Problema prezidențială – cel mai clar semn al apatiei la reformă a politicienilor

Una dintre marile probleme ale sistemului politic din România este neclaritatea responsabilităților președintelui care ne-a dus la binecunoscutele frecușuri și scandaluri care au dus de multe ori înapoi țara prin consumarea întregului discurs politic pe probleme care nu ar trebui să existe (cine se duce nu știu unde, președintele sau prim-ministrul), dar din păcate discursul nu a fost singurul care s-a consumat ci și nervii, energia și mai ales timpul parlamentarilor care altfel le-ar fi folosit dând legi noi necesare sau corectând pe cele vechi și proaste, sau ascultând doleanțele cetățenilor sau – de ce nu? – plantând pomi.

Toata lumea este de acord că este nevoie de o schimbare a constituției în direcția solidificării republicii și a clarificării rolului președintelui. Spun clarificare ca să nu spun direct diminuare, câci după clasicul mimetism tembel cu care suntem infectați, cu siguranță nu vom avea curajul să adoptăm modelul american în care președintele este șeful guvernului și este responsabil pentru conducerea țării fără să se mai ascundă în spatele partidelor și a guvernului ca un laș, cum face actualul președinte.

Contextul politic actual este optim pentru inițierea schimbării Constituției: Klaus nu mai poate candida, PNL & USR vor pierde alegerile, PSD nu are șanse să câștige președintele. De fapt, cel mai probabil viitorul președinte va fi dat de AUR, prin urmare, nu doar acum, după ce plandemia cam toarnă gaz pe foc, dar chiar de când au venit la putere, PNL & USR trebuiau să inițieze discuțiile pentru schimbarea Constituției. Dar auziți pe cineva că mișcă un deget? Problema este băgată sub preș, deoarece atât PNL-iștii cât mai ales USR-iștii speră că vor mai beneficia de alte mașinațiuni și pe viitor având șanse mai mari să câștige președenția din cauza prostiei și incapacității PSD-ului de a câștiga – tradițional – acest post. Într-un fel toată lumea e mulțumită cu status-quo-ul deși status-quo-ul este păgubos pentru țară și nu ajută deloc la progres prin încropirea unui parlament puternic și eficient care să miște lucrurile în față.

Vaccinul – Calul Troian către un nou sistem

Plecarea genunchiului în fața “măsurilor” este în primul rând un act de comoditate. Comoditate de a gândi și de a reacționa cum ar trebui la semnalele pe care le vedem. Problema în sine nu sunt doar masca, carantina sau vaccinul, ci elefantul din cameră: sistemul de conoformitate care va fi folosit ca un cal troian.

Cei care nu au reușit până acum, în ciuda semnelor clare, să realizeze asta sau măcar se intuiască că este ceva dubios – sunt pierduți! Nu avem cum să îi ajutăm. Pentru că chiar dacă am aduce dovezi palpabile, deoarece ei nu au capacitatea ca să vadă ce se întâmplă, sunt vulnerabili pentru totdeauna și nu pot fi ajutați. Ar putea argumenta optimiștii că ajutorul pe care îl putem oferi oamenilor încă captivi în narativul oficial este prezentarea faptelor (ce am făcut eu cumva mai mult din curiozitate cu rata mortalității din Israel).

A pune punctul pe i cu privire la ce se întâmplă este primul lucru pe care suntem tentați să îl facem, mai ales în aceste zile în care o mare parte a populației s-a alertat pentru o chestiune marginală, pentru o componentă a întregului sistem care însă nu este nicidecum buba canceroasă. Buba canceroasă este că tot ce se întâmplă nu are a face cu sănătatea, cu virusul sau cu sistemul medical. Acesta este doar contextul (pretextul). Scheletul contrucției care are loc este în esență o platformă a unui sistem dictatorial soft (conformitate forțată autoindusă) în care cetățenii trebuie să participe într-un anume fel, clar determinat de către “autorități” în mobilitate, în comerț și pas cu pas în întreaga societate.

Dacă scheletul acestui nou monstru va fi construit cu ajutorul idioților utili și a naivilor inconștienți și incapabili să sesizeze imaginea globală, nu contează la ce este folosit acum sistemul – lupta cu virusul – ci va putea fi folosit pentru orice, în viitor. De altfel, mantra că “viața noastră nu va mai fi la fel” de ce este repetată și de ce este indusă în subconștientul colectiv? Tocmai pentru a ne pregăti.

Pentru a exemplifica, v-aș aminti de Patriot Act – legea prin care monitorizarea convorbirilor, a tranzacțiilor financiare și reducerea altor libertăți a fost impusă americanilor sub stindardul luptei împotriva terorismului care vedem ca nu s-a terminat nici până în ziua de astăzi. Unul dintre ecourile acestei legi – monitorizarea tranzacțiilor financiare – deși a fost impusă cu scopul de a vedea cine și cum îi plătește pe teroriști în SUA, a ajuns să fie impusă global și prin lanțul monitorizării și condiționării a ajuns să fie folosită pentru sancționarea tuturor opozanților ideologici ai Imperiului.

Problema cu sistemul de conformitate este că puterea lui crește treptat și claritatea conturarii acestui schelet de care vorbeam de asemenea crește treptat. Bunăoară, gogomănia cu măștile putea fi taxată de la început. Doctorii și formatorii de opinie însă au lăsat o mână de fuhreri să impună măsura pentru că au fost debusolați și deoarece s-au gândit că nu poate fi nimic rău în asta, că oamenii poartă masca. Poate totuși ajută, la urma urmei cu ce ne deranjază, că respirăm puțin mai greu? Iată acum, vedem că măștile nu au ajutat și avem valul 2, 3, 4 la fel cum l-am fi avut și fără măști. În plus, vedem că fața hidoasă a unei noi dictaturi trece la constrângeri din ce în ce mai nasoale, fundamentate pe argumente din ce în ce mai aberante și deplasate de realitățile științifice.

După măști a fost gogomănia cu numărul masiv de morți. Deși mulți doctori atrăgeau atenția că prea sunt umflate cifrele și că diagnosticul de Covid e pus prea facil la cei care mor și deși în presă pe ici pe colo apăreau semnale, oamenii nu au reacționat. Le era suficient de comod să critice pe Facebook și să comenteze dezabprobant știrile legate de cifrele umflate ale morților. Acum am ajuns ca un medic legist să spună adevărul: a întâlnit cazuri de morți din accident de mașină trecuți la Covid. Prin urmare, deoarece nu am acționat atunci, am ajuns ca un europarlamentar liberal să compare astăzi la Romania TV Covidul cu Ciuma, ceea ce este o idioțenie strigătoare la cer.

