurta pauză de la băutură (sau cel puțin de la scandaluri/bătăi), s-a apucat din nou să bea. Beat fiind, într-o zi a spart geamul unui magazin (gheretă). Patronul magazinului l-a pus să plătească geamul ori altfel îl reclamă la poliție. Speriat fiind de prospectul pușcăriei, și-a dat și el foc, la fel cum văzuse la cel pe care cu câteva luni înainte încercase să îl salveze. Cel puțin aceasta a fost povestea care a ajuns la noi, cum că teama de pușcărie l-a îndemnat la sinucidere. Iată deci cum diavolul s-a folosit de acest lanț de evenimente ca să ducă la iad 2 suflete. Cele 2 sinucideri, la niciun an una după alta, ne-au dus blocul în reflectorul televiziunilor care cu greu s-au abținut să nu ne eticheteze blocul sinucigașilor din Craiova. Culmea este că aveam un alcoolic care își bătea nevasta și la etajul 2, dar acesta nu s-a sinucis (din fericire). Cel de la etajul 1 era însă foarte vesel și la beție asculta muzică.

Dar când spun că diavolul încearcă să învârte lucrurile așa cum vrea el, la ce mă refer? Mă refer că deși omul este o făptură căzută și are suficientă capacitate de autodistrugere și fără ajutorul forțelor întunericului, când oamenii îl alungă pe Dumnezeu din viața lor și din comunitatea în care trăiesc, diavolul pune gaz pe foc și încearcă ca fiecare tragedie să o facă cât mai mult rău. Altfel spus, diavolul optimizează efectul devastator al oricărui accident datorat omului sau statutului de natură căzută al universului în care trăim. Pune umărul la orice lucru rău, măcar prin amplificarea fricii și confuziei dacă alte daune nu poate face.

Sunt deci câteva planuri de disecare a fiabilității teoriei plandemice pe care le voi elabora în continuare

  1. Natura artificială / naturală a virusului

Faptul că oamenii pot deja produce un virus este bine știut. Pablos Holman, un futurist extrem de speriat de viitoarele pandemii, argumentează. Ceața la sursă și minciuna regimului comunist aduc argumente și pro și contra. Pe de o parte, putem zice: coincidență că la câțiva kilometri de piața unde a fost depistat virusul exista un centru secret de cercetare al coronavirusurilor. Sau: coincidență că un grup de cercetători americani care au vizitat centrul chinezesc au tras semnale cu privire la riscurile acelui laborator. Sau: e normal ca chinezii să nu permită investigarea OMS deoarece așa sunt comuniștii: temători și secretoși. Sau: e normal ca acea genă ciudată din ADN-ul virusului, care îi conferă proprietățile de transmisibilitate și la om, să apară doar la coronavirusul de la om, pe când la tulpinile de la animal (pangolin și/sau liliac) ale presupusului virus, acestea să lipsească [interesant].

Dincolo de argumente pro și contra, să trecem însă la evaluarea situației și să încercăm să răspundem întrebării cheie în orice investigații dificile și cu răspuns în balanță: cui bono? Cui îi folosește această pandemie? Și să nu-mi ziceți – producătorilor de vaccin! Mai avem să vedem asta, deoarece deocamdată la vaccin deocamdată nu știu dacă s-a amortizat investiția. Evident că viitorul palpabil este unul al vaccinării continue periodice și obligatorii, ceea ce ar umple de bani producătorii de vaccin. Însă, nu știu dacă există comparație între profiturile producătorilor de vaccin (calculate cu 7-8 cifre) și cele ale bancherilor care cu ocazia pandemiei au rulat trilioane de bani. Căderea economică – și orice criză în general – dă pretext, recent, băncilor centrale să tipărească bani. Iar acești bani nu ajung la neicanimeni de jos, ci fac mai bogați pe cei deja bogați. Din aprilie până în iulie (în doar 3 luni) averea celor mai bogați oameni ai lumii a crescut cu 25% (sursa). Cifrele sunt însă incapabile să prezinte niște realități: în timp ce orașele de corturi apar ca ciupercile în marile metropole americane și chiar în suburbii, veniturile “investitorilor” conectați la conducta Fed-ului american în proximitatea sursei, cresc exponențial în urma speculei, bulelor artificiale (vezi Bitcoin) și de ce nu – a “resetării” modului în care trăim.

Știm că ne gândim că sunt industrii care au de suferit, cum ar fi Horeca, sau cum ar fi industria evenimentelor, însă realitatea este că China nu mai face față cererii de produse din lume și există un deficit de containere care să transporte produsele chinezești în lume (o sursa și alta). Este adevărat că shortage-ul actual poate fi cauzat de lipsa investițiilor și a mentenanței din perioada de început a pandemiei când s-au produs acele șocuri pe lanțurile de producție și când caratina a tăiat consumul sau mai bine zis consumul s-a mutat pe online. Dar dacă ne uităm la imaginea globală a exporturilor chinezești, putem vedea cifre spectaculoase: ~30% creștere an-la-an a exporturilor pe luna Decembrie (sursa). Deci economia nu este în niciun caz moartă, ci moarte sunt doar serviciile, acea felie din economie care includea micii antreprenori, clasa de mijloc, micile afaceri, etc. Marile afaceri nu au de suferit, deoarece oricum băncile oferă credite nelimitate acestora, pentru “a ajuta economia” chiar atunci când nu mai există solvabilitate (intrăm deci în comunism). Tehnic termenul este numit creditare rezilientă și ar avea ca filosofie menținerea deschisă a afacerilor (mari) pentru ca oamenii să aibă un loc de muncă (deocamdată) chiar dacă firmele respective nu mai au nicio șansă să plătească creditele și să devină solvabile. Dar acest “medicament minune” numit credit de reziliență este de fapt doar osul de pește aruncat de băncile centrale către indigenii de la marginea societății, în locul unei undițe cu care aceștia să poată munci și să se poată hrăni (interesant). Dacă creditarea irațională (exuberantă) se adresează la nivel global săracilor, în țările din vest, targetul ar fi cetățenii de rând, care rămași pe drumuri și fără venituri, trebuiesc mituiți cumva pentru a nu transforma întreaga societate într-un haos dezorganizat. Căci după cum am văzut recent, haosul trebuie să fie bine organizat, pentru a sluji scopurilor ingineriei sociale care ce urmărește?

Păi oamenii ne cam spun cu gura lor: reducerea populației! Trebuie doar să ascultăm cu atenție … (Corbert spune câte ceva dar nu știu în care video este acea înregistrare cu bancherii centrali în timpul conferinței Zoom în care ziceau “ce bine ar fi să avem o monedă globală care să ne permită să știm fiecare ban de unde vine, unde se duce, ce s-a cumpărat cu el și când”).

