Category: Viaţa noastră azi / Timpuri

Google sarbatoreste azi o indiaca supranumita “calculatorul uman” – Shakuntala Devi. Sunt mai multe astfel de exemple care sfideaza orice explicatie. Paradoxal Devi era tehnohoba, nu prea era de acord cu folosirea tehnologiei. Oamenii de stiinta britanici cu siguranta explica inteligenta umana ca o evolutie fireasca a maimultelor vanatoare de animale care mancand atata carne cu protenine au devenit peste noapte (la scala universului) inteligente, atat de inteligente incat nici pana in ziua de azi nu intelegem mare lucru din felul in care functioneaza creierul. Ce stiu oamenii in prezent despre creier este aproape nimic comparativ cu celelalte organe si sisteme ale corpului omenesc. Deocamdata este cam imposibil sa poata inainta mai mult in aceasta privinta, oricat de optimisti ar fi oamenii de stiinta britanici cu privire la viitorul evolutiei stiintei, din urmatorul motiv: creierul este intr-o continua dinamica si pe langa faptul ca fiecare creier este unic, fiecare creier este in continua transformare. Mii de legaturi intre neuroni se fac si se refac in orice secunda, mii de sinapse interactioneaza intre ele intr-un mod misterios si care nu doar ca nu poate fi observat in detaliu, dar nici macar nu exista un model care sa explice cum se formeaza aceste sinapse, care sunt sursa acestora, cine determina sa se formeze, si de ce se formeaza intr-un anume fel si nu intr-altul. Stim deci din ce este construit creierul, ca exista neuroni, dendrite, substante chimice care stimuleaza anumite zone sau inhiba de asemenea activitate in anumite zone, stim cam ce rol au anumite zone, dar marea necunoscuta este de fapt “cum functioneza creierul?”. Fiind o structura vie in continua schimbare si transfromare, creierul este poate singura “particula cuantica” macroscopica, care functioneaza atat de misterios si se schimba atat de ciudat incat metodele actuale de observatie ale stiintei s-au blocat. Si nici macar nu am intrat in discutii despre schimbul electric si rolurile campurilor electrice in functionarea creierului. Despre Devi, ca sa va faceti idee ce capacitati avea, a calculat radacina patrata din 188132517 mai repede ca un calculator (in 1977). In 1980 a inmultit in 28 secunde doua numere de 13 cifre. Faptul ca exista totusi o perioada de gandire si ca acele calcule grele, Devi le facea mai greu decat pe cele usoare, mie imi spune ca sunt sanse mari ca indianca sa nu fi fost doar un mediu sub influenta unor puteri diabolice, ci pur si simplu un om daruit de Dumnezeu cu un talent deosebit, precum sunt si alte exemple similare. Nu stiu ce au invatat oamenii din inteligenta acestei femei si ce concluzii au tras. Eu vad insa in ea doar o umbra a inteligentei cu care a fost creat Adam si care de-a lungul anilor prin departarea continua de Dumnezeu si caderea in pacat s-a pierdut. Orice pacat deformeaza mintea umana, o altereaza iremediabil, inlocuieste sinapsele bune si taie din ele pana cand le “modeleaza” inspre raul total, inspre punctul in care raul devine singura ratiune. Ce este altceva raul decat lipsa totala a binelui,

“Un copil dorit este un copil iubit” – spune noul slogan al Farmaciei Catena. Evident, ca orice campanie are nevoie de un slogan si a despica firul de ata pe baza unui slogan publicitar al unei farmacii care targeteaza mai ales pensionarii care nu tin minte preturile de la o farmacie pana la urmatoarea, nu prea se merita. Sloganul asta mi-a adus aminte ca mama mereu il certa pe fratele meu ca daca nu il dorea tata, pe el nu il mai avea si prin urmare nu mai avea batai de cap cu el. Evident, nu toti copii sunt doriti in aceeasi masura si tot timpul. Afectiunea, iubirea, simaptiile si antipatiile fata de cineva sunt mereu in schimbare si oricat de nedorit ar fi un copil intr-un moment, numai o minte bolnava si care nu iubeste pe nimeni poate sa spuna ca acel copil nu poate fi iubit. In ciuda reprosului si a faptului ca a fost un copil dorit … partial, mama l-a iubit si pe fratele meu la fel ca pe mine, nu m-am prea simtit favorizat cu exceptia faptului ca fratele manca orice in timp ce mie trebuia sa imi gateasca menu dedicat. Viata este cu suisuri si coborasuri si experienta a dovedit ca mai ales cei care incearca sa o stapaneasca cu brutalitate,sa o controleze cat mai