Ce suntem?

Articolul de mai jos este un mesaj primit pe mail retrimis din om in om si ajuns in final si la mine care m-am gandit ca ar fi util sa il pun si pe blog pentru o mai buna propagare.

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?

Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Niste ratati…

Dumnezeu şi sublerul

Spunea Pr. Galeriu că Dumnezeu nu poate fi măsurat cu şublerul. E stupid să crezi că se poate măsura “puterea” rugăciunii sau “undele” rugăciunii, şi totuşi ziarele iată că ne aduc la cunoştiinţă această ştire extraordinară: “bolile pot fi vindecate cu ajutorul rugăciunii” (Ziua, 3 Mai 2008). Conform credinţei creştine, boala este mai ales un mijloc pedagogic prin care omul are posibilitatea să cunoască faptul că este o fiinţă fragedă şi muritoare şi să se gândească la moarte. De asemenea, boala poate să înfrâneze patimile şi de asemenea să înmoaie inimile oamenilor. Un bolnav aflat în suferinţă ne cutremură şi pe noi şi ne face mai oameni, ne opreşte din goana nebună către nicăieri.

Deşi Biserica se roagă pentru sănătate şi bine face şi deşi mulţi cerem vindecare de boli şi mulţi primim, enunţul categoric din titlu precum şi argumentaţia descoperirii sunt hilare.

Aşa însă cum există exagerări “de-a stânga”, adică negări ale adevărului evanghelic şi batjocorire a credinţei creştine, există – deşi mai tardive – exagerări “de-a dreapa”, cum ar fi fantasmagorii ca cea mai de sus sau pomenile şi plecăciunile pe care le fac politicienii bisericii, din interes şi fără să urmărească un scop bun, ci unui evident ocult.

E păcat că Ziua a început să preia articole din Pravda, o foaie de toata jena, gen Libertatea de la noi, unde găseşti o varză de articole de la OZN-uri la al treilea război mondial sau la ce mai face Madona. Ce mă amuză, sunt însă articolele cu tentă “ştiinţifică” asemenea acestei prostii cu undele rugăciunii: de fiecare data, autorii menţionează tot felul de oameni de ştiinţă cu tot felul de descoperiri care mai de care ciudate, cum ar fi de exemplu că pe Lună vor fi plantate flori.

Într-adevăr rugăciunea poate vindeca bolile, dar nu pe cele trupeşti ci mai ales pe cele sufleteşti. Vindecarea trupească este doar o consecinţă a vindecării sufleteşti, dar nu întotdeauna, ci doar când în Atoatăînţelepciunea Sa, Dumnezeu hotărăşte că sănătatea nu ne dăunează mântuirii. Nu putem însă suţine că rugăciunea aduce instant sănătate, ca şi cum ar fi un deochi sau magie. Însă vedem ca ziarele nu pot trece peste scoarţa de dinafară a învăţăturii de credinţă, oamenii din presă cât de instruiţi şi deştepţi pot sa fie ei, când e vorba de teme religioase, spun tot felul de prostii, inadvertenţe, minciuni şi aberaţii. Uneori mă gândesc că nu îi interesează şi nu se pregătesc dinainte, de aceea ajung să spună cum au mai tot repetat recent pe la Pro-TV ca “Paştile (pâinea şi vinul sfinţite după Sfânta Liturghie de Paşti) sunt Trupul şi Sângele lui Hristos”. De unde or fi aflat ei asta, de la ce babă de pe care maidan, nu putem ştii, dar cred că am rămane foarte dezamăgiţi dacă am afla.

Intre 1% si 100%

percent.GIFMi s-a intamplat sa dau peste un site foarte interesant despre Fizica Particulelor: www.fizicaparticulelor.ro care se doreste a fi un site de popularizare a stiintei. Sau cel putin asa il lauda BBC. Mie unu mi se cam stramba nasul cand aud de popularizarea stiintei ca eram pe vremuri fan al unor astfel de reviste de pe la noi in care OZN era rubrica permanenta iar Fenomenele paranormale erau stirea saptamanii. Cred ca boporul si stiinta sunt doua lucruri care nu prea merg in comun. Si sa nu imi ziceti de wikipedia, ca odata cautand eu despre Coca-Cola si nenumaratele ei (d)efecte, wkipedia nu mi se parea prea diferit de site-ul lor oficial unde numai informatii obiective nu prezinta, in restul totul e frumos.