Viziunea inginerilor sociali ar fi că omenirea e prea populată și că lucrurile nu pot continua așa. Vestul a reușit să reducă natalitatea. Cu excepția șocului demografic negativ și cu excepția unor țări care au probleme din cauză că produc prea mult (cum ar fi Germania) în rest, totul e în ordine: rata natalității este negativă. Ce să facem însă cu acele țări (și etnii/religii) care încurajază nașterea de copii și au o rată a natalității prea mare, care ne va duce la supra populare (și mai mare)? Păi … vedem că acest virus lovește cel mai puternic în cei săraci și în cei care au un sistem imunitar slab din cauza lipsei hranei, din cauza lipsei unui sistem medical cât de cât, din cauza oboselii și a stresului etc. Nu vă lăsați înșelați de cifrele oficiale. În India sau Africa nici nu pot să măsoare câte cazuri au sau câți morți au. Adevăratele cifre, le vom vedea doar peste câțiva ani, după viitoarele recensământuri (dacă nu vine altă pandemie până atunci). Deci vedem cum Covidul lovește în cei bătrâni, în cei bolnavi și în cei cu pielea întunecată care nu au vitamina D suficientă (sursa). Mortalitatea este evident legată și de accesul la servicii medicale. Dar per global, nu suntem în eroare prea mare dacă subliniem că cei mai loviți sunt săracii, cei care trăiesc în mari aglomerări și nu pot munci de acasă, negrii (pielea întunecată), bătrânii și bolnavii. Cine sunt cei mai feriți? Albii, cei bogați care călătoresc cu mașini (și avioane) proprii nu cu autobuzele sau metroul, slugile bogaților care au posibilitatea să muncească de acasă (it, office, juridic etc) și copiii care sunt feriți cam 100% de acest virus. Sunt toate aceste atribute ale virusului o coincidență fericită? Adică sincronicitatea dintre aceste atribute și potențialul (imaginar să îi zicem) plan de “restructurare” socială a lumii, ținând cont de problemele demografice actuale – este aceasta o pură coincidență? Poate fi, căci cine caută (patternuri) găsește. Dar dacă mă înșel, vom vedea o inversare completă a situației când toți săracii vor beneficia de vaccin și toate țările sărace vor recupera deficitul din lupta cu boala datorat sărăciei, lipsei unui sistem medical, lipsei de medicamente și toate câte am zis mai sus. Acum, că avem vaccinul, statele bogate – care ar fi în scenariul nostru principalii beneficiari – și dintre aceste state, mai ales cei mai bogați oameni, se vor arunca acum cu donații de vaccin pentru țările sărace unde se află populație de culoare, expusă virusului, cu indice natal foarte mare și cu o demografie vibrantă. Îl vedem acum pe Bill Gates punându-și miliardele la bătaie ca să ofere vaccinare acestor oameni?

2. Controlul / dictatura medicală (pe fundament narativ sanitar)

Care ar fi piedica ipotetică a unui stat global totalitar, tehnocrat, condus de o mână de nebuni care să facă ce vor cu gloatele de oameni? Logistica! E greu de făcut un stat global, e greu de controlat oamenii, de dat legi care să se propage în toate țările, de dat ordine de care să asculte toate meridianele și paralelele. Și iată totuși că masca s-a cam băgat pe gât de la polul nord până pe marte. Dacă mâine o să plece omul pe Marte, cu siguranță în bazele marțiene vor trebui să poarte masca! Urmează apoi vaccinul, care inițial era punctual și care pe zi ce trece devine permanent. Și vaccinul este global, singura problemă deocamdată fiind producția. Dar pe măsură ce mai multe vaccinuri vor apărea, se va rezolva și asta. Dar ce zic eu! Rușii și chinezii deja au vaccinul pentru săraci, și l-au făcut deja, deși nu prea știm cifre și oricum nu putem pune nicio bază pe ele. Vaccinul este un alt fenomen global. Ce mai avem, după vaccin? După vaccin, mai avem vaccinarea periodică, vaccinarea obligatorie și inevitabil pașaportul de vaccin care trebuie să fie ca un fel de act de identitate care să înregistreze ce vaccin a fost făcut și când, pentru a acoperi toate tulpinile. Un act de identitate global este greu de băgat pe gât la nivel global, când nu avem de-a face cu ditamai pandemie perpetuă și cu vaccinuri multiple care trebuie făcute obligatoriu pentru că altfel murim toți de o boală cu rata de supraviețuire de 99.95%. Mai ales în SUA e problema cu actul de identitate deoarece americanilor le e frică de 666 și nu au buletin. Ce au ei, este permisul de conducere (care îl au) și Social Security Number (care însă nu este buletin!)

Dar cum se poate păstra gestiunea la aceste vaccinuri dacă vrem să continuăm viața “ca înainte”? Înainte, pașaportul era suficient pentru identificarea persoanei, însă acum trebuie ca pe lângă identificare, dacă vrem să mai călătorim, să avem un act din care să reiese și ce vaccinuri avem la activ, pentru ca țările unde ne ducem să știe la ce tulpini suntem protejați și să nu ne vaccineze decât cu vaccinurile pentru tulpinile pentru care nu am fost deja vaccinați. Astfel, când ne vom întoarce în țară la noi, autoritățile de la noi vor știi că noi am fost deja vaccinați cu prima doză de la vaccinul pentru tulpina 35 și ne vor face doar dozele 2 și 3. Toate aceste minunate lucruri ni se vor întâmpla deoarece se va introduce acest pașaport de vaccinuri, o carte de identitate și de logare a vaccinării care va fi gestionată de organizații supra-statale care vor face sharing al datelor cu toate țările pentru o mai bună coordonare. Și toată lumea va fi fericită, ca înainte …

3. Resetul financiar

Aici nu vreau să discut nimic deoarece este prea mult. Cert este că pandemia a creat pretextul pentru creșterea infinită a deficitelor și ne-a cam trecut într-o epocă în care nu mai contează realitățile economice în sensul că nu neapărat cine muncește face și bani. În acest joc, sunt însă mulți nemulțumiți deoarece nu toți (la nivel statal) au parte de același cașcaval, nici cantitativ, nici calitativ. Prin urmare, va fi o nouă împărțeală, pentru a-i împăca pe toți. Se vorbește de un nou Bretton Woods când cei care au câștigat războiul au dictat pierzătorilor ce și cum. Astăzi însă, războiul nu este terminat, de aceea există tergiversări. Lupta încă se duce și probabil SUA mai poate rezista un an, deși la cât de senil e Biden, ar fi mare minune. China vine puternic din urmă și vrea drepturi. Când va fi noul Bretton Woods, nu știm. Nu știm nici dacă noi românii ne vom afla de partea câștigătoare sau vom pica de fraieri ca mai tot timpul în istorie.

