TFL-iştii de azi sunt la fel de blegi ca UTC-iştii de ieri

Mulţi îl critică pe Ilie Şerbănescu că este anti-european şi pro-rus. Evident, cei care au un singur neuron cu două cămare, fie camera pro-ue/anti-putin, fie cealaltă cămară anti-ue/pro-putin nu pot mai mult din fabricaţie şi din specificaţiile BIOS-ului cu care rulează. Ilie Şerbănescu a fost însă profesor universitar de economie la viaţa lui, chiar dacă pe vremea epocii de aur. Un singur lucru era studiat cum trebuie pe vremea comunismului, hibele Imperiului Anglo-American deoarece era permis aşa ceva şi nu se cenzura. Chiar dacă critica Imperiului era încurajată, asta nu înseamnă că metodele de studiu erau artificiale, deoarece era cumva o competiţie între detractori de a găsit argumente şi exemple cât mai concrete. De altfel, total necunoscut maimuţelor pro-imperialiste de la noi de astăzi, care nu au o minimă cultură, este că întreaga elită academică din Franţa, a avut şi încă are o orientare anti-imperialistă, catalogată de entelectualii de la noi, ca fiind socialistă. Personal, urmărind sute de dezbateri politice la TV5 când aveam doar 20 posturi TV şi fiind adolescent, aveam mult timp liber, nu am prea văzut comunişti pe la francezi deşi este clar că prin definiţie elitele intelectuale sunt puţin rupte de practica economică de jos, prin urmare sunt puţin … idealiste. Doresc însă doar să atrag atenţia la realitate, că Imperiul nu este deloc umblă câinii cu covrigii în coadă, dezastrul ideologiilor europeniste este o realitate concretă pe care o află – cei care sunte ancoraţi doar în ştirile oficiale – doar de la cei care se întorc şi ne povestesc. Paradoxal este că diferenţialul de mentalitate între generaţia veche, comunistă şi tinerii frumoşi şi liberi, este acelaşi între tinerii frumoşi şi liberi şi tinerii (şi bătrânii) căpşunari care deja au ceva experienţă cu vestul şi observă disoluţia în timp real de la faţa locului. Adecă aceleaşi metehne le au şi comuniştii şi tfl-iştii: sensibilitate la propagandă, gândire obtuză şi inflexibilă, viziune limitată asupra posibilităţilor şi mai ales spaima de necunoscut. Cum credeau românii din vremea comunismului că nu au de ales, la fel cred românii de astăzi că fără UE nu se poate, nu există alternative. Asta deşi o spun ca o acuză este de fapt o stare cronică specifică unui bolnav care toată viaţa a trăit fără materie cenuşie şi i-am cere peste noapte să rezolve ecuaţii diferenţiale şi să înţeleagă de exemplu cum este mecanismul de obligaţiuni al unui stat şi cum decurg negocierile între state şi creditori atunci când îi ameninţi cu falimentul. Mă refer aici la ceva concret, anume la podcastul dlui Constantinescu în care repetă obsesiv că fără UE se alege praful de noi, că nu mai avem bani, că intrăm în faliment etc. Personal, am urmărit îndeaproape criza din Grecia de la vremea bailout-ului din 2012 şi mai ales pe Varoufakis. Acest grec şcolit în Londra, profesor de economie chiar la universtăţi mari, a fost aproape gata să rupă Grecia de UE şi să scape ţara de datorii. Dacă reuşea, Grecia de astăzi arăta cu totul altfel. Problema este