Site-ul asta cu fizica particulelor nu e cine stie ce de el, adica o colectie de traduceri de pe niste site-uri pentru copilasi si cateva contributii si comentarii sub genericul “Stiri” printre care am dat si de o stire cu titlul “Florida si evolutionismul” in care autorul isi exprima plastic uimirea ca in Florida in sfarsit copiii o sa invete ca se trag din maimuta.

Ce m-a facut sa zambesc insa la acest comentariu, a fost mentionarea “stiintifica” dar totodata datatoare de multe intelesuri despre cat de stiintific trateaza autorul aceasta informatie: “oamenii de ştiinţă, sau peste 99% din ei”, ca si cum 1% ar fi cantitate neglijabila, sau ca si cum ar exista vreun sondaj prin care sa reiese ca acesti 99% … “consideră teoria evoluţiei ca adevărată”. Inca o boaba de amuzament, o constructie ilogica din cap si pana in coada si de-a lungul lor.

Daca nu v-ati prins, iata cum sta treaba pe scurt: Teoria evolutionista ii zice asa – adica teorie – si nu ii zice Stiinta Evolutionista, tocmai pentru ca este “teorie”, adica un ansamblu de idei, de ipoteze, chestii abstracte care nu pot fi inca considerate absolute, sau adevarate. Deci de unde si pana unde astia 99% o considera adevarata si de ce ii mai zic teorie daca oricum sunt toti de aceeasi parere (chiar daca doar 99%) iar in primul rand ce conteaza parerea, oamenii de stiinta se ocupa cu studii si cu cercetari, putem spune doar ca 90% prefera ciocolata neagra sau ca 20% dorm 5 ore pe noapte, nu ca sunt de acord cu o teorie care nu a fost dovedita, ba chiar are multe probleme pe care intre ei nu evita sa le discute, dar cand dau interviuri nu ezita sa se declare pentru evolutie

Este trist sa vezi atata ignoranta fata de alte pareri si sa vezi cat de obtuz poate fi un tanar care opereaza cu stiinta si doreste sa o popularizeze si la altii. Iar prin munca sa dovedeste ca este bine intentionat si ca nu o face pe bani, cum o fac cei cativa membrii ai societatii civile care pentru cateva busrse in SUA raspandesc ciuma in mass-media romaneasca.

In primul rand omul daca este de parere ca evolutia este adevarata, nu trebuie sa mai minta si pe altii ca toti oamenii de stiinta sunt de aceeasi parere cu a lui, deoarece nu e chiar asa. E adevarat ca marea majoritate a oamenilor de stiinta sunt evolutionisti, dar nu poti spune cat la suta asa cum nu poti spune ca toti. O simpla cautare pe Google va poate spune si va poate da cateva nume care nu sunt deloc de aruncat in aia 1% care au ipoteze “religioase”.

Iata ce a scos la iveala o simpla cautare pe google:

http://www.christiananswers.net/creation/people/home.htm – Creationists holding DOCTORATES IN SCIENCE
Some Real Scientists Reject Evolution
Scientists Admit: Evolution Not Supported By Facts!

In final iata opinia unuia dintre cei 1% care neaga evolutionismul:

“Evolutionismul este o poveste pentru adulti. Aceasta teorie nu a ajutat cu nimic la progresul stiintei. Este inutila” – Louis Bouroune – fost presesdinte al “Biological Society of Strasbourg”, director al “Strasbourg Zoological Museum”, si mai apoi Director of Research at the French National Centre of Scientific Research, citatul fiind preluat din “The Advocate”, 8 Martie 1984

q.e.d.

UPDATE 29 IAN 2014: site-ul fizicaparticulelor.ro nu mai exista … ori a fost hacuit … ori e in reconstructie

Există Dumnezeu?

— un fragment din “Cartea raspunsurilor” de Don Batten

Biblia incepe cu afirmatia: ‘La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul’ (Gen. 1:1). Existenta lui Dumnezeu se subintelege, este ea insasi evidenta. In Psalmul 14:1 ni se spune, “Nebunul zice in inima lui: “Nu este Dumnezeu!” s’au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele”

Aici vedem ca Biblia face legatura intre gandurile corupte despre Dumnezeu, in special negarea insasi existentei lui, si o morala corupta. Si e adevarat ca, daca nu exista un Dumnezeu, nici un Creator care da regulile, atunci suntem in deriva din punct de vedere moral. Cand copii lui Israel si-au uitat Creatorul pe vremea Judecatorilor, cand nu aveau pe nimeni care sa ii conduca catre credinta in Dumnezeu. “..fiecare facea ce i se parea corect in ochii lui” (Judecatori 21:25) si haosul domnea.

