România pe valuri

A cam început pe cifre valul 2, dar sunt puțini cei cărora le pasă. Românii avem ceva în fibra noastră să ne sincronizam starea de teamă și să facem analiza riscului și a gravității unei situații nu pe raționamente obiective, ci pe observații inductive: daca sunt și alții în același rahat ca noi, situația nu e alarmantă. Dacă sunt alții într-un rahat si mai mare, ne consideram boși. Ne alertam și ne revoltăm doar atunci când “vrem o țara ca afară”, adică vrem și noi sa trăim ca alții indiferent de alte amănunte. Sau suntem problematizați doar dacă noi suntem singurul râios dimprejur.

E cumva fireasca orientarea in jur si dependenta de “sentimentul general”, pentru ca vine din componenta animalica, de turma si cata vreme nu ne despartim de firea animalica din noi, nu putem sa dobandim puterea de stapanitor pe care Dumnezeu ne-a dat-o si nu putem sa ne implinim menirea de creator – cel care face lucruri si actiuni, cel care determina evenimente, cel care este cauza actiunilor. Firea animalica este cea care rupta fiind legatura cu Dumnezeu si alterata fiind ascultarea fata de om care i-a fost data initial, se afla mereu in teama si in frica, uitandu-se in jur in cautarea pericolelor. Sarmanul animal, peste vremuri sufera socul rupturii, ramanand ca un memento pentru om al haosului produs in natura de cadere.

Frica este buna in general. Frica la nivel instinctual, frica bruta de necunoscut, de pericolele cunoscute si potentiale care ne intampina din scurt si nu ne ingaduie sa ne pregatim si sa evaluam un raspuns, este prima arma pe care o avem la indemana. Analiza rationala, evaluarea riscului, gasirea unei solutii si adaptarea pshiologica trebuiesc sa vina din urma. Traind insa intr-o societate in care totul ne cam vine pe tava si daca nu vine pe tava, suntem “coordonati” si impunsi ca vacile in grajd catre fanul de rumegat, ne-am dezvoltat in general sinapse reactive care doar se muleaza pe frici si raspund la bastoanele electrice ale vacarilor care ne imping pe coridoarele fermei. Ne lipseste imaginatia creativa de a vedea un viitor format din evenimente determinate de noi, pe o cale dorita de noi. Ca sa nu mai zic de exercitiu si practica: cati dintre noi ne-am propus un lucru maret si am muncit cu greu ca sa il realizam trecand prin piedici si oprelisti si depasindun-ne in primul rand pe noi, pentru a avea o experienta de creator? Asta e valabil nu doar pentru romani, ci in general pentru societatile care au avut prea mult bine de prea mult timp.

In cazul valului 2, predictia mea este ca ne vom obisnui cu Covidul asa cum ne-am obisnuit cu accidentele auto. Este cineva revoltat, este cineva preocupat si sunt masuri active (sau pasive) de schimbare a situatiei dramatice in care se afla Romania din punctul de vedere al accidentelor auto? Ne aflam pe locul 1 in Europa la numarul de morti si victime din cauza accidentelor auto. Cu toate acestea, ne-am obisnuit si nu luam in calcul cand ne suim in masina ca suntem pe locul 1 in Europa. Nici macar amenda pentru nepurtarea centurii de siguranta nu ne mai sperie pentru ca si politaii au renuntat sa se mai lege de asta in mod activ, ci o folosesc doar ca pe “bonus” in caz ca ne opresc pentru altele.

Centura de siguranta este cumva la fel ca masca: nu ne asigura 100% ca nu vom muri in cazul unui accident, dar statistic ajuta foarte mult. Este clar cred pentru toata lumea ca in cazul unui contact cu o persoana virusata, daca purtam masca, aceasta nu ne protejeaza 100% ci doar limiteaza cantitatea de virusi pe care o luam initial. Ceea ce este evident mult mai bine, organismul avand timp sa se pregateasca pana virusul se multiplica. Una este o cantitate de 1000 de mase unitare de virus si alta e 1 milion. Diferenta intre 1 mil si 1000 este masca.

Sa mergem putin mai departe in viitor sa vedem ce ne asteapta. Dupa cum am zis probabil valul 2 nu va avea putere mai mare decat valul 1, desi nu se stie niciodata. Cu acest virus paduche clar ca nu vom scapa, dar sperantele mele sunt ca desi sentimentul general este de nepasare si optimism nejustificat, va exista un mecanism de echilibrare a atitudinii: pe masura ca mortii apar, fiecare mort in jurul lui determina cel putin 10 oameni sa poarta masca. Desi, daca continuam paralela cu domeniul auto, traditia este ca un sofer baut prins, sa repete isprava si cu carnetul ridicat, adica dupa ce a fost prins baut si i s-a ridicat carnetul, sa conduca si beat si fara carnet. Cert este ca moartea va schimba modul de viata al celor din jurul mortului si astfel, incet-incet, oazele de trezvie si raportare corecta la virus vor creste, ajutand evolutia globala si eliminand riscul depasirii capacitatii sistemului medical – caci acesta este principalul risc. Fara tratament de specialitate, virusul poate face prapad mult mai mare. Iar cu trecerea timpului si solutiile medicale se vor imbunatati. Deja desi la nivel mondial avem o crestere a numarului de cazuri, numarul de morti se mentine, nu a crescut in acelasi ritm. Christ Martenson pune asta pe cresterea experientei medicale, eu as zice insa ca a crescut testarea si dupa low hanging fruits, virusul trebuie sa se incordeze ca sa mai gaseasca vulnerabili, nu mai sunt chiar asa la indemana.

Cat despre eventuale noi masuri, nu cred ca vreun guvern de orice culoare isi va permite noi masuri si nu atat din argumente electorale cat din realitati economice. Dezastrul este atat de mare incat adevarata problema pentru guvern va deveni plata pensiilor si a salariilor bugetarilor. Inevitabil se va ajunge la concedieri la buget si taieri. Este doar chestiune de timp. Caz in care masurile de inchidere sunt total excluse – asta ne-ar mai trebui. Evident, crashul economic combinat cu dezastrul medical vor determina tensiuni sociale crescande si posibil haos, similar celui pe care il vedem prin alte locuri. Nu vin vremuri bune …

Sursa chart aici

Norocul prostului

Trecerea Romaniei prin Covid, poate fi deocamdata caracterizata de aceasta fraza: norocul prostului. Am avut norocul prostului, este parerea mea. Si pentru ca sunt pasionat de zicale si proverbe poate ar fi bine sa incep cu o scurta observatie. Norocul prostului este folosit in context negativ, cand ceva rau trebuia sa loveasca, dar prostul a scapat, nu din cauza meritelor sale, nu din cauza pregatirii, atentiei, vigilentei sau inteligentei ci in ciuda faptului ca este prost, a scapat de acel necaz. In opozitie, proverbul prost sa fii noroc sa ai este folosit in context pozitiv. Prostul are noroc, dar norocul nu vine intamplator ci pentru ca fara noroc prostul ar fi intr-adevar lipsit de orice beneficiu. Singurul moment de stralucire in viata sa, pentru prost, sunt acele momente de intamplare aleatoare, de conjunctura fericita in care prostul beneficiaza de noroc gratuit, fara niciun efort din partea sa. Exista insa in proverb o umbra de sugestie: doar prostia prostului l-a ajutat sa se mentina intrun context favorabil in care a dat norocul peste el. Fara prostie, probabil ar fi fost in alta parte si ar fi fost lipsit de beneficiile norocului.