Dar nu avem timp să enumerăm întregul șir de gogomănii “științifice”, de la izoletele science-fiction la vizierele amuzante, de la testele rapide cu fiabilitate de 25% la carantinarea în centre speciale a celor care veneau în țară, de la ținerea acasă a copiilor și distrugerea sistemului educațional, la achiziția de aparate de respirat care sunt ținute pe bară deoarece nu sunt doctori suficienți etc.

Și ajungem acum la “pașaportul de vaccinare” care este de fapt un nou act de identitate care condiționează participarea în comerți și libera mișcare de acceptul “măsurilor” din partea autorității, care deocamdată implică doar o vaccinare, dar poate ajunge la o vaccinare pe lună și donarea copiilor statului pentru a lupta mai eficient cu virusul.

Dacă pașaportul va trece cum au trecut și măștile și nu va exista o rezistență consistentă și viabilă a populației, noi și noi foi ale cepei vor fi desfăcute. Dar chiar dacă să zicem că noi, în România ne vom opune pașaportului, izolarea pe care sistemul noului reset o va realiza prin pașaport, chiar dacă nu ar mai ajunge la nivel personal, am fi obligați să ne-o asumăm la nivel de țară. Ceea ce nu toți sunt de acord. De aceea auzim și această mantră cu “alte țări au restricții similare sau mai drastice” deoarece vine tot pe filonul integrării în sistem, a acceptării asimilării și al evitării marginalizării prin lupta cu acest nou sistem, care evident nu își are rădăcina la noi în țară.

Lipirea de sistem este atât de puternică în rândul politicienilor, autorităților și al celor care ia deciziile încât nu doar că vederea le este întunecată și nu se aventurează să iese în afara reflexelor mimetice de imitare tembelă a unei hore a “măsurilor” care vedem clar că nu are rezultate, este ineficientă și este total paralelă cu realitatea, dar orice propunere cu risc de departajare și separare de măsurile luate “la nivel european” și cu Covidul chiar “la nivel global” este din start catalogată fascistă, nazistă și ostracizată crunt, indiferent de argumentele raționale. Ca exemplu, aș aduce doar micșorarea programului magazinelor care evident nu ajută la reducerea contactelor ci la creșterea lor, prin urmare logic ar fi extinderea orarului nu restrângerea, dar deoarece aceste măsuri sunt luate “la nivel european” și de alte țări, acestea sunt “științifice”, prin urmare trebuie luate și la noi, în ciuda “nepopularității” acestora.

Tocmai de aceea dialogul este imposibil cu actorii, acoliții și idioții utili ai sistemului, deoarece sunt virusați și rațiunea lor este deja una de full-compliance nu de normalitate și gândire liberă, analizare rațională a riscurilor, gândire politică și eficientă a soluțiilor, acțiune metodică și practică în direcția soluționării problemelor concrete nu în ideea lansării unui asalt ideologic complementat de o legislație restrictivă și abuzivă cu implicații sociale masive.

Dar care sunt riscurile noului sistem? Nu știm riscurile, dar putem vedea anumite particularități, pe care le putem deduce din felul cum vedem că reacționează cei mai aprigi aderenți ai acestuia. În primul rând, vedem că noului sistem nu îi pasă ce gândești tu! Deciziile sunt luate, ele nu trebuiesc explicate, experții știu mai bine etc.

Noul sistem de asemenea, nu are sensibilități emoționale – sistemului nu îi pasă dacă oamenii se simt frustrați sau singuri când sunt carantinați? Sistemul este setat pe “siguranța medicală” și sub stindardul siguranței medicale, calcă în picioare sentimentele, gândurile, personalitatea omului etc – pentru sistem oamenii sunt o cireadă de vaci inertă, care doar trebuiesc vaccinate ca să nu facă virusul, nu ontează dacă suferă, dacă are opinii, dacă are doleanțe etc.

Sistemului nu îi pasă de libertate, fie ea de mișcare, fie ea de acces la mâncare (să nu uităm luatul temperaturii care în esență este deja o componentă de conformitate 100% implementat și acceptat de populație), fie ea religioasă sau educațională.

Partea pozitivă din această întreagă poveste este că părăsirea sistemului de către cei care vor refuza alinierea, va însemna o eliberare. Aceasta deoarece cu sau fără cunoștința lui, deja omul liber se alfă în opoziție totală cu întreg sistemul economic actual al mega-corporațiilor internaționale și mai precis cu narativul acestora. Și mă refer aici nu doar la produsele de consum fizice dar și la cel de servicii și produse culturale, artistice etc. Toate aceste sisteme au o viziune utilitariană, seculară, care vad omul ca pe o cantitate neglijabilă, un număr de identificare, un cookie urmărit și folosit pentru targeting personalizat. Noul reset nu este altceva decât concretizarea în realitate a acesti falii, instanțierea din simbolic în concret al marelui zid între cei care sunt doar trupuri și cei care caută veșnicia, prețuiesc demnitatea umană și iubesc libertatea.

Ce știe Raluca Turcan și nu ne spune și nouă?

Raluca Turcan a fost prinsa – ca si fuhrerul de la sanatate – fara masca impreuna cu 8 oameni intr-o remorca de 4×4 la o plimbare in aer liber in jurul orasului Talmaciu. Poza o puteti vedea pe g4media.ro:

Sfidarea regulilor la nivel înalt. La o zi după ce Guvernul a anunțat noi restricții, ministrul Raluca Turcan și președinta CJ Sibiu s-au înghesuit într-o remorcă cu opt persoane, între care și un copil, toți fără mască/ Unul dintre colegii liberali din Sibiu a fost internat luni cu COVID-19

Sursa: g4media.ro

Avem deci pe de o parte protestatarii impotriva masurilor de inchidere ca vitele in casa la ora fixa si pe de alta parte un ministru al guvernului la plimbare in aer liber fara masca. Ce sa inteleaga oamenii?

Evident, un prim lucru pe care trebuie sa il intelegem este ca boala nu e chiar asa de nasoala. Daca boala ar fi, cred ca cel putin un ministru in guvern ar stii asta si ar lua masuri ca sa nu se infecteze, ca sa nu infecteze pe altii si ca sa puna umarul la transmiterea unui semnal deoarece daca porti masca inseamna ca iti pasa, nu-i asa?

