Tăntălăul Klaus și Gogomanul Cioloș degeaba pupă fundul

“Cu acest prilej, șeful statului român a evidențiat relaţia solidă dintre România și Statele Unite ale Americii, prin Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, element cheie în dezvoltarea profilului strategic al țării noastre, în calitate de membru NATO și UE.” (sursa: presidency.ro) Asa incepe scrisoarea de felictitare a presedintelui Romaniei pentru Trump. Organ – “dictatorul” si “nationalistul” ungar – l-a felicitat insa pe Trump mai intai pe Facebook. Iata mesajul lui: ‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail   Ce a zis Ciolos nu iese cu nimic in evidenta, este pe aceeasi linie cu Klaus: noi slugi, parteneri, NATO, UE. Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera, In schimb, Orban are un cu totul alt limbaj si nu ii e frica sa spuna chestii de genul: Orban, the first European leader to favour one candidate over the other, has said Trump’s foreign policies were ‘vital’ for his nation and branded Clinton’s plans ‘deadly’. Oare care dintre cei doi presedinti i-au atras atentia lui Trump si oamenilor lui? Evident Trump e ocupat cu chestiuni mai importante decat Romania sau Ungaria. Noi suntem aci la marginea lumii, doua tarisoare mici. Si totusi, mesajului lui Orban a patruns in toata presa americana si europeana, fiind preluat de mai toate site-urile, numele lui Orban aparand langa nume de lideri din toata lumea.  Daca nu ma credeti, folositi Google News: DailyNews: Hungarian Prime Minister declares ‘deadly’ Hillary Clinton’s election defeat ‘great news’  Breibart: Hungarian PM Orban Hails Trump Victory as ‘Great News’ EUObserver: Hungary’s Orban first EU leader to congratulate Trump NBCNews: Trump Victory: Le Pen, Farage, Orban Congratulate Fellow Populist Reuters, New York Times, The Guardian, Financial Times etc Va provoc sa gasiti un singur ziar strain care sa MENTIONEZE ca Klaus l-a felicitat pe Trump, nu doar sa fie citat Klaus si preluat mesajul. Oare cu care dintre cei doi va lucra Trump mai bine pe viitor?