Spun ca Romania – ca si celelalte tari din Est – au trecut prin Covid relativ bine datorita unor factori inca necunoscuti (despre care eu am o teorie), nu din cauza vreunei pregatiri sau vreunor masuri sau din cauza vreunui sistem medical performant, sau din cauza unei populatii inteligente care s-a luptat eficient cu pandemia si a pus umar la umar pentru a goni virusul. Nu. Singurul motiv pentru care in Romania (si celelalte tari din Est) nu s-a ajuns la mii de morti si la trierea batranilor, alegerea celor care sa fie acceptati la urgenta pentru ca numarul de locuri era ocupat, este inca un mare mister, este o intamplare, este pur si simplu noroc – ca sa simplificam lucrurile.

Dar norocul nu se rezuma la aspectele medicale. Romania a avut noroc si economic. Dezastrul asteptat, nu s-a manifestat, Romania picand mai putin “decat ne asteptam” dupa cum se lauda ministrul finantelor Florina Cuțu ca un pudel vesel, care nu stie ca se afla intr-un autobuz care merge pe marginea prapastiei si este condus de un sofer beat.

Masurile balbaite luate de guvern nu au facut decat sa prelungeasca dezastrul in viitor. Cand intr-o familie problemele financiare sunt nasoale si vine boala, faptul ca te duci la amanet si vinzi bijuteriile mosternire de la mama, vinzi verighetele si tot aurul doar ca sa mai strangi bani 2-3 luni ca sa platesti ratele la banca si intretinerea si ca sa ai de mancare o luna doua, asta nu se numeste masuri economice. Creditarea, oferirea de “garantii” guvernamentale, investitiile de stat si toate masurile socialiste luate de guvern, inclusiv controlul preturilor, nu fac decat sa arunce pisica moarta in viitor, poate in curtea PSD-ului care oricum va pompa pe pedala creditarii si mai mult, ca un vitezoman turbat care inaintea curbei in loc sa incetineasca, accelereaza desi vede ca afara ploua, este aglomeratie si treaba se impute pe drum.

Dar sa ne intoarcem putin la aspectele medicale. Ne aflam intr-un moment bun din punct de vedere al pandemiei. Se pare ca virusul a luat-o in jos, si-a aratat puterea, si-a aratat coltii si e posibil ca vara sa ajute. Inca beneficiem de ultimele “masuri de siguranta” pentru cei care cred ca masurile au rezolvat rata raspandirii si una peste alta, putem considera ca ne aflam intr-un moment optim pentru a ne pregati pentru ce va urma. Dar oare ne pregatim?

Am scris zeci de articole in februarie despre cat de iminenta si urgenta era pregatirea Romaniei pentru pandemie. De la inchiderea granitelor – care nu s-a facut – pana la recrutarea studentilor de medicina care sa vina si sa se fie pregatiti pentru a da o mana de ajutor in caz de nevoie, nimic nu s-a facut si pregatirea a inceput tarziu si in stilul clasic mioritic de hei-rup, facem si noi ce vedem pe la altii ca sa ne aflam in treaba. Nicio masura si nimic nu a fost adecvat situatiei locale, tot ce s-a facut a fost brute force in forme fara fond. O sa mentionez doar recomandarea ca mastile sa nu fie purtate decat de cei care au simptome care a rulat la TV pana acum aproape o luna. Era la mintea cocosului ca mai ales in varful pandemiei, mastile sunt bune, ajuta, dar din motive care imi scapa si care tin de teoriile conspirationiste, atunci mastile erau interzise (pentru ca pandemia sa prinda amploare) si acum sunt obligatorii (pentru ca guvernele sa isi exerseze puterea pe oameni si sa ii conditioneze). Evident ca in cazul nostru, mimetismul este explicatia, factorii nostri de decizie imita precum maimutele ce vad si ei prin alta parte.

O sa imi retrag totala lipsa de apreciere fata de factorii de decizie de la noi (capii, cei care decid “masurile”, cei care fac “strategia”, cei care “comunica” etc) atunci cand o sa avem o explicatie stiintifica pe baza unui studiu stiintific, publicat in reviste stiintifice recunoscute care sa abordeze macar raspunsul la intrebarea de ce la noi raspandirea virusului a fost mult mai mica decat in vest. Eu am si o teorie, care insa bineinteles este zero ca valoare, dar o sa o enunt: raspandirea are strict legatura cu patternurile de contact intre oameni. In vest, lumea are alt tip de contacte: mai multi merg la mall, mai multi merg la cinema, mai multi mergi la stadion, mai multi la opera, chiar mai multi la spital. In Romania, nu doar ca 50% din populatie locuieste la tara si au contacte minimale cu alti oameni. Practic un om la tara, poate sa se intalneasca cu maxim 10 persoane intr-o zi dintre care majoritatea sunt consateni. Nu are alte contacte decat poate daca merge la spital sau la oras. Local, satul este ca o familie mica, deci propagarea virusului este inhibata de natura retelelor de contact. Idem la oras, practic orasenii din Romania traiesc fiecare intr-un mic sat: cartierul. Merg la magazin/mall-ul cel mai apropiat, merg la biserica cea mai apropiata, merg la spital si rareori merg la cinema, rareori merg la restaurant. Probabil peste 50% dintre romanii care mananca nu doar acasa, merg la fast-food, deci nu stau la o terasa, nu au contact apropiat cu alti oameni, cu ospatari, etc. Cat despre alte posibilitati de contacte, acestea sunt limitate. Plimbarile in aer liber – nu prea ai unde, parcuri putine in orasele mioritice de pe un picior de plai, caci primariile pompeaza milioane in panselute sezonale nu in locuri de agrement unde oamenii sa se relaxeze. Activitatile culturale? In afara show-urilor de manele din campaniile electorale, restul participarii este infime. Iata deci doar cateva considerente care argumenteaza teoria conexiunilor. Deci nu atat numarul populatiei, nu densitatea ci conexiunile sunt direct proportionale cu virulenta ratei raspandirii virusului.

Traim asadar in epoca “Dumnezeu cu mila”, adica desi suntem prosti, se pare ca Dumnezeu are grija de noi, atat cu virusul cat si cu economia – cel putin deocamdata si pe alocuri, caci daca ne uitam la agricultura, Dumnezeu s-a cam maniat pe noi. Insa am trecut hopul mare, temerile cumplite ca moartea va lovi si la noi cum a facut in Italia sau cum face acum in Rusia, Brazilia, SUA si alte tari puternic lovite au trecut. Si desi ciuma nu s-a consumat si inca suntem in pericol, avem nadejde ca asa cum ne-a pazit pana acum, Dumnezeu ne va pazi si mai departe. Caci dupa cum vedem, nici in al 12-lea ceas noi nu ne trezim. S-a reintors dezbaterea politica si scandalul mafiotilor acum ca vine marea imparteala: banii europeni. O sa curga miliardele, trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajunga si la noi se vaieta Ciolog. De unde vin acesti bani si chiar pot ei rezolva rahatul in care suntem nu se intreaba nimeni. Macanitul reformelor structurale, planurilor de actiune, investitiilor in infrastructura si in general mantra o noua europa mai putin birocratica si alte sloganuri goale, fara continut, consuma toate energiile si evita cu incapatanare acceptarea realitatii si diagnosticul corect: suntem intr-un mare rahat, traim pe timp imprumutat. Banii tipariti nu sunt o solutie, trebuie sa gandim drastic un plan de austeritate, o regrupare a statului in fata taifunului inflatiei care va lovi intreaga lume.