* * *

În scenariul plandemiei, marea dilemă ar fi de care parte a faliei este planificatorul? Căci dacă nu este de o parte sau de alta, înseamnă că planul are nu scopul de a consolida o parte (China) sau alta (SUA + Europa) ci bătaia planului ar fi un stat global, o preluare a controlului total și o refacere epocală a reliefului societății contemporane, atât prin număr, cât mai ales prin mecanismele de control, reformatare mentală și constrângere economică. Am uitat la capitolul despre pașaport să menționez: fără pașaport de vaccin nu doar că nu vom putea merge în țări străine, dar nu vom putea lucra, nu vom putea nici vinde, nici cumpăra …

În concluzie este imposibil să deducem dacă este pandemie sau plandemie. Lucrurile sunt mereu întortocheate și pandemia poate să se transforme în plandemie, dacă nu s-a transformat deja. Haosul, tulburarea, frica, suferința, răutatea între oameni dar mai ales lipsa unui minim bun simț (rata mortalității Covid este oficial de 2-3 ori mai mare ca rata mortalității gripei sezoniere) sunt indiciile băgării cozii lui aghiuță. Lumea pare condusă de nebuni și adevărații viruși sunt frica și aroganța care se propagă mai ales pe unde electromagnetice și care pregătesc lumea pentru un viitor extrem de riscant. Ce cred eu este însă că adevărul este mai puțin important – misiune imposibilă oricum – ci este mai bine să ne pregătim din timp pentru cel mai negru scenariu.

Dacă pandemia nu e plandemie, cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să facem covid (cei care nu am făcut) și să tragem de boală. Evident că poate mai suferim niscavai ostracizare socială sau trebuie să ne schimbăm jobul dacă avem un șef idiot care ne obligă să ne vaccinăm. Mai greu pentru doctori și profesori, dar nu se știe care scânteie poate declanșa explozia. De aceea zic: rușine acelor profesori care fâcându-se liste publice sharate pe google drive sau pasate pe emailuri, cu cine se vaccinează și cine nu, nu au dat în judecată directorii sau inspectorii care nu respectă legea. Opțiunea pentru vaccin este în esență o decizie medicală, deci trebuie să fie secretă. Mai ales în contextul actual de stres, incertitudine și propagandă, a obliga oamenii să-și facă opțiunea publică este clar ilegal. Dacă măcar unul s-ar ataca și ar cere dreptate în justiție, nu știm efectul acestei scântei.

Rezistența personală la evenimente se întrepătrunde cumva inevitabil și cu rezistența socială, adică chiar dacă ne interesează doar supraviețuirea personală, e posibil ca în această zbatere să fim nevoiți să ne asociem. Spun asta deoarece cred că rezistența în grup nu mai are nicio șansă. Această situație, faptul că nu mai putem doar să ne vedem de ale noastre ci trebuie să ne implicăm în focul din sat pentru că poate arde și casa noastră, nu denotă decât alunecarea societății în care trăim către un regim totalitar în care omul nu va fi lăsat în pace să trăiască liber și să-și vadă de ale lui, ci va fi tracasat de sistem periodic cu probleme din ce în ce mai fantasmagorice. De la “normele de igienă” până la datul afară de la serviciu și lupta de clasă (acum diviziunea fiind pe pro sau contra vaccin, deci clasa e mai mult o categorie culturală) nu sunt decât două trei legi ale unui partid neobolșevic care poate profita oricând de situație și poate schimba cursul istoriei.

Dacă pandemia este plandemie, rezistența este însă doar un exercițiu, o încălzire pentru lupta ce va urma.

Adevăr și Minciună despre vaccinare

“Vaccinarea este sigură” este mantra campaniei de vaccinare din România (dar nu numai). Dacă vaccinarea este sigură, de ce companiile de vaccinare au fost scutite de orice daune pe care le-au putea suferi de pe seama oricăror efecte secundare (dar nu doar secundare) ale vaccinului?

Nicăieri nu veți auzi în presa românească – deoarece ar fi afectat consensul din gama de produse ale fabricii de consens (dintre care “Vaccinarea este sigură” este unul dintre produse) – cum că producătorii de vaccinuri au fost scutiți de plata daunelor în cazul unor procese. Nu e treaba mea să fac o trecere în revistă a situației, iată doar ce am găsit despre AstraZenec, legat de asumarea daunelor, la o simplă căutare:

With 25 companies testing their vaccine candidates on humans and getting ready to immunise hundred millions of people once the products are shown to work, the question of who pays for any claims for damages in case of side effects has been a tricky point in supply negotiations.

Sursa: Reuters

Deci încă de la începutul cercetării, producătorii s-au organizat într-un fel de sindicat și au negociat cu guvernele: ori ne scutiți de responsabilitate, ori nu pupați vaccin. Acest “model” de afacere era deja aplicat în SUA unde datorită sistemului legal puternic și democratic, s-a întâmplat în mai multe cazuri ca victimele vaccinurilor să câștige procese intentate producătorilor de vaccinuri. Ori, marile companii cu putere de monopol se adaptează rapid și nu acceptă să își asume responsabilitatea, mai ales când există minunatul mecanism “democratic” numit lobby. De la SUA s-a exins – vedem acum – această anomalie, în întreaga lume, cu ocazia vaccinului anti-Covid.

Dar ce înseamnă această exceptare? Teoretic, dacă oamenii o să înceapă să moară pe capete din vaccin – să luam acest caz extrem – producătorii nu pot fi dați în judecată. Teoretic, dacă în loc de instrucțiunile genetice pentru producerea acelei proteine similare virusului sunt înlocuite de un cercetător nebun care în schimb bagă cod ca să ne crească încă o ureche, producătorul de vaccin nu pățește nimic. Nici dacă după vaccin 99% tot facem Covid, la fel. Poate că în acordul cu guvernele, lucrurile nu arată chiar așa de nasol și unele responsabilități sunt asumate, dar asta e doar un fake assumption, deoarece nu vom vedea prea curand contractele între guverne și producători.

De ce nu se menționează acest mic dar semnificativ adevăr în “campania de informare”? Deoarece, cu siguranță pentru mulți pute de la o poștă că vaccinul nu este atât de sigur cum încearcă ei să ni-l bage pe gât. Și nu doar acesta de la noi, ci orice vaccin. De ce dacă luăm niște medicamente de ficat, compania își asumă riscurile că nu sunt daune “colaterale” și dacă se întâmplă ceva nasol, pacientul (pacienții) pot da în judecată spitalul sau compania producătoare, pe când cu vaccinul este … altcumva. În SUA există class-action – procese în care se asociază mai mulți păgubiți (persoane, pacienți în cazul nostru) împotriva unui producător de medicamente. Evident că un singur acuzator – care poate fi un fake case (ca să îi zicem folosind materialul fabricii de consens) – nu are șanse mari. Când însă sute de oameni acuză probleme cu același medicament, în sistemul juridic american care nu este corupt (în totalitate) există șansa să câștige. Iată un exemplu tot de la Reuters care include Pfizer: Pfizer in $486 million settlement of Celebrex, Bextra litigation.

Există deci această exceptare a companiilor de la plata unor daune în cazul vaccinului. Motivul subînțeles – deoarece nimeni nu-l explică – ar fi că, vezi-Doamne, dacă toți nebunii ar începe să ceară daune, compania ar fi blocată și nu ar mai putea să producă vaccinul la calitatea și cantitatea dorită. Adică, dacă un producător ar vrea să dezvolte un vaccin sigur, poate ar avea nevoie de mai mult timp ca să testeze efectele secundare sau primare ale vaccinului, pe când, dacă statul dă lege că producătorul nu e responsabil pentru calitatea și daunele posibile ale vaccinului, atunci producătorul își poate asuma riscul. Motivul – subînțeles, deoarece nu ni-l explică nimeni – ar fi că situația este atât de nasoală încât puțin (sau mult) risc este tolerabil.