Ca si fostul ministru de interne prins la restaurant, inca un lider al noii dictaturi medicale isi arata ca nu ii este frica de virus nici pentru ea nici pentru cei din jur. In plus, desi putea sa banuiasca ca ca fi vazuta de alti oameni. Ca sa drege alunecarea in presa a fotografiei a bagat ulterior duma ca participantii la actiune au avut teste antigen facute. Pe bune?!? Dar parca nici testele nu sunt sigure si oricum nu garanteaza lipsa transmiterii. In plus, parca nu e nicio lege ca daca ai test antigen poti sa umbli fara masca. Dar ca dovada ca testele antigen nu au garantat nimic este ca a doua zi, un coleg liberal al doamnei a fost internat cu Covid.

Ce diferenta e intre faptul ca ea se afla in padure cu oamenii care se plimba prin parc in oras, care poate chiar stau mai putini inghesuiti decat se poate vedea din fotografie. In plus, nu stiu cat de legal este si transportul de persoane in acea remorca.

Sub acoperirea acestor actiuni “verzi” cum a fost si plantarea de lubenita a celui dintai fuhrer al tarii, politicienii ies la aer verde cu garda de corp caci singuri nu mai au curaj din cauza furiei oamenilor. Si iata, asa cum spuneam, ca si-ar dori ca toate padurile si toate parcurile sa fie libere de melteni pentru ca ei sa se poata distra liberi, alaturi de papusarii lor – miliardarii lumii – in timp ce noi stam inchisi in case ca vitele.

Efectul vaccinării în Israel încă se lasă așteptat (CU UN ASTERISC)

UPDATE 4.4.2021 – mulțumită unui vizitator al site-ului, am alfat răspunsul dilemelor – rata mortalității este cumulativă, ceea ce schimbă total situația. O să revin cu o analiză statistică a evoluției în timp – nu cumulate – a acestei rate pentru o imagine mai clară a eficienței vaccinului prin prisma CFR-ului. Rămâne însă dilema creșterii numărului de morți recente în Israel (număr raportat la milion de locuitori)

De la articolul anterior despre indicatorii legați de Covid în Israel, avem ceva noutăți, deloc îmbucurătoare. Atrăgeam atenția în acel articol că rata mortalității este constantă deși teoretic vaccinul ar trebui să scadă drastic numărul de morți raportat la infecții, prin urmare și această rată. Dar chartul arată la fel – rata mortalității este constantă.

Nota: toate charturile din acest articol sunt preluat de la OurWorldInData.Org

rata mortaliății în Israel, constantă …

Dar poate înainte de acest chart cu rata mortalității ar fi bine să facem un recap al situației vaccinării. La 13 Martie – acum 15 zile – în Israel erau deja vaccinați complet 47.9%. Pentru comparație, am inclus în chart și Portugalia care la 28 Martie 2021 are 4.6% vaccinare completă.

procentul de vaccinați complet (cu ambele rapeluri) din rândul populației

A venit acum momentul pentru o paranteză. Seria de articole despre Israel am pornit-o pur și simplu din dorința de a vedea ce se întâmplă și dacă vaccinul salvează sau nu vieți. Înclinația mea spre statistici și spre charturi este cunoscută cititorilor blogului care poate își amintesc că încă de la începutul pandemiei am urmărit astfel de informații și am dorit să îmi fac o imagine cât mai clară a ce ne așteaptă. De fapt, ca să dau din casă unele lucruri, pot să îmi anunț cititorii că printre multe lucruri pe care le-am făcut în viață se include și un program software (librarie) de charturi cu date de produse financiare de la bursă, deci nu mă uit la charturi ca vacile din public, ci ca un absolvent de facultate de matematică-informatică care își câștigă pâinea din calcule matematice și analize statistice și care deși nu se poate intitula statistician, cel puțin inginer IT cu specializare în reprezentarea grafică a seturilor de date (printre altele) mă pot prezenta.

Această anomalie legată de constanța ratei mortalității în Israel prezintă un mister extrem de mare deoarece este elefantul din cameră care – după părerea mea – denota ineficiența totală a vaccinului (cel puțin până când această rată va merge spre zero, sau vom avea o explicație legată de date). De altfel, tot căutând surse cât mai variate (îmi e greu totuși să calculez eu rata și chartul de pe datele oficiale directe ale Israelului – este ceva muncă) am găsit o confirmare a situației, adică se elimină explicația că OurWorldInData.org prezintă date aiurea, greșite …

Israel’s morbidity rates have continued to steadily even as the country has been rolling back virus restrictions, which at their peak shuttered the entire education system, public venues, and most nonessential businesses.

Sursa: The Times of Israel

Ok, se deschid toate și lumea iese din carantină, dar asta nu explică rata mortalității! Rata mortalității este raportul dintre numărul de morți și numărul de cazuri.

Teoretic, vaccinul știm că nu garantează faptul că nu mai luăm virusul – deși în multe articole se evidențiază că se transmite mai greu – ci ne garantează că nu prea mai murim din boală. Doar așa, unul din când în când la câteva sute de mii – din ce arată “studiile”. Dar de unde să fie cei care fac boala și cei care mor care contribuie la rata mortalității?

Există – matematic – următoarele explicații. Cea mai simplă ar fi următoarea: vaccinul ferește complet de virus. Nimeni nu mai face boala dintre cei care fac vaccinul. Deci avem în calculul ratei doar dintre cei care au mai rămas (din acei 50%). Prin urmare, e firesc ca rata mortalității să rămână constantă …

Dar nimeni nu pretinde că vaccinul ferește complet de boală. Prin urmare, avem un procent (să zicem 20%) dintre cei care fac virusul, deci întră în numărul total de cazuri. Cum dintre cei care fac boala deși sunt virusați, foarte puțini mor, înseamnă că numărul de morți în rândul celor care sunt nevaccinați și intră in calculul ratio-ului trebuie să crească. Adică, pentru ca ratio-ul să rămână constant, trebuie ca componenta de nevaccinați din totalul de cazuri să aibă o incidență a morților mai mare (direct proporțional cu procentul celor vaccinați) în rândul celor nevaccinați. Pare greu de urmărit, prin urmare, încerc un infografic.