Insa pentru a sesiza dezechilibrele structurale ale intregii lumi si pentru a face un plan de actiune solid care sa ne puna deoparte in fata furtunii care va veni, e nevoie de viziune si curaj ceea ce lipsesc de la noi deoarece calitatile apreciate acum sunt supunerea oarba, mimetismul idiocratic si alinierea ideologica la directiile care vin de … sus. Nu intru in detalii de unde vin. Nu doresc sa par aici un eurosceptic simplist, fara a detalia si explica ce doresc sa spun. Sunt intr-adevar eurosceptic, dar doresc sa atrag atentia ca UE nu ne poate salva si salvarea UE nu va insemna altceva decat a oferi un mizilic de salariu minim pentru cei care isi asuma riscul imbolnavirii si accepta in toiul pandemiei sa mearga sa munceasca la sparanghel pe plantatiile stapanilor, chiar inainte de Pasti, inainte de a se intalni cu familiile si de a manca impreuna linistiti mielul, sarmaua si de a ciocni un ou. Aceasta este realitatea actuala a uniunii europene: romanii sunt folositi ca sclavi pe plantatiile europene si contribuie la uniune prin munca de jos, fiind platiti pe salarii mizere. De aici trebuie pornita orice strategie si orice restructurare a Romaniei, evident adoptand in forta si rapid un capitalism cat mai salbatic care sa realizeze cat mai repede o economie solida cum are Polonia care sa constituie fundamentele dezvoltarii viitoare.

Poliția gândirii în acțiune

„Pe aripile vântului”, retras temporar de la difuzare. CTP: Asta făceau naziștii și comuniștii

Sursa: Digi24

Inainte de a continua, va rog sa ascultati intreg mini-interviul dat de CTP la Digi24 si apoi sa dati o nota buna filmului cu pricina pentru a fi si voi indexati de motoarele de big data dotate cu inteligenta artificiala ca reactionisti la noua religie.

Pe scurt povestea este urmatoarea: dracul prinde curaj si pas cu pas face noi si noi giumbuslucuri care pana mai ieri pareau imposibile si uimitoare. Bunaoara, isi bate joc de orice a creat omul, de orice amintire, de orice memorie, de orice constructie. Pentru ca diavolul este cel care se bucura de distrugere si distrugerea societatii este scopul final. Iar pentru asta, evident se agata de orice poate si acum s-a gasit sa se agate de asta cu rasismul …

Dar nu vreau sa intru acum pe larg in etapele deconstructiei societatii contemporane, mai ales a civilizatiei vestului, purtatoarea crucii, ci doar atrag atentia asupra unui aspect care desi mie mi se pare extrem de evident si banal, pentru multi este poate un mister si un artificiu subtil – desi rareori diavolul este priceput la subtilitati.

Am afirmat de mai multe ori ca macanitorii din presa mainstream romaneasca sunt doar traducatori, ei doar explicand talking point-urile pentru prostanacii mioritici care nu inteleg de-astea cu rasisimul si alte corectitudini politice. Situatia are doua explicatii: incompetenta si programarea. Mai intai incompetenta deoarece cu greu putem gasi originalitate in ziua de astazi iar in presa nici atat si doi programarea – deoarece doar astfel vin banii. Daca acum Digi24 s-ar fi pozitionat impotriva HBO, e posibil ca Digi24 sa nu mai primeasca finantare si cum televiziunile din ziua de astazi nu pot trai doar din reclame, finantarea sub forma de contracte si sponsorizari este foarte importanta.

Conflictul cu CTP, luat pas cu pas este foarte interesant. Din start, evident ca pozitia Digi24 este pro HBO: bine le-a facut, mama lor de rasisti cu filmele lor spurcate in care in care isi bat joc de minoritatile culturale. Sa fie arse! – asta e orientarea Digi24. Insa CTP este un ciudat, un freak in media romaneasca. Pastrand inca o oarecare autenticitate in exprimare, care prinde la boporul roman, este insa indeajuns de spalat pe creier si “ancorat” la noul mental incat sa poata fi folosit pe post de joker pentru atractia publicului si inserarea electrozilor pe creier. Insa jokerul din cand in cand o ia razna, cum a fost acum.

Si vedem la minutul 3 al secventei, tentativa discreta de corectie a macanitoarei care ii lua interviul: “unii asta spun, ca ar fi un instrument de revizionism sudist” – baga scriptul tovarasa. CTP sare ca ars aproape, dar nu are prea mult avant, de frica sa nu-si piarda malaiul. “Nu-i adevarat, treaba lor, pot sa zica” explica el o asemenea aberatie. Un mic frecus dar cu mare semnificatie deoarece denota ultima suflare a normalitatii, ultimul strigat de gandire independenta, nealiniata la scriptul unic, povestea generala, corect politica, orientarea unica, viziunea uniforma care strabate de la sud la nord si de la est la vest tot mainstreamul din ziua de astazi si care este impins pe gat si producatorilor de continut independent care sub amenitarea cenzorilor trebuie sa se alinieze mai mult sau mai putin rapid la noua gandire tembelizata in care raul este bine si binele este rau.

Evident ca simbolistica rastignirii unei opere de arta in ziua de astazi nu este intamplatoare. Steagul, statuile fondatorilor si cinemaul: rand pe rand, simbolurile americii sunt detronate si sunt facute varza, in loc venind haosul, distrugerea, marele intuneric, armata de npc-uri si in final cine stie ce alte minunatii tehnice de control direct al idiotimii.

Dizidenta lui CTP este una temporara si poate una dintre ultimele. Cu siguranta atitudinea lui va aprinde beculete mai sus si va atrage dupa ea strofocarea in gasirea unui inlocuitor – caci asta e inca justificarea pentru rezistarea lui pe baricade, faptul ca inca romanii sunt fluizi la mormoloci si la robotii formatati de noii profeti, publicul romanesc cu un simt ciudat inca mai detecteaza pe ici pe colo autenticitatea si ignora restul. Masinaria mai are ceva de invatat pana sa produca profeti formatati pe mentalul mioritic, dar nu inseamna deloc ca nu va reusi. Mircea Bravu este un exemplu de nou profet care reuseste perfect sa simuleze autenticul jucand teatru 100%. Reformatat pentru TV Mircea ar face treaba buna, ar citi exact scriptul fara sa treaca prin idei proprii cum face CTP dar mai ales neavand cultura CTP-ului, fiind gol in fata provocarilor. De altfel, goliciunea culturii este o mare problema pentru tineretul de astazi care neavand experienta generatiilor anterioare, experienta care se poate imita doar printr-o cunoastere, oricat de sumara ar fi ea, vor fi sitting ducks in fata gloantelor de idei traznite pe care le vor improsca politaii noii religii si vor pleca genunchii fara cea mai mica rezistenta.

Teorii conspirationiste despre Miscarea Black Lives Matter

Un prim lucru care mi-a atras atentia cand au inceput protestele a fost disonanta intre piata bursiera si haos. Pe masura ce haosul crestea, preturile actiunilor bateau noi recorduri. M-am gandit atunci: pietele cresc deoarece Trump va castiga. Haosul produs de democrati va strange si mai mult randurile in jurul lui Trump. Toti albii care mai aveau indoieli legate de corectitudinea politica sau pur si simplu nu il inghteau pe Trump din motive de mandrie si aroganta (se uita la fata omului si nu la faptele lui), acum vor vota cu republicanii. Toti care votau local un democrat deoarece li se parea mai potrivit omul desi ei aveau simpatii republicane, acum vor vota cu republicanii. De aceea credeam ca este o legatura stransa intre cresterea pietelor si sansele lui Trump. Deoarece daca castiga democratii este clar ca va urma o perioada de mari probleme pentru companiile private listate sau nelistate in SUA. Pentru a-si indeplini toate pomenile electorale promise, democratii vor trebui sa mareasca impozitele, deoarece bugetul Fed-ului este deja impins la cote de alerta si e doar chestiune de timp pana cand dolarul isi va pierde din putere. Cine crede ca vorbesc aiurea, sa citeasca Bloomberg sau Indiatimes.

Este la mintea cocosului ca haosul nu este bun pentru afaceri, mai ales dupa o carantina care a adus inchiderea unor afaceri, a inchis oamenii o perioada, i-a speriat pe o buna parte dintre ei si mai ales a facut sa scada consumul pe varii pedale pe care a apasat, una putin comentata ar fi obisnuinta oamenilor sa nu mai mearga la magazine si sa cumpere aiurea mai mult decat au nevoie, care probabil constituia cel putin 10% din retail.