“Suntem în război” ni se spune toată ziua de către portavocile fabricii de consens – deși ne luptăm cu o boală cu o rată de supraviețuire de aproximativ 99.95%. Deci dacă suntem în război, să nu ne văietăm de daunele … colaterale, adică eventualii morți sau bolnavi cauzați de vaccin. Prin urmare, ar fi îndreptățită – în ochii politicienilor decidenți – această eliminare a responsabilității producătorilor, deoarece per total, binele e mai mare decât răul.

Problema este că acest bine trebuie demonstrat, nu știm dinainte. Ori nouă ni se spune dinainte că totul e perfect. Dar dacă totul e perfect, de ce producătorii nu acceptă responsabilitatea legală pentru marfa pe care o vând? Ce să mai zicem de situția penibilă în care în unele țări bananiere (cum este Românika) vaccinul este adus de curier și uneori unele colete se mai pierd prin depozitele acestuia. Pentru cei care au ratat bâlbâiala (din seria zilnică), le reamintesc: inițial a fost o știre pe 6 ianuarie că s-a pierdut un lot de vaccinuri. Ulterior, de la știri [sursa de căutat] am aflat că lotul (cutia de pizza?) s-a găsit în depozitul curierului DHL. Noroc că nu s-a stricat / pierdut și noroc că curierii nu l-au făcut praf (cum se întâmplă uneori). Eu unul am încredere în DHL și cred că au camere video să monitorizeze tot ce se întâmplă și să se asigure că rușii nu au schimbat câteva vaccinuri cu ce otrăvuri de-alea fantastice au ei pentru a decredibiliza campania de vaccinare din România.

Una peste alta, e posibil să vorbesc prostii și în România companiile producătoare de vaccin să fie eligibile răspunderii penale în caz de chixuri. Faza e că nu avem cum să știm deoarece – nu-i așa? – vaccinul este sigur și orice negare este doar teoria conspirației, marțieni și alte de-astea …

Vaccin și pizza

Spitalul Județean de Urgență Slobozia a luat notă de imaginile apărute în presă în care dozele de vaccin împotriva COVID-19 sunt ambalate în cutii de pizza. Dorim să menționăm că spitalul se delimitează ferm de modul de ambalare, fiind doar un beneficiar, logistica și transportul fiind asigurate de terțe instituții. Vaccinurile au fost livrate în respectivele cutii, la rândul lor aflându-se în cutii frigorifice profesionale. Vaccinurile au fost trimise în acest mod de la București, fiind date în primire, astfel, la Spitalul Slobozia. Instituția noastră nu a fost în niciun mod implicată în logistica transferului.

Sursa: independentonline.ro

Bâlbâielile din distrubirea vaccinului în ciuda soldățelului gospodar și disciplinat pus la bătaie în fruntea fanfarei medico-militare nu ar trebui să ne mire prea mult deoarece … “trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” cum spune un proverb contemporan.

Pentru cei care au trecut ceva ani prin ei pe aceste meleguri – și eu sunt unul dintre acești fraieri – se găsesc puține lucruri care să ne mai stârnească intrigarea. Cu toate acestea când am văzut poza cu vaccinurile în cutii de pizza am râs ca prostul de unul singur câteva minute. Nu mă puteam abține. Recunosc că a trăi în România este uneori revigorant. Aceasă imagine m-a amuzat aproape la fel ca Hora Coronavirusului trasă de doctorii și asistenții craioveni la vindecarea primului covidos și cu siguranță mai mult ca gafa cu scăparea din targă a primului pacient de Covid.

Nu neg că poate tehnic, transportul în cutii de pizza este unul justificabil, dar de ce nu s-a comunicat asta în campania de vaccinare pentru a nu stârni râsul oamenilor și a afecta încrederea în vaccin? Cum să mai ai încredere în vaccinul minune dacă îl vezi că vine la spital în cutii de pizza?

Pare că periodic Dumnezeu ia mințile românilor care se află în lupta cu Covidul sau poate că, la cât de pricepuți suntem noi românii în suceli, inevitabil periodic apar la suprafața aspecte kafkiene ale unei realități tragice care ne înconjoară cu o oarecare conotație umoristică pentru a ne ajuta să trecem mai ușor prin rahat. Fără aceste mici momente, pote eu – cel puțin – aș fi mult mai trist auzind de bolnavi bătrâni de Covid tratați cu josnicie, plimbați din spital în spital, trimiși acasă fără tratament și recomandări și care în cele din urmă mor. Fără aceste evenimente, m-aș mira cum de la un spital Covid din Craiova, pe secția de ATI, rata de supraviețuire este sub 10% deși la nivelul țării (ca să nu mai zic în țări … ca afară) situația e inversată. Dar poate cel mai șocant la urechile mele sunt cazurile de angajați din sistemul sanitar, unii chiar din prima linie, care ajunși bolnavi de Covid, s-au tratat mai prost decât dacă ar fi căutat pe Google niște informații. Nu dau amănunte, pentru că e vorba de rude/prieteni și nu vreau să mi-i pun în cap. Cert este că – așa cum am mai spus în articolele anterioare – cu adevărat, cel puțin în România, “blestemat este cel care își pune nădejdea în om” (Ieremia 17, 5). Nu zic că nu există profesioniși și oameni serioși în sistemul medical românesc, doar zic că aceștia sunt o minoritate. Oamenii de calitate, cei mai buni, au plecat afară, au fugit goniți fiind de … romanian way of life.

Să ne întoarcem însă la pizza. După cum știm, Pfizer a atras acum 1-2 zile atenția că amânarea administrării celei de-a doua doze, poate face inutil vaccinul. Nimeni în presă nu a subliniat ELEFANTUL DIN CAMERĂ.

Pe de o parte, autoritățile ne asigură că vaccinul este sigur, vaccinul este probat, este testat, are toate aprobările, are toate zorzoanele științifice necesare, este state-of-the-art, warp-speed, new-age, health-reset, game-changer. Există ditamai campanii de marketing prin care guvernele încearcă peste tot să convingă prostimea că vaccinul funcționează, a fost dezvoltat de cele mai luminate minți și aprobat de cele mai deștepte DSP-uri din lume, alea europene și chiar americane.