De la ultimul articol, am încercat să găsesc un răspuns al dilemei mele și am întrebat diverși oameni, pe ici, pe colo, fie pe facebook, fie pe twitter. Am fost și pe grupuri de anti-vacciniști și pe grupuri de reziști și nimeni nu mi-a dat răspuns. Mă întreb dacă cumva sunt singurul om din lume care se întreagă de ce rata mortalității în Israel este constantă?

De presă nu mai zic – este imposibil de explicat problema deoarece capetele măcănitoare din presa nu pot raționa, ele doar citesc de pe prompter, prin urmare este inutilă orice tentativă de a pompa problema în presa, cu atât mai puțin în cea românească.

Dar să ne întoarcem puțin la articolul citat mai sus unde se recunoaște rămânerea constantă a ratei mortalității, deși se flutură rezultatele excelente ale “infection figures” – bănuiesc că aici se referă la numărul de cazuri. Iată citatul cu pricina:

Recent infection figures represent a dramatic improvement over the past two months, credited chiefly to the successful vaccination campaign. The success comes despite more-infectious virus variants proliferating and the gradual lifting of restrictions

Sursa: The Times of Israel

Deci ministrul sănătății din Israel flutură steagul succesului și se laudă că deși se proliferează variante mai infecțioase (rămânde de dovedit asta, cum am mai zis, deocamdată este fake science news) și deși restricțiile sunt gradual ridicate, numărul de infectări scade.

Dar deși numărul de cazuri a scăzut în Israel, la fel se întâmplă și în Portugalia care pe 28 Martie are o rată a vaccinării complete de 4.6%, deci cu mult sub Israel.

cazuri 2 saptamani raportat la populatie

Iată deci evoluția numărului de cazuri pe ultimele 2 săptămâni (totalul ultimelor 2 săptămâni cumulat – de facto, o medie) în care vedem că Portugalia a reușit să dea jos cu numărul de cazuri mult mai puternic ca Israelul deși a avut un puseu chiar mai amplu.

Dacă ne-am uita la chartul de sus fără să avem marcate țările și am spune doar: o țară are rata vaccinării 55% și alta 5% care-i care, cu siguranță am da greș!

Dar poate influența vaccinării asupra numărului de cazuri o vom vedea la valul 4 și în Israel cum spune Gandalf (Razvan Cherecheș):

Din nefericire, vaccinurile nu ne protejeaza de acest val, de valul 3. Efectul vaccinurilor se va vedea abia pentru valul 4, care va incepe din toamna. Pentru ca abia atunci vom avea un numar suficient de mare de persoane care au fost vaccinate si care nu vor mai fi expuse in acest fel.

Sursa: Ziare.com

Dar oare ce înțelege Gandalf prin “suficient”? Este oare 55% suficient? Dacă nu pentru cazuri, dacă nu pentru rata mortalității, măcar pentru morți contează oare rata mare a vaccinării din Israel? Se pare că nu! Recent, observăm o îngrijorătoare creștere a numărului de morți raportat la populație în Israel.

număr de morți raportat la populație

Să sperăm însă că tendințele de creștere a numărului de morți din ultimul timp este un artefact al testării.

Acum, ca matematician, nu pot să nu observ anomalia din corelarea tuturor acestor charturi: număr cazuri, număr morți și rata mortalității. Cazuri în scădere, morți în creștere și rata mortalității constantă. Există însă un delay al numărului de morți, prin urmare poate aceasta ar fi explicația.

În final, mai doresc să introduc în ecuație următorul aspect. După cum știm vaccinarea s-a adresat în primul rând populației de risc: bătrâni, bolnavi etc, adica cam toți cei care contribuiau inițial la grosul morților. Deși procentul din populație acoperit este de 50%, acest procent acoperă mai mult decât complet categoriile de risc, care constituiau grosul morților.

Cu acest mic – dar important amănunt – rata mortalității este un mister de trei ori mai mare. Dacă rata mortalității este o medie, pe categorii de vârstă situația este mult mai … nuanțată, adică dacă până la 50de ani, rata mortalității este aproape zero, cum de vaccinat au cam fost vaccinați toți peste o anumită vârstă, numărul de morți cam trebuia să meargă spre zero! De unde mai sunt morții în statisticile Israelului, din ce categorie de vârstă și de risc sunt ei?

Întrebări care rămân și care îmi este teamă că nu prea sunt puse de specialiști deoarece specialiștii sunt “biased”, adică au ochelari de cai și nu vad marginal. În plus, chiar dacă văd, nu vorbesc despre asta, deoarece le este teamă să nu lanseze îndoieli asupra eficienței vaccinului ceea ce înseamnă – în contextul de astăzi – sinucidere profesională și ostracizare din partea MSM.

Tare îmi este teamă – și nu ar fi pentru prima dată – că adevărul va fi băgat sub preș și în ciuda clarității cifrelor, nivelul de înțelegere al populației dar mai ales al formatorilor de opinie nu vor putea percepe și conștinentița aceste … anomalii din date care pun sub semnul întrebării eficiența vaccinului. Abia când din experienta euristică, de zi cu zi, a fiecăruia, vor apare la suprafață cazuri de morți care și-au făcut vaccinul există o oarecare posibilitate ca semne de întrebare să fie ridicate, dar până atunci, noile tulpine vor fi deja primadonele și se va da pe seama acestora, ineficiența vaccinurilor, care deși sunt bune, se va justifica ca nu fac față la noile tulpini, prin urmare va fi nevoie de noi si noi rapeluri, poate chiar periodice.

Inversarea normalului

Toată această luptă cu virusul este doar încă o etapă dintr-un proces mai complex de inversiune a normalității, de întoarcere a lumii cu susul în jos.

Inversiunea cuprinde întreaga lume și întreaga societate, toate palierele și țintește către inima omului unde dorește să prezinte binele ca rău și răul ca bine.

Deși lupta dintre bine și rău are loc de mii de ani, în ultimul timp putem clar observa o accelerare a acestei inversiuni prin aceea că răul cuprinde zone din ce în ce mai mari și binele bate în retragere. Deosebit de alte vremuri, avem globalizarea care permite ca acest război să aibă cu adevărat o amploare universală, atât geografic dar nu numai.

Dar ce inseamnă inversiune? Folosesc acest termen inspirat de Jonathan Pageau și ale sale exerciții de simbolistică și dacă pentru cei familiarizați cu limbajul său înțelegerea este clară, o să încerc să detaliez și pentru cei care nu-l cunosc.