Distrugerile provocate de “protestele pentru drepturile omului” sunt masive. Maine daca s-ar termina protestele, imaginati-va ce costuri sunt pentru proprietari. Cati vor putea sa “reporneasca” macar deschizand pravalia goala, fara marfa? Nu mai zic de marile lanturi de retaileri pe orice categorie care oricum au avut probleme din cauza carantinei. Dar New York Times a scris un articol in care prezinta mai bine situatia.

Ce doresc eu sa subliniez este ca haosul produce frica. Si mai ales pentru cei care muncesc si duc societatea inainte. Intr-adevar putoii care freca menta si parazitii care au timp de proteste si doresc justitie sociala stau bine la psihic dar sunt cantitate neglijabila cand vine vorba de productie, ori fara productie, societatea se va intoarce rapid in epoca de piatra. Iar cum economia include o importanta componenta psihologica care deja a fost afectata de pandemie protestele nu fac decat sa schimbe si comportamentul de cumparator al celor care produc, muncesc si imping societatea inainte. Acestia nu vor mai visa acum la vacante de lux, la masini puternice, la ultimul model de telefon ci vor pune ban la ban ca sa cumpere aur, arme, case la tara, masinarii agricole cat mai usor de folosit, sisteme electronice de supraveghere, orice are nevoie omul cand nebunii misuna pretutindeni. Marile orase vor deveni ghetouri. Comertul se va muta online intr-un ritm mult mai accelerat. Deja sunt ceva cifre ca comertul online in lume s-a dublat anul asta, cel putin pe anumite segmente. Schimbarile rapide insa nu se fac peste noapte. Daca pana mai ieri brandurile de retail puternice adoptau e-commerce-ul doar ca un moft de branding si ca o sursa alternativa de venit, acum este clar ca comertul electronic va deveni prioritar pentru toata lumea, retailul clasic fiind mort.

Dar sa ne intoarcem acum la titlul acestui articol. Doresc sa mentionez ca aceasta teorie imi apartine, aici puteti gasi prima sursa, desi nu exclud sa aiba si altii aceleasi idei. Pe scurt, teoria mea este ca aceste proteste au fost stimulate (prin diverse moduri) si tolerate tocmai pentru a distruge populatia de culoare din SUA. Dupa cum stim, negrii sunt mult mai predispusi la infectia cu Covid, unul dintre cauza probabila fiind deficienta de viamina D datorata culorii pielii. Statistic este deja stiut fenomenul, cam greu insa de dat o explicatie. Evident ca explicatiile cu tenta sociala sunt aberante: vezi-Doamne, negri ar fi mai saraci si nu au bani sa-si cumpere masti, sau alte de-astea … Ori toate aceste proteste unde probabil niciun negru nu a stat acasa, ce credeti ca vor produce? Deja numarul de cazuri in SUA a explodat si o evolutie pe state a ratei de tranmisie o puteti vedea aici. Ma depaseste sa fac o corelatie intre scala protestelor si evolutia mediei si oricum e precoce, rezultatele urmand sa se vada peste cel putin doua saptamani. Toti oamenii astia iesiti la proteste si la furturi, ingramadindu-se si amestecandu-se evident sunt un canal de propagare a virusului foarte eficient si foarte rapid. Practic daca ne uitam la numarul mare de participanti, toata perioada asta de stat in carantina este anihilata, numarul contactelor reciproce va creste si va accelera raspandirea virusului, facand inutile tentativele de eradicare a acestuia inainte de atingerea efectului de turma.

Vi se pare trasa de par aceasta teorie? Care sa fie criticile? Una ar putea fi ca situatia e atat de fierbinte incat nu putea fi tinuta sub control. Resping din start teoria, la ce dotari are politia SUA si la ce forte armate are, eu cred ca un politai la 1000 de oameni e floare la ureche. Evident ca data fiind situatia politica si ura fata de Trump a celor pe care Trump ii incurca in proiectele lor, au un rol in aceasta “infranare”. Dupa cum vedem, garda nationala a fost trimisa acasa, care era un fel de prima etapa de protectie a sigurantei in cazul in care politia nu face fata – ceea ce e evident clar. Ori, care politician nu doreste ca siguranta tarii sa fie pe primul loc si ca haosul si distrugerea de proprietata privata sa inceteze? Nu mai zic ce mortii si ranitii din aceste manifestatii si de riscul escaladarii. De altfel despre programarea si pregatirea mentala pentru haos prin serialele tv gen The Purge, poate o sa scriu un alt articol. Insa statul politienesc de care ne temeam credeti ca nu poate sa puna la punct cateva mii sau zeci de mii de protestatari? Este clar ca inactiunea vine din dorinta de a lasa acest haos sa se propage.

O alta critica care mi se pare insa mult mai solida la teoria enuntata aici, ar fi faptul ca pur si simplu Imperiul a obosit, societatea americana este in disolutie, nu mai are vana. Teoria asta am auzit-o la Djuvara in aceasta carte pe care din pacate am ratat-o, dar am vazut ceva interviuri la acea vreme si m-am gandit: iote si Djuvara ce idei mai are, ce sa stie el care nici macar nu are cont de facebook sau nu stie sa caute pe google. Dar batranul poate avea dreptate: cand o societate nu mai are un tel, o identitate, cand oamenii o duc prea binele si ia binele de-a gata nefiind constienti ca bunastarea lor s-a ridicat pe sangele si jertfa generatiilor dinaintea lor care au murit pentru unele valori care au dus la binele de astazi, lucrurile incep sa se imputa si shit hits the fan.

Ce anume se va schimba in viata noastra post-covid?

Italienii, șocați de prețurile de după redeschiderea barurilor: „La masă tarifele se triplează”. Cât costă o cafea și un suc la Veneția

sursa: Digi24

Si voua va repugna reclamele TV care incep cu “Viata noastra s-a schimbat, blah, blah …”? Nu inteleg cum cred brandurile ca pot sa faca bani daca reamintesc oamenilor de nasolul vremurilor in care traim! Explicatia acestui tip de reclame este inertia in care au ramas agentiile de marketing care fiind setate pe trendul marketingului emotional, care “apasa pe un buton” in sufletul cumparatorului, nu realizeaza ca de fapt apasa pe butonul care nu trebuie, pe unul cam cenusiu si care in fapt va produce repulsia constienta sau inconstienta fata de brandurile care nu s-au prins si pompeaza pe aceasta pedala, incercand sa se prezinte prin reclame cu pretentii siropoase de pseudo-empatie.

In general, atat in reclame cat si in discursul TV, viata noastra “s-a schimbat” in urmatoarele aspecte: cam taiem relatiile cu alti oameni, cam ne obisnuim cu neprevazutul (macar de-ar fi asa), cam invatam sa muncim de acasa (mai ales la papagalii care isi permit fiind relativ dispensabili functioneaza melodia asta), cam platim cu cardul si nu mai folosim cash, cam punem masca, ne dam cu gel blah, blah. Rareori se invoca in legatura cu “schimbarea” faptul ca viata va fi mult mai scumpa de acum inainte. Cat despre hiperinflatie si pierderea valorii banilor prin tiparirea infinita, acestea sunt topicuri fringe.