Read more

Castigul lui Trump: falimentul presei mainstream

Alegerile din SUA au dovedit inca o data daca mai era cazul disonanta intre mass-media si realitate. Marea majoritate a mass-mediei mainstream l-a considerat pe Trump outlier: nu are sanse sa fie nominalizat, nu are sanse sa ramana in topul candidatilor, nu are sanse sa castige. Pe langa celelalte manipulari si acuze. Si asta in ciuda faptului ca in afara mass-mediei corporatiste, existau sondaje care dadeau clara victoria lui Trump. Desi am mai facut-o, as face o scurta clasificare a unor termeni cu privire la clasificarea tipurilor de trusturi mass-media: mass-media mainstream (corporatista): trusturile de partid finantate de mari corporatii si miliardari care au o agenda ordonata de patroni; un exemplu de astfel de trust ar fi la noi Digi; Digi24, Digi radio sunt trusturi care niciodata nu vor sustine orientari nationaliste de vreme ce patronul lor este ungur; in general, mass-media mainstream sustine punte de vedere comune, rareori avand divergente, scopul urmarit viind depistarea trendurilor populare pentru castigarea popularitatii si pe de alta parte, formatarea mentalitatilor (propaganda) in vederea eliminarii trendurilor “periculoase”; mass-media alternativa: reprezinta multitudinea de initiative mai mult sau mai putin orientate spre profit care prezinta populatiei o viziune alternativa la viziunea prestata de mainstream; ca popularitate, presa alternativa a depasit deja presa mainstream, cu ajutorul retelelor sociale, blogurilor si facilitata de accesul la internet; Din start, mass-media din SUA a fost impotriva lui Trump, considerandu-l un “element de risc”. Este de ajuns sa mentionam de exemplu ca unul dintre principalii actionari ai New York Times este miliardarul mexican Carlos Slim care evident ca nu este un fan al lui Trump. Insa legaturile intre mass-media americana si clanul Clinton sunt binestiute in urma publicarilor emailurilor facute de Wikileaks. Se pune intrebarea: marginalizarea sanselor lui Trump ca sa castige sunt doar o consecinta a angajarii in batalie a trusturilor mainstream, stiut fiind ca stampilarea de invingator apropri a unui candidat il ajuta imens, prin formarea opiniilor de gloata si descurajarea sustinatorilor candidatului dat ca pierzator? Ar fi o explicatie: media din SUA au dat-o mereu pe Clinton ca fiind castigatoare, insa cu o margine mica, tocmai pentru a incuraja participarea la vot si pentru a descuraja pe cei care nu s-ar prezenta din motive de comoditate, pe ideea: daca tot castica Clinton si nebunul de Trump nu are sanse, la ce sa mai votez. Deci, o explicatie a masluirii sondajelor ar fi fost aceasta: faptul ca trebuia mentinuta perceptia ca Clinton castiga, cu o marja mica. O a doua explicatie ar fi: sondajele nu au fost masluite, pur si simplu sondajele nu mai functioneaza. Aici imi este greu sa detaliez. Ce pot spune: am urmarit alegerile live la americani si nu s-a mentionat nimic despre participarea la vot! Nu am idee ce procent din oameni au votat si  in general sondajele isi prezinta marja de eroare: +-3%. De altfel, deja cei de la CNN s-au scuzat ca modelele lor de sondare trebuie … revizuite dupa acest esec. O explicatie “intelectuala” care face paralela si cu Brexit si pe care o sa o tot auziti la capetele vorbitoare de pe la noi care

Read more

Când am prevăzut prima dată victoria lui Donald Trump

Am incercat sa ma uit pe cateva articole din urma sa vad cand am prezis prima data ca o sa castige Trump. Probabil nu le-am trecut pe toate, dar fac un mic rezumat si va recomand sa recititi articolele mele despre Trump si ce ne asteapta pe noi. Din pacate, si celelalte previziuni pot sa vina … 5 DEC 2015: “Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA” => SURSA 17 MAI 2016:  “Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump.” => SURSA 14 IUNIE 2016: “cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.” => SURSA 10 OCT 2016: “TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.” => SURSA Urmeaza o recapitulare cu scenariile cu privire la Romania sub conducerea lui Trump.

