Puterea demografiei si viitorul SUA

Daca portavioanele sunt atat de obsolete – cum comenteaza trolii rusnaci pe Zerohedge – de ce se mai chinuie chinezii sa le construiasca (cu mai mult sau mai putin succes)?

In razboiul tarifar SUA-China nu poate exista decat un singur castigator: SUA. Ce pot face chinezii? Sa mareasca si mai mult tarifele la bunurile americane? Dar deficitul comercial in raportul cu SUA este 1:4 doar acest an si mult mai mare in anii precedenti. In al doilea rand, mergand la extrema, mare parte din investitiile chinezilor sunt in bondurile americane, deci ei sunt ombilical legati pe termen mediu-lung de SUA.

Speranta chinezilor este ca pot sa loveasca cat mai punctual acolo unde il doar pe Trump pentru a scapa de el si a spera intr-un viitor presedinte democrat, mai prost si mai slab ca Obama – care desi a inteles pericolul chinez, nu a facut decat vorbe (“pivotari“).

Atat de irelevanta este China – candidatul la o viitoare putere globala – incat este folosita de Trump ca manta pentru a lovi in Powel si a-l determina sa faca ce vrea Trump: stimulare cat cuprinde. Si Trump va obtine ceea ce doreste si stimularea va avea efect. Totul depinde insa de timing, daca va reusi sa faca asta in timp util sau roadele “stimularii” semanate de Trump le vor culege democratii.

Nimeni nu crede ca Trump spera intr-o revitorare a manufacturarii americane – si oricum la ce ar avea nevoie SUA de asa ceva? SUA nu are nevoie de productie deoarece poate tipari cati bani vrea si poate continua decenii bune de acum inainte sa finanteze programe sociale cat cuprinde, sa ofere credite cat mai ieftine populatiei, altfel spus sa mentina coeziunea sociala la un nivel de tensiune care poate fi administrat. Depinde insa si de politica si strategia politica a celui care este la putere.

Atat de solida este SUA si atat de intangibila suprematia americana incat politicienii isi permit sa isi aleaga “orientarea economica” sau altfel spus “viziunea de dezvoltare” – adica macaniturile de propaganda prin care se descurca fiecare in parte, dupa aluatul cu care este facut. In functie de aceste “viziuni” fac si desfac politicile economice, determina actiunile Fed-ului, focalizeaza atentia presei si a discursurilor din societate, produc si calmeaza valurile geopolitice etc. A facut-o Trump cu Koreea, China si “build the wall” asa cum a facut-o si Obama cu Siria, “Obama phone” si altele

Sa facem o simpla comparatie: Macaron in Franta macane si el cat cuprinde dar nu poate face nimic. A oferit cateva zeci de milioane Braziliei ca sa fie umilit crunt de presedintele unei foste coloni portugheze. A macanit si el ceva legat de Brexit ca sa fie umilit la Palatul Elysee de Boris Johnson care si-a facut poza cu piciorul pe masa. Ce putere are deci Franta si cum evolueaza CAC-ul in functie de declaratiile lui Macron? Nu exista nicio corelatie! In schimb, cum Trump lanseaza un tweet, toate bursele lumii zburda in sus si in jos. Acesta este un indicator al puterii si al capacitatii de a invarti lumea.

Investitorii de succes, mai ales cei pe termen lung, se uita atent la demografie si tin cont de studii sociologice (un termen conservator pentru analytics) legate de demografie. O scadere a populatiei in Romania corelata cu o rata a exilului foarte mare si luand in considerare o criza pe piata muncii, coroborata cu cresterea accelerata a procentului din PIB alocat platii pensiilor – dar si alti indicatori similari, pot da clar un semnal ca piata imobiliara in Romania se afla la un apogeu si ca nu poate fi ajutata decat de o relaxare semnificativa a conditiilor de creditare ca si a pretului creditarii, la care sa se adauge o crestere reala a salariilor.

Demografic SUA arata mult mai bine decat alte tari. Piramida demografica (exista grafice multe cu fiecare tara in parte) arata excelent pentru SUA, Mexic, India, Nigeria si dezastruos pentru China, Japonia, Romania, Italia, Franta, Rusia etc.

Se discuta din nou zilele aceastea despre “inlocuirea dolarului”. Chiar seful bancii nationale a Angliei (un canadian daca nu ma insel) a adus vorba de o criptomoneda care ar putea inlocui dolarul. Aberatii – nu exista alternativa la dolar. Nu doar ca nu exista piata de obligatiuni similara cu cea a bondurilor americane care sa poata inghite volume de miliarde de dolari zilnic si sa ofere lichiditate non-stop pentru orice suma, dar sunt nenumarati factori care intra in cauzele pentru care dolarul este si va ramane zeci de ani buni valuta forte la nivel global. Puterea economiei si a armatei SUA nu sunt deloc printre primele motive, desi faptul ca o armata straina nu a mai pus piciorul pe teritoriul SUA de peste un secol jumatate in urma cu siguranta prezinta o mare incredere pentru orice om intreg la minte care are multi bani si care doreste sa ii aiba si peste 30 de ani. In primul rand conteaza insa instrumentele si relatiile existente. Cu greu se va putea stabili de exemplu o noua moneda referinta pentru plata petrolului deoarece pana la stabilirea unui pret global, speculatorii care vor practica arbitrajul pot sa creasca pretul atat de mult incat sa descurajeze orice tentativa de “evadare”.

Nu doar ca nu exista instrumente suficiente de creditare, nu exista banci mari care sa ofere tot ce e nevoie pentru un comert international eficient, fara frecusuri, dar problema principala este ca nici macar nu exista candidat pentru inlocuirea dolarului. Euro este o gluma proasta: yield-urile la bondurile majoritatii tarilor cu economii cat de cat sustenabile din Europa sunt negative tocmai pentru ca lumea nu are incredere ca euro va supravietui nici macar 10 ani. Banca Elvetiei face cu greu fata peg-ului cu euro (adoptat voluntar pentru a nu afecta exporturile tarii) tocmai pentru ca investitorii au mai mare incredere in francul elvetian decat in euro. Cat despre yuan-ul chinezi , ce sa zicem? Cresterea masei monetare a chinezilor a depasit orice in istorie (raportat la PIB). Sistemul bancar chinez este un caritas la patrat cu nenumarate punte de vulnerabilitate in care o mica crapatura poate prabusi intreg sistemul. Este o minune ca nu s-a intamplat deja si explicatia minuni este “dictatura digitala a sistemului de credit social“.