Ca preturile vor creste este la mintea cocosului, insa un “reprezentant” al asociatiei patronilor de restaurante, baruri si horeca in general (daca nu ma insel) se jura la TV ca preturile nu vor creste. Cand reporterul i-a pus o intrebare simpla si de bun simt daca crede ca preturile se vor mari, acesta i-a raspuns cu virulenta: “nu, stiu ce insinuati, dar nu e cazul, sunt sigur ca preturile vor fi la fel ca mai inainte” …

Preturile nu au cum sa fie ca “mai inainte” nici macar daca va incerca Orban sa dea ordonanta sa nu creasca preturile si la hipermarket, cum a dat ca sa limiteze pretul energiei, benzinei, utilitatilor si la alte cateva, altfel zis, la sursa. Prin asta, au sperat liberalii ca pot sa se spurce si ei putin cu comunismul si controlul preturilor ca nu ar fi pacat prea mare in ditamai pandemie sa te indulcesti putin cu iluziile bolsevice ca statul poate controla preturile eficient si ca nu o sa faca poc masinaria in niciun loc.

Avem in primul rand inflatia normala. De la “inainte” pana acum a trecut cam o jumatate de ani si inevitabil preturile ar fi crescut caci Isarescu tipareste bani, creste masa monetara, fiind bani mai multi, preturile cresc, ca doar nu o sa scada. Avem apoi, masurile “igienice” care maresc costul pentru orice magazin si in general pentru orice firma. De la o mica fabrica de confectii cu 30 de angajati care trebuie sa poarte masti, deci patronul trebuie sa le cumpere masti, trebuie sa aiba dezinfectanti, presuri cu hipoclorit si alte prostii de astea, pana la un restaurant care trebuie sa taie jumatate din mese si sa pluseze agresiv pentru reclama pentru a castiga din clientii altor restaurante, caci masa de clienti potentiali s-a redus drastic, toate firmele, indiferent de natura activitatii, au costuri mai mari si costul lor de functionare se va regasi in preturi.

Dar pot totusi sa existe si scaderi de preturi? Evident, concurenta si lupta pe viata si pe moarte (la figurat) intre firme, va duce la un razboi al preturilor pe alocuri, desi controlul costurilor nu este un punct forte al patronilor romani si nu exista o flexibilitate prea mare a ajustarii pretului, limita inferioara fiind extrem de periculoasa pentru cei care nu au calculele bine facute si nu stiu pana unde pot scadea, pentru ei afaceri insemnand 50% adaos sau nimic.

Dar evident ca factorii care vor duce la cresterea preturilor sunt multi si desi am mai abordat subiectul pe alocuri, voi relua. In primul rand, ideea de baza este ca orice este produs in cantitate mai mare, are pret mai bun. Cine produce 1 mil de paini, daca castiga 10 bani la paine, asta inseamna profit de 100.000. Ca sa scoata acelasi profit, cine produce doar 500.000 de paini, trebuie sa vanda painea cu 5 bani mai mult. Am putea zice: dar sa se multumeasca si cu mai putin! Desigur, unii se multumesc, dar pentru unii, daca nu fac profit 100.000 nu ii intereseaza mizilicuri de 10.000 sa zicem … Mai ales cand bancile te roaga sa iei credit si tu ai deja milioane in banca. Dar nu doar “lacomia” motivanta este o problema. Multe produse au preturi la limita, in sensul ca marja de adaos este atat de infima incat o crestere a costurilor cu 1% poate sa nu mai faca fezabila afacerea, chiar daca costul creditarii va scadea cu 2%.

Avem deci un prim factor scaderea consumului care va produce scaderea profiturilor, a rentabilitatii care vine la pachet cu cresterea preturilor. Cu mentiunea, ca in proces, pot sa existe momente in care pe ultima suta de metri, cand nu toti cei slabi (prost pozitionati) au falimentat, sa existe … soldari, adica reduceri masive in speranta unor vremuri mai bune. Creditele oferite de state sunt intr-adevar tentante si multi vor incerca sa amane sfarsitul inevitabil cat mai mult. Patronii / directorii companiilor care ar falimenta azi fara sprijinul statului, vor incerca sa amane cat mai mult falimentul. Intre timp isi vor mari salariile, isi vor da prime si vor incerca sa mute ce asseturi se pot muta pe alte companii, inainte de a declara sfarsitul si de a incepe refuzurile la plata.

Principala mea sursa de ingrijorare insa cu privire la scaderea consumului este pe sectorul energiei: scaderea consumului va taia si din capacitatile de productie si distributie (sonde, rafinarii, conducte, etc) care multe vor ajunge nefezabile si va taia si din investitiile in descoperirea de noi exploatari si initierea proceselor de includere a acestora in exploatatie. Nu mai zic si de eradicarea unei intregi industrii – a shale-ului american – care peste un anume pret al petrolului devine nefezabila.

Energia si resursele naturale in general determina preturile. Bine, nu in aceeasi masura ca taxele si impozitele, dar sunt clar un factor important in pretul final. Ca veni vorba de taxe si impozite, aici va fi macel. Pe masura ca frecusul la nivelul UE cu privire la masurile de stimulare a economiei in urma pandemiei nu va duce la niciun rezultate, statele vor fi lasate sa se descurce fiecare cum poate. Si evident ca taxele si impozitele sunt alternativa mai ales pentru guvernele incompetente si statele slabe care nu au rezerve, care au costuri prea mari, cu orientari socialiste, altfel spus. La care bineinteles ne incadram si noi care fara credite, nu am putea sa platim pensiile si salariile bugetarilor doar din veniturile din impozite si taxe, fiind nevoie probabil de o dublare a acestora in caz ca costul creditarii va exploda.

Pe langa materia prima, energia si impozitele, companiile mai au si alte probleme. “Inainte” chinezii produceau nenumarate bunatati la preturi infime. “Dupa” nu prea mai e la fel si o sa fie din ce in ce mai nasol. Nu doar ca costul transportului a crescut datorita reducerii fluxului si a intrarii in faliment a multor transportatori – deci reducerea concurentei. Dar chinezii incep incet-incet sa realizeze ca daca consuma intern toate bunatatile alea pe care le ofereau lumii pe preturi foarte mici, nu o sa fie nasol. Distrugerea si refacerea lanturilor de productie si distributie este o problema care afecteaza nu doar bunurile de lux, sectorul auto, electronice si IT ci intreaga industrie. In unele sectoare va exista chiar o transformare structurala vitala fara de care activitatea nu s-ar putea continua. Bunaoara, de exemplu in sectorul auto, companiile vor fi nevoite sa isi caute surse multiple de furnizori pentru aceeasi componenta, ceea ce evident va creste pretul final. Motivul? Fara un backup pentru componentele vitale, sistemul de productie just-in-time devine imposibil si fara JIT, pretul final al unei masini poate creste cu 50%. Cum unii vor avea noroc la viitoarea intrerupere a lantului de furnizori (supply-chain) si altii nu, companiile auto care doresc sa reziste in vremuri tulburi trebuie sa ia in considerare dezvoltarea capacitatilor de aprovizionare de la furnizori multiplii sau sa mareasca bufferele de stocuri – iarasi si iarasi cresteri de costuri.

In recapitluare avem deci urmatorii factori care salta preturile: cresterea pretului materiei prime (deocamdata tinut sub control prin lege la noi), cresterea impozitelor (deocamdata la noi doar in planurile “de backup”), cresterea costurilor furnizorilor (China si/sau toti ceilalti), cresterea costurilor “medicale” necesare luptei cu pandemia, scaderea consumului / scaderea concurentei. La care as mai adauga si scaderea productivitatii pentru acele companii afectate – cu sau fara voie – de “recomandarea” muncii “de acasa” care este atat de laudata mai ales de hipsterii “creatori” care considera ca oricum ei sunt prea valorosi ca sa isi miste fundul pana la birou, putand fi la fel de inutili si de acasa. Mai ales sectorul IT este afectat de acest curent dar in general oriunde sunt plimbatori de hartii cvasi-inutili, acele companii care au fost nevoite sa apeleze la aceasta “metoda” neortodoxa, au acum un handicap de recuperat: obisnuirea cu binele a angajatilor care frecand menta acasa se vor adapta dificil la munca. Ar fi chiar si un nou sindrom psihologic din ce am vazut ca bineinteles ca trebuie sa explicam de ce sunt lenesii lenesi stiintific, prin argumente pshihologice frumos incropite, cu o bruma de justificare si toleranta. Evident, firmele care arata prea multa toleranta vor avea de suferit, desi e posibil ca tocmai bustenii care blocheaza fluxul apei la fiecare cotitura, acum stand acasa, sa permita o curgere mai lina.