Read more

Zamfirescu vs. Chiriac și minciuna creșterii economice

Știu că mulți cititori care vin pe-aici au așteptări mai mari din partea mea, sau cel puțin așa mă amăgesc eu … Zic asta în sensul că reacții la reacții nu sunt tocmai cel mai interesant content, dar din când în când mă folosesc de astfel de ocazii pentru a (re)puncta și exemplifica unele idei fundamentale pe care doresc să le promovez și doar cei care citesc periodic vor înțelege ce am de zis în continuare. Despre fragmentul de la Ciutacu În fragmentul emisiunii lui Ciutacu, este redată intervenția lui Florin Zamfirescu în care acesta se tânguie că nu mai suntem o țară, că nu mai suntem uniți, că fac străinii ce vor din noi. Totul în contextul scuipării pe care ne-o trag ucrainienii cu Bâstroe. Ca opoziție controlată, Ciutacu e cam obligat să aibă în studiu și vuvuzele de-ale mașinăriei de fabricat consens, cum ar fi Chiriac. Căci Chiriac intervine mai târziu și cumva îl înjură pe Zamfirescu, crezând că îl face praf cu sublinierea importantei creșteri economice a României, care a devenit a doua economie din Europa de Est. Minciuna lui Chiriac Deși chiar dacă ar fi pe locul 2, argumentul lui Chiriac este penibil în contextul discuției (voi detalia de ce), să luăm puțin la boabe mărunte această minciună, deși Chiriac este cunoscut a fi un mare mincinos și propagandist. Dar să limpezim apele să vedem dacă chiar suntem pe locul 2 la “economie” – un termen destul de generic oricum, dar la TV e important să măcăni nu să aibă sens comentariile tale. Iață un top după PIB (ultimele date oferite de trandingeconomics.com – un site de referință care preia cifre oficiale de la guvernnele tuturor țărilor și de la multe instituții): La cifre brute, într-adevăr România este în top și dacă excludem Rusia (pentru vuvuzele Rusia nu există în Europa de Est, așa știu ele geografie), România este pe locul 2. Dar de ce zic că Chiriac minte? În primul rând deoarece cifra în sine nu spune nimic, nu indică în niciun caz puterea economică a populației, dacă vrem să facem o comparație (deși astfel de topuri sunt în general … reci și spun doar o parte a poveștii), ar trebui să comparăm după GPD raportat la populație, ceea ce economic (un domeniu total străin pentru vuvuzele) se numește GDP Per Capita (care uneri se calculează și raportat la puterea de cumpărare – GPD per capita ajustat după puterea de cumpărare). Am găsit pe Wikipedia o hartă a acestor cifre, adică PIB per capita, ajustat … chiar din 2022 și iată cum arată: Nu mai fac un top, dar cu 38095, România se află sub Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Țările Baltice și depășește doar balcanii (mai puțin Slovenia dacă o considerăm balcanică …) A te raporta la valoarea totală a PIB-ului este o greșală fatală. E ca și cum ai compara veniturile a două familii care câștigă una 10.000 și una 90.000 și lauzi pe cea care câștigă 10.000 pe lună, că stă mai bine

Read more

Recapitulare economie

Rusia Principala lovitură primită de ruși a fost înghețarea rezervei Băncii Naționale a rușilor din străinătate. Nu am surse, dar din auzite ar fi vorba de 600 miliarde dolari. Ceea ce este suficient de mult pentru a porni un război. Singurul motiv pentru care Rusia nu a pornit război deși are 600 de miliarde de dolari înghețați este deoarece va băga în tratatul de pace cu Ucraina (la care și SUA/UE vor fi co-semnatari) că fondurile sunt deblocate. Între timp, cei 600 miliarde cresc o dată cu dolarul. Ca fapt divers această măsură este unică în istorie, cel puțin eu nu știu alta. Nici în perioada Războiului Rece nu a existat așa ceva. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 4 unde 5 inseamnă război nuclear și războiul din Ucraina l-aș trece la 3. De notat că dacă tratatul de pace nu va fi semnat, Rusia nu va avea parte de dezghețare de unde rezultă un puternic argument pentru prezicerea continuării unor escaladări dincolo de Ucraina. Ca să înțelegem mai clar această măsură, prin acest îngheț practic ordinea mondială actuală a fost total dezmembrată. Prin urmare, Rusia poate face orice, nu mai ține cont de nicio legislație și niciun tratat și nu îi pasă dacă face abuzuri sau e catalogată într-un anume fel. Singurele contrângeri sunt legate de ecuația riscuri/oportunități. Evident că – ducând la extrem scenariul – un război nuclear cu SUA pe acest motiv (al înghețării banilor) este la maxim de risc pentru Rusia și deși este regurgitat, nu are niciun avantaj în acest moment. Dar Lavrov are dreptate – războiul a început. Pe lângă înghețarea fondurilor băncii naționale, unele bănci din Rusia au fost excluse din SWIFT. Nu toate! Nu cele din Belarus. Asta înseamnă dificultăți de funcționare adică costuri suplimentare. Ce trebuie însă să știm este că nu toate băncile au fost excluse. Astfel, de exemplu, Reserved încă poate face afaceri în Rusia și încă poate să-și transfere profiturile în afară sau să facă plăți din Rusia direct către furnizorii din China, folosind Swift. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 1. Tot la 1 aș pune și eliminarea băncilor rusești de la conducta de bani a sistemului financiar anglo-american. Practic băncile rusești nu mai au acces la credit în vest. Dar în ce măsură mai au nevoie de acest credit, este altă discuție. Cu cât importurile din vest sunt mai puține, cu atât nevoia de dolari a rușilor este mai mică și prin urmare nevoia de credit în dolar. Cu privire la celelalte sancțiuni, fenomenul este următorul și nu a fost deloc imposibil de prezis, ba chiar era foarte simplu. Faptul că s-a ajuns în actuala fundătură este evident calculat. Concret, inițial, din cauza șocului, rubla a explodat. Băncile rusești – în ciuda pregătirilor – nu au mai avut dolari, lumea scotea dolarii din bănci, bani nu mai intrau în bănci. Rușii au băgat restricții (10.000 dolari retragere) similare grecilor în perioada fierbinte