Nu am apucat sa detaliez prea mult particularitatile demografice ale SUA si nici avantajele federalizarii care permit mici experimente locale sa fie imitate in caz de succes sau evitate in caz de esec, oferind un model statal extrem de stabil. Trendurile insa sunt si mai spectaculoase decat cifrele si statisticile actuale: majoritatea imigrantilor vor sa ajunga sa traiasca si sa munceasca in SUA. Copiii chinezilor bogati viseaza sa ajunga la studii in SUA si apoi sa munceasca in Silicon Valley. Toate acestea si multe alte argumente imi intaresc opinia ca SUA este si va ramane principala putere mondiala. Este doar o chestiune de timp pana China se va alinia si cu aceasta aliniere se va produce probabil un nou val de entuziasm care va misca mult-asteptata inflatie si va da sperante rezolvarii problemei nerezolvate inca a creditelor. Depinde insa si de cine va castiga alegerile prezidentiale pentru ca daca vor castiga democratii este posibil ca SUA de maine sa ajunga China de astazi …

Epstein – speculații

Jeffrey Epstein a fost un milionar care s-a sinucis (sau … a fost sinucis) in puscarie in timp ce astepta procesul in care era acuzat de trafic cu minori, trafic de persoane in scopuri sexuale si abuzuri asupra minorelor intre anii 2002 si 2005.

Printre “clientii” lui Epstein ar fi fost Bill Clinton. Pentru ca in presa noastra Epstein a fost cam trecut cu vederea si stirea despre prinderea si sinuciderea lui a fost sumar redata pentru ca legatura intre cazul Epstein si Trump este destul de subreda, ca si la CNN si alte ziare de stanga (globaliste, sorosiste etc), as dori sa accentuez ca cazul este departe de a fi unul … banal ci are atat de multe foi de ceapa peste el incat o sa dureze probabil zeci de ani pana sunt date toate la o parte ca sa aflam adevarul.

Iar adevarul pe scurt, pe care dorim sa il aflam este: a fost Epstein omul serviciilor secrete sau doar un protejat al “nomenclaturii” din SUA? Ce se petrecea cu adevarat in Lolita Express sau pe insula “extravaganta” a acestui milionar?

Ca sa realizati cat de ciudat este acest om si cat de multe necunoscute sunt cu privire la ce facea el si pentru cine facea, postez mai jos un tablou gasit in casa acestuia care se intituleaza “Parsing Bill”

“Parsing Bill” – tablou din casa lui Epstein

Nu sunt naiv sa pretind ca adevarul se poate afla. Cu atat mai mult daca in spatele lui Epstein ar fi serviciile secrete americane (si nu numai: “stein” …). Nu exista fum fara foc si cateva lucruri se repeta in articolele de presa, in anchetele unor investigatori independenti etc, etc.

Iata cateva intrebari: de unde si-a facut Epstein banii? Milionar nu devii peste noapte, pur si simplu. Epstein a lucrat in finante dar nu oricine lucreaza in finante devine milionar, mai ales daca a fost dat afara de la banca la care lucra inca din 1981 din motive inca necunoscute.

Desi Wikipedia are ceva informatii pentru cei care doresc sa analizeze in detaliu acest personaj ciudat (cel putin zis), felul cum este prezentata informatia este extrem de inselator: nu reiese nicaieri cum anume si-a facut el banii, desi sunt enumerate activitatile lui trecute (profesor de matematica, trader de optiuni etc etc) se trece brusc de la “consultant financiar” la participarea lui Epstein la licitatia pentru vanzarea New York Magazin pe care insa acesta a pierdut-o, trustul vanzandu-se in final cu 55 milioane dolari.

Intr-un articol despre acest “ciudat”, Business Insider baga sursa banilor in topul “ciudateniilor”:

“Epstein is said to be very wealthy, although the origins of his money, vehicles, and property are largely unknown.”

Sursa

Foarte interesant cu privire la Epstein este cum in general presa il numeste “ciudat”, desi acesta este clar un pervers stricat. Adica, desi putine trusturi media se dau inapoi de la a prezenta pe larg “cazul” (CNN ar fi unul), cele care nu se dau inapoi, folosesc termenul “ciudat”, ca si cum Epstein ar fi doar asa, un milionar excentric, cu tablouri ciudate, cu relatii cu serviciile secrete israeliene etc. Nu ca si cum Epstein ar fi un pervers mare care a furnizat “servicii sexuale” (sex cu minore) politicienilor.

Daca natura serviciilor oferite de Epstein politicienilor nu este negata (serviciile sexuale) un mare mister este care au fost acesti politicieni si ce fel de servicii le oferea fiecaruia. In mod oficial, Epstein organiza petreceri si la petrecerile lui participau multi milionari – oameni de afaceri dar si politicieni, Trump fiind unul dintre ei (sursa).

Clinton de asemenea a beneficiat de “servicii” si foarte probabil a fost santajat de cei pentru care Epstein muncea, cu inregistrarile facute de Epstein.

Se pune intrebarea: daca toata lumea cam stia ce face Epstein (dar chiar daca nu l-ar fi stiut) de ce se duceau politicienii la Epstein sa se compromita facand sex cu minore pentru a fi inregistrati de acesta si pentru a putea fi santajati. Natura intrebarii este una de genul ce a fost mai intai, oul sau gaina. Bunaoara, se pune intrebarea: erau politicienii prosti, aveau incredere oarba in Epstein sau pur si simplu participarea si expunerea volunara la riscurile de a fi inregistrati si de la riscul ca aceste inregistrari sa fie folosite ulterior erau o conditie a avansarii in politica pe posturi din ce in ce mai mari, adica erau intr-un fel “un botez” al “clubului”.

Lantul speculatiilor legate de Epstein merg de la toate amanuntele din viata sa pana la conditiile mortii. In aparenta Epstein nu avea de ce sa se sinuciga: cu banii si avocatii pe care ii are, ar fi durat foarte mult pana cand ar fi fost condamnat. Deja Epstein se pare ca a avut parte de un tratament special in puscarie, inclusiv de vizita unor femei (chestiune care nu se practica in puscariile din SUA, nici macar la 3 luni ca la noi).

Daca amanuntele sunt multe, secretele bine ascunse, personajele implicate sunt evident din randul miliardarilor care isi permit sa “controleze” narativul, ca si in situatii simialare in care avem parte de haos, trebuie sa ne ghidam dupa singura busola care ne este la indemana. Adica intrebarea: cui foloseste? CUI FOLOSESTE MOARTEA LUI EPSTEIN?

Bill Clinton ar fi unul dintre cei carora le foloseste ca Epstein a murit in timp util pentru a nu se investiga mai departe cine au fost participantii la petrecerile lui si ce contineau inregistrarile gasite la casa lui. Cu Epstein mort, procesul se inchide si investigatia este oprita. Nu doar Clinton poate sa stea linistit si si multi altii. De aceea este greu de aratat cu degetul inspre Clintoni desi lista de “personaje incomode” pentru famiglia Clinton contine zeci de oameni care s-au … sinucis.

Va las in final cu un interviu cu o recomandare de interviu cu o investigatoare independenta a cazului:

Testele de stres din sistemul financiar UE – noua linie Maginot

In anii 30, francezii erau speriati de o invazie germana si erau constienti ca este doar o chestiune de timp pana cand nemtii vor ataca din nou. De aceea au construit Linia Maginot – cea mai proasta strategie militara din istorie, construita pe paradigma trecutului fara nicio tentativa de raportare la prezent si la riscurile progresului in domeniul militar. Linia Maginot avea mici hibe, mici puncte slabe care au fost exploatate la maximum de nemti si au anulat total relevanta acestei linii de aparare care constituia coloana vertebrala a strategiei si capacitatilor militare franceze.