Cresterea preturilor in sine nu ar fi atat de strigatoare la cer si de ingrijoratoare daca nu ar fi exploziva. Cu totii intelegem ca am trecut prin ditamai cumpana si simplul fapt ca suntem in viata si ca si familiile noastre sunt neafectate – spre deosebire de milioane alti oameni – ar trebui sa nu ne supere prea mult daca vom plati sa zicem cu 10% mai mult la terasa acum. Mai ales ca am facut ditamai pauza, poate un 10% nu ar fi atat de problematic. Din pacate 10% este o cifra utopica, cresterea fiind mult mai dureroasa. Nu stiu sa spun cat si nu stiu sa comentez. Stiu doar ca inflatia raportata de BNR (sau prin alte parti, de oficiosi) este una falsa, mereu “ajustata” si niciodata nu va reda realitatea. Pentru mine revoltele din SUA sunt de fapt noul normal si au ca prima explicatie foametea care a ajuns la os chiar acasa in Imperiu. In timpul pandemiei si a carantinei oamenii au stat in casa, insa Trump i-a mituit cu 1200$. Dupa ce au papat insa instant banii, oamenii au inceput sa iasa pe strada si sa jefuiasca magazinele. Cazul cu acel mort, este doar un pretext, oamenii ar fi iesit oricum. Foametea din SUA e posibil sa fie la fel de nasoala si prin alte parti, inclusiv in Romania. O diferenta majora intre SUA si restul lumii este ca americanii nu obisnuiesc sa stranga bani albi pentru zile negre spre deosebire de europeni si asiatici. Deci, exista un delay. Oricum Asia are putin o cu totul alta poveste, insa in Imperiu si in provincii foametea si rascoalele vor schimba intr-adevar viata noastra a tuturor.

Pro si contra Teodosie

IPS Teodosie a atras din nou camerele TV ca un magnet. E ceva normal pentru IPSa sa, nu e prima data. E bine, e rau? Nu stiu definitiv, poate fi si asa dar si asa.

Principalul recul poate fi o imbolnavire in masa care sa duca la noi masuri restrictive. Diavolul de la Cotroceni abia asteapta motiv ca sa opreasca slujbele din nou, chiar si cele de afara. Daca acum o sa auzim ca cu ocazia acestei slujbe, s-a descoperit nu stiu ce focar intre credinciosi, fie ca au stat prea aproape, fie ca s-au impartasit, Klaus o sa aiba noi motive sa ceara slugilor sa inchida din nou bisericile.

Orice fapta buna insa e buna daca e facuta mai ales cu intentie buna. Adica, uneori, dorind sa facem binele, chiar daca mai facem unele greseli, Dumnezeu le indreapta. Insa alteori drumul spre iad e pavat cu intentii bune.

Bunaoara, daca IPS Teodosie face astfel de bravisme nu pentru marketing ci pentru ca asa i se pare firesc, normal, e o treaba. Daca insa face ca sa isi faca branding, e alta treaba. Evident ca nu putem stii motivul real, asta doar IPS poate stii daca isi cerceteaza cum trebuie inima.

Dar este bravism sa incalci legile statului si sa te disociezi de “recomandarea” oficioasa a BOR? Sunt mai multe layere ale probleme. Probabil singurul layer care este clar pozitiv din aceasta “rebeliune” este calcarea pe coada a purtatorului de vorba a lui Daniel, care se incurca si se strofoaca acum sa raspunda acuzelor diavolului, desi noi ortodocsii stim ca nu trebuie sa ne certam cu diavolul. Adica, nu poti intra intr-un dialog cu mass-media sa explici randuiala bisericii, relatiile intre episcopii etc. In cele 2-3 minute cat trebuie sa raspunda la TV, Balanel nu are cum sa explice de ce Odovania este de fapt Slujba Invierii si nu e nimic iesit din comun ce face IPS Teodosie, poate doar impartasirea oamenilor, care nu e in consonanta cu recomandarea “oficiala” a BOR. Care BOR de fapt nu are putere sa dea astfel de recomandari, pentru ca sunt necanonice, deci orice preot cat de mic, avand dreptul sa impartaseasca oamenii si avand dreptul sa-si asume nesupunerea fata de stat. Adica, daca nu ma insel, sa plateasca acea amenda.

Insa din reflexul de disciplina militaroasa impusa de Daniel, Balanel se afla in incurcatura incercand sa explice ca de fapt nu are ce sa ii faca IPS Teodosie si cum ca BOR e cuminte in rest si face ce zice Klaus.

Dar pe de o parte recomandarea BOR este precauta si oarecum logica: pentru o saptamana-doua mai putem amana impartasirea in masa, mai ales vazand directia pozitiva a situatiei si mai ales existand posibilitatea ca fiecare sa se impartasasca separat, in afara slujbelor. Intr-adevar nu stiu daca avea sens acum un bravism aiurea, pentru ca e posibil ca batalia cu virusul sa fie de durata si data viitoare masurile sa fie la fel sau si mai mult restrictive. Ori am uitat cum pazeau gaborii bisericile si cimitirele de Pasti in timp ce in piete lumea se calca pe picioare? Evident ca exista o tendinta a puterii actuale sataniste sa stranga jugul impotriva bisericii si daca ar putea, ar strange si mai mult, dar culmea (pentru anti-europenistii subtiri) suntem membri UE si prin urmare democratie si stat de drept, deci e nevoie de ceva zbatere si de legi pentru ca jugul sa fie strans.

In esenta insa vremurile sunt de cernere, in sensul ca in mod firesc, daca am fi 80% ortodocsi cum arata statisticile, am fi fost deja in strada si am fi cerut ca mai bine sa se inchida mall-urile si benzinariile decat bisericile, adica ierarhia institutiilor esentiale si care pot fi inchise ar fi fost alta decat acum cand Dedeman a fost deschis intreaga perioada pentru ca lumea sa pota merge la cumparat de panselute – ca alea erau esentiale – in timp ce oamenii nu puteau sa mearga sa aprinda o lumanare in spatiu deschis in cimitire, desi cimitirele fizic sunt la minim 2-3 metri distanta si oamenii se duc la cimitir ca sa aprinda lumanari nu sa stea de vorba si sa se pupe unul cu altul.

Intorcandu-ne insa la Teodosie, reiterez: riscul cel mare e sa se intample ceva nasol. Problema nu ar fi atat publicitatea negativa, caci numai Balanel e captiv obsesiei dupa PR pozitiv si “imagine” a bisericii, in realitate, cei care se smintesc, se smintesc oricum si invers, deci nu e conteaza ce zice cutare post. Dar avand aceste exemple, in cazul unui focar, fuhrerii medicali vor avea justificare si posibil si aprobiul populatiei ca sa bage pumnul pe gat bisericii mai mult decat au facut-o pana acum. Aceasta ar fi boaba negativa cea mai importanta.

O alta boaba neagra ar fi riscul ca sa fie arestat sau sa i se faca vreun dosar de ala cu raspandirea virusului si astfel sa fie bagat la zdup – desi cred ca e cam greu si probabil are consiliere juridica deja, parte din “curajul marturisirii” fiind tocmai faptul ca fiind forjat deja in lupta cu cezarul, posibil sa aiba consilieri juridici buni.

