Category: Sănătate

In ciuda faptului ca peste tot Coronavirusul a inceput sa ocupe titlurile zilei, nicaieri nu prea se vorbeste de cresterea exponentiala si putini sunt cei care realizeaza ce inseamna. Cata vreme nu am vazut inca nicio animatie simpla care sa explice cresterea eponentiala, este clar ca in constiinta publica inca cresterea numarului de cazuri este neinteleasa si produce un soc la fiecare hop. Inca se fac apeluri disperate si total inutile la disciplina si simt civic si inca se urmareste cu atentie cresterea cazurilor ca si cum progresia ar fi lineara si doar ne-am uita cum creste cursul euro de pe o zi pe alta. Pe alocuri insa se mai mentioneaza ca testele ne dau doar o imagine sumara a situatiei si sunt doar varful iceberg-ului. Delay-ul intre numarul de cazuri testate si confirmate si rezultatele in comunitate (cate cazuri mai aduc cresterea de astazi) este de asemenea greu inteleasa. S-a tot vehiculat, cel putin la Digi24 acel model total irealist in care bucla scenariului negativ apare cam de doua ori peste limita sistemului medical. Sa facem niste calcule sumare. La 50% infectare, avem 10 mil oameni. La 20% care necesita spitalizare avem 400.000 oameni. Avem acum 400.000 de paturi de spital? La 5% care necesita respirator inseamna 100.000 oameni. Avem acum 100.000 paturi cu respirator? Deci modelul cel mai pesimist este mult mai pesimist decat cel prezentat. Pe un chart cu o bucla care contine (sa zicem pe 3 luni) 100.000 de cazuri, limita superioada de 1000 de paturi (sa zicem, desi probabil sunt mai putine) cu greu este observabila. Despre celelalte modele, le ignoram. Nu exista o tara in lume care sa le confirme. Chiar si China sau alte tari date ca exemplu, au toate diverse particularitati si se afla inca in etapa initiala de crestere. Intr-adevar, poate tin cresterea sub control, pentru o perioada, dar probabil vor ajunge tot la scenariul pesimist. Nu neg importanta tinerii sub control si a masurilor luate, insa am impresia ca simtul urgentei si al gravitatii nu este perceput real. Poate cel mai apropiat cat de cat de realitate – desi total depasit de situatie – ar fi Klaus care transmite doctorilor “sa se pregateasca” ca si cum acum ar sta … Insa, pe de alta parte, el “roaga” romanii din afara sa nu vina acasa de Pasti. Cum poti sa ii rogi?! Trebuie sa inchizi granitele! Blocarea fluxului este singura masura reala de tinere sub control a curbei. Nu poti baga in carantina zeci de mii de romani, nu poti sa speri ca izolarea acasa functioneaza, esti naiv sa crezi ca nu avem deja raspandire in randul comunitatilor cand deja vedem cazuri in randul cadrelor medicale. Noi urmam Italiei si singura mea dilema este cat mai avem dupa ei: o saptamana sau doua. O luna ar fi mare lucru desi in ecuatia finala ramane de vazut. Poate doar psihologic ne va ajuta pentru ca vom fi deja socati indeajuns de stirile sumbre care umreaza sa vina din Italia – caci ce

Am auzit ca in Belgia nu prea mai pun accentul pe testare. In spital! Pentru ca daca isi fac toti care tusesc sau sunt raciti si daca ii descopera, ce o sa mai faca? Se baga toti in carantina?! Cineva trebuie sa trateze pacientii gravi. Pe alta sursa, am inteles ca in Belgia pompeaza tratament preventiv la cele mai mici simptome si de aceea testarea nu ar mai fi la fel de importanta pentru ei. Ar fi grav daca auzitele mele sunt reale si daca cumva mentalitatea s-ar transfera si la noi. Uneori in razboi, vedem soldati delasatori care sunt neatenti, care se obisnuiesc cu razboiul etc. Bunica imi povestea din vremea razboiului ca avea o sora mai suie la cap, care nu ajunsese niciodata la oras. Fiind mai suie de cap (banuiesc eu din amintirea diafana a acestei intamplari) nu era prea speriata de razboi. Bunica se retrasese la tara cu copiii si era fricoasa. Cand treceau avioanele, bunica se ducea in sura cu copiii si stateau ascunsi. Sora asta a ei, iesea pe camp, isi dadea jos basmaua si o flutura catre avioane alergand si strigand: “Dati, ba, si pe-aici!”. Ceea ce evident ca nu se intampla in schimb o infuria si o speria foarte mult pe bunica. Tare m-a mirat povestirea asta, incat este probabil una dintre putinele povesti de viata spuse de bunica pe care le mai retin. Asa exista riscul sa fie si pe la noi, mai ales in zonele fierbinti unde oamenii nu o sa mai reziste in tensiune si o sa lase garda jos. Deja avem un ambulantier care e infectat, desi teoretic macar la inceput si macar specialistii ar trebui sa stie sa se protejeze si sa aiba cu ce sa se protejeze. Daca inca nu avem cu ce sa se protejeze … Testele sunt bune din doua motive: depistare a cazurilor, izolare, carantinare etc. Non-stop, cu toata fermitatea. Fiecare caz depistat si tinut sub control inseamna mii de alte cazuri evitate (chiar daca amanate) si poate zeci de vieti salvate. Pe de alta parte, testele sunt ca spionii in razboi: ne dau informatii despre virus. Ne spun multe informatii: avem sau nu avem clustere, avem sau nu avem raspandire comunitara, care e procentul de populatie deja care a facut boala etc. Toate aceste informatii sunt necesare in modelarea evolutiei la noi in tara si planificarea tuturor masurilor, si mai ales in calculele reci de care am amintit. Vital pentru guvern va fi deciderea momentului in care carantina totala va fi ridicata (dupa ce va fi instaurata) dar si in reglarea efortului financiar necesar sistemului medical. Eu unul nu inteleg de exemplu de ce chinezii dezasambleaza spitalele acelea construite in graba in Wuhan. Fie le duc in alta parte, fie considera ca varful a trecut deja. Dar ce ii costa sa le mai lase functionale o perioada in caz de nevoie? Nu mi-e clar oricum cat de spitale erau acele baraci. Nu neg ca au fost foarte bune si ca ar fi

