Category: Umor

iRealitatea ne informeaza ca oamenii de stiinta au descoperit in ochii Mona Lisei lui Da Vinci un cod secret, care insa din pacate nu poate fi descifrat inca. Codul contine urmatoarele litere si cifre: – LV sau LU – ceva care pare ori CE ori CB ori OE ori OB – un 72 care pare un L2 sau de ce nu un L& – alte cifre si litere nedescifrabile Succes cautatarilor de coduri, deja au indicii destule pentru a incropi o noua istorie.

Autostrada catre Iad Traind usurel, traind liber, Bilet catre o calatorie fara intoarcere Nu cer nimic, lasati-ma in pace Luand totul in lunga mea cale Nu am nevoie de judecata, nu am nevoie de rima Nu-i altceva ce mi-as dori mai mult sa fac Luand-o in jos, party time Prietenii mei o sa fie si ei acolo Sunt pe autostrada catre iad Nu sunt semne de oprire, nici limite de viteza Nimeni nu o sa ma incetineasca Ca o roata, o sa ma rotesc Nimeni nu o sa ma incurce Hei Satan, mi-am platit datoria, Cantand intr-o trupa de rock Hei mama, uita-te la mine Sunt in drum catre pamantul fagaduintei Sunt pe autostrada catre iad (nu ma opri) Si o iau in jos, in jos cat cuprinde Sunt pe autostrada catre iad Pentru multi rockeri, rockul este doar fun, muzica tare, spirit liber, prieteni adevarati, blugi si tricouri misto, concerte, bere etc. Cu siguranta, majoritatea rockerilor stiu insa si limba engleza si temele predilecte ale rockului. Ei stiu pe dinafara versurile melodiilor preferate si urmaresc interviuri cu artistii favoriti.  Pana acum nu am intalnit un singur rocker prost, care sa nu stie macar sa inteleaga engleza, daca nu si sa o vorbeasca foarte bine. Practic engleza este o lingua latina a rockului, asa cum italiana este pentru opera. Putini rockeri sunt cei care isi pun problema mesajului transmis prin muzica. De altfel, nu doar rockeri, toti oameni din ziua de azi, se concep, cresc, sunt educati si se misca in jurul televizorului sau a radioului, iar mai recent a calculatorului. Cine isi mai pune problema azi, oare ce zice ala care canta, ce mesaj transmite, sunt eu de acord sau nu cu el? Superficialitatea este o regula in multe privinte, este banal ce spun, dar filtrarea muzicii pe baza mesajului transmis este deja o raritate, pare ceva absurd si sa spui ca tie nu iti place o melodie deoarece nu esti de acord cu versurile sau deoarece viata artisului ti se pare nu prea demna de urmat. De fapt nu doar cu muzica se intampla asa, ci si cu literatura. Multi citim carti scrise de autori despre care nu stim mai nimic. La fel si cu filmele, nu alegem un film pe baza calitatii regizorului sau a actorilor care joaca, alegem ce ni se pare noua interesant din ce ni se pune pe masa de “divizia de marketing” a companiei respective. Asadar, vrem nu vrem, ascultam muzica, citim carti, vedem filme fara sa ne intereseze prea mult “ce hram poarta”. La muzica nu prea ne intereseaza versurile, la carti ideile (desi aici e mai complexa problematica), iar la filme este oricum imposibil sa stii dinainte ce schimbare asupra ta va avea vizionarea unui film. Nichita Stanescu supunea o data, ca o niste versuri urate pe o melodie frumoasa, sunt retinute mult mai usor decat niste versuri frumoase pe o melodie mediocra. Asta in conditiile in care avem rabdarea si interesul sa mai ascultam versurile, pentru ca de multe ori