Cat despre boabe albe, pe langa provocarea produsa indirect lui Balanel care trebuie sa explice acum ce si cum la televiziuni – episod dureros de altfel, dupa cum am zis – o boaba alba ar fi ca niscavai nesupunere ocazionala nu strica, ca sa testam, ca la box, punctele slabe si vigilenta dusmanului – cezarul in cazul de fata.

Cat despre cei care vin la slujba si se impartasesc, mare imi este mirarea cata ravna au daca stau ei noaptea in miezul saptamanii la slujba. Poate sunt toti pensionari si asta ar explica disponibilitatea. Insa daca nu sunt pensionari ci doar “ravnitori” care nu au serviciu sau fug de la serviciu ca sa “retraiasca” Slujba Invierii sau daca vin sa se impartasasca doar ca sa faca pe martirii si sa arate ce curajosi sunt ei si ce marturisitori, asta nu e bine. Oricum pretentia de superioritate in interiorul bisericii prin evidentierea unei rezistente nejustificate si nebinecuvantate, din start ridica unele semne de intrebare. Una e sa faca slujba calugarii de acolo, cu 2-3 pensionari care au timp si evident ca daca ai timp, e frumos sa mergi la slujba si alta e daca “marturisitori” din intreaga tara s-au strans acum in jurul IPS ca sa “stranga randurile” sau au alte idei de-astea.

Un calcul simplu legat de canonicitatea sau necanonicitatea acceptarii presiunii statului in cazul nostru ar fi urmatorul. Se poate face iconomie, date fiind vremurile? Pai la cate iconomii a tot dat BOR, legate de casatoriile mixte si cate frecusuri nebinecuvantate cu ereticii se practica, inca o iconomie care are cat de cat o acoperire prin prisma riscurilor reale ale bolii si prin prisma aspectului temporar al acestor restrictii, nu poate fi foarte grava. Adica pana la a infrunta statul pe fata pentru ca nu ne lasa sa facem slujbe o perioada, mai trebuie intai sa rezolvam problema ecumenismului care este mult mai grava si unde statul nu se baga deloc ci diavolul care vrea sa distruga ortodoxia este chiar printre noi.

Si inca ceva: tot folosesc unii cuvantul prigoana in aceste vremuri. Mi se pare jignitor la adresa martirilor impotriva comunismului din tara noastra sa folosim cuvantul prigoana. De asemenea, cei care zic ca intreruperea slujbelor nu s-a facut niciodata in istore, habar nu au de istorie.

SHTF în piața liberă

“În majoritatea cazurilor, băncile nu reuşesc să livreze rapid fonduri, a spus Conte: “Nu putem tolera ca societăţile să fie private de banii necesari pentru a garanta continuarea activităţii lor”

Bursa

Căderea niciunui Imperiu nu se face peste noapte și nu se dă anunț oficial: de azi imperiul nostru s-a năruit, nu mai există! Imperiul Roman, spre sfarsitul sau a avut parte de un moment interesant. Dupa cum stim, pe final, romanii nu prea mai puteau sa asigure securitatea granitelor cum trebuie. In plus, spre est triburile germanice (dar nu numai) nu erau neaparat dusmani ai Romei cu intentii si capabilitati prea mari ci chiar asimilau cultura romana, admirau societatea romana si incercau sa imite – in masura posibilitatilor – si mai ales cei straluciti, stilul de viata roman. Cam cum sunt acum chinezii cu vestul …

Dar iata momentul de care ziceam ca este interesant. Pe final, gotii au fost goniti de barbarii dinspre est catre romani care i-au primit ca refugiati dar i-au tratat jalnic (nu ca acum – haha). Din acest tratament, atata ura au acumulat gotii si atata PR negativ s-a rostogolit ca mai tarziu, cand s-au pus pe picioare, la Adrianopol, gotii i-au facut praf pe romani. Dar nici atunci nu a fost sfarsitul, au mai urmat multe frecusuri. Insa imperiul nu mai era deja imperiu, ci o mana de soldati pe ici pe colo, un imparat cu putere simbolica, cultura si societatea romana in putinele orase din est.

Istoria nu e niciodata o linie dreapta, de aceea cei care zic ca UE nu s-a destramat ci doar se intareste sunt niste naivi. Ce zice Conti de mi se pare atat de penibil: ca bancile sunt datoare sa doneze bani firmelor. Aata pe scurt. Mai pe larg, diavolul este in detalii – o fraza pe care o repet des, deoarece fiind intr-o perioada de mare volatilitate trebuie sa fim cat mai atenti.

In Italia, ca si prin alte parti, pentru ca capitalismul si piata libera au fost distruse cu mult inainte – poate in 2008 – statul a ramas scaparea ultima a oamenilor. Expectativele populatiei sunt ca statul atot-puternic (in viziunea gloatelor) si singurul care are grija de oameni (in contrast cu patronii lacomi si companiile lacome) sa gaseasca solutii (a se intelege sa ofere bani) pentru orice problema, mai ales pentru o problema asa de … neasteptata ca o pandemie.

Traim acum cumva o limpezire a apelor, o separare intre tarile capitaliste si socialiste, o consolidare pe directia proprie a fiecareia, fie inspre una, fie inspre alta, care separare se face in principal in functie de alegerea cetatenilor: presiunea politica, votul, mass-media si in general actiunea de zi cu zi a oamenilor vor determina aceasta consolirare: in rau, sau in bine.

Evident ca Italia nu de azi, de ieri e un stat esuat. Inca din 2008, Italia era inclusa in categoria “porcusorilor” luptandu-se cu Spania pentru a ocupa primul loc. Raportul PIB/datorie suverana este de mult timp peste cota de alerta iar sistemul bancar este tinut pe picioare doar prin “exceptiile” speciale pe care BCE le-a facut pentru cele cateva banci italiene care sunt de mult timp banci zombie mentinute pe linia de plutire doar de dobanzile negative al BCE-ului cu sprijinul ferm si neezitand al dlui Draghi cu a sa bazuka.

Ca mai toate statele, prima solutie gasita de guverne a fost oferirea de garantii bancare, in ideea de a stimula creditarea. Dar ce stimulare sa mai ajuti cand pacientul este mort? Sau o comparatie si mai buna ar fi: ce sens are sa mai irigi o recolta compromisa de cereale dupa o seceta indelugata, daca oricum sperante sa isi revina nu mai sunt, indiferent de cantitatea de apa pe care o pompezi? E la mintea cocosului, ca mai bine ari terenul si fie plantezi altceva – daca mai ai timp (si bani) – fie apa aia o folosesti mai cu cap pe alte recolte care nu sunt compromise.

Dar de ce fac asta guvernele, de ce se arunca la a oferi garantii de stat la creditele oferite de bancheri? De ce nu ofera sistemul bancar? Pentru a explica in amanunt e nevoie de o mare paranteza. Initial, rolul bancilor era ca sa stimuleze investitii in economie, dar nu orice investitie, ci acele investitii care dau rezultate, adica sa dea credite doar la acei oameni care au sanse sa le plateasca. Caci altfel, tu ca banca, daca dai credit oricui, intri in faliment, pentru ca creditacii nu mai platesc ratele si tu la randul tau nu mai poti sa dai banii inapoi (fie patronilor, fie celorlalti creditori). Sute de anii de capitalism care au dus la suprematia vestului, s-au construit pe sistemul financiar bazat pe credit care a stimulat investitiile si dezvoltarea economica si prin urmare a impins societatea inainte. Asa a fost la inceput cand bancile mai si falimentau, cand bancile erau atente cui dau credite, cand bancile au inceput sa primeasca bani si de la deponenti pe care sa ii reinvesteasca iar brandul unei banci se construia in decenii. Increderea oamenilor ca sa vina sa puna banii la o banca anume, cu greu se castiga si usor se pierdea. Apoi au fost inventate bancile centrale care au facut ideea praf. Nu mai intru in tot ce s-a intampla, sar doar unde suntem acum: acum bancile centrale dau credite nelimitate la toate bancile, nelimitate in sensul ca prost sa fii sa nu poti accesa linii de credit. Singura conditie e sa …. te misti repede, dupa cum vedem ca zice Conti. Sa dai omului/firmei banii cand vine la tine, sa nu ii “privezi” de acest drept, ca sa beneficieze de banii tai, fie ca e sau nu serios.