Tin mai intai sa subliniez ca este mult mai bine ca generatia noastra trece printr-o criza cu un dusman comun, decat printr-un razboi mondial. E firesc sa existe temeri ca aceasta criza pandemica care se va transforma intr-o criza economica si financiara se poate transforma intr-un razboi mondial. Pentru ca orice criza duce cu gandul la un razboi mondial. Eu insa nu vad un traseu posibil catre un razboi mondial. Din contra, mai mari sunt sansele ca lupta cu dusmanul comun sa uneasca omenirea … Avem asadar un fel de reset al sistemului financiar si e firesc acum sa crape toate: bonduri, stocuri, resurse, pana si bitcoinul. Sunt acum crapaturi peste crapaturi pe pietele financiare. Cutremurele se transfera de pe stocuri pe forex, pe bonduri si tot asa mai departe. Dar maine-poimaine, cand se va anunta vreun vaccin sau vreun tratament, totul o sa inceapa din nou sa creasca … Dar sa nu cantam inca mars funebru pentru dolar, caci vedem ca deocamdata a explodat si toata lumea vrea dolari. ZH ii zice margin-call. Indiferent care ar fi motivul, cert este ca dolarul are inca cea mai mare incredere in lume si sunt mai multi dolari in afara SUA decat in SUA, deci … Principala dilema este daca avem de a face cu o criza sistemica, de durata, care va trece din recesiune in depresiune (daca nu ne baga direct in depresiune) sau doar daca avem de a face cu o criza punctuala cum a fost 9/11 dupa care o sa urmeze un boom la fel ca si atunci. In SUA dupa 9/11, nimeni nu mai avea curaj sa zboare. Companiile aeriene erau la pamant. La fel poate fi si acum. Daca vrem sa fim optimisti. Peter Schiff zice ca Coronavirus e doar un ac care a spart bula. Deocamdata, cu aurul nu a nimerit-o … In vremuri de-astea primeaza principiile: de mancare vom avea nevoie in continuare; cine produce nu va muri de foame; dar nu doar de mancare; vom avea nevoie in continuare chiar si de artistii care acum tin cocerte live; oricine produce ceva util nu va muri de foame; dupa ce vom vedea ca putem trai si fara plimbatorii de harti, vom renunta la ei; bugetarii sa se reprofileze; cei destepti, o ia de la zero si isi cauta joburi in alte domenii deja; pandemia va eficientiza pe accelerat multe procese: vom incepe in sfarsit sa folosim internetul la adevaratul potential, se vor taia sedintele lungi si inutile, toata lumea va invata sa foloseasca mijloacele de comunicare instant, de la cei tineri pana la cei batrani; iluziile unor organisme super/super statale care au grija de oameni se vor prabusi; dar nu doar al celor supta ci si al celor de sub-statale; statele in sine vor avea mari incercari in a supravietui in forma actuala; vedem clar in Italia cum situatia in sud e cu totul alta decat cea din nord; generatia noatra va reinvata importanta granitelor si importanta comunitatilor locale Cat despre criza economica, fiind o

