De ce avortul din viol este cel mai imoral avort

Avorturile din viol ca procent din totalul avorturilor sunt probabil sub 1 la 10.000. Marea majoritate a avorturilor are loc din cauza comoditatii si a fricii. Prosperitatea si evolutia societatii a ajuns la un punct in care majoritatea oamenior nu mai au grija vietii si prin urmare nu se pot maturiza indeajuns incat sa nu se teama de o schimbare atat de mare in viata lor pe care o aduce un copil. Si chiar dintre cei care au totusi acest curaj, o si mai mica parte sunt capabili sa aiba curajul sa nu se teme in cazul unui al doilea sau al treilea copil. Si tot asa mai departe …

Desi avorturile din viol sunt atat de putine, exista o reactie pre-programata a oamenilor nedeplini (ca sa nu zicem cuvinte mai dure) care incearca sa gaseasca scuze acestei crime prin care de ficare data cand se pune problema moralitatii sau nu a avortului, se lanseaza ca un reflex intrebarea: dar in caz de viol? Daca am fi rautaciosi am spune ca diavolul insusi a plantat aceasta intrebare, dar marsavia fiintei umane si fuga de adevar si responsabilitate nu pot fi puse chiar intotdeauna pe seama diavolului.

Deci, de ce avortul sa fie justificat in cazul unui viol? Raspunsul simplist adus de pro-abortionisti este ca daca copilul s-ar naste, trauma mamei ar fi prelungita. Prin urmare, daca face avort, sufera doar pe moment si ulterior ia cateva pastile de-alea de ii calmeaza constiinta pe moment si o face deprimata pe viata. Niciodata nu se pune problema cand se discuta despre avortul din viol daca trauma chiar este un risc. In fapt, in realitate, s-a dovedit ca acele femei care au ales totusi sa nasca desi au fost violate, nu au avut deloc de suferit traume. In plus, varianta adoptiei nu este niciodata mentionata, nu doar in cazul avortului din viol ci in cazul tuturor avorturilor. Am ajuns ca societate (si noi, dar mai ales in vest) sa avem o prosperitate atat de abundenta incat sa platim milioane de euro pe panselute, sa facem trotuare pe trei niveluri si sa facem pasaje la autostrazi pentru a nu afecta propasirea animalelor salbatice, dar nu luam in calcul ca la nivel de societate, in toate cazurile de avort, exista sau ar trebui sa existe mereu solutia adoptiei.

Dar as dori sa ma intorc putin la argumentul traumei si suferintei. Oare care copil nu aduce maimei sale suferinta si taume? La pachet insa vine si bucuria si plusul de sens, implinire etc. Prin urmare, chiar daca circumstantele au fost dramatice, nu exista deloc certitudinea ca trauma se va continua in cazul nasterii. Ba din contra, in cel mai rau caz, al nasterii si datului spre adoptie, solutia aleasa poate aduce chiar o mare diminuare a traumei mamei, in timp ce avortul nu poate decat sa inmulteasca si mai mult suferinta, fiind cumva o rana mai adanca care urmeaza rainei initiale.

In ultimul rand, desi avortul din viol este 1 la 10.000, despre clasificarea violurilor si in ce masura victima si-a cam asumat prea multe riscuri care au dus la viol nu vorbeste nimeni niciodata. Oare cate violuri nu au loc din cauza ca unele fete tinere isi asuma riscuri aiurea fie umbland cu cine nu trebuie fie umbland pe unde nu trebuie cand nu trebuie. Altfel spus, se joaca cu lumanarea. Evident, violul este viol, indiferent de circumstante. Dar daca atunci cand vorbim despre avorturi, imediat vine discutia despre cele din viol, in asemenea masura cand vorbim despre violuri ar trebui sa ne punem intrebarea cate violuri nu implica deloc si un risc asumat al femeilor victime? Oare acest risc minim, in acele cazuri (chiar daca putine) nu trebuie totusi asumat si sarcina dusa pana la capat?

In concluzie, a aduce argumentul ca violul justifica avortul, ca prim argument si chiar a folosi acest caz extrem pentru a deturna atentia de la marea majoritate a avorturilor care au loc din comoditate si din cauza ca un copil strica “planurile” unor femei de a face cariera sau ii poate speria pe parinti pentru ca nu o sa mai poata sa isi cumpere un SUV nou in rate si o sa trebuiasca sa se multumeasca cu un break second este nimic altceva decat MORALITATE FAKE.

Cum să supraviețuim FOMO-ului pe Bitcoin

Pe scurt exista 2 scenarii posibile cu privire la evolutia pretului: 1 – optimist, 2 – pesimist si 3 cu privire la supravietuirea Bitcoinului: 1 – nu, 2 – doar ca store of value, 3 – store of value + shopping

Atitudinea investitorilor poate fi 1-stat pe bara, 2-intrat prudent, 3-intrat masiv

Avem deci 18 variante si nu le voi analiza pe toate ci doar voi face cateva comentarii care sa explice de ce statul pe bara pote fi cea mai proasta varianta.

Poate ca ar fi trebuit sa incep acest articol cu disclaimerul “acestea nu sunt sfaturi investitionale, orice atingere de Bitcoin poate sa va arda”. Se intelege ca articolul e dedicat celor care au un buget pentru risc si dilema este doar daca se merita sau nu riscat pe Bitcoin, mai ales in perioade de FOMO.

Deja tocmai am trecut prin a 2-a epoca de FOMO pe Bitcoin si chiar daca pretul va scade chiar mai drastic ca inainte, se creaza deja niste patternuri de reactie care cu putin efort din partea balenelor pot usor pe viitor sa faca noi valuri si sa sparga noi bariere.

Sa nu ne speriem: oricat de nebunesti par aceste fluctuatii, acesta este viitorul nu doar in crypto ci pe toate instrumentele. Nu va luati dupa Schiff care da exemplul aurului care nu poate sa fluctueze atat de mult ca Bitcoin-ul. Nu doar balenele sunt responsabile pentru volatilitate ci tehnologia. Bitcoinul este virtual, aurul este fizic. Oricata financializare exista a aurului sau a altor comoditati exista totusi o legatura cu produsul fizic si prin urmare pretul lor nu poate sa faca ce face pretul Bitcoin-ului. Nu doar capitalizarea mai slaba si distributia capitalizarii sunt cauzele volatilitatii ci si interesul si dinamica psihologica produse de Bitcoin. Sa nu uitam ca sunt doar cativa ani in spate si e normal ca pentru un instrument nou sa existe un spectrum de raportare atat de larg si o dinamica de atractie-respingere foarte mare nu doar cantitativ dar si la nivelul fiecarui individ.

Personal consider ca strategia Hodl este de departe cea mai potrivita si cea mai sigura din urmatoarele motive. Chiar daca hodling-ul nu permite fructificarea spike-urilor, daca toti investitorii ar adopta aceasta strategie, inevitabil viitorul este stralucitor, chiar daca nu ca penetrare in comert, cel putin ca store of value. Caz in care, in ciuda acestor 2 minusuri (pierdut oportunitati + ratarea obiectivului instrisec al bitcoinului), cel putin rolul de pastrare a valorii, intr-o perioada oricum de turbulente si riscuri mari cand Bancile Centrale nu mai stiu ce sa faca ca sa evite implozia sistemului pe credit, NU ESTE DELOC PUTIN lucru.

Desigur, hodling de unul singur este o prostie si exista riscul sa fim ultimii ramasi in picioare cand muzica se opreste. Dar, trebuie sa avem o gandire de swarm si sa facem ceea ce este bine nu ceea ce ne aduce avantaje infime de moment. Sa presupunem ca nu adoptam hodling ci fructificam unele profituri. La ce ne ajuta asta daca suntem afectati de FOMO? Nu vom face decat sa regretam si mai mult si sa ne stresam la urmatoarele plafoane sparte la niveluri peste cel la care am vandut noi. Deci stresul va continua si probabil castigurile fructificate vor fi fost pierdute prin achizitii la niveluri neinspirate.