Vedem cum acelasi lucru se intampla si azi. Tarile unde odinioara oamenii il onorau pe Dumnezeu, recunoscand ca “..Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2 Cor. 5:19), experimentau astfel o prosperitate si o siguranta fara precedent. Aceleasi tari astazi se naruie in timp ce oamenii ii intorc spatele lui Dumnezeu. “Corectitudinea/Neprihanirea inalta un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor.” (Prov. 14:34)

In timp ce natiunile isi intorc spatele la Dumnezeu, traind ca si cum El nu ar exista, pacatul inunda totul – prin coruptie politica, minciuna, lene, afisarea publica ostentativa a bogatiilor, crime violente, avorturi, hotii, adulter, dependenta de droguri, alcool, jocuri de noroc si alte lacomii de tot felul. Ecourile economice le urmeaza sub forma cresterilor de taxe si guvernele imprumuta bani pentru pentru plata a tot mai multor forte de politie, inchisori si sisteme de securitate sociala care sa carpeasca aceste probleme aparute.

O mama si-a dat viata pentru copilul ei

In timp ce unele femei spun ca avorteaza pentru ca nu pot sa ofere conditii copiilor lor, o mama adevarata isi da viata pentru copilu ei – mai mult nu a avut ce.

La patru luni de graviditate, Lorraine Allard a aflat ca are cancer in stadiu avansat. Doctorii au sfatuit-o sa avorteze si sa inceapa chemoterapia cat mai repede insa Lorrain a raspuns: “Daca o sa mor, copilul meu o sa traiasca”.

S-a planificat nasterea prin cezariana la 26 de saptamani dar Lorrain a intrat in travaliu prematur o saptamana inainte si a nascut pe micutul Liam pe 18 Noiembrie. Pe 18 Ianuarie anul acesta a murit, la varsta de 34 de ani, lasand in urma pe langa micutul Liam, inca trei fetite: Leah de zece ani, Ami de opt ani si Courtney de 20 de luni. Si bineinteles, un sot in durerat.

Iata ca intr-un veac al intunericului si al mortii, o femeie frageda de doar 33 de ani il face de rusine si ne aminteste ca dincolo de moarte este viata.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Cititi stirea pe larg in Daily Mail, Fox News, Lifesite

Sfinţii părinţi de astăzi

Multi ortodocsi din zilele noastre sunt tulburati de avantul ecumenismului si al secularismului care bantuie in randul ierarhilor, si nu prea stiu ce sa faca.

Zilele trecute mi-a fost dat sa primesc o lectie excelenta de neascultare fata de “sfintii parinti de astazi”, o neascultare binecuvantata – zic eu – si totodata plina de sens si de putere nebanuita, continand in sine samburele dainuirii ortodoxe de-a lungul timpului: raportarea la trecut, la inaintasi, la cum a fost mai inainte si ignorand aggiornamentele.

Lectia mi-a fost data de o maica batrana care la peste 80 de ani ai sai lupta impotriva aggiornamentelor din calendar (inmultirea dezlegarilor) prin … post. Original nu? Nu petitii online, nu manifestatii, nu proteste la ierarhi ci … post:

– Pai ce, maica, eu asa am pomenit de cand sunt la manastire, de mica, in Postul Craciunului se dezlega la peste doar de Sf. Nicolae. Eu asa tin postul, am mancat peste doar de Sf. Nicolae, ce atatea dezlegari?

– Ei maica, – zice un frate – acum lumea merge la munca si trebuie sa manance, are nevoie de putere. Alta data taranii stateau iarna, nu munceau. De aia s-au dat multe dezlegari.

– De aia zici mata? O fi si asa, dar eu cred ca s-a cam dat drumu’ la ala cu coarne in lume, de aia s-au dezlegat atatea acum.

Mintea “anacronica” a maicii, nu accepta aggiornamentele introduse de ierarhii cu multe si complexe studii mai ales in Occident, desi maica intelege si explica totul: simplu si plastic. Pentru maica, nevointa este fireasca si orice abatere de la “cum a pomenit” ea de cand era mica la manastire, nu e primita, chiar daca vine cu binecuvantare de la “sfintii parinti de astazi” – o alta expresie prin care maica in trei cuvinte descrie o cruda realitate a zilelor noastre: “sfintii parinti de azi” cam ia locul Sfintilor Parinti. Desi maica probabil nu e la curent cu toate aggiornamentele din Biserica, ea “a mirosit” miscarea si a catalogat-o. Totusi, in simplitatea ei, maica nu a incetat sa nadajduiasca ca Sfintii Parinti vor birui chiar si astazi, si ne-a pus sa cautam in calendarul de anul acesta (2008) sa vedem daca nu cumva in Postul de Craciun sunt mai putine dezlegari ca in cel din proaspatul 2007. Din pacate nu a fost sa fie asa … poate la anu’