precis si nu lasa loc in viata lor si actiunii divine sunt de cele mai multe ori pusi in genunchi. As putea aduce nenumarate exemple, o sa dau insa doar unul. O versioara de la tara s-a maritat cam batrana (pe la vreo 40 de ani) si nu mai spera sa aiba copil. A tot batut la cap pe barbatus-o sa infieze si ei un copil sa aiba cine sa aiba grija de ei la batranete, dar barbatu nu a vrut, aducand exemplu pe niste vecini care au infiat un copil cand era mic si acum ridica mana la ei. Evident, se intampla si de-astea dar nu e o regula. Eu am avut o vecina care era batuta constant de fiul ei – sange din sangele ei (cum se spune) – si care in cele din urma s-a sinucis, deci iata cum sloganurile si generalizarile sunt total gresite. Verisoara asta a ramas in cele din urma gravida pe nesperate si a ajuns la Craiova la investigatii. De la primele analize doctorii i-au pus diagnosticul: cancer la ovare. Nu stiu daca facuse markeri si ce markeri, stiu ca a facut ceva analize si ecografie, nu insa si RMN. Evident, trebuiau mai multe investigatii, ideea este ca cum au vazut situatia, doctorul i-a zis: trebuie sa avortezi si sa incepi chimioterapia de urgenta. Cand a auzit, ea de urgenta si-a luat talpasita si a plecat acasa, fiind hotarata sa mearga pana la capat cum o ajuta-o Dumnezeu. Dupa cateva luni, cand a venit la control cu copilul, de data asta ginecoloaga a pus-o sa dea cu semnatura ca naste pe proprie raspundere (tot din cauza analizelor si a ce reiesea la

Mari secrete nu a dezvaluit Snowden. Nimic nou nu a dezvaluit acest “wisthleblower” si in afara de o serie de articole si emisiuni care au consumat toate topicurile, nimic nu s-a schimbat si nu se va schimba. Poate doar sa ne obisnuiasca cu ideea ca si-asa suntem ascultati si tot ce facem este arhivat, scanat de algoritmi si ne aflam intr-un sistem securist. Ceea ce multi stiam si intuiam. Acum insa a venit vremea sa ne si obisnuim cu asta si sa fim spalati pe creier ca, desi scandalos, asa ceva se intampla si ar fi bine sa avem grija ce spunem si ce facem. Nu sunt in masura sa analizez prea in amanunt fenomenul. Imi este insa evident ca totul pute si multe lucruri sunt cu adevarat mai grave decat “cazul Snowden” si toate “dezvaluirile” astea. Dincolo de dezinformarea si autodezinformarea in cauza, ar fi insa unele lucruri are sunt cu adevarat importante: 1) Un ziarist incomod a murit intr-un suspect accident de masina. Este vorba de Michael Hastings, care printre altele, a publicat un interviu cu un general american din Afganistan, care in cele din urma a dus la demiterea acestuia. Iata cum il descriu prietenii de la buzzfed.com, site-ul pentru care lucra si unde publica: Michael Hastings was really only interested in writing stories someone didn’t want him to write — often his subjects; occasionally his editor. While there is no template for a great reporter, he was one for reasons that were intrinsic to who he was: ambitious, skeptical of power and conventional wisdom, and incredibly brave (sursa) 2) Joerg Haider – un politician incomod – de asemenea a murit (sau a fost omorat) intr-un accident de masina, dupa ce coalitia condusa de el ajunsese la peste 40% popularitate si chiar intrase in guvern. Iata doar o chestie interesanta despre ce … “pacate” posibile facuse Haider: In a 27 September 2008 talkshow on ORF television, Haider described the boards of directors of numerous world banks as “mafia”. Haider also advocated the creation of heavier punishments for banking managers and proposed the creation of a special Legal Court against financial crimes, in one of his last interviews to the Austrian Kleine Zeitung daily (Sursa: Wikipedia) Evident, precum in filmul Teoria Conspiratiei, pacatul care atrage glontul e greu de ghicit chiar si pentru subiectul in sine. Viata oricum bate filmul … Iata deci la ce operatiuni complicate si intortocheate suntem supusi. Deja cred ca mare lucru va fi daca incet-incet negam cam tot ce ni se ofera pe tava, mai direct sau mai subtil, si nu ma refer doar la “dezvaluiri” si gogosi mainstream, dar chiar si la orice fel de “leak”-uri si chestii “alternative”. Important ar fi sa incepem sa gandim cu propriul cap si sa tragem singuri concluziile, mai ales privind la ce ni se intampla concret noua. Iar eu unul deja am inceput sa ma satur de zgomotele si ecourile pe care le scoate telefonul meu, incat iau in considerare sa renunt la el complet, nu pentru ca