Universul, lumea și toate sistemele în general, au o anumită ordine, au o stare stabilă, dată de rostul și natura lor. Toate sistemele au o graniță, o margine care le deosebește de ce este în afara lor, au un centru, un rege, un conducător, un punct care este esența sistemului și un set de legi care garantează integritatea sistemului, fără de care sistemul nu pote fi definit, nu are un statut, nu are o coerență. Fără axiomele de bază, fără centru, un sistem nu este un sistem.

Inversiunea este simplu de înțeles: ceea ce ține sistemul integru și îi conferă existența se întoarce cu susul în jos și pune sub semnul întrebării supraviețuirea sistemului.

Ce anume poate produce această inversiune? Factori exogeni! La granița sistemului, la hotar, agenți străini pătrund și pun la încercare sistemul, propunând nici mai mult nici mai puțin schimbarea regelui, adică a legii, a sistemului de resorturi care alimentează existența și asigură perpetuarea sistemului.

Spuneam că inversiunea este un fenomen global, pe care îl putem observa pe diverse paliere ale societății și în întreaga lume. Poate că o exemplificare ar fi necesară, deși se înțelege că interpretarea poate fi una subiectivă.

Capitalismul de exemplu. Capitalismul este atacat aproape peste tot în lume și este forțată o inversare a legilor sale. Care sunt legile capitalismului și ce anume sunt elementele definitorii? Independența ar fi una dintre ele. Dar, în ziua de astăzi, se propune un capitalism “social” – Bernie Sanders îl critică pe Elon Musk că face bani mulți și propune “egalitate”. Nu contează dacă Elon Musk a făcut banii pe care îi are legal și nu contează că dacă lui Elon Musk statul i-ar fi luat banii, Elon nu ar mai fi muncit la fel de mult și la fel de bine, ci ar fi lenevit și el cum fac politicieni eurocrați care freacă manganul pe zeci de mii de euro și dau cu semnătura pe legi și reglementări încropite de aghiotanții Noului Soviet, mici trepăduși angajați permanenți ai cercului restrâns de nomenclaturiști care se ascund în spatele aleșilor cu rol formal și de simulare a unei pseudo-democrații. Capitalismul social este noul slogan în SUA, țară care a cucerit lumea pe spinarea capitalismului. A munci nu pentru tine, ci pentru alții este evident o valoare contrară capitalismului, o inversiune care îl va distruge. Chiar dacă capitalismul – sau un sistem oarecare – are mai multe legi, este foarte posibil ca inversarea unei singure legi să îl extermineze.

O dată cu acest exemplu, poate e momentul de o paranteză în care să clarificăm: tentativa de inversiune nu însemnă deloc că sistemul va putea supraviețui ci inversiunea prezintă un risc existențial pentru sistem. Dacă în faza inițială, în funcție de amploarea inversiunii, sistemul poate opune o rezistență și există unele mecanisme de reglare și atenuare a șocurilor, pe măsură ce rezistența scade, inversiunea va duce inevitabil fie la metamorfozarea sistemului într-un simulacru, fie pur și simplu la implozie.

Lăcomia ar fi un alt principiu al capitalismului. Fără lăcomie, capitalismul nu poate exista. Fără lăcomie, niciun antreprenor nu se apucă să crească o afacere, nu se gândește să reinvestească profitul, să facă producție mai mare, să crească vânzările, să dezvolte noi capacități de producție, noi afaceri, să extindă serviciile la clienți, etc. Ori, în prezent, în SUA, mulți lideri democrați acuză antreprenorii de lăcomie și propun diverse mijloace de limitare a câștigurilor acestora, cum ar fi creștearea TVA-ului care în prezent este cel mai mic în lume (10%). Unii extremiști, cum ar fi Bernie Sanders, propun chiar supra-taxarea averilor, adică dacă ai făcut bani, chiar legal, chiar plătind deja taxe, peste o anumită sumă, să fii obligat să donezi averea ta statului, ca să nu fii … lacom.

Este evident că dacă aceste limitări se vor impune, viitorii Elon Musk vor pleca din SUA și se vor duce în țări unde nu există aceste aberații, iar SUA, fără aportul celor mai inteligenți și capabili oameni, va intra în implozie, așa cum s-a întâmplat în SUA.

Dar să luăm o pauză de la exemplificări și să introducem un nou concept: jokerul. Jokerul (the fool) sau clovnul, este cel care este responsabil cu amuzamentul regelui și a supușilor și este singurul căruia i se permite să pună sub semnul întrebării centrul. Jokerul este singurul care poate să râdă de rege și să nu-și piardă capul. Prin flexibilitatea sa și prin proximitatea de rege, jokerul pune uneori accentul și scoate în evidență chiar acele abateri de la centru ale reprezentantului centrului. Adică, când regele o ia razna, clovnul – având o oarecare libertate și suficientă nebunie – dă pe față alunecarea regelui și deși poate mijloacele prin care o face el nu sunt perfecte, nu sunt prea “științifice” sau coerente, simbolic sunt suficient de clare pentru a acapara devierea respectivă. Ca o scurtă exemplificare a conceptului de joker, l-as propune pe Adrian Păunescu în Epoca de Aur.

Spun că inversarea este un fenomen global și aș mai exemplifica câteva procese care sunt puternice mai ales în Europa de Vest și în SUA. Bunăoară corectitudinea politică, religia diversității, mișcarea wake, revoluția sexelor și negarea biologiei.

Fiind atât de complex și amplu, procesul inversiunii, care întoarce cu susul în jos toate valorile care au dus la dezvoltarea civilizației până în prezent duce direct sau prin efect de osmoza la distorsiuni și alterări în toate componentele sistemului. Avem ca exemplu anomaliile din măsurile de igienă publică implementate sub stindardul luptei cu virusul: purtarea de măști în timpul plimbărilor prin parc. Care doctor întreg la cap, punând în balanță argumentele medicale pro și contra, poate argumenta o asemenea absurditate? Evident că niciunul, dar cu toate acestea, procesul de inversiune a dus la propagarea unor anti-raționamente în toate fibrele sistemului și răul este amestecat cu binele, mai bine zis răul învăluind binele și fugărindu-l.

Dar am putea spune că inversiunea este un artefact, o umbră a haosului – de vreme ce orice sistem complex este … complex, dacă ne dorim musai, putem observa o multitudine de fenomene printre care și unele de inversiune. Cum putem argumenta existența și universalitatea acestui sistem?