Read more

Morți la datorie

Mai întâi de toate – Dumnezeu să-i ierte pe eroii care și-au dat viața în această seară pentru noi. Moartea lor, fie din accident, fie din altele, nu este cu nimic mai prejos decât o jertfă pe câmpul de bătălie. Ei au murit, de facto, în război și se numără în rând cu eroii neamului. Pe scurt istoricul: 1 – pica MIG-ul 2 – pleacă un elicopter după el, raportează că vremea e proastă și primesc ordin să se întoarcă; pică pe drum înapoi Între timp: un avion NATO de realimentare era în zonă în vremea prăbușirii de câteva ore bune (poza aici); presa habar nu are, purtătorii de cuvânt nu zic nimic imediat după prăbușire (chestiune de ~10 minute), un stratotanker vine peste Carpații din curbură (poza aici) Mai înainte: Rusia ne-a certat că de ce rușii nu mai pot scoate bani de la bancile din România

Read more

De ce nu dă România înainte?

Se pune mai întâi întrebarea ce înseamnă “înainte”. Voi detalia mai mult sau mai puțin direct… Problema ramânerii în urmă și necesitatea “recuperării” terenului sunt o chestiune veche pentru țărișoara noastră. Putem face câteva exemplificării ale rămânerii în urmă, la ce ne referim. E îndeajuns însă să folosim expresia generică “nivel de trai” pentru a nu ne complica prea mult. Reformulată întrebarea, aceasta ar putea suna așa: de ce nu crește nivelul de trai al românilor și suntem mereu în urmă. Vorbind despre nivelul de trai, trebuie totuși să recunoaștem că acesta a crescut dacă privim la nivel istoric (pe ultimii 20 ani, de exemplu). Dar, întrebarea nu este de ce nivelul nu crește, ci de ce nu crește în același ritm cu al altora și noi rămânem mereu la coadă? Când ne comparăm, prima pornire, și de bun simț este să ne comparăm cu vecinii. Este cumva firesc, deși este apanajul unei gândiri limitate, fără viziune și fără aspirații prea mari. Compararea “cu vecinii” la nivel de țară este similară cu comparația cu vecinul de bloc. Bunăoară, dacă avem o mașină mai proastă ca a vecinului, simțim nevoia să vedem care mai sunt dobânzile la credite pentru a încerca “un upgrade”, și vice-versa, dacă avem o mașină mai bună ca a vecinului, simțim satisfacție și avem o imagine foarte bună despre noi. Cel mai tare din parcare însă poate fi un Matiz într-o parcare de trabanturi, dar dacă vine un Tesla în acea parcare, toata stima de sine a deținătorului Matizului dispare instant. Comparația cu vecinii mai suportă încă o notă: cu care vecini să ne comparăm: cu cei apropiați, cu cei apropiați și vecinii lor sau și cu cei din același bloc economic din care facem parte? Tendința la noi este să ne comparăm cu fostele țări comuniste și “partenerul” nostru permanent este Bulgaria. Evident că orice comparație este una subiectivă și oricine poate realiza o comparație pe un anume indicator, cu o anumită țară, ca să demonstreze ce dorește. De exemplu, Viorica compara creșterea PIB-ului nostru cu al Germaniei, cum că noi am avut un procent mai mare ca nemții. Evident, orice comparație cu Germania este penibilă, din orice punct de vedere și chiar în contex propagandistic, denota o prostie crunta, pentru ca realitatea oricum contrazice total cifrele și face irelevantă comparația. Cu greu cred că s-a umfat cineva în pene în urma acestei comparații, oricât de nepriceput, necunoscător și spălat pe creier de mașinăria de propagandă a partidului ar fi. Fie că folosim vecinii apropiați, fie pe cei mai puțin apropiați, situația este complexa și variată și în funcție de ce putem scoate în evidență – că ne e mai bine sau că ne e mai rău, avem de unde alege. Bunăoară, dacă vrem să spunem că o ducem bine și că dăm înainte, putem arăta înspre ucrainieni sau spre sârbi (deși nu știu cât de mult suntem la nivel de trai peste sârbi). Dacă vrem să demonstrăm că suntem mult rămași în urmă, putem compara