Similar cu aceasta Linie Maginot este indolenta si lipsa de reformare a sistemului bancar european actual. Dupa ce am suflat in iaurt o data si am trecut prin vremurile spectaculare ale anului 2008, BCE impreuna cu bancile europene centrale stau cu mainile in san si gandesc ca viitoarele riscuri vor lovi in aceleasi puncte slabe si prin urmare fortificarea acelor puncte slabe este o garantie impotriva riscurilor.

Mai concret, BCE-ul gandeste ca furnizarea de lichiditate este solutia la orice problema. Aceasta se intampla si mai ales pentru ca in afara de asigurarea unei lichiditati BCE nu are prea multe alte mijloace si alte parghii de influentare a pietelor financiare.

Adevarul este ca cata vreme oamenii mai au incredere in acele hartii pe care scrie EURO si in acele pagini web pe care sunt afisate niste cifre cu conturile lor, BCE are multe mijloace si ar putea face mult chestii. De exemplu, ar putea lansa un euro acoperit in aur ca vehicul investitional. Sau poate de exemplu BCE ar putea legaliza si adopta Bitcoinul ca mijloc legal de plata si ar recunoaste Bitcoinului macar statutul de commodities – asa cum au facut americanii. Dar BCE nu se misca, desi nemtii au un cuvant de spus in BCE. Daca in 30 francezii erau in aparare si nemtii in atac, de data aceasta, nemtii sunt cei care apara toata europa impotriva riscurilor financiar exogene si din pacate imaginatia nu este unul dintre punctele lor forte. Conservatorismul si inflexibilitatea nemteasca coroborate cu angst-ul lor genetic, pecetluiesc o catastrofa inevitabila in UE. Mai multe detalii, in interviul de mai jos …

Mizeria de sub pres

Siguranta populatiei este subiectul zilei. Incompetenta operatorilor de la 112, incompetenta politailor care nu au intervenit in timp util, indolenta procurorilor care au tolerat ca Caracalul si Oltenia intreaga sa fie condusa de grupuri de infractori etc etc sunt doar cateva bube care au iesit acum la suprafata.

Cu fiecare eveniment socant care starneste o oarecare revolta in spatiul public, mai descoperim inca o componenta a statului care are de suferit din cauza coruptiei, incompetentei, nepasarii si proastei organizari.

In mai multe articole, am subliniat, ca adevaratul dezastru al acestei stari de fapt se va vedea la urmatorul cutremur. Atunci vom vedea eficienta investitiilor in centrele, comitetele si comisiile ISU, atunci vom vedea eficienta maririlor de salarii la functionarii publici plimbatori de hartii care trebuie sa verifice noile constructii si care fac receptiile la lucrarile publice gen scoli noi, renovari de spitale, strazi renovate, etc. Atunci vom vedea eficienta investitiilor masive in “retehnologizarea” sistemelor de alerta a populatiei etc, etc. Oops, deja am vazut insa eficinta investitiilor in softurile pentru sistemul 112 realizat de firmele lui Ghita. Da, dar acum a murit doar o fata. Acum este revoltat doar un tovaras care tuna si fulgera pe diverse site-uri cvasi-irelevante, caci deja presa mainstream nu prea ii mai da cuvantul, subietul “Alexandra” fiind in proces accelerat de “racire”. La viitorul cutremur, insa, vor muri mult mai multi oameni, majoritatea nu din cauza daunelor facute in timpul cutremurului cat din cauza dezastrelor care vor urma: focuri care nu vor putea fi stinse, explozii accidentale pe ici pe colo pe la vreo centrala termica, scurgeri de gaze, spitale nepregatite, fara personal, fara medicamente etc, etc.

Majoritatea contractelor publice sunt tunuri financiare pentru firmele de partid. Majoritatea receptiilor se fac pe spranceana. Un exemplu foarte concret este stationul Ion Oblemenco din Craiova care in curand va implini 2 ani de la lansare si care inca nu are un gazon cum trebuie, jucatorii avand mari probleme sa arate ce stiu. Problema gazonului era binestiuta inca de la inaugurare pentru ca fundatia la gazon nu a fost facuta cum trebuie pentru a se economisi niste bani. Aceasta este doar o problema. “Scurtaturi” si trecut cu vederea au fost la mai multe capitole. Presa a semnalat de exemplu erori grave la construirea acoperisului. Toate au fost petecite si receptia s-a facut pentru ca era presiunea politica ca lansarea sa aiba loc in timp util pentru campania electorala. Constructorul stia si el si presiunea beneficiarului era nu pentru a se face un lucru BUN desi pretul a fost pe masura, ci pentru a se face un lucru ORICUM dar RAPID, ca sa poata fi lansat inainte de alegeri pentru ca partidul sa castige cat mai multe locuri (PSD oricum ar fi castigat, Craiova fiind ultimul oras rosu din Romania).

Acum, in cazul de fata un gazon prost facut nu are consecinte drastice, poate doar pentru performanta fotbalistica. Insa dupa cum vedem sunt locuri unde incompetenta si coruptia pot avea efecte mult mai nasoale si moartea loveste aleator. Chiar daca tovarasii evita tacticos sa treaca prin spitalurile autohtone si merg in strainatate chiar si pentru niste banale analize, in cazul cutremurului poate vor avea si ei nevoie sa treaca pe la urgente. Etc, etc.

Exista momente in care Dumnezeu cerne lumea, cerne popoarele. Specific poporului nostru este lucrul facut de mantuiala. Eroul nostru national este Dorel. Ne place sa fim smecheri, ne place sa dam tzeapa patronului si sa ne facem ca muncim. Ne place sa luam bani frecand menta la stat, plimband hartii si facandu-ne ca suntem importanti. Ne place chiar sa ne mintim pe noi si sa ne spunem: ce rost mai are sa fiu eu cum trebuie daca oricum toti in jurul meu isi baga picioarele. Din fericire, in momentele de cernere se face curatenie si situatia se regleaza cumva, macar pentru o generatie. Cu mirare vom vedea la viitorul cutremur cum blocurile facute imediat dupa anii 1978 se vor comporta mai bine decat blocurile noi facute de “investitorii imobiliari” deoarece atunci oamenii aveau frica. Frica ii invatase sa munceasca cum trebuie, sa fie seriosi. Intre timp am uitat sa muncim, am uitat sa ne pese, am uitat ca o gresala pe care noi o consideram mica poate sa fie mare, am uitat ca desi cei din jurulo nostru nu fac ce trebuie, noi trebuie sa facem. Dar viitorul cutremur va scoate toata mizeria de sub pres si vom avea sansa unui nou inceput. Vom avea insa o problema: cei mai muncitori romani si cei mai seriosi au cam plecat …

Vine criza

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge –
Şi ninge, şi plouă.