Read more

Veșnicele pomeni electorale

PSD se pregătește de alegeri cu noi pomeni electorale deși oricum probabil va câștiga, având în vedere consumarea iluziei tehnocratice și alinierea alternativei PNL la această mârțoagă politică muribundă alcătuită de duo-ul Iohannis-Ciolos încropat în grabă de păpușarii din umbră și folosit acum în prelungiri deși deja ambii abia mai se țin pe picioare. Se pare că păpușarii ezită să facă schimbarea cu USR-ul, ori altfel nu înțelegem bâlbâielile și șchiopătările până și în rezolvarea unor chestiuni organizatorice infime cum ar fi strângerea de semnături sau încropirea unei sigle. Eu unul sunt însă curios dacă profesorii și doctorii vor mai răbda în continuare să facă parte din masa de manevră penibilă a acestui partid, alături de pensionari și țigani – baza electorală a PSD-ului. Nu din alt motiv, ci din acela că de oricâte ori le-au fost mărite salariile, profesorii s-au trezit peste puțin timp că prețurile s-au mărit și mai mult. Este povestea tranziției post-decembriste care văd că nu se oprește și pe care o cunosc bine pentru că părinții mei au fost profesori. Mărirea salariilor, produce inetivabil inflație și oricât de mult ar măslui babacii de la statistică indicatorii, românul sesizează creșterea prețurilor și dacă nu e inflația e cursul și cu cursul cresc internetul, telefonul, benzina și mai nou hainele cumpărate online din afară. Nu blamez însă în totalitate PSD-ul pentru aceste măriri. Fără aceste măriri în prag de alegeri probabil bugetarii nu ar mai avea parte deloc de măriri. Deși, pe vremuri funcționa eficient constrângerea prin grevă – mai puțin viabilă în cazul profesorilor și al doctorilor, care unii nu pot (doctorii) și alții chiar dacă pot, pe politicieni îi doar în cot (profesorii). De altfel, eu am o teorie legată de acest amănunt: tocmai de aceea profesorii și doctorii au rămas cu salariile cele mai mici din domeniul bugetar, pentru că greva lor este irelevantă spre deosebire de mineri care vin cu bâtele, conducătorii de locomotivă care blochează trenurile sau administrația publică care în general conține camarila politicienilor (rude, prieteni, membri de partid de jos, care lipesc afișe) În ciclul mărire-inflație dintre perioada de campanie când se măreau salariile și până când prețurile depășeau creșterile, existau pe vremuri sincope care produceau mișcări sociale ample, la care partidele răspundeau tot cu măriri în urma negocierilor. De aceea, românul bugetar, în mare parte este rob al acestor condiționări: eu îți măresc salariul – tu mă votezi, care au cangrenizat toată politica românească și au inhibat capacitatea mentală a românului de a observa, analiza și în cele din urmă de a vota un partid sau un candidat pe bază de convingeri (nici macar doctrine) și nu ca consecința a reflexului pavlovian. Deși, dacă întrăm mai mult în psihologie, am putea spune ca tocmai experiența ar trebui să îi învețe pe oameni că simplele măriri salariale fără politici de dezvoltare și creștere economică reale, nu vor aduce decât fioroasa inflație care va mânca din orice speranță de mai bine. Însă memoria românului este de pește. Uita de la mână până la gură și se lipește de darurile grecului, preferând iluziile proxime, grijilor îndepărtate și lăsând viitorul într-o

Read more

Un an de tehnocrație, doi ani de klaustrofobie

Atat Klaus cat si Julien au in comun un traseu incredibil si total neasteptat. Evolutia lor din postura de “noname” in pozitiile de top din stat este pe cat de irationala si neasteptata, pe atat de misterioasa. Multi politicieni isi rod coatele prin parlament, fac tururi non-stop la televiziuni si conferinte de presa, participa la congrese si sedinte de partid cu sutele, tiparesc pliante si isi trec numele pe orice banner in care anunta “realizarili tovarasului” pe banii contribuabililor, pentru a-si convinge colegii pe de o parte si pentru a vraji indeajuns boporul incat sa aiba sansa sa castige si sa fie desemnati pentru pozitii de top. Mii de proiecte europene, proiecte de infrastructura, strazi asfaltate sau muzee renovate trebuie sa faca un primar pentru a spera la un loc in parlament. Sa nu uitam ca in parlament, numarul de scaune e fix si rareori mai moare unul sau mai iese la pensie. Iar dupa ce a stat acolo 4 ani, a avut timp de-ajuns sa stranga bani, sa faca relatii incat sa isi pastreze scaunul. De aceea, intrarea este atat de grea, atat in parlament sau in camera deputatilor, cat mai ales mai sus, la presedentie sau la guvern. Oameni simpli, ocupati cu lupta de zi cu zi pentru o felie de paine, noi nu realizam cat de fierbinte este batalia acolo sus si cat de imposibil este pentru orice “noname” sa scoata capul si sa fie promovat, mai ales daca acel “noname” are cumva vreo virtute. In lupta politica de sus, dinozaurii si rechinii se sfasie pe viata si pe moarte, fiecare avand in spate o armata in toata regula: generali, ofiteri, soldati, strategi, fiecare armata cu un plan bine facut, cu obiective clare, cu resurse incredibile. Am auzit o poveste cu un tip care lucra pentru un politruc bine plasat prin anii 2000. El lucra in IT, administra o echipa de 5-6 programatori. Boss-ul ii aranja ca echipa sa primeasca specificatiile la licitatii si baietii faceau o parte specificatiile, o parte softul. Se apucau de proiect inainte sa aiba loc licitatia pentru ca stiau ca o sa castige. Ca sa scape de boss, ulterior, pentru ca a dezertat, tipul asta a fost nevoit sa fuga in Olanda. Noi ii vedem cum se cearta la TV si ni se pare ca toata cearta politica si toate injuraturile intre politicieni sunt doar o expresie a libertatii de exprimare. Ne inselam insa: libertatea de exprimare este libertatea pe care o au puscariasii pe terenul de fotbal, sa poata da la cotoaie, sa faulteze, dar daca incep sa toarne chestii, exista consecinte. Intr-o astfel de lume, a crede ca un om oarecare, un simplu soldat care face aceeasi treaba “tehnocrata” de ani de zile, activand in esaloanele inferioare, departe de linia de front, poate peste noapte sa faca un salt uimitor in pozitia de top, este nu doar putin credibil ci suspect de parsiv. In cazul lui Klaus, inainte sa castige presedentia, principala functie a fost cea de primar al Sibiului. A fi primar de 3-4 ori la rand nu inseamna neaparat ca esti un mare om politic sau