Alternativ, in cazul hodl, indiferent de fluctuatia pretului, putem sa stam linistiti. Daca pretul creste, ne bucuram. Daca penetrarea creste, ne bucuram. Daca un nou broker introduce instrumente pe Bitcoin, daca un nou comerciant accepta plata cu Bitcoin, ne bucuram si capatam incredere in pozitiile noastre.

Poate ce spun eu sunt chestii redundante, dar m-am gandit ca in spatiul autohton, lumea nu a inteles insa importanta hodlingului si il trateaza doar ca un amuzament. Nu zic sa nu ne amuzam, dar si acesta este doar un bonus. Hodlingul este o treaba serioasa si presupune disciplina maxima, indiferenta la detractori, ferindu-ne totodata de emotiile volatilitatii. Energia astfel conservata o putem folosi pe descoperirea a noi unelte si pe sporirea intelegerii noilor evolutii, cum ar fi lighting network-ul.

Vizita Papei – o palma data suveranitatii

Vizita Papei va insemna inca o lovitura data suveranitatii statului roman (pe de o parte) si suveranitatii Bisericii Ortodoxe Romane (pe de alta parte).

Din start nu rezist tentatiei comparatiei cu fratii bulgari , vesnicii nostri concurenti pentru locul penultim in Europa.

“Vizita Papei de la Roma este un act politic, obiectivul fiind acela de a se uni toate bisericile din jurul Romei, iar când vine Antihristul, Papa să-l întâmpine”, a spus Mitropolitul Nikolai al Plovdivului, în discursul său rostit după Sfânta Liturghie Arhierească de la biserica “Sf. Gheorghe”, citat de Radio Plovdiv, ce ţine de Radioul Național Bulgar.

Sursa

Iata deci ca Bulgaria, o tara de trei ori mai mica ca noi si cu o biserica ortodoxa mai mult de trei ori mai mica decat a noastra (ca numar de credinciosi si cler) ne-a luat fata inca o data si prin acest episcop macar a dovedit ca inca mai exista unul care sa ridice steagul si sa zica “piei, satano!”.

De ce este papa atat de plimbaret si luna trecuta e in Bulgaria, doua zile mai tarziu tzopaie prin Munte-Negru iar luna urmatoare vine pe la noi. Iata mai jos o lista cu tarile vizitate de papa actual anul trecut: Chile, Peru, Elvetia, Irlanda, Estonia, Letonia, Lituania la care se mai adauga 5 regiuni din Italia. Cam mult de umblat pentru un batran, daramite pentru un batran care conduce un stat si daramite pentru un batran preot catolic (papa face si slujbe) care are si o biserica in carca (religia catolica are cateva miliarde de adepti) cu o gramada de probleme pe cap.

Am putea fi naivi si sa ne gandim ca un batranel dragut ca Francisc are un rol limitat, onorific, de fatada. De zambit, de incurajat lumea, de discutat cu sefi de state pe subiecte de pace si ecologie etc. Nu e chiar asa. Papa trebuie sa se ocupe de curatenia Bancii Vaticanului si de mancarimile interne care uneori se lasa cu atentate, aruncari de bancheri de la geam, scandaluri financiare si altele asemenea.

Sper ca v-am convins ca Papa este destul de ocupat oricum, iar papa actual are exponential mai multe probleme decat anteriorii lui, desi daca ne gandim ca Ratzinger nu a murit, deci nu s-a dat jos din cauza bolii ci din cauza mancarelilor interne de la varful curiei catolice, nu putem baga mana in foc care are mai multe probleme.

As dori insa sa atrag atenia asupra unei probleme recente majore a papei Francisc: acuzatiile de erezie. Mai concret, un grup de 15 teologi cu autoritate in Biserica Catolica au lansat o scrisoare deschisa la care in prezent au aderat cateva sute de “scholars” (nu stiu cum sa traduc asta) prin care il acuza pe papa de erezie. Una dintre punctele de acuzatie, ar fi sustinerea pe care papa o ofera unui episcop care a declarat ca homosexualitatea “poate fi un dar de la Dumnezeu” (sursa)

Personal, ma mir ca acest clovn de papa care trateaza totul cu o superficialitate strigatoare la cer a rezistat pana acum si nu a fost “concediat” de centrele de putere ale Vaticanului. Poate s-au gandit ca ar eroda prea mult increderea oamenilor in biserica la o noua “iconomie” dupa ejacuarea anterioara a papei Ratzinger – o demisie inca neexplicata la atatia ani dupa, si care demisie (sau demitere?) a intrerupt cutuma milenara a papismului care il mentinea papa in functie pe viata.

Nu sunt un observator prea atent al Bisericii Catolice, dar papa Francisc nu era deloc greu de ghicit ce hram poarta. Iata ce ziceam in 2013 (scuze ca nu am gasit articolul anterior la care ma refer aici):

Dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi, papa actual va eroda si mai mult farama de putere simbolica pe care Biserica Catolica o mai are si daca pana acum Biserica Catolica a fost atacata din afara, acum catolicismul va intra in implozie prin erodarea puterii simbolului central al catolicismului care este papa. Putini oameni inteleg ce importanta au simbolurile pentru o religie, mai ales pentru una care s-a rupt fundamental de crestinism si a “evoluat” inspre o religie umana centrata in jurul papei. Catolicii nu sunt catolici pentru ca stiu dogmele, pentru ca le inteleg, pentru ca asa s-au nascut etc. Traditia a fost deja dezradacinata in societatea moderna, iar dogmele nu mai prind la o populatie in proces accelerat de imbecilizare.

Sursa: CE LUCRURI UIMITOARE MAI FACE PAPA JORGE … ÎN FIECARE ZI

Incercam sa explic subred, de ce simbolul este foarte important in catolicism (dar nu numai). Din citatul de mai sus, puteti intelege putin si de ce se plimba papa in toata lumea in ciuda varstei, rangului si problemelor pe care le are: pentru a mentine autoritatea bisericii catolice care rupta de adevaratul crestinism, nu mai are Duhul Sfant care uneste si mentine aprinsa flacara credintei in inimile oamenilor si nemaiavand sfintele taine, il plimba pe papa in intreaga lume pentru a reaprinde credinta oamenilor. Un fenomen greu de inteles pentru noi, dar poate o paralela (trasa de par) pe care am putea sa o facem cu vizitele papei in lume ar fi procesiunile cu sfinte moaste de la noi.

Poate am mers prea mult explicand de ce papa se plimba in lume, pe unde e chemat si pe unde nu e chemat: asa cum politicienii actuali sunt in campanie electorala, si papa face la fel.

Sa tercem insa peste asta si sa atingem subiectul suveranitatii: doua palme rusinoase primite de statul roman si de Biserica Ortodoxa.

In primul rand, daca ne uitam in programul papei, vedem cu uimire ca papa o sa viziteze Miercurea Ciuc. Ce sa caute papa la Miercurea Ciuc altceva decat sa gadile orgoliul maghiarilor care doresc autonomie si sa le promita sprijinul Vaticanului in viitoarele “progrese” pe care le vor face? O sa mearga papa acolo si sa le zica: “lasati-o mai moale cu autonomia, fiti mai toleranti, etc”? Nu, in niciun caz. Sa nu uitam ca o data cu venirea Papei, Biserica Catolica va beatifica pe acei greco-catolici omorati de comunisti care s-au opus politicii PCR-ului de eradicare a Bisericii Greco-Catolice. Aici vom face o mica paranteza pentru a aminti ca politica comunistilor de exterminare a Bisericii Greci-Catolice avea rolul de a taia orice legatura cu vestul. Asa cum au fost desfiintate partidele istorice, asa cum a fost scoasa religia din scoala si altele, comunistii aveau spaima de orice relationare cu occidentul iar biserica Greco-Catolica, avandu-l cap pe papa era clar un risc existential pentru comunisti, asa cum s-a dovedit in Polonia unde autoritatea papei a reusit sa produca o oarecare rezistenta a populatiei la ideologia comunista si a accelerat disolutia comunismului.