Moina – Bacovia

Avem mai mult sau mai putin urmatoarele evenimente:

  1. Fed-ul a scazut o iota dobanda dar nu a reusit sa mentina cresterile pe piete
  2. Razboiul taxelor vamale pare sa faca zgomot mai mult decat scaderea dobanzii cumulata cu rezultatele pozitive (in mare parte) ale economiei SUA
  3. Thailanda, Noua Zeelanda si India au taiat dobanzile, lansand noi lovituri de tun in razboiul devalorizarii monezilor proprii
  4. SUA (Trezoreria / Trump) au declarat China ca tara care manipuleaza moneda – un fel de declaratie de razboi pe planul devalorizarii monedei. Masura a fost luata dupa ce chinezii au devalorizat rimimbi-ul in raport cu dolarul.

Canarul din mina – aurul – a spart bariera de 1500, semn al fricii. Totodata, ca si in 2008, petrolul si alte comoditati au scazut drastic.

Una peste alta, urmeaza o perioada tulbura de mare volatilitate. Nu exista nicio perspectiva de pace in razboiul tarifar (al taxelor / tarifelor vamale), ambele parti dorind fie escaladarea fie ramanerea pe pozitii. Pentru ca am multe necunoscute cu privire la piata bondurilor, yield-curve si alte zone unde se vede pulsul plapand al sistemului financiar subred actual si pentru ca imi dau seama ca poate si altii au necunoscute cu privire la chestiuni pe care poate eu le inteleg mai bine si pot sa le explic, o sa incerc sa detaliez putin cateva puncte legate de razboiul tarifar China-SUA.

Un prim lucru de care trebuie sa tinem cont este ca razboiul tarifar este un tip de razboi, pe cand razboiul valutar este un alt tip de razboi: sunt chestii diferite. Primul tine de protejarea productiei interne (cel putin la nivel declarativ) prin tarifarea bunurilor si serviciilor care vin din afara, iar al doilea tine de devalorizarea monedei proprii (raportata la alte monede straine) in vederea ajutarii exportului Daca pretul de desfacere al produselor de export este mai ieftin pentru straini datorita devalorizarii monedei proprii, economia (exporturile) este stimulata si castiga cote de piata.

Devalorizarea monedei proprii se face prin diverse metode specifice fiecarei tari in parte. Exista bineinteles diferenta intre o moneda de referinta cum este dolarul sau euro si o moneda folosita in mare parte pe plan local (cum ar fi rimimbi-ul – moneda Chinei). Devalorizarea se face prin scaderea dobanzii, prin alte politici monetare, prin afectarea directa a cursului de schimb (din pix sau din interventia pe piata cu ordine de cumparare / vanzare mai mult sau mai putin goale) etc.

Cu privire la razboiul tarifar SUA-China mai trebuie accentuat un aspect: China nu are cum sa riposteze. Adica, daca Trump pune tarifuri la importurile chinezesti, invers chinezii nu prea au ce sa faca deoarece importurile lor din SUA sunt mult mai mici decat exporturile lor in SUA. China a incercat prin cateva masuri similare sa contracareze tarifele lui Trump: a impus tarife pe ici, pe colo la cateva categorii de produse care afectau electoratul lui Trump (domeniul agricol). In paralel, a taiat investitiile din SUA (nu a mai cumparat companii, terenuri etc, companiile de stat chinezesti nu au mai investit in SUA). Cea mai la indemana masura este insa devalorizarea care taie o parte din puterea tarifelor in pretul final de vanzare in SUA. Mai sunt si alte mijloace dar in general, China avand viziune pe termen lung este dispusa sa incaseze cateva lovituri pe moment, in speranta ca Trump va pierde alegerile si inlocuitorul sau va renunta la tarife.

Desi nu am mentionat pana acum, poate ar fi momentul sa subliniez ca principalul lovit de aceste tarife este cumparatorul american. Daca pretul produselor chinezesti este marit peste noapte din cauza tarifelor, nu doar firmele chinezesti au de suferit. Acestea poate chiar pot incerca sa vanda in alta parte. In schimb, cum industria SUA nu poate prelua peste noapte productia chinezilor (oricat de mult ar visa Trump), tarifele se regasesc in preturi. De aceea, Trump spera ca Powell sa taie si mai mult dobanda, pentru a diminua puterea dolarului si pentru a oferi lichiditate cat mai multa in economie. Cresterea economica la care viseaza Trump ar prelua socul tarifelor si ar oferi “o punte” de trecere pana in momentul in care productia interna ar incepe sa functioneze si ar contribui astfel atat la cresterea veniturilor pentru stat (prin impozite) cat si la bunastarea americanului de rand (prin locuri de munca bine platite). Cum Powell a scazut nesemnificativ (doar s-a facut ca scade – desi sa vedem in continuare), Trump are acum o problema, fiind nevoit sa se gandeasca bine cat de mult mai poate sa mareasca tarifele.

In plus, pentru pietele financiare (actiuni, derivate, obligatiuni, credit, forex) aceasta tensiune a tarifelor nu este buna, existand oricand riscul unui crash.

Mentionam intr-unul dintre articolele explicative despre razboiul tarifar din perioada 2012 ca acesta este o consecinta a crizei economice si este urmat de controlul preturilor sau chiar de razboiul armat. Incercand sa loveasca in economia tarilor competitoare (pentru a stimula propria economie), fiecare stat face greseli din ce in ce mai mari din punct de vedere al capitalismului si al stabilitatii pietelor. Tarifele mari vor creste preturile interne si pot produce inflatie. Preturile pot creste pana la niveluri nesustenabile, caz in care politicienii vor acuza “bancile (si firmele) lacome” care maresc preturile si fac profituri si vor urma politici de reglementare a pietelor din ce in ce mai rigide, pana la controlul preturilor (impunerea unor preturi pentru produsele finale). Fenomentul s-a intamplat in Romania lui Ceausescu cand fabricile erau obligate sa realizeze un produs care sa fie desfacut pe piata la un pret X pentru a veni in intampinarea puterii de cumparare. Insa deoarece socialismul nu functioneaza, pentru a realiza “misiunea”, intreprinderile erau nevoite sa taie drastic din calitatea produsului. Penuria si slaba calitate sunt consecintele controlului preturilor. Asta, repet, in cazul in care nu se va ajunge la razboi armat.

Lui Trump ii convine tergiversarea tensiunilor cu China, deoarece astfel forteaza mana Fed-ului sa reduca dobanzile substantial si astfel sa pompeze bani in economie, care pompare, spera Trump sa produca o crestere economica sustinuta care sa il ajute sa castige alegerile. In plus, tarifele marite cresc veniturile administratiei si ii permit sa investeasca in infrastructura. De altfel, Trump chiar lucreaza la un plan de investitie in infrastructura care probabil va trece usor in Congres fiind dorit si de democrati care nu ar putea sa refuze un asemenea program socialist.

In lupta dintre uriasi, exista insa si victime colaterale: minionii. Stiti vorba: cand America tuseste, Europa face pneumonie. Si Romania face TBC as adauga eu … Tensiunile de pe piete dau lovitura dupa lovitura exporturilor romanesti si pietei creditelor de care multumita PSD-ului suntem din ce in ce mai dependenti. Cresterea riscului pe piete, va scumpi pretul banilor pentru tarile cu risc crescut chiar intr-o perioada de scadere a dobanzilor. Tocmai pentru ca perspectivele sunt sumbre, o economie in curs de dezvoltare (emergenta) ca a noastra, este vazuta ca o zona de frontiera si prin urmare banii si investitiile fug de ea.