Read more

Copiii haloween – generația marshmallow

Nu va speriati! Vor fi doar fantome prietenoase si vrajitoare dragute! Ia-ti coada de matura si hai la petrecere! Petrecaretii se vor putea indulci cu o groaza de dulciuri, degete de vrajitoare, placinta cu dovleac, sucuri si cate si mai cate…. Anutuțul de mai sus este extras dintr-un material promoțional la o petrecere de Haloween pentru copii organizată aiurea undeva în București. O căutare publică pe Facebook după cuvintele “petrecere Haloween” ne dă o imagine clară a fenomenului Haloween în România, mai ales în cadrul educațional. La o școală din București, unei fetițe, pentru serbarea de Haloween, i-a fost “alocată” poezia “In The Graveyard” pe care o puteți vedea mai jos. Definesc generația marshmallow puștanii până în clasa a 8-a sau a a 9-a (granița e fluidă) care sunt crescuți în epoca Internetului cu desene la smartphone, tablete, jocuri, X-Box, Playstation și în care părinții lor și-au pus nădejdea că o să reușească în viață fie “cu calculatoarele” (cei mai optimiști), fie emigrând afară și integrându-se în străinătate după modelul atâtor români care au reușit deja și stârnesc nu de puține ori invidia (total nevinovată) celor care nu au reușit încă să fugă, fie din neputință, fie din … inerție (ca să nu divagăm). Fenomenul acesta social este extrem de puțin explicat și înțeles: opțiunea emigrării ca formulă de succes în viață – idealul majorității covârșitoare a românilor. Vor trece mulți ani până când fenomenul va fi înțeles și explicat deoarece acest fenomen este în plină floare. Fiecare avem rude sau prieteni care au plecat. Fie că ținem sau nu prea mult legătura cu ei, fie că ne vedem și vorbim doar de Crăciun sau de Paști, emigranții sunt în general bine, sau cel puțin așa se prezintă. Evident că pentru a nu ne face inimă rea prea mare, românii rămași se gândesc: ce dacă, măcar aici sunt cu ai noștri, nu sunt tratat ca străin. Sau: eu nu aș putea să sufăr umilințele și greutățile din afară. Altfel spus, când invidia ne roade, instinctul nostru de autoconservare ne aduce gânduri liniștitoare din categoria “Fie pâinea cât de rea …”. Nu vreau să par fin observator social. Însă visul la emigrare este atât de profund întipărit și impregnat în mentalul colectiv al românilor încât este de multe ori rumegat și adus în discuții chiar dacă nu este luat serios în calcul până și de românii care o duc bine aici și care dacă ar emigra nu doar că nu ar duce-o în afară la fel ca aici, dar ar avea și serioase probleme de adaptare. Pentru ca una este adaptarea pentru muritorul de foame care nu are alternative și alta pentru un român care aici trăiește boierește. Nu mică mi-a fost mirarea când până și un amic politician destul de bine plasat amintea într-o discuție recentă că a intrat în discuții cu soția să plece și chiar ajunsese să facă calcule financiare. În general însă, tema emigrării este folosită doar ca glumă, materie de refulare sau este păstrată în punguța de soluții de criză și scoasă de acolo doar când e