Nu știu să răspund la această întrebare decât că observând unele fenomene paralele, fenomenul inversiunii se evidențiază prin lovitura în fibra sistemului, în pilonii care țin sistemul în picioare, în rădăcinile care au născut și care au hrănit sistemul. Bunăoară, vedem la nivel global un atac asupra ierarhiilor. Feminismul și diversitatea nu sunt altceva, decât ideologii pseudo-egalitariste cu pretenții de progresism dar care lovesc la rădăcina sistemului de ierarhii. Exemplu. Dacă legea egalității “șanselor” va fi impusă vreodată în toate domeniile economice, lumea va avea o criză profundă în domeniul construcțiilor unde acum avem 99.9% angajați bărbați. Dacă firmele de construcții o să fie obligate să angajeze 50% femei, imaginați-vă … Dupa diviziunea după sexe, imaginați-vă încă o secțiune după culori … Cum ar fi ca legea să impună în România ca, deoarece avem 5% eschimoși, 5% dintre chirurgi să fie eschimoși. Legea diversității ar distruge practic orice ierarhie de valori și ar neutraliza funcția și contribuția tuturor sistemelor bazate pe valori și în esență orice meserie se bazează pe o ierarhie de valori.

Dar dacă atacul asupra ierarhiilor este un atribut de comportament generalizat specific inversiunii oriunde s-ar manifesta, o observație globală ne mai scoate în evidență și țintele principale ale acestor inversiuni: statul național, familia și religia. Peste tot în lume, noile mișcări progresiste reformatoare atacă una dintre aceste trei componente și nicăieri nu există o mișcare progresită care să nu lovească într-o măsură mai slabă sau mai puternică una dintre cele 3: națiunea, familia și religia. Poate aici, la cea din urmă enumerată ar fi unele excepții: după ce națiunea, familia și religia au fost distruse, atacul se îndreaptă asupra individului, asupra vieții însăși. Dar atacul asupra individului va fi desăvârșit într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat prin implementarea transhumanismului sau prin atingerea singularității inteligenței artificiale – punctul în care un sistem IA va putea imita sau replica conștiința umană (și evident și celelalte procese de gândire ale omului, dintre care multe deja sunt simulate).

În viitorul articol o să abordez fenomenul inversiunii în cardul religiei creștine, mai exact în ortodoxie. Între timp, vă invit să îl urmăriți pe Jonathan Pageau.

Fenomenul Flavia Groșan și Fabrica de consens

Am încercat să explic în mai multe articole că unul dintre fundamentele construirii noii ordini mondiale / noului reset este fabricarea consensului prin toate canalele de comunicare.

Succesul noului reset este strict dependent – în etapa actuală – de menținerea constantă (sau chiar accelerată) a spaimei de virus care să justifice închiderea oamenilor în casă, distrugerea economiei, anihilarea clasei de mijloc și în ultimă instanță tipărirea de bani (trilioane în SUA) care să îmbogățească și mai mult pe adevărații profitori ai acestei crize. Ca bonus, dependența de ajutoarele guvernamentale, vor face mai facilă integrarea statelor și renunțarea la suveranitatea și specificul local și vor permite întărirea rolului organizațiilor supra-statale care vor fi proiectate ca salvatoare (încă o dată, după criza financiară din 2008) ale statelor individuale.

Emergența fenomenului consensului fabricat este unul dintre primii muguri ai nașterii unui sistem totalitar, deoarece orice sistem totalitar are nevoie de o ideologie pe care să se sprijine deoarece idioții utili care sunt capetele de topor ale oricărei dictaturi nu pot fi controlați doar prin frică, ci frica trebuie să vină la pachet cu alte beneficii (plata o plomo) dar mai ales să aibă în spate o ideologie care să împingă mereu cât mai la extrem controlul și să anihileze rezistența.

Ca orice sistem totalitar și în dictatura medicală – greșit intitulată așa, deoarece de fapt este o dictatură a miliardarilor – are nevoie de o ideologie și ideologia este simplă și nevinovată: “salvăm vieți”. Dar și comuniști pretindeau că ei luptă pentru binele comun, pentru eliberarea celor mulți – săracii – de sub povara celor puțini – bogații. Și ăștia de acum vor să facă bine pe cei mulți – bolnavii de virus – în detrimentul celor proști – covid-scepticii (care nu cred în virus, care cred că virusul este o gripă, care nu cred în măști și în vaccinuri etc).

Spun deci că fundamentul unui sistem totalitar se bazează pe stabilirea unui pseudo-consens. Tot repet acest termen fabrica de consens, deoarece am referit pe Chomski. Dar reamintesc că consensul fabricii de consens este impropriu spus consens deoarece nu este o idee sau un set de idei stabilit la comun de o anumită comunitate. Bunaoară, în cazul nostru se încearcă răspândirea ideii că comunitatea medicală este unită și există clar un consens, cum că doar autoritățile știu ce medicamente sunt bune, ce orașe trebuiesc închise (cât mai multe), ce vaccinuri (toate, de fapt) trebuiesc făcute și cine le poate face (toți evident), etc.

Acest pseudo-consens este apoi produs de fabricile de comunicare și transmis pe toate canalele de marketing și de “surse oficiale”. Evident că acum, în momentul de față, dictatura medicală se află în durerile creșterii (nu ale nașterii, deja depășită), așa cum Uniunea Sovietică Europeană se află în durerile creșterii (de asemenea, nu ale nașterii) – există rezistență la noile ideologii deoarece cultura democrației și sistemul de valori actual cu greu vor fi demolate, existând resorturi de reacție încă ne-inhibate. Vedem deja că în SUA, noile ideologii marxiste (lupta de clasă) au ieșit din mediul academic și fac pasul înspre corporații ca un cancer în metastază care după ce a crescut în straturile de grăsime, atacă organele vitale – chiar sistemul capitalist bazat pe un sistem de valori, pe competiție, piață liberă, inovație și mai ales lipsit de constrângeri exogene de natură ideologică.

Ce nu am apucat eu să detaliez și să explic este următoarea particularitate: noul reset, ca continuare/face lift al noii ordini mondiale este de fapt un sistem oportunist care dacă nu a creat această criză medicală, nu a ezitat să se folosească de ea pentru a-și accelera marșul antihristic către globalizare și solidificare a autorității supra-statale de control și manipulare a maselor. Ca componente ale acestei ordini avem într-adevăr “lupta cu virusul” care iată că le-a pus pe tavă iluminaților actul de identitate global, coafat frumos sub denumirea de “certificat de imunitate” și care așa cum am mai explicat este de facto un act de identitate controlat și administrat global în care autoritățile locale sunt doar chestori provinciali care implementează verificarea fiecărei parcele în parte – certificarea, organizarea, stocarea și folosirea datelor se va face la nivel global de către nu știm cine – organizații diafane supra-statale aflate sub umbrela guvernului secret al noii ordini mondiale.