Noi suntem insa din ce in ce mai depententi de nemti, legati ombilical de economia germana care are 50% exporturi. Daca razboiul tarifar se va extinde si asupra Europei si exporturile Germane vor fi afectate, Romania va avea drastic de suferit. Mai ales datorita expunerii noastre pe sectorul auto care in particular trece prin transformari si este un domeniu in scadere si mai ales datorita balantei noastre comerciale din ce in ce mai negative, o repetare a situatiei din 2008 nu este deloc exclusa chiar daca la nivel international criza nu se va repeta la aceeasi intensitate

Concluzii

Urmeaza un race to the bottom. Adica o lupta a scaderilor de dobanda pana in zona negativa. Aceasta s-a atins deja pentru diverse maturitati in cele mai puternice economii (Germania, Danemarca, Elvetia). La bondurile americane insa pretul este la fel de mare ca la obligatiunile bulgaresti. Aici intram in zona in care spuneam ca nu o stapanesc prea bine: a yield-curve-ului si a riscurilor inversarii acesteia. De asemenea, supravietuirea pe teritoriul negativ nu stiu ce presupune si nu stiu cat poate fi dusa in spate. Ceea ce a fost considerata uneori anomalie de moment (dobanda negativa la obligatiuni) va deveni status quo. Care sunt implicatiile? Greu de spus. Represiunea financiara exista oricum de o buna perioada, adica razboiul dus celor care economisesc. Pana acum solutia a fost investitia in actiuni care cresc o data cu inflatia. Cum insa actiunile sunt afectate de razboiul vamal si de incertitudinile economice (datorate si acestui razboi dar nu numai), nu mai ramane alta alternativa decat aurul. De aceea a si explodat aurul recent si exista sansa ca cresterea sa continue.

Pe langa race to the bottom, putem sa ne lovim oricand de Minsky moment – implozia creditului. Desi pare incompatibil cu dobanzile negative, implozia creditului este un risc permanent, indiferent de cat de vigilente sunt bancile centrale. De altfel, “solutia” gasita la criza creditarii din 2008 nu a dat inca roade si efectele acestei “solutii” sunt considerate de unii ca de fapt doar o prelungire a desfasurarii finale a tensiunilor cumulate in sistem: implozia totala a sistemului financiar. Dar despre asta, alta data …

In general stam bine

Saracia are avantaje si dezavantaje. Am comentat putin in articolul anterior si o sa preiau putin mai mult pe larg. Definitia saraciei in ziua de astazi s-a cam modificat putin si trebuie sa accentam asta. Sarac nu mai inseamna neaparat cel care nu are ce sa manance, cel care nu are cu ce sa se imbrace, cel care nu are venituri etc. Sarac / bogat sunt termeni relativi si depinde cu cine te compari. Nu ma intereseaza definitia oficiala a saraciei, nu ma intereseaza acel cos zilnic si cati castiga sub acel cos zilnic minim sau cati peste. Sarac esti daca cei mai multi au mai mult ca tine – cam asta ar fi intelesul termenului sarac in contextul acestui articol.

Cum suntem membrii UE si cum populatia noastra poate pleca oriunde un UE doar cu buletinul (deci fara complicatia unui pasaport sau a vizelor) si cum de asemenea oricare cetatean UE poate veni la noi ca sa munceasca si sa traiasca doar cu buletinul, fara pasaport si vize, noi trebuie sa ne comparam cu alte tare din UE. Deci nu ne intereseaza prea mult alte tari europene chiar vecine cu care pote e firesc sa ne comparam, deoarece au avut alt traseu si alte oportunitati. Atat Ucraina cat si Serbia au avut necazul fie sa fie unde nu e bine, fie sa aleaga cu cine nu trebuie si prin urmare le scoatem din comparator.

Ramane asadar Bulgaria ca cea mai saraca tara din UE si apoi intr-o ordine nu neaparat precisa, alti saraci ai UE ar fi Grecia, Portugalia, Croatia.

Este uimitor cum cu un stat slab totusi ordinea publica in Romania este cat de cat ok. Unii ar spune chiar mai ok ca in Marea Britanie, de exemplu, unde au loc “zeci de mii de injunghieri“. Nu cunosc situatia si nu ma pronunt, dar cred totusi ca un amanunt foarte important este unde au avut loc acele mii de injunghieri. Stiu de gheto-urile din Franta unde politia nu intra. Cu siguranta, situatii similare sunt si in Marea Britanie. Faptul ca aceste state puternice au ales ca sa nu isi iroseasca resursele incercand sa protejeze niste animale care se omoara intre ele, nu este neaparat semnul unui stat slab, ci poate o sincopa de moment. Foarte probabil, aceste ghetouri sunt lasate in auto-administrare deoarece in ele traiesc imigrantii care sunt folositi pentru muncile de jos (aceia care muncesc). Un cetatean normal nu are ce cauta in acele ghetouri / cartiere, ci in zonele “curate” e posibil ca siguranta sa fie cu totul alta. Nivelul de siguranta in Marea Britanie cred ca este dat in primul rand de numarul de turisti. Daca problemele ar fi atat de mari cum le vad unii, numarul turistilor ar scadea, asa cum se intampla in Egipt sau in Turcia. Ori Marea Britanie a fost pe locul 6 in 2018 la numarul de turisti …

Statul slab are si el avantajele lui. Cand presiunea impozitelor si a taxelor este prea mare, supapele evaziunii se deschid larg pentru ca autoritatea de control nu este organizata sau este corupta. Prin urmare, fiecare se descurca cum poate si se reface cumva echilibrul pietei organic: statul incaseaza mai putin din impozite, nu mai are bani pentru pomeni electorale, comunistii pierd alegerile, se schimba puterea, partidul care vine scade taxele.

Zic in titlu ca stam bine deoarece avem totusi un popor linistit si nu avem conflicte interne prea mari. As aduce aici exemplul Africii de Sud care desi are bani, are potential, are capital uman, are resurse, ura negrilor fata de albi l-a dus la implozie. La noi nu prea e cazul, prin urmare, la sate se mentine inca o coeziune sociala organica, o ordine si o pace bazata pe frica de ostracizarea publica sau chiar de riscurile pierderii imaginii in societate. Ma refer la furturi si conflicte care in general sunt tinute sub control nu atat de frica pedepsei, cat de frica de vorba lumii si de imaginea in sat. Daca se aude la sat ca cutare fura (si radio-sant la sat are potentialul de viralizare la fel ca Facebook) e vai si-amar. Sau daca cuiva i s-a furat un obiect si acel obiect a fost vazut in curte la altcineva, e nasol: zeci de ani de zile cel care a furat va purta stigmata ca e hot.