Pe de altă parte, statele nu sunt în stare să urmeze o procedură de administrare banală care presupune organizarea a două injectări, dintre care a doua să fie la o perioadă conformă prospectului. Pare un lucru banal – azi faci vaccinul, te programăm peste 1 lună la doza următoare. Există unele cazuri unde amânarea este motivată de vaccinarea cu prima doză a unui număr cât mai mare de cetățeni care să beneficieze de vaccin. Dar dacă producătorul așa a scris pe prospect și așa a testat eficacitatea vaccinului, de ce decid guvernele altfel, de ce ia decizi aiurea? Cine a dezvoltat și cine a făcut testele? Cum de se poate schimba un amănunt atât de important cum este schema de vaccinare peste noapte și cum de această decizie este luată de state în pofida recomandărilor chiar ale celui care a dezvoltat și a produs vaccinul? Care să fie explicația? Vă spun eu: marketingul! Campania de marketing a pompat în acest vaccin atât de mult încât l-a umflat peste măsură încât guvernele sunt tentate să facă vaccinul la cât mai mulți oameni, doar pentru a câștiga capital politic, chiar cu riscurile pierderii beneficiilor din prima doză pentru cei care l-au făcut. Calculele sunt bine făcute: cost-beneficiu, amânarea dă mai bine: mai mulți oameni se vor calma că au făcut vaccinul și sunt ok și vor vota politicienii, pe când efectele reale negative ale abaterii de la prospectul vaccinului, vor fi irelevante și incapabile a lupta cu campania de marketing și valul entuziasmului din jurul vaccinului. De aceea și Pfizer a dat acest comunicat, pentru că vrea să se spele pe mâini. Nu este oare prudent, ca prospectul să fie respectat pentru ca măcar un mic număr de oameni să beneficieze de imunitate – dacă vaccinul chiar o oferă – decât să se riște anularea efectului celor vaccinați deja și să afecteze încrederea oamenilor în vaccin? Nu vreau să mă lansez în teorii conspiraționiste – poate statele știu că vaccinul asta e prost și așteaptă altele. Poate acolo, unde au cifrele reale, știu că după trecerea iernei, lucrurile se vor calma oricum și cazurile vor scade, deci vaccinul va fi oricum inutil și prima doza de acum e folosită doar ca o bomboabă motivațională menită să îi încurajeze pe fricoși și să-i ajute să aibă un sistem imunitar mai bine fortificat decât dacă ar sta la coadă la vaccin cu un morcov în fund, așteptând doza ca un junkie.

Dar, pentru că a venit vorba de Pfizer și de bâlbâieli aiuristice incredibile ale “experților” care vor să ne înfigă seringa, aș dori aici să discut despre un incident interesant – deloc comentat la noi – care arată că totuși și la case mari se greșește incredibil. Nu e cazul Pfizer ci cazul Oxford/AstraZeneca (care tocmai a fost aprobat la nivelul UE). Și acest vaccin – ca oricare vaccin – are o schemă de vaccinare care e stabilită pe baze “științifice”. În etapa de testare, teoretic, se urmărește cu acuratețe orice amânunt, orice efect secundar, se aplică cu strictețe toate procedurile etc. Ei bine, în cazul Oxford/AstraZeneca, experții care au lucrat la testarea vaccinului, au făcut o … mică eroare: un lot de cobai a fost vaccinat cu o doza în cantitate de 50% (!) față de cât trebuia – precizie maximă! (bine că nu a fost 500%). Din această “eroare” s-a descoperit că 50% e mai eficient decât 100% (vă dați seama cât de bine au ghicit prima dată doza necesară de vaccinare …). În presa britanică, incidentul a făcut valuri (sursa) dar la noi nu s-a relatat nimic.

Deci dacă în perioada de testare s-au făcut asemenea greșeli, cum ar fi vaccinarea cu o cantitate la jumătate de cât cea inițială, ce mai putem spune? Este adevărat că știința progresează uneori prin experimente greșite, că aflăm lucruri tocmai experimentând. Dar cum de diferența între eficiența dozei propuse inițial (100%), pe baza unor calcule făcute chiar de dezvoltatorii vaccinului și rezultatul final (eficiența dublă la jumătate cantitate) este atât de mare? Și în plus, cum de cei care au făcut testele au fost atât de neglijenți? Putem fi siguri că rigurozitatea testării nu a fost manifestată și la urmărirea efectelor secundare sau la urmărire eficienței? Nu putem, evident! Ce este cert, este doar că cutiile de pizza salvează omenirea!

Vaccinarea pentru pupătorii de moaște

Pupătorii de moaște este un termen care deși în zgomotul gâlcevei cu diavolul are conotații jignitoare, trebuie asumat de creștinii ortodocși pentru că face din start o delimitare între creștinii care cred în moaște – deci le pupă – și cei care nu cred (pseudo-creștini, eretici, etc). Personal, mă declar pupător de moaște. Nu este nimic jignitor și nimic rușinos în această expresie, în ciuda intenției inițiale și a contextului în care este în general folosit.

Este mai greu în ziua de astăzi să te declari ortodox din cauza confuziei. Există riscul să fii confundat cu ortodocșii nepracticanți sau cu cei practicanți dar mai mult superstițioși care văd în biserică doar o păcănea de minuni unde bagi pomelnicul și câștigi sănătate și noroc.

Un termen similar cu pupătorii de moaște, dar care pare mai “fardat” este cel de “creștini practicanți” sau “ortodocși practicanți”. Fardul vine însă la pachet cu niscavai mireasmă de putoare, căci în fapt nu există creștin nepracticant, este o formulare tehnică care mai mult tinde să marginalizeze în fapt pe creștini și să-i împartă în practicanți și nepracticanți. Prin această diviziune, creștinii – care sunt de fapt doar practicanți – sunt pregătiți de a fi puși la zid și arătați cu degetul. Diavolul divide și evident îi iubește pe “creștinii” nepracticanți pentru că de fapt nu sunt creștini, dar îi convine ca aceștia să stea liniștiți în banca lor considerându-se creștini deși “nu participă”. Cu atât mai mult crește inima în creștinii nepracticanți când diviziunea se transformă în ostracizare și creștinii practicanți sunt asociați deseori cu habotnicii, deoarece țin post și fac alte de-astea. Strigător la cer este că acest termen a fost adoptat și de purtătorii de vorbe și “protectorii imaginii” bisericii în societate, adică de oficioșii (sau neoficioșii) din clerul și intelighenția laică ortodoxă.

Vaccinul este tehnic un medicament. Medicamentele sunt date de doctori. Doctorii fac lucrarea lui Dumnezeu. E firesc deci ca un creștin să nu aibă probleme să facă vaccinul, la o primă vedere. Să presupunem însă că nu vorbim de vaccin. Să ne gândim la panadol. Ne doare capul și suntem pupători de moaște. Ce facem? Luăm un panadol sau pupăm moaștele sau ne dăm cu mir sau cu ulei sfințit? Fiecare după credința sa! Eu uneori iau 2 panadoale pentru că de obicei unul nu face față – mai ales cele vândute în Românika.

Tot așa și cu vaccinul. Este o chestiune de credință: în privința bolii asteia, ne punem nădejdea în Dumnezeu sau în vaccin? Nu există și-și. Ne amăgim dacă credem că vaccinul este ca un panadol, deoarece panadolul a fost deja produs în miliarde de pastile și se știe eficiența lui și efectele secundare, pe când un vaccin nou necesită multă încredere în doctorii care l-au făcut. Este deci nevoie de credință. Dar și Dumnezeu ne cere credință. Putem să dăm și colo și colo credință? Am putea spune că nu este aceeași credință, că sunt credințe diferite?