A fost acum cativa ani printul Charles, dar el e rege nu politician, si nefiind ales si-a permis sa isi bage piciorul cel putin in traditie si datorie. A urmat apoi peste ani si la un cu totul alt nivel Prigoana. Dar la el divortul si impacatul au fost reteta de succes in showbiz-ul mioritic de gen melteanic (sau melteanist). Iar mai recent, Putin si-a lasat nevasta pentru o gimnasta (sau mai multe oare?). Ieri, a venit randul lui Udrea care dupa ce s-a suit ca o trambulina pe cocosul cu punguta cu multi bani, acum i-a dat papucii in perspectiva noilor “optiuni de viitor” ca si cum vreodata vreun tatae care s-a insurat cu vreu fata cu aspiratii mai putin spirituale a avut parte de alte optiuni decat de cel mult un flit fara scuipat si un partaj fara scandal mediatic. Sunt oare doar eu paranoic sau mi se pare ca clasa politica de pe toate meleagurile se perverteste din ce in ce mai mult. Reperele se dilueaza ca un abur, lucruri pana nu de mult normale, simple, frumoase si valabile pentru intreaga societate devin atat de rare incat sunt incet-incet trecute in ilegalitate, dupa o mica perioada de ignorare, oprobiu public si clasificare in zona “incorectitudine politica”. Si ma refer aici nu doar la chestiuni legate de familie vs poponari,  nastere de copii vs avort, educatie vs plagiatura, valoare vs avere, dar chiar chestiuni mult mai putin “dure” cum ar fi lenevitul la o cafea pe balcon impreuna cu un prieten, o partida de septica pe banca din fata blocului, un picnic intr-o dupa-amiaza oarecare etc. Toate obiceiurile bune, mai mari sau mai mici, dispar in tumultul vremurilor noi, al unei brave new world pe cat de intunecate pe atat de difuza si agasanta. Sa fie oare vremurile pe care le traim noi punctul de trecere a marii granite dintre bine si rau cand cei care fac raul nu vor mai fi doar o minoritate tolerata si acceptata ci o majoritate violenta care ii vor sfarteca cu cruzime pe cei care le stau in cale si nu ii urmeaza in marsul lor nebunesc catre autoanihilare? Sa fie oare recenta alienare a policienilor nostri cu privire la normalitatea familiei inca un semn al acestei “treceri” care satanism pe fata si in clasa politica romaneasca? Sa fie oare viitoarea constitutie scanteia focului ce va distruge iremediabil poporul roman si ne va transpune pentru vecie intr-o puscarie “semideschisa” ce ofera doar forta de munca ieftina si usor de mutat acolo unde e nevoie pentru stapanii comozi din vest care nici macar nu mai sunt in stare sa isi stearga singuri la fund copiii, ci ii poarta in pampersi pana la 5 ani?

Motto: ” Când te împotriveşti culturii banilor nu te împotriveşti doar unor monede sau bancnote, ci unei întregi perspective asupra lumii” (Mark Boyle) Vrem nu vrem, intelegem sau nu intelegem, cariera se aseamana din ce in ce mai mult unei religii pentru omul modern in general si pentru romanul din clasa de mijloc, in special. Spun asta mai ales bazandu-ma pe cateva observatii clare si cazuri concrete pe care nu le voi detalia, deoarece sunt sigur ca fiecare cunoaste asemenea exemplare de oameni obsedati de cariera si care se raporteaza la cariera precum credinciosii lui Dumnezeu. In principal, “adepti” ai acestei religii sunt angajatii multinationalelor care au cam fost formatati pas cu pas si trecuti prin forma de cozonac a brave new world-ului. Mai recent, inca din facultate ei dobandesc un limbaj si o stare mentala deja “formatata” pe noua religie. Disensiunile unui “outcast” cu acestia, apar deja din limbaj. In discutia cu asemenea oameni, daca nu folosesti acelasi limbaj, daca nu ai aceiasi termeni si in vocabularul tau procentul de cuvinte in limba engleza nu este indeajuns de ridicat, pentru ei esti un outsider si te privesc cu scepticism. Daca incepi deja sa dai semne ca scopul tau in viata nu este un job cat mai bine platit intr-o pozitie cat mai sus, deja esti catalogat “necredincios”. Daca te ia gura pe dinainte si declari ca banii nu sunt chiar atat de importanti pentru tine si tu nu ai un target personal in munca ta, adica nu ai un “career path” deja striga: “blasfemie!”.  