Pare dureros dar cineva trebuie sa faca niste calcule reci legate de cat timp se merita blocarea economiei. Matematic se poate calcula, desi se pune problema daca mai are cineva incredere in matematica pentru ca daca aveau, puteau sa realizeze din ianuarie ca China vom fi noi. Asadar, sa zicem ca o viata umana costa x lei. Apoi sa zicem ca inchiderea sandramalei mai mult de 2 saptamani (luni etc) ne costa y lei. Apoi sa zicem ca o cadere a pibului de 1% inseamna z morti suplimentari (prin foamete, lipsa medicamente, stres, sinucideri etc). Este clar un punct de inflexiune in aceasta ecuatie deloc complicata unde prelungirea prea mare a perioadei de inchis sandramaua poate creste costurile totale. Astfel de calcule se fac in razboi: uneori sunt sacrificati soldatii pentru a salva pe altii sau pentru a apara anumite locatii strategice cu importanta mare pentru tara. Nu stiu in ce masura la noi consideram pandemia ca razboi (la ce se vede pe strada, nu), dar nu am auzit nimic de astfel de scenarii. Sa speram ca sunt secrete si ca cineva macar se gandeste la ele. Merg mai departe si zic: daca ne intereseaza viitorul tarii, trebuie sa avem mare-mare grija de economie. Acum deja se cam vede incotro merg lucrurile: spre nevoile de baza. E o gandire pe termen scurt si poate fi considerata o gandire limitata, dar realitatile sunt realitati: noi suntem dependenti alimentar de vecini + UE e in destramare, UE a dovedit ca nu rezista la tensiuni. Prin urmare, in loc sa pompam acum bani in restaurante (ca nu sunt strategice) mai bine sa ajutam producatorii locali. Sunt inca ingrozit ca nu exista un program guvernamental de ajutor pentru producatorii de legume, pentru crescatorii de animale. Ma refer la programe actuale, nu la acele mizilicuri de fonduri europene cu toata birocratia. Bani dati direct la producatori, acum, pentru a avea mancare la toamna. Repet mereu problema mancarii pentru ca nu stiu cati realizeaza ca cursul actual este imaginea economiei romanesti de acum 6-7 luni. Cand se va face reset-ul, realitatea va fi ca un dus rece cu azot lichid. Sa zicem ca nu mai importam tot felul de prostii, gen BMW-uri sau haine de lux. Dar nici nu mai vindem masini care masini sunt cred peste 15% din PIB-ul nostru. Guvernul are o misiune dificila, nu atat prin administrarea raspunsului in domeniul sanitar, dar si prin deciziile de acum vor decide cati o sa aiba de mancare peste 6-7 luni si unde o sa fie leul cand se termina distractia. Caci leul poate fi la 5, 6, 7, dar poate fi si la 15 daca dam pomeni catre sectoare irelevante care nu produc. PS 28.03 : acum o zi s-a publicat un studiu aici; nu am citit, dar ce zic in abstract, e nasol: the most optimistic assumption that the suppression policy can achieve an even lower R0 of 0.5, we estimate that it should last between seven and eight weeks. We further show that

Pana acum nu ma deranja prea mult daca unul scuipa langa mine. “Idiotul!” imi ziceam in gand si treceam mai departe. Acum parca gesturile aleatoare de nesimtire intalnite in jur imi dau de gand. Asta care scuipa acum unde ii vine, e ala care nici nu se uita la TV, nici nu se uita la simularile cu rata de raspandire a virusului, nu se uita nici la marturiile bolnavilor din spital din Italia si nici la paginile cu anunturile de morti din ziarele din Lombardia, etc, etc Si mai grav e ca asta care scuipa pe jos si nu are un minim de simt civic, macar sa scuipe pe strada si nu pe trotuar si macar pe trotuar aiurea unde nu e trafic mare, nu in piata unde trece lumea si la un metru de sacul de cartofi, asta o sa fie ala care maine vine si ne da in cap cand / daca nu o sa mai fie papa, pentru ca in afara de simtul conservarii, alte simturi specifice oamenilor nu prea are. Nu vad solutie la explozia cazurilor decat carantina totala, care si aia o sa fie o problema. Mai concret, implementarea … Daca pana acum izolarea la domiciliu nu prea a functionat sau a functionat la o minoritate, de ce credem ca carantina totala va functiona? De frica armatei? De frica amenzilor? Ce o sa faca armata daca mii de oameni umbla aiurea pe strada? Cui o sa dea amenzi daca cel putin in Craiova avem cartiere intregi dominate de o anumita etnie care nu platesc impozit pe casa deoarece nu au autorizatie pe casa? Sunt zeci de mii de oameni care primesc ajutoare sociale (multumim PSD) si care nu au cont in banca si care nu au lucrat in viata lor. Acestora cum le vor da amenda? Spunea Scott Adams intr-un interviu despre criza ca trebuie sa fim optimisti, blah, blah, ca o sa se faca vaccin, ca daca au nevoie sa testeze, el se ofera voluntar si ca in 10 oameni sigur sunt 2-3 patrioti care fac ce trebuie cand ceilalti fug. Ce te faci insa cand din 10 doar 2 mai respecta dreptul la a exista al celorlalti si restul 8 se manifesta ca niste animale? Fibra societatii este intinsa la maxim si orice criza ne testeaza nu doar la nivel individual dar si la nivelul societatii. Bubele societatii romanesti le cunoastem de mult, dar acum incep sa faca poc si sa afecteze si organele sanatoase. Poate sunt eu prea pesimist si poate cu criza asta, sistemul imunitar al societatii romanesti va actiona si va scuipa elementele infectate. Deocamdata insa semnalele sunt contrare.