Ma intreb oare, cum de tovarasii actuali care se bat cu pumnul in piept ca sunt romani adevarati, au tolerat aceasta vizita si nu au propus diplomatic si pe canalele potrivite alte orase ca alternativa la Miercurea-Ciuc. Credeti ca nu le-a trecut prin cap? Le-a trecut prin cap, dar nu le-a trecut prin inima pentru ca nu le pasa decat de scaparea coruptilor si trasul de tunuri.

O a doua palma o da papa BOR-ului prin beatificarea preotilor morti in inchisorile comuniste, INAINTEA ortodocsilor, care au avut mult mai mult de unde sa aleaga sfinti. Timiditatea (ca sa nu folosim cuvinte mai grele) cu care episcopii romani abordeaza chestiunea canonizarii sfintilor din inchisorile comuniste este nu altceva decat un semn al slabiciunii si al fricii in fata sistemului. Le e frica mai mult de Dragnea decat de Dumnezeu. Iata ca lui Papa nu ii e frica ci ii beatifica pe greco-catolicii morti in inchisorile comuniste pentru ca nu s-au lepadat de credinta lor, asa cum au facut altii si care au ajuns ulterior chiar sa aiba pozitii inalte in ierarhia BOR pentru “unirea” cu biserica stramoseaca in urma pistolului pus la tampla de comunisti.

Dar nu aceste probleme sunt principalele capcane si ispite pentru BOR. Adevarata ispita este impreuna-slujirea care daca va avea loc la Catedrala Mantuirii Neamului, aceasta se va transforma instant in Catedrala Pierderii Neamului. Desi nu exista in program o impreuna-slujire (papa il viziteaza totusi pe Daniel si pe Sf. Sinod care culmea se intalneste special pantru a-l intampina pe papa!), ne asteptam la schimbari de program care sa vina dintr-un … “entuziasm” de moment, asa cum s-a intamplat si impartasirea nevrednicului de pomenire Nicolae care s-a impartasit la catolici la o slujba la care oricum nu avea ce sa caute din cauza …. “unei emotii de moment”. Dracul poate naste astfel de emotii “de dragoste” pentru a-i atrage pe cat mai multi in erezie si a-i rupe de Biserica.

Nu este deci exclus ca Daniel sa il invite pe papa sa viziteze catedrala si ajunsi acolo, sa o puna de o slujba impreuna. Ba poate, chiar multimile (de terchea-berchea) vor striga “unitate, unitate” si ierarhii nu vor avea de ales decat sa puna in fap cererea “multimilor”. Inca un cosmar pe care l-am avut inca in 2010 se va intampla atunci si probabil un cutremur cum nu s-a mai vazut va da lovitura de gratie unitatii subrede actuale a BOR-ului dintre ecumenisti si ortodocsi. Iata cosmarul meu:

“Nu ştiu de ce, dar un fior amar mă trece numai când îmi imaginez pe papa stând alături de patriarh în faţa altarului şi binecuvântând mulţimile de credincioşi “de toate cultele”. Parcă şi văd televiziunile transmiţând în direct din magistrala catedrală, în premieră “mondială”, prima împreună-slujire a papei cu un patriarh ortodox. Vi se pare grotesc scenariul? Probabil lucruri şi mai grave ne aşteaptă.”

Iunie 2010: Mantuirea Neamului pe Credit

Bitcoin si China

Trump a anuntat maririle de tarife vamale pentru China. Am scris atat de multe articole despre razboiul vamal (tarifar) ca consecinta a crizei economice si ca precursor al razboiului armat, incat mi-a fost greu sa aleg un articol de acum 2-3 ani la care sa fac referinta, pentru a nu explica din nou de ce era imposibil sa nu se ajunga aici si de ce este cumva imposibil sa se evite un viitor razboi mondial. Istoria crizei din 1933 care s-a terminat cu Al 2-lea Razboi Mondial se repeta astazi intr-un mod similar, daca nu prin durata etapelor prin natura acestora: “o rezolvare” gresita a crizei initiale, prin sprijinirea bancherilor, o tergiversare prea mare a creditarii urmata de impactul asupra economiei reale, etapa de stimulare financiara optimista si iluzorie in care guvernele tiparesc bani, esecul acestei tentative de diminuare a datoriilor prin inflatie, implozia economica, cresterea populismului, tendintele socialiste care merg mana in mana cu razboaiele tarifare. Mai ar ramane doar etapa razboaielor proxy inaintea generalizarii conflictelor armate la nivel mondial.

Bitcoinul este singura noutate in contexul actual, comparativ cu anii 1933 si ofera (inca) oportunitatea evitarii etapei finale a razboiului armat. Din nou, amintesc cam am scris numeroase articole si despre cum Bitcoinul poate influenta reformarea finantelor si a societatii contemporane prin revolutia adusa de blockchain (dar nu numai), dintre care articole, citez pe acesta:

“Stiind apetitul americanilor fata de tehnologie si fiind constienti de revolta celor 99% impotriva bancherilor (adica a celor 1% sau chiar 0.01%) si speriati de spectrul unei implozii a societatii, este foarte posibil ca americanii (banca centrala) sa fii gandit o alternativa la sistemul financiar bazat pe dolar, adica bitcoinul sa fie pur si simplu un copil al papusarilor care are rolul de a face tranzitia (ideal cat mai lina) catre o noua ordine, fara inevitabilele frecusuri si dusuri reci care ar presupune un default sau si mai grav austeritatea.”

SPECULAȚII DESPRE BITCOIN – MAREA TRECERE

Ce s-a intamplat pe scurt: Trump ameninta chinezii cu noi tarife substantiale, care ar putea afecta foarte puternic desfacerea marfurilor chinezesti in SUA. Asta incurca foarte mult guvernul comunist care o sa aibe probleme interne prin cresterea somajului. China oricum se afla intr-o situatie deloc roza si fara aceasta pacoste aruncata peste ei de Trump. Prin urmare, nu o sa aiba de ales decat sa foloseasca bazooka – adica sa renunte la obligatiuni (cum au facut-o rusii). Este o mare dilema pentru mine daca o renuntare a chinezilor la obligatiuni poate afecta in vreun fel dolarul. Sa nu uitam ca deocamdata in Japonia nu doar ca Banca Nationala detine mai mult de jumatate din obligatiuni, dar are o felie destul de mare si din piata de actiuni si in aparente Japonia o duce bine in continuare. Deci bazooka chinezilor poate fi un banal foc de artificii sau poate fi chibritul care aprinde fitilul si dinamiteaza dolarul. De la nimic pana la crash-ul dolarului este un range foarte mare si in general nu imi place sa fac predictii atat de impredictibile.

Nimeni nu se asteapta ca conflictul dintre China si SUA sa se termine prea curand si sa se rezolve in vreun fel convenabil pentru altele parti si care sa nu presupuna o escaladare. Reamintesc ca am scris articole in care am explicat pe larg cat de important este pentru SUA sa dea la gioale chinezilor pentru ca altfel e chestiune de timp pana cand China va depasi SUA la orice indicator economic, dar nu numai economic. De aceea, pentru SUA este un risc existential ca sa isi foloseasca avantajele actuale si superioritatea pe care o mai detine (daca o detine) si sa destabilizeze (in orice fel) China. Varianta economica este deocamdata cea mai la indemana, desi clar ca nici pe alte fronturi nu stau cu mainile in san. In particular insa, obsesia lui Trump pentru cresterea tarifelor este cu mult mai veche decat cea a presedintelui Trump. Nu stiu de ce mi-a atras atentia, dar inca din 2011 am comentat o declaratie a lui Trump care de pe atunci propunea cresterea tarifelor chinezilor:

Nimeni insa nu se asteapta acum ca fermitatea lui Trump si obsesia cu tarifurile sa se indrepte si spre europeni si acesta va fi de fapt viitorul intunecat si adevaratul risc pentru economia mondiala. Cand Trump o sa mareasca tarifele la masinile nemtesti si nemtii o sa raspunda supra-impozitand Google si Facebook si cand Trump o sa raspunda cu noi tarife sau cu retragerea din NATO, abia atunci vom trai vremuri interesante.