Read more

Deutsche Bank: bail-in nein, bail-out kein

Too Big To Fail Deutsche Bank nu va putea fi lasata sa cada. Deutsche Bank este mult mai mare decat Lehman Brothers a carei cadere a fost indeajuns sa produca declansarea crizei din 2008. Deutsche Bank are operatiuni in nenumarate regiuni ale lumii, este nu doar coloana vertebrala a finantelor germane dar si administratorul unui munte de derivate care este de nenumarate ori mai mare decat PIB-ul Germaniei. Too Big To Bail-Out Inainte de a pune intrebarea: “daca ar vrea, oare o vor salva?” ar fi bine sa reamintim: de nenumarate ori nemtii s-au aratat impotriva salvarii bancilor cu banii contribuabililor si chestiunea asta nu ar da bine deloc in Germania, mai ales in pragul alegerilor. Principalul motiv nu ar fi afinitatea nemtilor pentru sound money si pentru piata libera cat mai ales riscul reputational: salvarea DB ar produce haos in intreaga UE, ar crea un precedent cu consecinte inimaginabile. Italienii vor zice: daca ati salvat DB, de ce nu am salva si bancile noastre. Francezii la fel: daca DB a putut fi salvata cu banii BCE, de ce am salva doar o banca germana si nu si una de-a noastra etc, etc. Too Bad to Bail-In Imaginati-va cum ar insemna ca in Romania toti clientii Bancii Transilvania sa se trezeasca peste noapte ca le sunt confiscate depozitele. In Germania DB e mai mare decat BT in Romania si nemtii sunt mult mai fricosi decat romanii care desi au fost imunizati cu FNI, probabil s-au cam dus antigenii. In plus, Germania nici nu ii are pe Isarescu si pe Vasilescu sa rezolve situatia in caz de haos. Bail-In-ul chiar daca atinge doar nivelul investitorilor in actiuni si tot o sa declanseze fuga capitalului si nu doar din DB, ci din UE! Nu doar ca banca nu poate fi nici lasata sa pice, nici ajutata sa scape. Pe langa situatia imposibila, ar mai fi de mentionat si contextul: unul deloc potrivit pentru un asemenea conundrum. Avem in curand alegeri in SUA si apoi in Germania, in Italia si in alte tari europene. Avem, de asemenea, un razboi in coacere cu Rusia. Dupa atatea imposibilitati, sa mentionam totusi cea mai fireasca si probabila iesire din scenariul apocaliptic: intelegerea cu guvernul SUA. Aici din nou avem cateva intrebari: este sau nu amendarea DB cu suma mult mai mare decat in alte cazuri o pedeapsa (o constrangere) legata de razboiul UE-Apple? este sau nu iminenta o solutionare pana in alegeri a cazului sau negocierile pot continua si dupa? Sa nu uitam: cea mai buna rezolvare a oricarei probleme grave este impingerea problemei in viitor; este sau nu legata cresterea sistemului financiar americane in SUA pe ultimul trimestru o consecinta a loviturilor primite de DB? De asemenea, miscarile recente de reducere a operatiunilor DB in SUA un proces care este fortat de catre guvernul SUA care tine pistolul cu amenda indreptat spre DB? De dragul adevarului, vom mentiona totusi si o varianta de scenariu semi-apocaliptic in care apocalipsa ar fi cel putin amanata: infuzia de capital. Aceasta ar veni din vanzarea fie pe bucati a unor diviziuni, fie pe largirea portiei actualilor actionari minoritari

Read more
1 157 158 159 160 161 345