Category: Umor

Un politician aflat in campanie intr-un oras pe care nu il cunoaste, opreste masina si intreaba pe un pieton: ma scuzati, trebuie sa ajung in cutare loc si nu ma descurc, ma puteti ajuta? Pietonul ii raspunde: va aflati pe strada cutare la coordonatele cutare. Destinatia dumneavoastra este la coordonatele cutare. Politicianul raspunde: sunteti inginer, nu-i asa? Da, raspunde pietonul, cum v-ati dat seama? Foarte simplu, raspunde politicianul, mi-ati dat un raspuns corect dar care nu ma ajuta cu nimic: inca sunt pierdut, sunt in intarziere si nu pot sa fac nimic cu informatia care mi-ati dat-o. Atunci pasagerul zice: dumneavoastra sunteti politician, nu-i asa? Da, dar cum de v-ati dat seama? Foarte simplu: nu stiti unde sunteti si unde sa mergeti, ati facut o promisiune de care nu va veti tine si asteptati sa va rezolve altii problemele. Va aflati in aceeasi situatie dinainte de a ma intreba pe mine incotro sa o luati si cumva, tot raul care vi se intampla e din vina mea.

[youtube D0XMl4LBtJU] Jandarmii ies la pensie dar nu se impaca cu situatia. Dupa o perioada se regasesc si retraiesc cu placere scene din viata lor de zi cu zi de pe cand erau jandarmi. Nu stiu sa existe un film care sa trateze mai frumos dragostea de meserie. Oamenii astia au trait o viata in uniforma, au prins hoti, au coordonat ambuteiajele rutiere, au avut atatea aventuri. La pensie nu regreta altceva decat vremurile de alta data, aspectele de zi cu zi ale muncii lor. V-ati intrebat oare cum ar fi aratat un Jandarmul pe la noi? Poate cam ca prin Garcea … Meseria, bratara de aur – vorbe de mult uitate si care nu prea se mai potrivesc in ziua de azi pe meleagurile mioritice. In loc de meserie se potriveste acum smecherie: “smecheria stapaneste in Romania”. La o pizzerie din Craiova unde merg des, vedeam mereu un cuplu care cu timpul am inceput sa cred ca sunt patronii: veneau tot timpul acolo la pranz, citeau gazeta, cereau chestii la chelneri si cand plecau nu plateau niciodata. Dupa ani si ani am aflat care este misterul: cei doi nu erau patronii ci erau niste inspectori de la sanepid. Cel putin el, ea am inteles ca ar fi si colega si amanta. Cred ca intr-un firm despre amintiri de pe cand munceau si astia ar avea amintiri placute si ar regreta pensia. La pensie probabil si ei isi vor mai aminti ce smecheri erau si cum comandau ei orice pofteau fara sa primeasca foaia cu plata atunci cand pleaca. Desi Jandarmul este doar o fictiune, la fel ca si glumele lui Garcea, paralela intre filme se potriveste oarecum si cu paralela intre realitati si putem sa intelegem si prin film unde ne este locul si de ce nu vom reusi sa ne eliberam  niciodata de sintagma de oaia neagra a Europei. Nu am intentionat sa intristez pe nimeni cu aceste comentarii, asta e tara in care traim si nu putem face mare lucru ca sa o schimbam. Putem insa sa ne construim amintiri placute pentru cand vom fi la pensie si oprindu-ne din cand in cand in loc si incercand sa ne facem munca frumoasa, pentru ca nu putem avea o viata frumoasa fara o munca frumoasa. Iar munca frumoasa depinde mai ales de felul cum o facem si nu de specificul ei. “Ce faci – te face” spunea Pr. Teofil Paraian, adica ceea ce faci in mod repetat mai ales, te formeaza pe tine. Ceea ce esti este rezultanta faptelor tale. Daca faci un lucru cu scarba, iti vei umple viata de scarba si vei deveni un scarbos. Daca faci un lucru doar ca sa te scapi de el, vei spori in superficialitate. Daca faci un lucru murdar, iti vei umple viata de murdarie chiar daca tu te faci ca nu o vezi. Daca muncesti doar ca sa strangi bani fara sa te rogi ca rezultatul muncii tale sa aduca un plus oamenilor care se vor folosi de el,