Evident ca exista furturi dar marele avantaj al saraciei este ca hotii se duc acolo unde sunt bogati. Ce a facut intrarea in UE si deschiderea granitelor, poate nu ar fi facut o armata de politisti bine organizata. Dar nu doar la furturi stam bine, ci si la violuri si la alte tipuri de crime. Iata o comparatie cu SUA: la un numar aproape similar (dar mai mic) de politisti la 100.000 de locuitori, rata violului in Romania este de 6 ori mai mica! Sa zicem ca SUA e SUA si sa ne comparam cu Bulgaria: dupa cum vedem, Bulgaria sta chiar mai bine ca noi la criminalitatea raportata la numarul de locuitori. Posibil ca diferenta sa fie justificata de densitatea mai mica, dar eu cred ca explicatia este saracia: bulgarii raufacatori au fugit mai mult decat ai nostri, pentru ca saracia este si mai mare in Bulgaria.

Problema dezorganizarii politiei afecteaza insa o categorie importanta a populatiei, culmea tocmai clasa mijlocie prospera si muncitoare care duce tara in spate. Visul romanului a fost mereu sa aiba pamant. Dupa ce tinerii muncitori si patrioti (care nu au fugit) s-au legat la gat cu Prima Casa, cum au scos capul in viata si au reusit sa puna mana pe o meserie buna, pe un job mai rasarit si bine platit, urmeaza mutarea la casa. Cum in orase, preturile pe la noi sunt mai mari ca in Beverly Hills, marea majoritate a celor care au facut pasul de la apartament la casa au ales zonele periferice ale oraselor, cartierele noi create pe campuri unde cu greu au parte de utilitati, unde naveta zilnica este o corvoada si unde visul de o viata de a trai la o casa si de a avea un petec de pamant cu un petec de gazon si un gratar unde sa stai in liniste dupa ce te intorci la munca, s-a transformat pentru multi in cosmar. Nu din cauza lipsei utilitatilor – asumata oricum din momentul deciziei de mutare, nu din cauza navetei – fentata de fiecare cum poate, ba cu un radio, ba cu un spotify, ci din cauza hotilor: daca la sat, este oricum saracie si nu au ce sa fure si daca in oras exista riscul sa dea de politie care este concentrata mai ales in oras, periferiile sunt vestul salbatic pentru hoti in care pot actiona facil, fara riscul de a fi prinsi de politie, de vecini si chiar de firmele de paza care au prosperat nesperat oferind servicii “de securitate”. Ai muncit asadar o viata sa pui ban la ban, ai ajuns in pozitia sa accesezi un credit pentru o suma mai frumusica sa poti face saltul la casa si cand iti cumperi prima ta masina de taiat iarba, te trezesti ca ai o problema noua, care nu poate fi rezolvata nici macar cu caini sau cu camere video, caci hotii au deja solutii pentru acestea.

O intrebare cheie dureroasa

Se infierbanta aerul pe meleaguri mioritice. Mult zgomot degeaba pentru ca nu se va schimba nimic. Nu se va schimba nimic deoarece nu invatam din greseli. Nu invatam din greseli din doua motive: nu ne duce capul si suntem un popor de lasi. Cum scoate unul capul si incearca sa spuna un lucru adevarat dar dureros, cum sare altul si ii da in cap.

Dar sa nu mai vorbim in dodii si sa intram in concret. Bunaoara, dupa un mandat plin de “revolutii” in educatie si bombe mediatice aruncate aiurea, in sfarsit dna Andronescu a spus un lucru adevarat, educativ, care ar trebui sa intre bine in urechile parintilor care au copii: NU VORBITI CU STRAINII. Drept rasplata, a primit un sut in fund de la dusmanii din partid care se mananca intre ei ca hienele. De altfel, Veorica a fost comparata de un ziarst cu o hiena.

Este evident ca cineva trebuia sa puna punctul pe i asupra acestui aspect: fetele singure (si femeile singure) nu au ce sa caute in ocazii. Chiar daca nu ai cu ce altceva, chiar daca statul nu asigura transport, chiar daca nu ai bani sa mergi cu altceva, sa fii femeie si sa te sui intr-o ocazie, este un risc mare. In orice tara. Dna Andronescu cum are gura mare si incerca sa capitalizeze si ea ceva boabe electorale – caci tovarasii nu au incap altceva decat puncte electorale – s-a gandit sa abordeze o nisa deloc dezbatuta, tocmai din cauza riscului: ce cauta o fata in ocazie.

De acord, ca ramane problema politiei, a procuraturii, a apelurilor de urgenta etc. Asta nu anuleaza insa si problema CE CAUTA EA LA OCAZIE SINGURA?!

Sunt sigur ca aceasta intrebare si-au pus-o toti, dar nu vorbeste nimeni de teama “sa nu raneasca”, adica sa nu puna sare pe rana. Din pacate, fara sare pe rana nu putem sa ne vindecam, daca nici din greseli nu invatam, este evident ca nu putem sa ne luminam la minte si sa iesim din blestemul Mioritei.

Tragedia in sine foarte probabil a lecuit o generatie de asemenea riscuri, desi sunt semnale ca nu peste tot, cum ar fi satul Dobrosloveni.

Presa si ziaristii s -au aratat foarte ipocriti cu privire la aceasta declaratie a dnei Andronescu pentru ca ei macane aceeasi banda magnetica continuu, nefiind incapabili sa judece lucrurile la rece. E logic ca nu ar strica deloc pentru presa ca cu aceast ocazie sa se faca si putina educatie si sa recomande parintilor sa isi invete copiii nu doar sa nu iese la ocazie, dar nici sa nu vorbeasca cu strainii. Dupa parerea mea, presa ar putea merge chiar mai departe si ar putea recomanda parintilor de fete sa nu le lase sa umble cu toti golanii, sa nu le lase la chefuri aiurea, etc. Pe scurt, parintii sa fie foarte atenti la riscurile pe care le pun retelele sociale si tentatiile epocii si sa incerce sa fie cat mai consevatori in educatie si cat mai preocupati de evolutia copiilor lor. Spun preocupati pentru ca multi inteleg prin educatia copiilor lor faptul ca ii invata sa spuna “Buna ziua” sau ca ii cearta daca se joaca prea mult la calculator. Evident ca asta este vax, dar nu doresc sa abordez acest aspect. Cine doreste sa ofere o educatie copiilor trebuie in primul rand sa stie foarte bine ce au in cap si sa le umple golurile cu privire la perspectiva asupra realitatii in care traim. Din pacate, asta presupune ca si parintii sa stie pe ce lume traim, ori asta e foarte greu. De exemplu, traim intr-o lume in care orice parinte isi poate urmari prin GPS copilul aproape gratuit …

Andorneasca intr-un fel a primit ce merita, pentru ca ea nu din preocupare pentru educatia copiilor a facut aceasta declaratie, ci din interes electoral. Daca Androneasca ar fi interesata de educatia copiilor ar fi facut pana acum in nenumaratele mandate pe care le-a avut DEPOLITIZAREA INVATAMANTULUI. Vax educatie insa, si femeia de serviciu de la o scoala trebuie sa aiba acoperire (recomandare) politica ca sa fie angajata, inspectoratele scolare sunt filiale de partid etc, etc.

Scoala oricum trebuia sa o educe deja pe fata sa nu iasa la ocazie singura. Exista materia “educatie cetateneasca” daca nu ma insel care teoretic ar trebui sa acopere comportamentul in societate.