Caderea burselor si cresterea (deloc intamplatoare) a Bitcoinului pot sa semnaleze un trend. Oare se retrag cumparatorii de pe stocuri si se indreapta inspre cryptomonede? Este doar o speculatie dar nu este deloc ilogic si irational ca o parte din banii retrasi de pe stocuri, sa mearga, pe langa aur, in bitcoin – ceea ce poate sa fie cauza exploziei recente a pretului. Astfel se poate intampla Marea Trecere, transferarea capitalului de pe pietele de actiuni pe BItcoin. Daca si China va incepe sa cumpere Bitcoin cu obligatiunile care expira ale americanilor, nu este deloc exclus ca pretul sa ajunga la cotele hyperbolice incredibile cu care multi entuziasti ai Bitcoinului le-au tot fluturat de-a lungul anilor: ba 60.000, ba 300.000, ba chiar 1 milion.

Chiar daca cresterea recenta a Bitcoinului poate fi pur si simplu consecinta unui FOMO, cum putem nega total posibilitatea transferului de pe o piata pe alta si care ar fi semnalele? Caderea preturilor, in mod normal ar trebui urmata si de cresterea dolarului (moneda de refugiu in vremuri tulbura) – care inca nu a inceput si de asemenea de cresterea aurului (inca cuminte, desi nu a stat pe loc).

Ori una, ori alta, va fi foarte interesant sa vedem cum se va comporta Bitcoinul in timpul unei crize. Sau macar al unei recesiuni, de care cu greu economia mondiala mai poate scapa.

Vrăjitoarele anticorupție – oficialii BOR toleranță maximă pentru corupți

Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

Luca 19,39-40

Vorbeam intr-un articol recent despre endorsement-ul pe care mitropolitul Banatului l-a facut televiziunii Antena 3 si blasfemiatorului + mancatorul de rahat Mircea Badea pe care l-a numit “pustincul de la miezul noptii”. Am uitat atunci sa mentionez ca bine macar ca PS-ul nu a venit invitat la emisiunea de prime-time de la Antena 3 se Sambata Seara intitulata “Adevaruri Ascunse” si care este un altar al paranormalului din Romania prin care de data aceasta se face sucirea mintii pe plan religios, nu politic, social si uman in general ca la celelalte emisiuni. Realizatorii emisiunii, evident indraciti si experti in propagarea si sucirea mintilor naivilor care au preocupari spirituale dar nu au radacina in credinta adevarata, au reusit sa obtina cea mai de varf ora a zilei in cea mai de varf zi a saptamanii: sambata seara – ceea ce cred eu spune mult depre duhurile care stau la carma acestei televiziuni sataniste.

Astazi a aparut o stire amuzanta cum ca vrajitoarele au dat blesteme impotriva politicienilor corupti. Stirea este amuzanta prin iscusinta cu care vrajitoarele reusesc sa perceapa preocuparile si interesele poporului si se gandesc sa vina in intampinarea unei sfortari imposibile si a unei lupte care pare fara nicio sansa de succes in Romania: lupta cu coruptia. Evident interesul lor este sa isi faca reclama pentru a atrage clienti. Dar mi se pare strigator la cer ca vrajitoarele au luat cumva locul Bisericii care de departe ar fi fost cea mai indreptatita sa dea anateme impotriva coruptiei, sa puna la zid pe corupti, sa indemne oamenii – mai ales la sate – sa nu mai voteze cu hotii si cu cei care le dau pomeni doar ca sa poata fura nestingheriti banul public, etc, etc.

Evident, chestiunea coruptiei este una sensibila in randul Bisericii datorita meandrelor concretului. De asemenea, in Biserica Ortodoxa nu oricine arunca anateme. Istoria ne-a aratat ca anatemele le arunca fie sfintii, care insa cantaresc greu si trec prin toti pasii anteriori anatemei, folosind cu extrema delicatete si ca pe o ultima masura anatemele, atunci cand exista un risc major pentru turma, fie folosesc anatemele pastorii nechemati, care cred ca Dumnezeu le-a dat lor dreptul sa taie si sa spanzure cum gasesc de cuviinta, netinand cont de traditia si canoanele Bisericii, considerand anatemele ca un instrument pe care il pot folosi cu discretie impotriva tuturor celor care le zgarma cumva orgoliul si nu tac malc ca niste oi obediente si neganditoare cum le-ar conveni lor. Nu imi place in general sa vorbesc idei abstracte fara a da exemple, am insa in minte o intamplare cu un ierarh ecumenist care a amenintat cu anatema pe un credincios care il intrebase de ce se slujeste impreuna cu ereticii. Anatemele au mai fost deseori apanajul sinoadelor, dar in ultimul timp, datorita corectitudinii politice, politicianismului eclesiastic si discursului “orientat spre dragoste” – toate consecinte ale slabiciunii si departarii ierarhiei de focul cel sfant al duhului si de simplitatea si firescul traditiei si canoanelor, nu a mai existat prea recent un sinod in care sa se dea vreo anatema – nu doar in cazul BOR, dar nici in cazul altor sinoade mai mari. Sinodul din Creta, de exemplu, desi se pretinde a fi continuator al celor 7 Sfinte Sinoade ale Bisericii Ortodoxe, nu a dat in hotararile sale nicio anatema, ca si cum in ziua de astazi nu am mai avea deloc eretici.

Sa ne intoarcem insa la vrajitoare. Nu intamplator am atras atentia asupra lor. Nu intamplator am ales ca motto al acestui articol versetul pe care l-am ales. Nu vreau sa nu mentionez ca desi am ales acest verset nu insinuez ca Dumnezeu lucreaza prin vrajitoare si ca biserica ortodoxa a ajuns chiar in stadiul in care sa nu mai existe un preot care sa inteleaga gravitatea coruptiei generalizate care a devenit un cancer in poporul roman de astazi – Slava Domnului exista multi preoti. Din pacate, stam cam prost la capitolul ierarhi, care pur si simplu se feresc de subiectul coruptiei ca duca-se-n-pustie de tamaie.

Deci, nu lucreaza Dumnezeu prin vrajitoare si faptul in sine nu este decat unul amuzant dar totodata rusinos pentru cei care ar fi trebuit sa strige si nu o fac. Putem totusi sa speculam: oare se va prinde acest blestem? Stim ca blestemele in general, daca sunt indreptatite se prind. Adica, daca un om a patit o suferinta din cauza altui om care i-a facut un rau mare, si aflandu-se la necaz blesteama pe cel vinovat, diavolul este indreptatit sa duca la finalitate blestemul, pentru ca Dumnezeu respecta dreptatea. Sf. Paisie Aghioritul a explicat foarte clar cand se prinde blestemul si nu voi mai repeta. Mai ramane deci sa ne intrebam in cazul de fata, daca vrajitoarele care blesteama politicienii corupti in numele romanilor asupriti au vreo sansa de reusita, ca blestemul lor sa se prinda. Parerea mea este ca nu. La nivel de popor, Dumnezeu calculeaza altfel indreptatirea. Bunaoara, daca in popor majoritatea sunt corupti in sensul ca sunt de acord cu hotia si cu dezincriminarea hotiei daca primesc o marire de 100 de lei la pensie, politicienii corupti nu fac decat sa indeplineasca vointa poporului. Deci blestemul nu va functiona si politicienii corupti vor avea succes de cauza, Dumnezeu avand mainile legate de vointa poporului.

Poate de aceea tac si ierarhii nostri si poate de aceea nici preotii nu sunt prea exigenti in privinta coruptiei. Am intrebat o data un preot: parinte, ce spuneti unui credincios apt de munca daca vine la spovedanie si va spune ca a facut acte false si a mintit la comisiile medicale ca sa obtina pe nedrept certificat de handicap pentru a castiga o pensie neindreptatita, care poate altfel ar merge la oameni indreptatiti care chiar au nevoie de ea si care chiar nu pot sa munceasca? Ce credeti ca mi-a raspuns? Cel mai diplomat raspuns primit vreodata: nu am astfel de cazuri. Evident ca intrebarea mea nu era daca are un caz sau nu, ci era una ipotetica, eram curios cum vede sfintia sa lucrurile.