Să ne întoarcem însă la oile noastre locale, pe plai mioritic, mai precis la fenomenul Flavia Groșan și cum a produs aceasta un puseu de rezistență la consensul unic. Avem deci pe de o parte “autoritățile” – sub umbrela acestui termen ascunzând-se politicienii din aparatusul guvernamental și cei 2-3 doctori care fac parte din “comisie”.

Adevăratul conflict și problema pentru care Flavia Groșan a ieșit la suprafață nu ar fi atât devierea de la protocoalele “consensuale” – chiar credeți că peste tot în țară la toate spitalele se aplică aceleași protocoale și merge totul șnur? Cu siguranță există și alți doctori care au tratamente diferite, care în funcție de pacient se abat de la protocoale și așa mai departe. Cu ce anume a călcat pe coadă dna Flavia sistemul? Principala “crimă de gândire” pe care dna Flavia a făcut-o împotriva sistemului este aceea că a diminuat gravitatea bolii lovind puternic în consensul fricii și panicii generalizate prin care noul reset speră și încearcă să controleze întreaga umanitate, mergând până la măsuri atât de absurde încât să ceară copiilor ca la ora de sport să poartă măștile pe gură pentru a nu lua virusul unul de la altul. Care medic întreg la minte poate susține prin justificări științifice că măștile sunt ok în timpul orei de sport? Dar știința nu mai contează, ideologia este deasupra științei și pretextul științific este lateral, este doar o oportunitate folosită de sistem pentru a-și consilida controlul și mecanismele autoritare asupra întregii populații, dar mai ales ascultarea obedientă, chiar dacă prezintă aspecte absurde, are rolul exercițiului mai întâi, beneficiile medicale sunt doar paravanul în spatele căruia se ascund noii fuhreri medicali și “recomandările medicale” sunt de fapt doar un canal de distribuire al ordinelor și comenzilor, scopul final fiind permenantizarea și consolidarea acestor mecanisme care vor fi ulterior folosite pentru alte scopuri diabolice în care nu vom intra acum, deoarece necesită o analiză a componentelor sistemului și a scopurilor acestuia.

Prin diminuarea gravității bolii și prin radierea unui mesaj optimist, dna Flavia a lovit puternic în fundamentele întregului plan și prezintă un risc major pentru sistem, de aceea au acționat cu atâta fermitate și o vor îngenunchea pe viitor după cum vom vedea. Dna Flavia a fost amenințată pentru că orice doctor nealiniat prezintă riscuri majore pentru sistem, prin aceea că se poate crea un curent chiar în interiorul armatei de idioți utili din sistemul medical care aplaudă ferm și se fac fără să realizeze unelte ale unei dictaturi extrem de periculoase care se folosește de ei pentru a-și șlefui uneltele de control și manipulare în masă.

Focusați pe problemele și chestiunile urgente de zi cu zi legate de tratamentul bolii și lupta cu virusul, puțini doctori au timp și cap limpede să judece în ansamblu și să analizeze situația de deasupra. Câți doctori de exemplu, au analizat – cum am făcut eu – rata mortalității în Israel și ce explicație dau pentru menținerea constantă a acesteia încă din luna august, acum când vaccinarea este aproape 100% în Israel cu ambele rapeluri, când deja la 1 februarie erau 100% vaccinați cu primul rapel și când efectele vaccinului în Israel teoretic trebuiau să dea jos drastic atât cu numărul de cazuri cât și cu numărul de morți, cât despre rata mortalității aceasta trebuia deja să dintă spre zero cu 3-4 decimale … Ori, lucrurile nu prea stau așa deloc …

Aceste conuri de umbră și semnale discrete sunt ignorate și lăsate de izbeliște de majoritatea corpului medical – munca istovitoare dar mai ales salariile care au explodat, fac ca adeziunea față de sistem și angajamentul în acest “război” să îi orbească pe majoritatea și așa cum clasa muncitoare s-a lăsat mânată la crimă împotriva burgheziei de către bolșevici, tot așa și doctorii – mare parte – se lasă seduși de noul lor statut, de imaginea de soldați apărători ai sănătății publice în ditamai pandemie cu zeci de mii de morți, deși morțile în exces sunt marginale și deși în esență Covid este la fel de fatală ca o pneumonie – idee enunțată și susținută și de dna doctor Flavia a cărei “schema” nu este altceva decât bazată pe tratarea Covid-ului ca pe o pneumonie cu anumite particularități.

Nu vreau să ostracizez o întreagă breaslă și nu doresc în niciun caz să contribui la diviziunea în pro și contra și la angajarea în stupidul război al dialecticii binare despre care am mai tratat. Sunt sigur că mulți dintre doctori știu și înțeleg mult mai multe decât un observator din exterior. Problema este că orice rezistență din interior este timidă și teama de opresiune îi frânează să ia atitudine. De aceea dna Flavia va fi dată ca exemplu și va fi jertfită ca un miel de Paști, pentru a da exemplu celor care îndrăznesc să se abată de la “protocoalele” înțelepților Noului Sion al medicinii organizate centralizat, direct cu recomandări aprobate și emise doar de OMS.

Mie imi este clar că divide et impera este aplicat acum la nivelul societății și chiar în interiorul corpusului medical. Iată cum ziarele bagă râcă și contribuie la ostracizarea dnei Flavia, tot din dorința de a crea un exemplu din ea și de a tăia pofta și a altora să reacționeze.

Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”
Citeşte întreaga ştire: Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”

Sursa: Libertatea

Chiar credeți că deja este un fenomen și că deja pacienții nu mai ascultă de sistem și vor toți să fie tratați de dna Flavia? În niciun caz – știrile ca cea de sus au clar un rol de corecție și ostracizare a rezistenței la sistem. Prin comparație, aș aduce și știrile de genul “a murit cutare care nu credea în virus”.

În cazul știrii de mai sus, am putea desconsidera pericolul și fenomenul și am putea zice că sursa știrii este vreun doctor megaloman care dorește să scoată și el capul și să-l asculte și pe el cineva și s-a găsit acum să se lege de acest incident pentru că altfel rămânea în anonimitate. Dar vom vedea că fenomenul va continua în zilele următoare deoarece strategia este clară și mecanismele de reacție ale sistemului sunt deja predictibile.