Chestiunea în sine este de risc. Dacă boala este nasoală – și eu nu cred că e – și e necesar un medicament atât de riscant, oare nu e firesc să gândim că doar Dumnezeu ne poate scăpa de o așa boală grea? Aici nu cred că mai funcționază îndemnul să ascultăm de doctori că și ei sunt de la Dumnezeu. Ascultăm dacă facem boala și ajungem în spital de Covid sau ne tratăm acasă. Dar cu vaccinul este o chestiune de credință. Așa cum mergem la biserică și ne rugăm de sănătate și nădăjduim că Dumnezeu ne va feri de boală, tot așa putem face vaccinul și ne punem nădejdea în doctori în legătură cu boala asta.

Dar afectează cumva această alegere credința noastră în Dumnezeu? Nu cred. Nu cred că Dumnezeu se va supăra dacă vor exista unii care nu vor avea credința în El ci își vor pune nădejdea în vaccin. Din contra, Dumnezeu poate chiar îi va feri de posibilele intenții malefice ale celor care s-au agățat de această oportunitate a plandemiei Covid pentru a face experimente genetice pe populație. Problema este, dacă cei care își fac vaccinul acum, au un plan pentru ce va urma. Căci după cum am mai spus încă dinainte ca aceste discuții să fie în public, vaccinul nu va fi unul singur, vor apărea noi tulpini sau noi virusuri care vor necesita vaccinarea permanentă și alte minunății.

Deci, pierzând această oportunitate de a ne pune nadejdea în Dumnezeu încă de la începutul unei posibile crize de proporții cu amploare apocaliptică, oare vom recupera cu acest pas greșit credința pierdută acum și ne vom fortifica pentru dilemele și mai mari care deocamdată sunt doar potențiale?

Nu sunt profet și nu știu, cuminte e să spun că Dumnezeu îi va ajuta pe cei care acum nu au credința să aleagă între nădejdea în Dumnezeu și nădejdea în Pfizer în legătură cu Covidul. Doar dacă dilemele nu o să devină prea mari căci deja vedem că unii încep să cadă în iconoclasm fără să știe ce înseamnă asta și fără să aibă o lepădare explicită de Hristos. Practic lepădarea lor este doar vădită pentru cei care sunt atât de … practicanți încât să cunoască ce este iconoclasmul și să înțeleagă că puparea unei icoane cu masca înseamnă lepădare de credință.

Mai este un aspect de comentat. Drumul spre iad este mereu pavat cu intenții bune. Cu siguranță se va găsi unul sau doi care vor zice: trebuie să facem vaccinul (acum când e opțional) sau trebuie să facem ascultare de autorități (când va fi obligatoriu) deoarece asta nu afectează credința noastră. Ascultarea de cezar e necesară pentru că dacă nu, se vor închide iar bisericile și nu o să mai primim pomelnice. Aceștia nu se problematizează de faptul că slujbele nu mai sunt slujbe dacă oamenii trebuie să pupe icoanele cu masca sau dacă trebuie să fie împărtășiți cu lingurița. Nici semnele de întrebare care se ridică asupra întregii crize pandemice nu sunt o problemă, ascultarea de cezar este prima opțiune, pentru că altfel ne taie salariile sau nu mai avem speranțe de niciun post căldicel în vreun minister, ong sau de ce nu – chiar în scaunul de patriarh.

Există însă diverse grade între cei care pun umărul la noul reset. Unii o fac din superioritate și megalomanie – ei se cred mai deștepți, mai intelectuali, mai informați și consideră retrogradă rezistența la o banală mască. Condițiile “excepționale”, criza medicală, impun să adoptăm toate aceste măsuri pentru ca să ieșim o dată din criză. Pentru ei și resetul este doar o conspirație, deși bancherii centrali ai lumii vorbesc pe zoom despre cât de cool o să fie să poată urmări tranzacțiile fiecărui cetățean în fiecare magazin prin noile monede virtuale – lucru imposibil acum prin banii lichizi. Acești megalomani care se cred culți și moderați și se detașază de habotnicii care nu poartă mască și se opun dictaturii medicale, sunt atât de întunecați încât cred că marele reset este un termen conspiraționist, nu programa Formului Economic Mondial de la Davos, o grupare a miliardarilor care conduc lumea, o grupare neoficială dar publică și unde s-a discutat în octombrie 2019 despre cum liderii lumii trebuiesc pregătiți pentru o pandemie.

Sunt nenumărate semnale că pandemia nu este doar un moment, un incident care va trece, ci pe zi ce trece, pe săptămână și lună care trec, căpătăm noi și noi indicii că această boală cu o rată de supraviețuire de 99.95% este folosită pentru consolidarea puterii și a controlului populației, măsurile medicale fiind deseori iraționale.

Întorcându-ne însă la dilemele vaccinării, pe lângă problema credinței de care am discutat, care este una de conștiință în mare parte, nu doresc să dezbat aici evaluarea riscului – o problemă pe care trebuie să și-o pună orice om, indiferent de credință.

Orice tehnologie nouă, vine la pachet cu unele riscuri. Raportat la risc, oamenii sunt în general prudenți deși există o categorie restrânsă de curajoși și pasionați de risc. În cazul vaccinului actual, frica de moarte – în ciuda confruntării cu o boală cu rată de supraviețuire de 99.95% – cam inversează ierarhia și îi transformă pe toți prudenții și conservatorii în adoptarea noilor tehnologii în entuziaști ai adoptării rapide a vaccinului. Deci frica este cea care schimbă raportul. O foarte mica felie dintre cei care nu erau tentați de orice gadget minune apărut (în orice domeniu) vor avea acum încredere nelimitată în promisiunile acestui vaccin (deja cam dezumflate de noile tulpini, chiar înainte de penetrarea masivă în rândul populației).

Spuse fiind cele mai de sus, nu este oare firesc, ca un creștin care are puțină credință și mai puțină frică decât cei necredincioși să adopte prudența și scepticismul în privința vaccinului și să aștepte? Cu siguranță vedem însă că la cât de unsă este fabrica de produs consens, vaccinul va avea succes, sau dacă nu va avea, va fi prezentat ca având succes, iar eșecurile și semnele de întrebare vor fi etichetate conspirații. În vremuri atât de tulburi în care vedem că adevărul este incert și minciuna, propaganda, manipularea, se fac cu vehemență, urmând probabil legalizarea pedepsirii contestatarilor adevărului unic, oare nu e logic pentru creștini să își pună întrebarea dacă nu cumva vaccinul asta nu e de la Dumnezeu?

Pe de altă parte, orice lucru bun are opoziție și am putea spune (și sunt unii care zic) că Dumnezeu a luminat doctorii ca să facă acest vaccin și că cei care fac lucrarea lui Dumnezeu sunt cei care se luptă ca să convingă conspiraționiștii habotnici și anti-vaxxeri retrograzi că vaccinul este bun. În acest cadru de gândire, am putea spune că diavolul se opune binelui și nu vrea să scăpăm odată de boală ca să putem să facem slujbe normale, fără a pupa icoanele cu masca și fără a avea mereu stresul că vin pândarii noului reset să ne amendeze dacă mergem în pelerinaj și pupăm moaștele.