Read more

De unde atâta inflație de dragoste și toleranță?

Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. Solomon 21,1 După eșecul referendumului, politicienii se îngrămădesc care mai de care să prindă valul ostracizării tradiționaliștilor și al arătării toleranței și dragostei față de păcat și încearcă să capitalizeze până și această penibilă îngenunchere a poporului român care într-un fel denota acestuia. Căci ce înseamnă altceva delimitarea fermă și totală a poporului român față de credința milenară prin absenteismul la vot decât pierderea sufletului și a singurului liant pozitiv – credința – pe lângă alte blesteme și neajunsuri care ne-au adunat și ne-au păstrat împreună pe aceste meleaguri: prostia, sărăcia și lașitatea? Am lungit oricum prea mult articolul anterior și am omis să mai menționez și un aspect pervers al boicotării referendumului: stimularea mârlăniei și a împotrivirii față de orice intenție cu nuanțe patriotice sau naționaliste pe viitor.  Cei care au absentat pe motive hilare că e referendumul lui Dragnea sau că oricum nu se schimbă nimic, proști fiind, nu au realizat că după poponari, vine tăvălugul. Vor crește drepturile și concesiile făcute nu doar minorităților sexuale, dar și tuturor celorlalte minorități și coeziunea românilor a fost distrusă pentru câteva decenii bune, dacă nu cumva deja suntem cam meniți pierzaniei dată fiind piramida demografică și rata natalității cumulată cu valul emigrării. Un alt aspect neluat în seamă de cei care doresc schimbarea reală în România prin întârirea legii, a moralității și a societății în general, este că delimitându-se și împotrivindu-se acestei grămezi de “medievali” care sunt totuși aproape 20% și care înainte de orice pun preț pe credință, tradiție și valori morale, îi pierd de clienți la viitoarele tentative și încercări de a schimba ceva împreună, mai exact de a schimba în vreun fel clasa politică. Prostia continuă însă și după referendum, politicienii care mai de care încercând să învârte cuțitul în rană și să dea lecții de cum trebuie să creadă creștinii. “Spiritualitatea e aici în inimă. Şi nu are ce căuta politicul şi nicio instituţie a statului în inima mea şi în capacitatea mea de a alege în ceea ce cred” – Cioloș Bineînțeles că nu doar politicienii ci și presa a tunat și a fulgerat împotriva “retarzilor” și “extremiștilor” care nu sunt capabili să iubească și pe cei 0.005% de altfel-sexuali. Ca și cum dragostea sau ura erau chestiunea votului și nu coeziunea socială, unitatea în spirit și păstrarea puținelor lucruri bune pe care le avem în istoria noastră: credința, familia și mai ales fermitatea împotriva dictaturii. Căci ce este altceva impunerea de o minoritate infimă a unor schimbări atât de drastice și atât de irelevante pentru ei, încât să calce în picioare nu doar sentimentele și părerile majorității, dar inclusiv credința și tradiția majorității, altfel spus, chiar sufletul acelui popor? La ce să își dorească homosexualii legalizarea căsătoriei? Ca să distrugă conceptul de familie ar spune unii tradiționaliști (am ajuns să numim tradițională normalitatea …) care aduc exemplul altor țări și declarațiile fățișe ale activiștilor organizațiilor internaționale pentru

Read more
1 2 3 14