Lucrurile sunt atat de negre si coruptia sub diversele ei forme a cuprins atat de mult pe fiecare madular al bisericii incat speranta unei renasteri si reaprinderi a flacarii credintei este desarta. Culmea e ca multi pun decaderea morala pe seama Europei, nu pe mostenirea comunista. Se amagesc cei care cred ca prin toleranta, prin trecutul cu vederea, prin apelul la pace si intelegere in societate vom ajunge sa avem un popor credincios, unit, puternic, mandru de el. Se iluzioneaza cei care zic ca si altii au uscaturi si ca coruptia e general umana sau tine de veacul apocaliptic in care traim. Culmea ca o mare parte a ortodoxiei striga si tuna impotriva cipurilor care ar “intina” cumva pe detinatori si i-ar face mai “expusi” si mai “delasatori” in cazul venirii pecetluirii adevarate, insa toleranta la hotie, lenea generalizata, promovarea si alimentarea intereselor de grup, accesul la diverse avantaje prin mijloace mai putin binecuvantate, sunt luate in deradere si tinerii curati care lupta – fara izbanda si ca niste prosti, intr-adevar – impotriva coruptiei sunt batjocoriti, desconsiderati si facuti cate si mai cate. Paradoxal, acestia sunt adevarata drojdie si adevaratii carbuni pe care ii va aprinde Dumnezeu, pentru ca acestia nu tolereaza hotia, nu accepta colaborationismul si nu fac pactul cu diavolul. Daca nu au ajuns insa sa il cunoasca pe Dumnezeu, este doar vina generatiei ratate care ne-a adus in situatia in care suntem, generatia celor care au supravietuit comunismului prin compromisuri si nu ii lasa nici pe copiii lor sa scape de diavol, tragandu-i dupa ei in iad. Nu vor reusi, si asta nu datorita blestemelor vrajitoarelor, ci pentru ca sangele martirilor morti pentru libertate, adevar si dreptate in 89 cere inca lui Dumnezeu biruinta asupra diavolului rosu.

De ce UE este in criza

In ciuda imaginii pompate in presa de unitate, consens si putere, UE este in criza si este doar o chestiune de timp pana la impozia finala. De altfel, implozia este deja in proces, Brexit-ul fiind o prima etapa care nu poate fi urmata decat de un pas si mai evident pentru cei care inca mai au indoieli si considera ca UE poate supravietuii si fara Marea Britanie si ca problemele nu fac decat sa ne intareasca si mai mult si sa ne uneasca si mai mult. Primul dus rece va fi taierea drastica a bugetului UE in urma iesirii Marii Britanii. Dar acest mic soc este mizilic pe langa adevarata problema a insolventei bancare si a “mitralierei lui Draghi” care deja si-a consumat toate gloantele.

De altfel, intrebarea “Poate UE supravietuii Brexit-ului” este una gresit pusa. Realitatea este ca Brexit-ul este un simptom al cancerului, nu un “hop de trecut”. Despre Brexit insa am scris inca din 2016 aici si tot ce am zis s-a intamplat litera cu litera. Chiar si cei mai deschisi la a accepta ideea “auto-imploziei” dau cauze gresite pentru aceasta: lipsa unitatii si imposibilitatea realizarii acesteia, deschiderea granitelor si diluarea cu imigranti, riscul populismului etc.

Cauzele imploziei sunt insa putin relevante si greu de disecat. Sa nu uitam ca inca nu exista consens cu privire la destramarea Imperiului Roman, istoricii avand diverse opinii. Pe langa cele enumerate mai sus, eu as atrage atentia chiar asupra chiar monedei unice care din momentul crearii a constituit o mare problema: moneda unica, dar politici fiscale separate. Evident ca orice finantist stie ca puterea unei monede este data de increderea in entitatea emitenta si in guvernul tarii (uniunii) respective. Moneda fiind unica, dar guvernele avand libertate aproape totala cu privire la deficite (da, stiu de acel 3% care nu a fost respectat nici de Germania) si mai ales date fiind conditiile economice variate in diversele regiuni, era doar o chestiune de timp pana cand excedentul de incredere in moneda unica garantata de cea mai mare putere a Uniunii (Germania) era prins in urma de … aventurile fiscale ale guvernelor tarilor mai putin interesate de responsabilitate si crestere sustenabila ci mai … predispuse spre expunere maximala la creditare, indiferent de consecinte. Se stia deci inca din stadiul incipient ca unitatea monetara nu poate fi fezabila fara unitatea fiscala, dar s-a mers pe ideea ca o unificare “prea brutala” nu ar fi fost acceptata de popoare, prin urmare, popoarele trebuiau sa fie obisnuite “cu bucatica” cu noul Imperiu si dupa ce aveau sa primeasca si sa se obisnuiasca cu moneda unica, pas cu pas, prin politica comunitara, prin negocieri, tratate si “convergenta” pe alte coordonate, urma sa fie realizata si unitatea fiscala, mai devreme sau mai tarziu.

Problema este ca unitatea monetara a produs deja indeajuns efecte atat de devastatoare pentru unele popoare, incat “atractivitatea” acesteia (facilitarea turismului, a comertului, instrumentele de garantare etc) sunt deja anulate si cu mult depasite de problemele cauzate prin creditarea dincolo se limitele de solvabilitate in cazul unor tari (nu doar porcusori!). Prin urmare, o unitate fiscala in prezent este exclusa, pentru ca asta nu ar insemna de facto decat plata datoriilor creditacilor de cei care au beneficiat de aceasta moneda si au acumulat excedente si rezerve extraordinare. Aceasta discreptanta este atat de mare incat tarile castigatoare din “experimentul” monedei comune, ar putea concura de la egal la egal la nivel mondial cu marile puteri economice ale lumii (SUA, China, alte tari din Asia) chiar si fara “porcusorii” care sunt acum sub apa, insolvabili si irecuperabili economic. Si aici din nou repet, nu doar Grecia, Portugalia si alti porcusori sunt inclusi aici ci inclusiv Italia si Franta. Cine crede ca Franta poate sa isi revina cu un somaj de aproape 10%, raport datorie/PIB de aproape 100% si un PIB de 1% crestere fata de o inflatie de 2%, nu are notiuni de baza de economie.

Marea dilema este deci, dupa parerea mea, cat va mai rezista Germania pana sa declare oficial sfarsitul experimentului UE, sub orice forma se va face acesta. Am zis-o si am explicat-o pe larg: nemtii din fire au frica de necunoscut si sunt in stare sa suporte mult si sa rateze nenumarate oportunitati de “exit”, de teama pentru ce s-ar putea intampla (“drobul de sare”). Nicio rezerva oricat de mare si nicio performanta economica oricat de solida, nu va determina un guvern al Germaniei sa ia decizia unui exit sau macar sa propuna un mini-euro cu alte tari aflate in situatie de ne-porcusori din zona (Olanda, Danemarca, Elvetia, Suedia, Norvegia s.a). Presiunea nu poate veni decat din partea populatiei. Miscarile sociale vor fi din pacate factorii determinanti ai schimbarilor politice. Vedem asta deja in Italia, Franta si vom vedea si in Germania.

De altfel, la viitoarele alegeri europene oricum vor fi surprize spectaculoase si nu doar din Marea Britanie unde partidul Brexit infiintat de Nigel Farage in Aprilie acest an domina deja in sondaje. Dar surprizele la alegeri [1] nu pot decat sa fie un semnal cu privire la starea societatii, caci oricum parlamentul este irelevant in deciziile principale ale UE – de facto, combinatiile subterane fiind inca “sistemul” european de luare a deciziilor.