Si in final, as pune o intrebare cheie dureroasa pe care din pacate nimeni din presa nu va avea curajul sa o puna: este prima data cand Alexandra a mers singura la ocazie? Si unde se ducea, a fost o urgenta anume, nu putea astepta sa mearga cu alte prietene sau cu un insotitor? Nu putea astepta autobuzul sau trenul?

Este evident ca sistemul de transport de la noi este varza si ca mersul la ocazie este o necesitate pentru populatia rurala. Zilele trecute a aparut o stire ca romanii au cel mai putin numar de masini pe cap de locuitori din UE – semn al saraciei. Dar increderea romanilor in societatea noastra este extrem de exagerata. Emigrarea in UE si “oportunitatile” din afara, au auto-exilat mare parte din infractori si romanii au parte de o oarecare liniste pentru care nu au facut nimic tocmai ca efect colateral al saraciei. Aceasta conjunctura insa ne altereaza simtul realitatii, anume faptul ca traim intr-o tara cu un stat slab, erodat de coruptie mai mult decat arata realitatile. Fuga hotilor, a cersetorilor, a infractorilor, jertfa doctorilor care inca isi fac treaba, patritosimul catorva prin armata, verticalitatea catorva prin serviciile de securitate si incapatanarea ultimilor mohicani carora le pasa prin colturile angrenajului birocratic sunt singurele elemente care ajuta in continuare la mentinerea aparentei unui stat pe aceste meleaguri. Orice criza majora insa va produce somalizarea Romaniei si ne va pune pe toti sa ne intrebam: de ce-am ramas aici cand puteam sa fugim si noi?

Statul Politienesc – singurul castigator din Tragedia Alexandrei

Au inceput deja sa apara pe ici pe colo pe la TV mici influenceri ai statului politienesc: “cum se poate dom’le in ziua de azi a tehnologiei sa nu putem urmari un apel telefonic de unde e facut?!”. Reculul este firesc din partea incompetentilor din sistem, dar nu doar acestia pompeaza, cat mai ales ofiterii ascunsi din presa ai SRI-ului. Este asadar o ocazie de a detecta securistii din presa fara mari dubii.

Legea SRI-ului care le facea lor munca floare la ureche presupunea interzicerea vanzarii cartelelor telefonice anonime plus alte permisiuni oferite pe tava SRI-ului legate de dreptul de a urmari pe oricine, oricand. Celor care au uitat povestea, le reaminesc ca Ghita era principalul promotor al acesteia deoarece probabil noua lege i-ar fi adus noi contracte bombe nucleare, caci “securitatea se face cu bani” dupa cum stim.

Acestor promotorii ai statului politienesc, le reamintim ca localizarea apelului actual nu are nici in chin nici in maneca cu identificarea apelantului si se putea face si acum. Nu reiau toate informatiile vehiculate din abundenta zilele acestea in presa, dar reaminesc pe scurt celor care poate au pierdut-o: nenea care a raspuns la 112, a pornit cam la peste o ora de la primul apel aplicatia de localizare, doar pentru a-si da seama ca nu stie cum se foloseste.

Este evident cred eu pentru toata lumea ca nu legile au fost problema ci oamenii care le aplica (sau nu).

Adevarata incompetenta insa a aparatusului administrativ din minunata noastra tara se va vedea insa la urmatorul cutremur zis si THE BIG ONE. Cum statistica la nivel mondial arata o oarecare crestere a frecventei cutremurelor mai puternice decat maximele istorice (probabil un artefact al cresterii acuratetei detectarilor si/sau al cresterii cantitative a seriilor numerice), nu este deloc exclus ca THE BIG ONE sa fie cu o iota mai mare ca cel din 77.

Este adevarat ca in urma celui din 77 s-au schimbat normele in constructii. Echivalentul legilor, sa zicem, in cazul de fata (si al investitiilor in sisteme avansate tehnologice de monitorizare). Problema este ca in ciuda normelor (ca si in ciuda legilor existente in cazul de fata) si dupa THE BIG ONE, luarea la boabe marunte a dezastrului care va urma, va scoate la iveala ca normele nu au fost aplicate, ca inspectorii in constructii doar ia spagi si nu verifica nimic, pe scurt vom vedea ca coruptia ucide. Si coruptia va ucide in continuare pentru sute de ani, daca nu cumva Dumnezeu va aduce cumva o cernere care sa limpezeasca apele.

De ce o premiaza Daniel pe Simona abia acum?

Site-uri diferite, perspective diferite, subiect click-bait unic: Simona Halep:

Basilica, 19 Iulie 2019: Interviu Simona Halep: Maica Domnului e mereu în gândul meu!

Cancan, 21 Iulie 2019: SIMONA HALEP POARTĂ PE MÂNĂ UN CEAS DE… 60.000 $!

Sunt in principal doua intrebari pe care doresc sa le comentez: 1) De ce a premiat-o Daniel abia acum pe Simona Halep? si 2) Pentru ce merite a primit Simona Halep ordinul “Crucea Patriarhala”?

Raspunsul la prima intrebare este evident: ca sa monetizeze maxim popularitatea de moment a Simonei si sa o foloseasca ca pe un trofeu. Prin proximitatea cu Simona, Daniel isi face si el campanie, desi evident nu are nevoie si ne miram si noi de ce are astfel de nevoi? Din deficitul de popularitate pe care il are in randul ortodocsilor, e posibil ca prin niste resorturi interne psihologice ciudate, Daniel sa aiba o oarecare neimplinire ca desi este capul BOR, parca totusi baile de multime nu mai sunt ce erau alta data si nu se apropie nici macar de baile de care avea parte PF Teoctist care oricum supravietuise caderii comunismului si prin urmare a trecut prin foc si sabie in perioada imediat post-revolutie.

Cum insa relevanta bisericii in Romania scade, tocmai datorita unor capi ca PF Daniel, exista inevitabil si o scadere a intensitatii “cinstirii” ierarhilor in BOR. Si cei mai plini de mandrie dintre ei, care traiesc din adulatia publica (tehnic sunt stapaniti de demonii slavei desarte), cauta sa isi satisfaca nevoile din te miri ce “combinatii”: unii se falesc cu lucrarile lor stiintifice fie teologice fie in alte domenii, unii tin predici lungi de o ora uimind multimile cu stiinta lor teologica, unii se apropie prea mult de catolici si tatoneaza cu tot felul de intalniri si manifestari ecumenice. In cazul PF Daniel, foloseste propria masinarie de marketing – Agentia Basilica. Sub stindardul “comunicarii publice” si al “marketingului eclesiastic”, Daniel nu pierde niciun prilej de a-si face reclama, desi repet din nou la ce ii trebuie?

Bunaoara, chiar de-ar merita Simona o apreciere speciala a BOR, se pune intrebarea: de ce tocmai acum? In comunicatul sumar de presa aflam ca motivul ar fi acum deoarece acum a castigat Simona trofeul Wimbledon 2019. Sa intelegem ca daca nu ar fi castigat trofeul, nu ar fi primit crucea? Ar fi fost mai putin vrednica de a primi aceasta mare onoare? Este crucea patriarhala un trofeu sportiv?!