Daca tu ca banca mai pierzi timpul in ziua de astazi analizand companiile sau persoanele daca sunt bancabile (pot lua credit) esti in pericol sa vina guvernul sa iti dea amenda ca nu dai banii repede. Cata distanta mai e de aici pana la nationalizarea totala a sistemului bancar? De altfel, asemenea tendinte nu sunt ceva nou pentru Italia – dar nu numai.

Aici intervine frecusul cu Germania si cu nordul in general. Care nord e putin mai … altfel. Nu vreau sa zic nici chibzuit, nici capitalist, dar sa zicem ca e nordul e constient ca italienii sunt niste lenesi – in general / pe cifre – in timp ce ei muncesc mai mult si mai serios si daca e sa se faca nationalizarea bancilor, ei – nordicii – vor avea de pierdut in primul rand pentru ca ei nu sunt – deocamdata – in acelasi rahat ca sudul.

Si acum spre final doresc sa explic de ce fac guvernele – incompetente – asemenea propuneri si dau din coate impotriva bancilor. Evident nu doar atat, masurile socialiste sunt mult mai vaste si coronavirusul nu a creat decat situatia ideala pentru dezlegarea duhurilor rosii care vor face prapad. In primul rand, in afara de a da bani gratuiti companiilor (mici, mari, care s-o putea) altceva nu prea stiu ce sa faca. Guvernele in sine nu au de fapt alte parghii de actiune decat sa dea in cap celor care muncesc si sa le fure banii si sa le dea apoi la lenesi isi la paraziti care fiind mai multi, au putere mai mare la vot. Este imposibil sau extrem de rar ca un guvern sa cantareasca bine cui da banii si sa intervina optim acoperind o necesitate vitala pentru un sector sau o companie cu potential si care are doar probleme de moment. Oricum nu s-ar justifica o asemenea interventie nici macar cand ajutorul pare fiabil/fezabil, daramite in ditamai pandemie cand e clar ca lucrurile nu vor reveni la ce a fost inainte.

Ce sens are acum sa dai bani restaurantelor, hotelurilor si la companiile care nu au fost in stare sa reziste 3-4 luni fara cascaval? Sa luam scenarul pozitiv maxim care se poate intampla economic: revenim la ce a fost inainte, companiile sunt ajutate ideal de stat, in cel mai simplu, rapid si eficient mod, apoi intra din nou pe profit, platesc creditele si lumea e fericita. Care sunt consecintele? Evident ca daca guvernul se va arunca acum la a ajuta orice companie, acei manageri si patroni care au pus bani albi pentru zile negre si nu s-au hazardat in investitii aiuristice si nu au adoptat traiul de pe o zi pe alta, gandindu-se sa fie pregatiti pentru evenimente neplacute, vor cadea acum de fraieri si toata lumea de acum inainte va avea un curaj nebunesc in afaceri, nemaifacand nicio pregatire si nicio rezerva, ci aruncandu-se la credite maxime, fiind toti siguri ca statul va interveni oricand se va isca o problema si “totul va fi bine”.

Mai ales in cazul Italiei, unde medical a avut loc un dezastru, guvernul se simte obligat sa ia masuri economice cat mai “revolutionare” ca sa mai spele din imagine si sa arate boporului ca face ceva bine. Bancile insa, chiar si in Italia de azi unde nu putine au fost cele nationalizate, mai au inca pe alocuri un nucleu capitalist si o dorinta de independenta, fiind multe dintre ele branduri puternice care au rezistat peste secole, prin diverse regimuri si stiu ca si acest imperiu va trece iar libertatea – macar financiara – este un bun de nepretuit. De aceea, chiar daca fiind obligate de situatia economica trebuie sa intre in joc, bancile inca mai au unele retineri si probabil nu se arunca la a oferi creditele, chiar daca sunt garantate de stat. Cu siguranta se gandesc ca statul maine-poimaine se razgandeste si le pune lor in spate datoriile sau de ce nu, statul poate intra in faliment, cum s-a intamplat in Grecia si acele garantii devin zero.

Dar mai ales tinand cont de scandalurile si neintelegerile la varful UE – practic pandemia a prins noua conducere in procesul de formare si baietii (si fetele) inca nici isi luasera in primire bine birourile – cu privire la “masurile” “de stimulare” financiara care ar fi bine sa fie luate, e firesc ca bancile sa fie reticente.

In final, cateva comentarii despre ce se intampla pe meleguri mioritice. Din ce am auzit, ING a marit avansul cerut pentru credite ipotecare la 35%. Adica practic a taiat creditarea – caci cine are 35% se duce la alta banca, care cere 15% (sau cat s-o cere pentru ipotecare, nu stiu deoarece eu nu servesc). Masura este un semnal nasol negativ. Personal ma asteptam ca dobanzile sa scada – e o miscare normala, precum retragerea apelor la tsunamic – dar ca sa se inaspreasca atat de mult conditiile de creditare pe fondul unei intregi batalii intre guvernele tarilor membre de a oferi stimulente de toate felurile si pe fondul maririi masive a bilantului bancilor centrale (adica banii tipariti), cresterea avansului este clar o masura anti-curent care este probabil cantecul canarului din mina ….

Avand acces la BCE, adica la tzeava “fara numar” de tiparit euroi la dobanzi negative, cum de adopta ING o masura atat de protectiva/prudenta? Eu zic insa ca e doar chestiune de timp pana cand si alte banci romanesti se vor alinia, dar ramane intrebarea: de ce, daca oricum “revenim la normal” si apoi din ce mai face bani ING? Bancabilitatea unui client nu e determinata neaparat de avansul avut, in situatia de astazi, ori 15, ori 35 nu e mare diferenta pe termen lung (10-20 ani) cand teoretic economia isi va reveni sigur, riscurile pe termen lung nefiind mai mari decat acum 1 an. Banuiesc ca ING are ceva informatii si ia pulsul situatiei destul de bine, iar situatia care se intrevede nu e deloc roza – de unde aceasta inasprire (taiere) a conditiilor de creditare.

Una peste alta, viitorul nu e greu de ghicit: sub presiunea continua a cresterii drastice a raportului PIB/datorie, porcusorii trebuie sa adopte (din nou) ceva masuri de austeritate (macar simulata) pentru a linistii constiinta acrivista a teutonilor cumulatori si calculati din nord care sunt impotriva dezmatului financiar si care au strans destui (poate chiar prea multi) bani albi pentru zile negre. Faptul ca banii stransi de nord sunt din sud, nu mai conteaza insa prea mult acum – pe masura ce Germania exporta din ce in ce mai mult in China, nemtii se vor trezi si vor vedea ca calculat pe decenii, UE a cam ramas in urma la cresterea economica, chiar si dupa tarile emergente. Fara balastul UE, probabil Germania ar exploda economic si ar depasi fara probleme Japonia, luptandu-se cot la cot – dar impreuna – cu China pentru dominatia economica. Blestemul nemtilor este insa ca sunt cam in aceeasi barca cu restul procusorilor: un mic razboi civil in Italia, nu ar fi bun pentru marca, oricat de mari ar fi excedentele nemtilor si oricat de negative dobanzile la bondurile guvernului. Ca sa nu mai zicem ca nealinierea le poate cauza multiple probleme nemtilor, Deutsche Bank fiind tinuta pe linia de plutire doar din bunavointa Fed-ului american.

1 2 3 39