In final as dori sa comentez putin gogoasa “reformarii” Uniunii prajita in urma neasteptatului (de catre ignoranti) Brexit. O prima prajeala a avut loc la Bratislava in 2016, cand mai marii uniunii s-au hotarat sa faca ceva ca tentatiile de exit ale cetatenilor sa fie mai “temperate”. In loc sa rezolve problemele economice si fiscale si sa ia masurile necesare pentru ca viata cetatenilor sa se imbunatateasca, birocratii europeni, dupa ce si-au marit salariile si si-au dat “dreptul” sa nu plateasca impozite (pentru ca cine imparte parte isi face si in UE), s-au gandit ei ca problema nu e economia, ci perceptia. Problema e cetateanul european care nu intelege cat de minunata e UE. Prin urmare s-a pus accentul pe “comunicare” si pe “implicarea cetatenilor” in luarea deciziilor. Intr-un fel, acest apel la implicarea cetatenilor este similar cu parlamentul elevilor: mult teatru pentru nimic, caci deciziile cetatenilor oricum sunt extrem de variate in cadrul unei tari, daramite la nivelul UE. Nu exista un interes comun pentru ca nu exista inca un liant intre diversele popoare europene, in ciuda anilor trecuti si a eforturilor depuse. Cei care spera ca UE va ajunge ca SUA sa aiba in timp o identitate comuna sunt inconstienti de situatia reala: SUA nu are deloc o identitate comuna si exista diferente majore de mentalitate, culturale, economice intre diverse regiuni. Ce are SUA diferit fata de UE este o Constituie testata de timp care a mentinut unitatea, dar mai ales SUA are exercitiul distribuirii resurselor dintr-o zona in alta, ceea ce realizeaza si mentine coeziunea, atenuand tentintele secesioniste. UE a incercat asta prin Fondurile Europene, insa din pacate reteta nu a fost indeajuns de flexibila pentru a avea succes peste tot. In concluzia concluziei, UE nu s-a ocupat prea mult cu reformarea, membrii fiind preocupati prea mult de rezolvarea problemelor interne, de scandalul cu Brexitul dar mai ales de atenuarea efectelor crizei fiscale care inca mocneste chiar daca discret si insesizabil pentru cetateanul de rand care nu realizeaza vulcanul care mocneste in subteran.

NOTE

[1] The election is projected to yield the most fragmented Parliament in the EU’s modern history, with big advances by populist and far-right parties

Pot episcopii sa spuna lucruri traznite?

Apreciezi foarte mult ierarhii care sunt retinuti in declaratii din teama sa nu spuna greseli (sau prostii). Si mai interesanti sunt acei membri ai clerului care sunt atenti la ce spun (mai rar episcopi), putand sa intretina un discurs cu oricine pe orice tema, fara sa spuna greseli, fara sa aiba un limbaj de lemn simandicos si hyper-eclesiastic si chiar sa nu faca abateri de la adevar (Pr. Nicolae Tanase ar fi un exemplu in cap de lista). In sfarsit, sunt extrem de suspicios fata de acei membri ai clerului care efectiv nu au frane la gura si vorbesc “vrute si nevrute”, ca sa nu spun cuvinte mai grele (prostii, incorectitudini, limbaj nepotrivit, cearta cu diavolul etc).

In general, ierarhii comunica cu credinciosii prin predici (participare la hramuri la diverse biserici, slujirea din fiecare duminica si sarbatoare) si in special comunica prin pastorale (unele mai lungi si exagerat de scolastice, goale de duh, altele mai scurte si care tin sa accentueze un aspect, in speranta ca oamenii vor ramane in minte macar cu un lucru). Rareori, mai sunt ierarhi care sa participe la conferinte “duhovnicesti” si si mai rar sunt interviuri sau declaratii de presa. Nu stiu vreun ierarh care sa scrie carti. Exista foarte putini care scriu din cand in cand articole pe site-urile episcopiilor. Din pacate, Trinitas si Basilica nu le mai urmaresc de mult timp din cauza ca mi se par ca o apa clocita, prin urmare, nu stiu ce se intampla aici.

ÎPS Ioan Selejan a participat in zilele de Pasti la o emisiune la Antena 3 – televiziunea veceu a unui fost-securist prin care se spala pe creier prostimea. Existenta acestei televiziuni este o aberatie pentru o tara ca Romania si popularitatea ei denota cumva nivelul cultural al populatiei de pe aceste meleaguri.

Participarea unui ierarh la o emisiune la orice televiziune, in studioul televiziunii este un eveniment extraordinar. Adica, personal nu imi amintesc vreun precedent. Emisiunea se numeste “Sinteza Zilei” si este centrul ce comanda in care seara de seara se arunca cu noroi asupra opozitiei si hotia si coruptia sunt imbrobodite in fiecare seara in tot felul de povesti si basme prin care acesti ingineri sociali – slugi ticaloase care si-au vandut sufletul pentru bani – manipuleaza gloatele de moluste din balta electorala de pensionari, oameni saraci, de la tara, asitati sociali si bugetari, la care se adauga aparatusul de partid (rude ale tovarasilor, parteneri “de afaceri”, angajati la stat si idiotii utili). Culmea este ca multi dintre colaboratorii partidului cu un nivel IQ peste medie, acei “smecheri” care nu duc lipsa se intelegere si discernamant ci doar isi urmaresc interesul, se uita la Antena3 pentru a “lua lectii” si a se alinia la “mantrele” momentului – ideile si variantele prin care partidul raspunde zi de zi la toate denunturile si reactiile care (inca) mai apar in societate, cu scopul de a propaga mai departe in jurul lor “ideile” de baza si a mentine “increderea in partid”. Fara de care, ei ar deveni nuli.

Minciuna si propaganda din aceasta emisiune sunt la un nivel extrem. Iata un exemplu:

Aici il vedem pe Dragnea cum se prezinta ca un ortodox cuminte si ca un roman adevarat, care are pe masa numai produse romanesti, tine post, se duce la Biserica etc. In fapt, Dragnea si intreaga camarila de partid ii doare in fund de post si de biserica – fac nunti in post, schimba familiile cum schimba masinile (Dragnea e la a 2-a, Tariceanu la a 6-a sau a cata o fi, Olguta e la al 2-lea etc) si mai presus de orice sunt corupti, sunt chiar condamnati de justitie si folosind manipularea si prostimea maselor, au acaparat atata putere in cat pot sa dea legi prin care sa scape.

Dar nu doar legile anti-coruptie sunt semnalele cele mai clare pentru cei care au dileme cu privire la acest partid de fost securisti si neo-bolsevici. Pana si comportamentele lor denota o siretenie si o lipsa de demnitate crunta. Bunaoara, Dragnea, cand a trebuit sa se prezinte la tribunal, in loc sa se apere si sa fie ceteatean onorabil care vine in fata justitie si isi declara nevinovatia, a dat-o cu durerea de spate si internarea in spital. La 2-3 saptamani dupa aceasta “interventie” (avuta evident in privat), Dragnea a dansat la nunta Olgutei.

Furtul de la banul public si scaparea prin legi este insa din pacate o smecherie atat de mare, incat oamenii au ajuns sa o aprecieze si multi declara cu sinceritate ca ar face si ei la fel. Amnistia este de dorit, populatia ar fi pregatita chiar sa voteze dezincriminarea hotiei. Legea vestului salbatic este de fapt dorinta fierbinte a populatiei romanesti.

Biserica ar trebui sa fie un luminator al oamenior. Hristos a venit si a predicat dreptatea, i-a atacat pe farisei cu orice ocazie, nu i-a iertat niciodata, le-a dat viclenia pe fata chiar atunci cand acestia doar gandeau gresit. Mari sfinti din istoria Bisericii s-au opus conducatorilor cand acestia au gresit chiar cu pretul vietii. Sf Nifon, de exemplu (care intamplator are sfinte moaste in catedrala Sf. Dumitru din Craiova) s-a opus stapanirii pana acolo incat a fost exilat.