Si acum intru pas cu pas si in a doua intrebare …

Din ce stiu eu, Simona isi face cruce de mai mult timp. Iar Wimbledon este o realizare mare, dar sa nu uitam ca #1 WTA a fost probabil o realizare si mai mare. De ce nu i-a dat Daniel crucea atunci? Banuiala mea este ca atunci nu i-a venit ideea sa capitalizeze aceste ocazii si intre timp, dl Balanel, purtatorul de vorba si consilierul de imagine a mai citit vreun articol de marketing si a gasit o noua schema de marketing cu ROI maximal si investitii minimale: oferirea de medalii la star-uri in momente optime. Stirea cu oferirea medaliei patriarhale Simona fost sharata si publicata pe toate trusturile de media din Romania pentru ca timp de 3-4 zile orice stire despre Simona a fost virala. Astfel, Daniel a avut si el parte sa isi vada poza din nou pe diverse televiziuni si in diverse site-uri online, intr-un context care nu e negativ. Gratuit. Transfer de notorietate i-as zice eu termenului desi in engleza se numeste celebrity branding.

Dupa aspectul timing-ului oferirii acestei medalii (evident unul oportunist), poate sa urmeze facil un lant intreg de intrebari: daca faptul ca isi face cruce pe teren o invredniceste de o asemenea medalie, sa insemne ca urmeaza o intreaga campanie de oferit medalii pentru sutele de alti sportivi romani care isi fac cruce cand joaca? Sau doar acei sportivi care castiga medalii mari si care atrag pe stadioane mii de pierde-vara ca sa ii felicite si sa le gadile orgoliul sunt vrednici de aceasta medalie? Ce ne facem insa si cu acei oameni mici si neinsemnati care au joburi nasoale si nesemnificative din punct de vedere al popularitatii si nu primesc medalii patriarhale desi poate si ei risca mult mai mult ca Simona facandu-si cruce cand fac o treaba, cand pleaca cu masina, cand trec pe langa biserica etc. Ce premiu primeste de exemplu un director de firma care invitat la Google Romania dupa Pasti, zice in gura mare “Hristos a inviat!”, lasandu-i cu gura cascata pe roboteii googlisti spalati pe creier cu basinile multiculturalitatii si ale diversitatii? Ce premiu primeste un reporter care nu e de acord sa arunce cu noroi in Biserica si isi risca chiar job-ul daca isi face cruce inainte sa apara pe post, daca il vad sefii? Dar nu mai zic de tinerele mame care la 20 de ani isi atrag oprobiul public prin faptul ca se casatoresc incep sa faca copii si au renuntat la job si la cariera ca sa urmeze lui Hristos?

In fapt, daca luam la boabe marunte, Simona Halep nu este tocmai modelul unei femei crestine. In primul rand, nu stiu la cate meciuri a renuntat Simona pentru ca se jucau duminica si ea a ales sa mearga la biserica. In schimb, sunt mii si mii de romani care isi ia chiar liber de la munca sau isi pun sefii in cap ca sa vina la biserica. Am un prieten la Ministerul de Interne care periodic trage chiul de la munca ca sa vina la slujbe si in timpul saptamanii, atunci cand nu mai are libere, cu riscul sa il sune seful si sa il mustruleasca. Simona insa nu doar ca nu trage chiuluri de la meciuri, dar a amanat si casatoria si nasterea de prunci ca sa faca performanta. In fapt, Simona nu e atat un model de femeie crestina cat un model de femeie moderna, carierista mai precis. Femeia care are incredere in sine, care se lupta cu toata energia ei pentru a ajunge cat mai sus, cu orice pret. Si pentru asta, se roaga lui Dumnezeu ca sa o ajute sa castige: isi face cruce, da acatiste etc. O femei carierista cu superstitii, am putea spune. Daca acesta este motiv pentru premiere, mai sunt cateva sute de astfel de femei de afaceri, mari cantarete, acrtite etc. O sa le dea Daniel la toate medalii?

Sportul nu este un pacat, dar nici o virtute. Este o meserie ca si multe altele. Nu este o meserie nobila cum este cea de profesor sau de doctor, ci chiar este o meserie extrem de riscanta prin dificultatea si riscurile pe care le presupune. Tinerii nu trebuie deloc incurajati sa urmeze o cariera sportiva pentru ca in spatele fiecarei povesti de succes, se afla mii sau sute de mii de povesti triste: tineri care si-au pierdut copilaria pe teren si la antrenamente, au renuntat la invatat si si-au pus toate sperantele, toata atentia si energia intr-o singura directie. Parinti inconstienti si fara minte, isi chinuiesc copiii, punandu-si pe umerii lor toate nerealizarile si rateurile lor si spera sa ajunga … ca Simona. Mai apoi, fie filtrele performantei, fie un eveniment nefericit, fie simpla consumare a bateriilor le-au distrus visurile si planurile lor si i-au aruncat pe orbite uneori fatale. Sunt de acord ca cei care au calitatile si motivatia necesara – cum e cazul Simonei – sa urmeze aceasta directie, pentru ca banii sunt multi si cei care reusesc, au oportunitatea sa isi aranjeze intreaga familie. In cazul de fata, de exemplu Simona deja si-a aranjat extrem de bine si pe fratele ei caruia i-a cumparat un bolid cu 180.000$, i-a oferit bani pentru excursii in SUA si in alte locuri etc. Gesturi nobile pentru o sora, desi banii veniti din senin in general fac rau daca nu ai dat sudoare pentru ei. E posibil insa ca fratele sa fii dat sudoare pentru sora lui si sa merite sutele de mii pe care le primeste de la aceasta.

Suntem insa curiosi, in afara de facutul crucii ce alte fapte crestine dovedeste Simona, pentru ca daca luam la boabe marunte cele pe care le scormoneste presa, nu prea gasim. Sa zicem totusi, ca Daniel cunoaste mai bine, “are surse” si Simona chiar este o crestina ortodoxa practicanta si vrednica de aceasta medalie. Bine ar fi fost in cazul acesta ca Daniel sa fii asteptat putin si sa ii fii oferit medalia la ceva timp dupa, pentru a nu fi acuzat de marketing sau macar sa fii facut gestul discret, fara surle si trambite. Dar surlele si trambitele sunt singurele instrumente care se aud pe organele oficioase, din pacate.

PS: in caz ca acest articol ajunge la cine trebuie si daca Simona renunta la sponsorizarea Nike din motive religioase (si le declara), sunt de acord sa fac un mea culpa

Fiertul in oala – o marturie directa

“Imi aduc aminte ca o data stateam intr-un avion in Turcia (cred ca am mentionat asta in carte) acum 7 ani, langa un tip care lucra la o organizatie birocratica (cred ca era ONU) si faceam pe nestiutorul … si el a zis “ne place sa facem lucrurile pas cu pas. Niciodata nu spunem unde dorim sa ajungem. Niciodata nu spune scopul final. Facem lucrurile bucata cu bucata. O data ce am ajuns la un punct intermediar in care toti sunt confortabili, abia atunci anuntam urmatorul pas”

1 2 3 4 22