Am primit astfel o lectie de traire inedita a ortodoxiei, o cale de lupta impotriva ecumenismului pe care nu as fi descoperit-o altfel si pe care incerc sa o pun in fata celor care nu stiu ce sa faca in zilele noastre ca sa opreasca plaga ecumenista sa infecteze toata Biserica. Am primit astfel un raspuns cum sa luptam impotriva aggiornamentelor: pastrand cele ce am primit de la Sfintii Parinti si ignorand pe cele dezlegate de “sfintii parinti de astazi”. Si nu ma refer doar la calendar sau la post, dar cel putin astea doua sunt un bun inceput.

Iar daca tot suntem in plina saptamana de “rugaciune” ecumenista, ce-ati zice de niste post cu ajunare si 2-3 catisme pe zi?

Pusticnul Proclu: Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului

(…) sa va paziti – va dezbraca de dragostea care aveti intre dumneavoastra. Si a va ierta mai des si a zice cate o rugaciune ca Duhul Sfant sa izgoneasca acele duhuri. Dar sa stiti ca toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului. Unde-s doi-trei crestini da navala si atata-i vrajeste vrajmasul pe crestini ca – uit ceva: pentru ca suntem crestini foarte slabi, nu mai suntem crestini cum eram candva. Suntem neputinciosi si noi numai atata putem sa ne descurcam, daca avem semenie si cat pot – asa invat pe toti cum m-a invatat un parinte – cand m-oi duce la o biserica sa pui in minte ca toti is mai buni in biserica aceea [decat mine] si eu sa zic si-n gand cate o rugaciune asa mica: „Doamne, primeste-ma si pe mine in pocainta!” si ai vedea pe toti mai buni si a zice o rugaciune-n gand si a asculta Sfanta Liturghie ______ si a pleca cu liniste si Duhul Sfant nu ma va lasa in parasire. Iar daca ma duc in biserica si incep a cantari si ma uit in jos la celalalt pot pica in cap, da’ nu cu capul, cu mintea pot pica, si Duhul Sfant ma lasa-n parasire si atunci vin necazurile. Da’ atata va spun: cat putem, a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nica cu nimeni. Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire. Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic – adica se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie. Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-o inceput. Ii mare nenoriocire amu. Cine s-o trezit n-are altceva, decat sa planga. Dar sa nu planga ce-i aicea, [ci] ce ma asteapta dincolo, nu aici. Aicea trece, vin durerile si trece viata. Fara sa vrem, ne trezim, da’ ca pe-o dunga. Si ca ieri imi spunea cineva: „Mai, baiatule, ce faci?”. N-o trecut mult timp: „Mosule, ce mai faci?” Da’ eu stiu? Ma crezi, nici n-am avut cand creste. Da’ nu vezi? Doua palme jumate – nu-s mai mult. Pai, da… S-amu, telegrama cand am primit-o – mai am o telegrama si gata, si gata, ati scapat de mine. Dar atata va spun, [ca] are mare insemnatate. Cum ii: viata noastra este asa: pe unii ii asteapta bucuria la capatul drumului si [pe] altii, mahnirea, scarba.

Si noi… Ca sa spun, a venit cineva cu copii, ca sa-i binecuvantez. Si era o copila mica, de vreo cinci ani. Plangea. Si a venit si ma-sa si mai multe credincioase aicea. Plangea. Zicea: „Mama, unde-s fratii mei, unde-s surorile mele?” _____ Da-i pace, taci din gura! Da’ alta zice… ___ Plangea, copila… Taci din gura, ca uite ce ______

Si spun asa: [am] cea mai mare durere pentru aceste persoane care au avorturi. Dar nu trebuie sa se descurajeze, trebuie pocainta si parere de rau si a nu adormi cu gandul in alta parte. Si a ne ruga la bunul Dumnezeu, prin pocainta, prin smerenie, prin marturisire – bunul Dumnezeu nu ne va lasa, dar trebuie multa smerenie. Eu am observat lucrul aista, ca daca ma rog cu smerenie, grabeste putere sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie ‘ndeajuns, ispitele dau navala. Si uite-asa… Si toti care se vor smeri … Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna. Asta… Ce sa facem…

1 155 156 157 158 159 160