Mintea lor efectiv nu poate accepta daca tu te arati multumit cu situatia ta, cu starea in care esti, cu compania la care esti, cu munca pe care o faci si cu salariul pe care il castigi. Pentru o astfel de stare de bine, ei folosesc cuvantul “plafonare”. Nici nu te ia prea in serios, cred ca le ascunzi ceva. In religia carierismului este obligatoriu ca mereu sa tintesti cat mai sus, sa urmaresti provocari cat mai mari, cat mai noi, cat mai “tentante”, evident intr-o pozitie compensata cat mai bine si care sa ofere “motivatii” cat mai variate, care includ insa nu doar partea financiara ci si provocarile, mediul, organizatia, cultura etc. Caci chiar daca faci bani destui dar compania ta nu este indeajuns de cosmopolita sau nu are cel putin planuri de extindere internationala, cu siguranta carieristii ridica din spranceana. Carieristii de azi, precum crestinii de alta data au si ei Biblie, porunci, sfinti, preoti etc. De exemplu, in functie de specificul unui “job”anume putem gasii carti precum: “Biblia negociatorului”, “Biblia vanzarilor”, “Cele 10 porunci ale managementului” etc. Sfintii carieristilor sunt marile personalitati care “au inspirat milioane de oameni”, precum Steve Jobs, Bill Gates sau alti mari CEO-uri de mari companii care au navigat cu succes pe apele tulburi ale afacerilor mondiale. Preotii carieristilor sunt trainerii de la seminarii, trainiguri si conferinte la care orice carierist trebuie sa participe periodic, precum crestinii merg in pelerinaje la manastiri ca sa se regaseasca si sa-si limpezeasca mintile. Tot asa si

Nea Gogu era un batranel cu care m-am imprietenit la biserica cam acum vreo 10 ani. Desi locuiam aproape de biserica, pentru ca ma trezeam si pe atunci foarte greu dimineata, veneam deseori la biserica duminica cu masina si cum ne-a Gogu era slab ca o umbra care parea ancorata in bastonul nelipsit, m-am oferit sa il duc acasa si asa ne-am imprietenit. Nea Gogu avea o personalitate foarte puternica, o combinatie de gandire oarecum haotica, fermitate in actiune, blandete calda in momentele bune si mai presus de toate un spirit critic nestavuit la toate lucrurile rele pe care le vedea si la toate cele bune pe care nu le vedea facute cum trebuie. Vorbea tot timpul, acapara dialogul, avea solutii la toate problemele si mai presus de toate avea planuri. Era extrem de respectuos si smerit sincer. Mereu avea planuri de cum s-ar putea face anumite lucruri mai bine. Imi aduc aminte unul dintre acestea: ne-a Gogu vroia ca biserica unde mergeam sa ii puna lui la dispozitie un fel de garaj unde cu material de la Mitropolie, cu 2-3 angajati, nea Gogu sa faca cosciuge grauit pentru oamenii saraci care nu au bani sa isi cumpere. Evident planul era aiuristic, nea Gogu fiind un biet batran neputincios, bolnav de inima, operat de mai multe ori, ultima data de ocluzie intestinala si evident incapabil sa se ocupe de asemenea actiuni grandioase chiar daca el urma sa fie doar “seful” in toata treaba. Insa precum Don Quijote nea Gogu calarea pe ideea asta pana spre sfarsitul vietii lui si ajunsese chiar si in audienta la IPS Teofan (pe-atunci Mitropolit al Olteniei) cu propunerea. Nu stiu daca doar cu propunerea asta sau si cu altele il tot cercetase nea Gogu pe mitropolit, cert este ca acesta il cunostea bine si ii cunostea ideile si personalitatea. Mi-am dat seama cand fiind o data la Manastirea Frasinei impreuna cu nea Gogu, pe nepusa masa a venit pe-acolo si IPS Teofan si cand ne-a vazut a zis: “Voi sunteti craioveni! Ce faceti, ma urmariti si pe-aici?” – se uita evident la nea Gogu si zambea binecuvantandu-l in timp ce nea Gogu, confirma mustacind: “da, da, eu va urmaresc peste tot!”. Nu l-am descotorisit prea mult cu ce fusese la viata lui si oricum multe le-am uitat, fiind multi ani decand nea Gogu ne-a parasit. Stiu insa ca fusese mare meserias, castigase destul de bine la viata lui, avusese oameni in subordine. Locuia intr-un apartament frumos intr-un cartier bun, impreuna cu a doua nevasta (prima decedase cu multi ani in urma). Nu prea se intelegea cu copiii care il cam jegmaneau si abia asteptau ca nea Gogu sa dea ortul popii ca sa ii ia apartamentul, mai ales nora – dupa cum spunea nea Gogu. Pe semne ca a doua sotie constituia o problema, pentru ca acestora le era teama ca nu vor mosteni intreg apartamentul desi nea Gogu mai avea o garsoniera inchiriata – cu probleme mari si acolo – care urma sa i-o lase