Războiul ideologic și lupta pentru alinierea necondiționată a idioților utili folosiți ca unelte de acțiune dar și a vacilor din grajd în coada la abator este deja pe față și nu mai pune dileme decât dacă suntem optimiști naivi și ne este teamă să vedem norii negrii ai viitorului întunecat care ni se pune în față și la care asistăm – cei care avem curajul măcar să acceptăm realitatea – nepăsători.

Eu unul nu îmi fac iluzie că vacile s-ar putea trezi și o rezistență reală se va putea forma. Mă amuză naivii care s-au grupat în jurul dnei Flavia și cred că deja sistemul s-a speriat și a lăsat-o în pace. Nici vorbă! Din contra, sistemul a câștigat deoarece deja dna Flavia a fost folosită pentru a demonstra că medicina nu se mai poate face ca până acum – fiecare doctor judecă și tratează după capul lui, după știința lui și cu atât mai mult un doctor la privat, care trăiește pe seama pacienților și a renumelui.

În final, doresc să vă atrag atenția: colegiul doctorilor este o glumă proastă. Vă amintiți cazul falsului chirurg estetician care a mutilat o serie întreagă de vedete în București? Dacă nu mă înșel, era un italian. Întreg aparatusul de control și întreg sistemul medical care ar trebui să asigure calitatea și integritatea doctorilor a dat un mare chix cu acesc caz, dar și cu altele similare descoperite atunci în presă, când consensul care trebuia fabricat este acela că “corupția ucide” și era timp de scormonit prin pentru a evidenția astfel de situații. Acum însă, vedem cum doctorii nealiniați ucid, deși au diplome, au recunoaștere, au pacienți etc. Produsul de fabricat s-a schimbat, comenzile sunt noi deoarece s-a trecut într-o altă etapă …

Apa pe Marte dovedește unicitatea vieții pe terra

Faptul că există deja apă pe Marte este bineștiut: avem poze care dovedesc impactul asupra reliefului marțian pe care oceanele și râurile de apă l-au avut acum sute de milioane sau miliarde (sau poate mii) de ani. Mai nou, un studiu zice că 99% din apa pe care a avut-o Marte se află în crustă – nu știu ce modele legate de prezenta unui isotop în atmosferă forțează ca crusta să fie plină de apă.

Cu sau fără apă în crustă cert este că Marte a avut apă! Ceea ce este extraordinar! După cum am învățat toți la școală când eram mici și proști, viața s-a format în supa primordială din oceanul planetar. Ori ocean planetar a avut și Marte. Cum deci nu a fost viață pe Marte? Că dacă ar fi fost, s-ar fi povestit, adică pozele făcute acum de roboții trimiși pe planeta Marte, ar arăta ceva semne.

Să zicem că a fost viață pe Marte și că aceasta s-a distrus din cauza încălzirii globale și toți marțienii au murit. Dar, evoluția științei pe Terra contrazice o astfel de ipoteză! Deocamdată, vedem că oamenii înaintează rapid în știință și probabil vom reuși să colonizăm alte planete înainte de a ne auto-gaza cu cazele de seră. Suntem noi mai breji ca marțienii?

Pai dacă viața ar fi atât de ușor de apărut și evoluția atât de ceva normal, probabil și marțienii ar fi reușiut să evolueze rapid și să-l depășască pe Musk încât să nu se lovească de acele filtre – care între noi fie vorba sunt cele mai științifice bășini inventate vreodata (vezi winkipedia). Deci dacă marțienii au reușit să părăsească Marte, unde s-au dus? Au venit oare pe pământ? Dar cum de s-a pierdut această memorie în umanitate ca să nu mai zicem de toată moștenirea tehnologică cu care ar fi venit?

Nu vreau să pierd prea mult pe pista transferului vieții de pe Marte pe Pământ deoarece este o logică recursivă: începutul vieții pe Terra este transferul acesteia de pe Marte, iar pe Marte este transferul de pe Terra – asta nu ne duce nicăieri.

Important de știut este că Marte are apă dar nu are viață. Deocamdată, telescoapele care caută alte planete nu prea au găsit apă în spectrul de lumină al exoplanetelor, dar probabil vor găsi curând. Nu cu puțină vreme, apa și cu poziționarea goldilike erau prerechizitele unei planete candidat care să aibă viață pe ea. Iată că avem una chiar lângă noi care a eșuat, deși a făcut-o acum câteva milioane, miliarde sau mii de ani.

Ce ne spune asta? Păi în primul rând ne spune că formula magică pentru viață nu este neapărat zona goldilike cu apă. Iată că Marte a avut și dacă în sistemul nostru solar sunt 2 planete care au avut apă, în zona potrivită, vă imaginați că există miliarde de planete în întreg universul care îndeplinesc acestă condiție. Dar dacă Marte nu a dezvoltat viață, deocamdată cea mai certă observație științifică este că zona goldilike + apa nu înseamnă deloc cerințe pentru viață sau poate înseamna una din miliardele de cerințe pentru apariția vieții.

Mai degrabă, găsirea apei și negăsirea vieții ar însemna – dacă e să abordăm științific problema, că nu există nicio legătură între existența apei și zona goldilike și apariția vieții, prin urmare trebuie să mai săpăm ca să descoperim care ar fi condițiile pentru apariția vieții.

Despre apariția vieții nu se știe nimic. Sunt cam aceleași povești care le avem de pe la Darwin care nu au evoluat prea mult: o supă primordială, în care cumva se amestecă substanțele chimice, dau niște fulgere și trăsnete din cer cu multă electricitate și abracadabra apar niște mașini moleculare extrem de complexe cu capacități de auto-reproducere, hrănire, interacțiune și toate cele și asta instant.

Teoria că viața apare ușor dacă are condițiile necesare (temperatură, apă, atmosferă) a fost rapid anihilată de descoperirea apei pe Marte. Probabil eventualele lacuri subterane vor complica și mai mult teoria evoluționistă. Vor mai dura însa sute de ani până să se pună punctul pe i și să se recunoască momentul descoperirii apei pe Marte ca prim indiciu că teoria apariției vieții din supa primordială este o prostie. De fapt, teorie este mult spus, deoarece teoria are ceva conținut: descrie procese, descrie cerințe, oferă modele etc. Ori ce avem noi cu privire la apariția vieții sunt de facto povești.

1 2 3 4 5 52