În cele din urmă totul este un risc, orice alegere este riscantă. Când însă suntem în dilemă, să facem rugăciune către Dumnezeu ca să primim răspuns. Sau dacă nu putem face rugăciune, să ne uităm către reperele noastre în jurul nostru la oamenii care și în alte situații au spus lucruri corecte și ce au spus ei s-a întâmplat și sfaturile lor au fost bune. De asemenea, să luăm medicamente de la firme care au mai făcut medicamente bune, care nu au avut incidente cu medicamentele produse, să luăm vaccinuri de la firme bune, nu de la cele care au făcut dezastru prin Africa, să avem încredere în autorități serioase, nu în alea de încurcă cadavrele la morgă și să ne uităm la televiziuni corecte, care prezintă adevărul exact așa cum este și nu ne mint și printr-o dezbatere pro și contra echilibrată, evaluează o problemă din toate punctele de vedere, invitând experți care susțin și o opinie și alta.

Despre pupătorii de moaște cu mască

Pupătorii de moaște este un termen care deși în zgomotul gâlcevei cu diavolul are conotații jignitoare, trebuie asumat de creștinii ortodocși pentru că face din start o delimitare între creștinii care cred în moaște – deci le pupă – și cei care nu cred (pseudo-creștini, eretici, etc). Personal, mă declar pupător de moaște. Nu este nimic jignitor și nimic rușinos în această expresie, în ciuda intenției inițiale și a contextului în care este în general folosit.

Am fost șocat să aud că există oameni care sărută icoanele cu masca. Fiind ferit cumva de comunitatea unde mă aflu, nu am avut parte să văd asemenea ciudățenii. Însă anul asta, am fost la țară și am primit colindătorii. Printre colindători au venit și părintele din sat cu trupa și mi-a mărturisit această anomalie. Nu mă așteptam deloc, deoarece la țară credeam că sunt oameni credincioși și care sunt mai greu de spălat pe creier de televizor. Am tot urmărit și interviurile de la Vax Populi unde vedeam că cei de la țară nu doar că nu poartă mască, dar prefera țuica vaccinului. Se pare că nu e așa. Adică doar parțial. Cei care sunt cu țuica nu vin la biserică și cei care vin sunt dintre cei care stau cu ochii în televizor și se lasă spălați pe creier. Părintele s-a arătat foarte trist de starea lucrurilor – foarte puțini l-au primit cu icoana și mai ales tinerii s-au arătat râvnitori în gonitul popei care nu a auzit de Covid.

De anul nou, am fost la munte și am mers la 2 mănăstiri – nu le dau numele pentru că nu contează, probabil sunt mai multe. Pe lângă faptul că am fost șocat să văd că majoritatea celor din biserica purtau mască – am avut curiozitatea să mă uit să văd cum sărută oamenii icoanele – majoritatea cu mască. Iconoclasm ca la carte!

Foarte mulți creștini ortodocși nu ne așteptam ca antihrist să vină așa repede. Antihrist a venit deja, nu mai trebuie să îl așteptăm. Lepădarea a venit. Ce altceva este pupatul icoanelor cu masca decât lepădare de credință? Nici nu știu de unde să încep să explic. O să merg pe o singură întrebare: înainte de Covid nu erau boli? Nu puteam lua boli grave din pupatul icoanelor și al moaștelor la grămadă? Mă refer în cadrul de gândire al fricoșilor și falșilor credincioși din ziua de astăzi, care pupă icoanele cu măștile și ascultă ca orbii de profeții apoicalipsei covid – o apocalipsă imaginară deocamdată dacă privim statistic. Evident că riscul de a lua boli – pentru necredincioși – era același și înainte, nu s-a schimba nimic cu Covid. Dar prostia acestor oameni se vede însăși din faptul că nu realizează că dacă cineva cu Covid a pupat icoana, dacă e să ia boala, masca nu îi va proteja.

Pe de altă parte, cum să le ajute Dumnezeu celor care își pun nădejdea în mască? “Blestemat cel care își pune nădejdea în om” (Ieremia 17) ne învață Biblia. Până și protestanți nu sunt la fel de trădătări ca falșii ortodocși care sărută icoanele cu masca. Este atât de ciudat acest fenomen încât cu greu îmi găsesc câteva cuvinte să explic cât de grav este și în cât de mare pericol sunt cei care cu un gest atât de banal se leapădă total de Hristos, așa cum se vor lepăda și cei care vor primi pecetea în vremurile lui antihrist. Vă reamintesc problema cu cipurile în care unii părinți spuneau că primirea cardurilor/actelor cu chip/biometrice nu e lepădare, ci e doar cădere, doar o slăbiciune care ne predispune căderii în vremea pecetei. Unde sunt acum cei care strigau atunci aiurea și nu văd această lepădare pură de Hristos prin sărutarea icoanelor cu mască?

Să privim oare cum am ajuns aici? Cine și-ar fi imaginat acum un an că vom ajunge în situația ca până și unii ierarhi să fie împreună lucrători cu antihristul și să tolereze această anomalie – sărutatul icoanelor cu masca. Cum de nu alertează ierarhii care sunt teoretic păstrătorii credinței poporul drept-credincios ca să scoată din biserici pe acești iconoclaști? Cum de preoții la predică nu învață oamenii că necredința în puterea icoanelor este lepădare de credința ortodoxă – nu există interpretări!

Repet: întunecarea minții acestor iconoclaști vine mai ales din faptul că deși sunt necredincioși, nu realizează că erau necredincioși dinainte. Adică, boli existau și înainte de Covid. De exemplu, Herpes, Gripa, Hepatita B și C (sursa). Numai Hepatita C este cu mult mai gravă decât Covid. Deși se tratează, durează 6 luni și are consecințe pe viață. Spre deosebire de Covid, poate da și în cancer de ficat. Deci practic putem spune, că prin sărutarea la comun a icoanelor, dacă s-ar transmite boala, am putea lua cancer. Deci fricoșii care înainte de Covid credeau că icoanele au putere magică, să știe că Dumnezeu i-a ferit de multe dacă au apucat să trăiască apocalipsa Covid și mai bine ar face să arunce măștile și să aibă încredere mai departe în Dumnezeu.

Dar ce sens are să mai vina la biserică fricoșii? De ce nu stau acasă dacă le e frică? Cum cred ei că pot și să primească binecuvântarea lui Dumnezeu și să fie protejați? Rațional, masca nu le oferă oricum nicio proteție la o slujbă. Aglomerarea, lipsa distanțării, aerul închis face din biserici locații ideale de luat virusul – dacă e să ne luăm după ce ne spun autoritățile. Iată deci că Covid-iconoclaștii nu cred până la capăt nici în Dumnezeu, nici în profeții luptei împotriva Covid-ului, căci dacă ar avea încredere în recomandările autorităților, nu ar avea ce să caute la biserică. Dar ce să mai spunem de împărtășanie? Cum se împărtășesc cei care sărută măștile cu masca? Vin cu lingurița de acasă?