Un boier (sa zicem baron) din Moldova si-a lasat nevasta si a venit in Muntenia unde dorea sa se casatoreasca cu sora voievodului Radu – cel care il adusese pe Sf. Nifon ca Arhiepiscop in Tara Romaneasca. Iata cum vorbeau sfintii de alta data cu politicienii si ce ii idemnau sa faca:

„Fiule Radu, şi tu, care ai stăpânirea în mâinile tale, se cade să sfătuieşti pe toţi supuşii tăi, să pedepseşti pe cei fără rânduială şi să nu cauţi în faţă nici la mare, nici la mic; ci să faci judecată dreaptă, că judecata este a lui Dumnezeu, după cum zice dumnezeiasca Scriptură”.

Sursa: Doxologia

Sfantul s-a opus casatoriei de a doua a acelui boier cu sora lui Radu si l-a certat pe Radu pentru ca tolereaza o asemenea nedreptate. Prin urmare a fost gonit de ticalosul Radu, care mai tarziu a avut parte si de o moarte groaznica. Iata intamplarea pe scurt:

Iar dumnezeiescul Nifon, netemându-se nicidecum de înfricoşări, s-a dus în palatul domnului şi a dat întâi scrisoarea pe care i-o trimisese femeia lui după lege; apoi, deschizând dumnezeiasca lege, l-a rugat să nu defaime hotărârea dumnezeiască şi dumnezeieştile canoane ale Bisericii. Dar Radu, lepădând făţărnicia evlaviei cea mai dinainte, şi-a sălbăticit năravul asupra sfântului şi i-a zis: „Stăpâne, nu se cade să arăţi atâta asprime către noi, ci să ai ruşine şi frică de stăpânitori. Eu voiam şi mai înainte să-ţi zic că, îndată ce te-am adus aici, ai călcat şi ai defăimat toate predaniile şi rânduielile noastre şi ai schimbat toate lucrurile după socoteala ta. Pentru aceea, de astăzi înainte nu mai voim nici învăţătura ta, nici predaniile şi rânduielile tale, că noi suntem oameni ai lumii şi nu putem să urmăm după socoteala ta”.

Sursa: Doxologia

Se mai mira oare unii astazi de ce Biserica Ortodoxa Romana nu mai convinge si de ce oamenii desi declara ca cred in Dumnezeu, spun ca nu cred in clerici? Nici nu doresc sa mai amintesc de prozelitismul sectar si cresterea exponentiala a diverselor culte, pe spinarea “caldicimii” ortodocsilor. Chiar inainte de Pasti, am atras atentia, ca nu ma astept ca coruptia sa fie acuzata in pastoralele ierarhilor care de obicei ating problemele sociale “fierbinti”. Din contra, pastoralele ziceam eu, o sa infiereze din nou “Europa” care ne trimite toate relele peste minunatul nostru popor cinstit, onest, muncitor, curat, nevinovat, care nu fura, nu injura de cele sfinte, cinsteste familia, etc.

Iata ca s-a mers insa mai departe. Nu doar ca nu s-au “atins” de subiectul coruptiei macar tangential, dar unii ierarhi, cum ar fi IPS Ioan, chiar au venit in “viespar” ca sa “impartasasca” din autoritatea lor catre aceste portavoci ale minciunii si sa intareasca prin prezenta si dialogul purtat increderea oamenilor in aceasta televiziune – direct – si increderea in PSD/Voiculescu indirect.

Strigator la cer si cu totul de neinteles aceasta atitudine. Am putea privi mai tolerant si zice: nestiinta, lipsa de discernamant, nevonovatie sfanta, pogoramant. La urma urmei, mesajul lui Hristos trebuie sa ajunga la toti. As fi inteles asta, daca IPS mergea la Antene ca sa condamne hotia, manipularea, sa faca apel la trezvie, la atiudine sociala, la marturisire crestina, la respingerea lenei, a tolerarii raului pentru 40 de arginti si altor metehnelor “traditionale” romanesti. Dar nu s-a intamplat. In schimb, IPS l-a ridicat in slavi pe Mircea Badea, un detractor si un blasfemiator faimos, facandu-l “familist” si chiar “pustinc”. Altfel spus, a dat binecuvantare indirect drept-maritorilor crestini ca sa piarda noptile in loc sa de odihneasca si sa adoarma uitandu-se la Badea improscand gunoaie, minciuni si manipulare.

Ce ar mai fi de zis in asemenea conditii? Sf. Evanghelist Ioan ne indeamna ” Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. “(Ioan 1, 4#1). La moda in ziua de azi, nu mai e cercarea duhurilor ci pelcaciunea si inchinaciunea in fata acestora, de oriunde ar fi ele. Dar culmea ca mai ales duhurilor intunericului se lasa prada ierarhii nostri: de la desfranarea prin “indulcirea” cu puterea politica si toate beneficiile care vin din aceasta tovarasie, pana la “unirea” frateasca cu toti ereticii si ratacitii, clerul ortodox traverseaza o vreme de criza.

Criza de incredere din interiorul BOR a ajuns pana acolo incat exista un mare deficit la inscrierile de la facultatile de teologie. Nu din lipsa tinerilor credinciosi si dornici sa lucreze in via Domnului este acest deficit. Chiar daca se observa o oarecare cadere a increderii oamenilor in Biserica (niciodata asumata de ierarhie ci acuza fiind indreptata inspre UE & Soros), reducerea peste noapte a candidatilor nu problematizeaza deloc pe nimeni in randul ierarhiei. “Lasa, ca si-asa avem prea multi preoti si nu le putem da posturi “- se linistesc unii ierarhi … Oare chiar asa peste noapte, nu mai sunt oameni care sa doreasca sa devina preoti? Aceasta criza se datoreaza cred eu, mai ales lipsei increderii in ierarhie si din teama de a nu cadea in ispitele “sistemului ticalosit” din interiorul BOR. Frica de profesori nepregatiti si corupti, teama ca nu vor trece de examene doar cu invatatul, teama ca vor fi nevoiti sa unga si sa “se descurce” pentru a putea prinde un post de preot, sunt doar cateva dintre piedicile suplimentare pe cei care ar avea totusi curajul sa isi doreasca sa devina preoti intr-o lume care se pregateste sa il primeasca pe antihrist. Si poate ca nu sunt doar piedicile “suplimentare” ci principalele piedici pentru care cei chemati de Dumnezeu sunt alungati prin comportamentul si atutudinea lor de nevrednicii ierarhi de astazi.

Fake News ProTV – Caracatita cersetoriei si lipsa scolilor

Inca un reportaj dramatic despre tiganii care ne fac de ras in Marea Britanie. De data aceasta ProTV.

Conform reportajului, se insinueaza fals ca radacina problemei este la nivelul autoritatilor, pentru ca nu le fac scoli cu “educatie solida” la nivelul comunitatii. Prin urmare, pentru ca nu mai au scoala in cartier, ci trebuie sa mearga in centrul orasului Tandarei (ditamai metropola aglomerata, va dati seama), romii saracii, au ramas cu copiii fara scoala si de aia au fugit ei “la munca” in Anglia. Teoria este din pacate enuntata tocmai de un rom, care evident stie ca nu asta e problema, ci educatia “etnica” specifica ca sa nu folosim cuvinte mai dure.

Bunaoara, cate locuri nu exista in tara asta unde tiganii au scoala langa ei si nu se duc? Cunosc un oras din sudul Romaniei si cunosc o profesoara la un liceu in care majoritatea sunt tigani. Chiar in vremurile bune in care inca nu toti romii descoperisera miracolul “ocidental”, copiii nu mai veneau la scoala inca de la 15-16 ani. Se trezea cu fete care nu mai vin, se intalnea cu ele pe strada si afla ca deja s-au maritat si sunt bortoase. Mai nou, evident ca nu doar romii dar si romanii fug “la munca”, fiecare facand “ce stie” prin strainatati.