Și mai grav este când astfel de lucruri se întâmplă cu binecuvântarea preoților, stareților și a episcopilor care ar trebui să fie primii apărători ai credinței. Slujba în aceste biserici și mănăstiri care tolerează această gravă hulă este doar un simulacru de slujbă, este doar o colectare de pomelnice. Ce rost mai are citirea evangheliei, ce rost mai au cântările, ce rost mai au predicile înălțătoare și mai ales ce rost mai are să spunem crezul dacă 99% dintre cei care sărută icoanele și vin în biserică sunt necredincioși și își declară lepădarea prin sărutarea chiar în fața altarului, a icoanelor cu masca pusă?

Erau vremuri când creștinii ortodocși care sărutau icoanele, preferau să fie omorâți decât să se lepede de icoane. Cedarea în fața autorităților când se bagă peste noi în biserică, nu este altceva decât de lepădare de Dumnezeu. Dacă nu putem săruta icoanele fără mască, nu mai are rost să facem slujba, nu putem face slujba. Sărutarea icoanelor și a sfintei evanghelii de către toți ortodocșii este parte din slujbă fără de care nu se poate face slujba. Când nu vom putea face slujba cum trebuie, să fugim acolo unde putem să o facem, nu să o transformăm după capul nostru, acceptând aceste pseudo-iconomii. Nu știu de fapt ce gândesc acești ierarhi/stareți/preoți care tolerează această hulă și chiar apără “dogmatic” (pentru că “mor oameni”) noua religie a resetului.

Nici măcar comuniștii nu au intrat în slujbă așa cum fac profeții noului reset. Comuniștii distrugeau biserici, dar nu cereau schimbarea slujbei. Comuniștii nu prea tolerau în rândul lor credincioși și învățau materialismul științific, dar nu impuneau împărtășirea cu linguriță de plastic. Există o înșelare în rândul unor prelați, cum că trebuie să ne facem frate cu dracul până trecem pârlazul. Adică, să lăsăm ciocul mic, să ne facem că purtăm măști, să ne facem că dăm cu spirt când intrăm în biserică, ca să nu ne închidă ăștia de tot și să nu mai putem primi pomelnice babane. Măcar, acum punem masca, și primim pomelnicul. Altfel, dacă nu punem masca când pupăm icoanele, ne închid jandarmii și pândarii noii dictaturi a resetului ușa la biserică și rămânem fără comoditățile și beneficiile unei vieți autentice creștine, pline de praznice și de toate beneficiile lumești ale unui loc căldicel la umbra cezarului. IPS Teodosie va fi exemplul pe care Dumnezeu îl va da la judecată acestor căldicei.

Calculele strategice făcute de unii, cum că trebuie să lăsăm ciocul mic și să negociem cu cezarul, că e blând cezarul și are intenții bune, și “mor oamenii” nu este deloc potrivit unei viziuni ortodoxe asupra lumii. Iată cum o furnică de boală cu o rată de supraviețuire de 99.95% a dus la căderea în iconoclasm a unui procent imens al celor care vin la biserică, sub păstorirea și toleranța majorității clericilor. Într-adevăr sunt unele lucruri care pot fi făcute și altele care nu pot fi făcute. Putem pune un dispenser de spirt la intrare – o regulă bătaie de joc, care nu are nicio explicație științifică – că doar nu ne deranjază cu nimic, dar nu putem tolera ca creștinii să sărute icoanele cu masca. Cei care au frică, să stea acasă, sau să stea aiurea (degeaba) la slujbe, dar să nu pângărească icoanele cu atingerea pecetei lui antihrist.

Ce este altceva decât un fel de pecete a lui antihrist, această mască (atunci când unii sărută icoana cu ea)? Se aseamănă destul de mult cu pecetea, deoarece are aceeași funcție: are funcție utilitară maximală, adică fără ea nu poți cumpăra, nu poți merge la muncă, ești exclus din societate. Totodată, pecetea vine de la antihrist – cel care se pune în locul lui Dumnezeu. Într-adevăr poate acum nu vedem clar cine ar fi antihrist, ca persoană, încă nu își arată chipul, dar îi vedem clar profeții și preoții și dacă citim la apocalipsa, vedem nenumărate paralele. Revenind la rolul utilitar al pecetei, ce ne trebuie mai mult decât faptul că această pecete este deja impusă în toată lumea – are acoperire globală – și că fără ea nu putem cumpăra și vinde (nu putem merge la magazin și nu putem muncii). Faptul că pecetea lui antihrist nu va fi obligatorie pentru toți ci va fi impusă doar prin constrângeri, este o asemănare zdrobitoare cu masca, care ar trebui să dea mult de gândit ierarhilor care teoretic ar trebui să aibă trezvie. Totodată, pecetea, va fi discretă și înșelătoare când va veni, nu va scrie pe ea pecetea lui antihrist și nici antihrist nu se va numi ca Antihrist ci se va da drept-credincios, salvator de oameni. Practic, antihrist își va impune autoritatea, tocmai prin promovarea imaginii de salvator, care nu se va face însă doar prin propagandă ci chiar prin lucrare reală. Antihrist va face fapte umane, va salva oamenii, se va lupta pentru sănătatea și bunăstarea lor, va avea chiar nenumărate fapte bune, chiar la o scală globală. Va opri războaie, va fi pacificator (mai mult decât Ghandi), va fi economist (mai bun decât Bill Gates), va iubi oamenii și se va dărui ajutorării lor (mai mult decât papa). De aceea, va căpăta putere totală (atât la nivel global cât și în inimile oamenilor întunecați lipsiți de Duhul Sfânt care vor cădea în plasa lor). Un singur lucru nu va tolera antihrist – închiarea către Dumnezeul cel adevărat. Ori ce se întâmplă acum prin impunerea sărutării icoanelor cu masca? Nu este asta lepădare de Hristos? Poate singura diferență între mască și pecete, este că masca nu este totuși impusă prea ferm și cei care doresc să sărute icoanele o pot face încă liber în biserici și nu în catacombe ca pe vremea altor antihriști sau în gropile pământului cum o vor face la sfârșitul lumii.

Spuneam în articolele vechi că Covid este o cernere a lui Dumnezeu, dar eu aveam în gând că este o cernere în sensul că pe cei credincioși care nu vor face față lui antihrist în anii următori, Dumnezeu îi ia la El acum prin această boală. Nu mă gândeam nicidecum că cernerea va fi de fapt în rândul ortodocșilor prin lepădarea de credință a celor care pupă icoanele cu masca.

Se înțelege că tot ce am zis de mască, este infinit mai grav dacă trecem la chestiunea împărtășaniei cu lingurița de unică folosință de care din fericire nu am auzit nicăieri. Când vom auzi însă că există biserici unde se face împărtășanie cu lingurița de unică folosință, cu adevărat putem spune că urâciunea pustirii a ajuns în locul cel sfânt.

1 2 3 45