Romii nu sunt prea indragostiti de scoala, educatie, munca in general. Multi romani s-au molipsit si ei – sau poate ca asa au fost totdeauna. Am cunoscut un caz uimitor. Un parinte care se ocupa cu fonduri europene pentru BOR, a facut un proiect cu fonduri europene pentru un centru social pentru romi. Proiectul presupunea repararea unei cladiri, modernizarea si echiparea acesteia pentru ca copiii sa aiba un after-school unde sa vina si sa recupereze “dezavantajul” fata de majoritatea romaneasca. Caci asta e mantra oficiala, ca romii sunt “dezavantajati”. Evident ca niciun rom nu a pus umarul la reparatii, desi fondurile erau minimale si efortul maxim. Lucrarea s-a realizat in cele din urma si a iesit ceva frumos. Administrarea cladirii si mentenanta au ramas in sarcia primariei locala (condusa de asemenea de romi – satul era de romi). Peste un an cand s-a intors parintele, a gasit cladirea devastata si nefunctionala. Totul fusese furat: geamuri, usi, parchet etc. Evident ca nu mai functiona nimic in cladire. De atunci nu se mai ocupa de proiecte pentru “defavorizati”.

Solutia la scandalul cersatoriei organizate este una simpla: arestarea parintilor care isi trimit copiii la munca, arestarea papusarilor, urmarirea transferurilor de bani, etc. La nivel national, exista o solutie simpla pentru integrarea romilor: impunerea legii. Daca romii sunt arestati cand fac ilegalitati, vor nu vor se vor “integra”. Daca parintii primesc amenda pentru ca nu-si trimit copiii la scoala, nu o sa aiba incotro. Daca statul vine si le confisca bunurile, casele daca nu isi platesc impozitele – romii devin bun platnici. Daca copii care fura sunt bagati la scoli de corectie de unde nu mai au sansa sa scape daca parintii lor dau spaga – nu vor mai fura. Daca scolile raporteaza absentele si directorii nu ignora problema de frica ca se desfinteaza scoala respectiva – romii isi vor trimite copiii la scoala. Etc, etc.

Nu trebuie nimic facut special, nu trebuie niciun program “special” pentru defavorizati ci trebuie ca legea sa functioneze. Este singura constrangere, singura solutie si cale de urmat atat pentru noi cat si pentru britanici. Britanicii inca s-au trezit si au votat BREXIT. Europenii au inasprit si clarificat legislatia pentru cersatorie si acolo incep sa ii aresteze. La noi insa judecatorii le dau liber. Prin urmare problema continua. Pe masura ce europenii se vor trezi, romii se vor intoarce si impactul asupra societatii romanesti va fi devastator. De unde in ultimul timp, gradul de infractiuni din tara a scazut din cauza exodului romilor, pe masura ce acestia sunt trimisi inapoi, avand in vedere si demografia specifica in ultimii 10 ani, impactul va fi maximal si precum un dus rece. Din pacate, timpul a fost pierdut si societatea romaneasca merge inapoi din punctul de vedere al legii si civilizatiei.

In continuare, din pacate, o gramade de bani din fonduri europene (dar nu numai) vor mai fi tocati aiurea de smecherii de la tot felul de ong-uri, institutii si asociatii de rezolvarea a problemei “romilor”.

Rusii, papornitele si bolsevicii

Sunt inca nenumarate necunoscute cu privire la accidentul aviatic din Rusia. La cat de profesionist s-a actionat in momentul aterizarii, e de asteptat ca la fel de profesionist sa avem parte si de adevarul cu privire la motivul accidentului. “Un fulger in aer” este cea mai mai convenabila gogoasa, care poate deocamdata sa atenueze din pierderea rapida a increderii rusilor in rablele Aeroflotului – daca aceasta incredere o fii existat si inainte.

Iata pe scurt cateva chestiuni pentru cei care nu au urmarit indeaproape accidentul

  1. nu se stie (nu se declara) cauza accidentului
  2. modelul nu se opreste la sol – sunt cam 100 de avioane in Rusia; e probabil normal pentru a nu afecta drastic incazarile companiilor aeriene
  3. la aterizare, pe pista, desi se stia ca va ateriza un avion cu probleme, pompierii au ajuns cu intarziere de peste 1 min; cand au ajuns nu au stropit cu apa fuselajul (cum scrie la carte, pentru a-l raci si a permite cat mai multor pasageri sa scape) ci motorul – ce mai vroiau sa salveze?
  4. la evacuare, oamenii au pierdut timpul evacuandu-se cu tot cu bagajele; vodka, icre, laptopuri – ce-or fi avut ei acolo in bagajele LOR, au fost MULT MAI IMPORTANTE ca vietilor celorlalti pasageri; in conditiile in care focul se vedea pe geam si probabil inauntru era deja fum, multi au intarziat evacuarea pentru a-si cauta si trage dupa ei papornitele

Starea jalnica a economiei si armatei rusesti ne este reamintita periodic de astfel de accidente. Sper sa nu spun prostii – nu cunosc rata accidentelor in Rusia, dar este deja normal sa auzim fie de avioane de pasageri fie de avioane militare care pica. Anul trecut a mai avut loc un accident nasol cu 71 de morti. Intr-adevar Rusia e mare si intr-adevar sunt conditii meteo extreme in mare parte din tara iar avionul este de multe ori singura optiune din cauza geografiei dar mai ales din lipsa dezvoltarii infrastructurii. Rusia este inca departe de a avea o retea de trenuri de mare viteza cum are China care sa concureze cu avioanele si sa forteze cumva dezvoltarea acestui sector. De altfel, din ce stiu eu, nici la numarul accidentelor rutiere Rusia nu sta deloc bine.

Daca tehnologia e o problema, daca economia, organizarea si finantele sunt probleme de inteles, ce nu este de inteles este rautatea oamenilor care au calcat efectiv pe mormintele celorlalti pentru a-si salva papornitele.

Sa nu se fii gandit ei oare ca este nevoie urgenta ca sa evacueze pentru ca deja in spatele avionului oamenii ard? Sa le fi transmis cumva stewardesele ca totul e ok si pot sa-si ia bagajele? Din contra, din declaratii, acestea chiar ii luau de guler si ii aruncau pe tobogan afara. Oricum evacuarea a fost jalnica pentru ca trebuiau sa isi dea jos incaltamintea ca sa nu cumva sa sfasie toboganul cu incaltamintea si sa faca inutil acest tobogan. Dar poate ca stewardesele si-au facut treaba si le-au spus dar oamenii nu au ascultat, nedorind sa moara desculti.

Una peste alta, imaginile cu oameni care sar din avion impreuna cu bagajele sunt penibile si demonstreaza cinismul. Cinismul si propriul interes sunt si caracteristicile populatiei romanesti care voteaza cu bolsevicii pentru ca se gandesc doar la avantajele lor materiale: fie mariri nesemnificative de ajutoare, pensii si salarii, fie functii si posturi pentru tot neamul, fie contracte cu dedicatie etc. Oamenii au ajuns ca animalele, desi jignim unele animale care au dat dovada de spirit de jertfa in unele situatii. Se gandesc mai intai le pielea proprie si nu dau doi lei pe viata altor oameni, fiind in stare sa se lupte cu dintii prosteste pentru propriile geamantane decat sa se miste mai repede pentru a putea fii salvate cat mai multe vieti.

In mod similar votantii bolsevicilor se gandesc la propriile interese si nu doar ca nu au principii, nu le pasa daca sunt mintiti, manipulati sau folositi ca masa de manevra: cata vreme promisiunea PSD-ului de marire a pensiilor si salariilor este respectata, nu mai conteaza nici daca la nivelul superior la partidului ar fi chiar dracul in persoana. Morala, principiile, respectul si demnitatea sunt concepte total straine, sunt aberatii venite din vest, sloganuri fara valoare, prostii si gogosi pentru visatori si pentru naivii care cred ca ei pot sa schimbe lumea.

Ce este culmea ironiei este ca probabil cei din spate, daca ar fi stat in fata, ar fi facut la fel. Deci, exista karma. Cei care calca peste cadavre pentru minimele lor beneficii meschine, ar trebui sa se gandeasca ca mai devreme sau mai tarziu (cei care mai apuca ‘mai tarziu’), propria indiferenta la faptul ca un sistem ticalosit este mentinut si prospera si cu ajutorul lor infim, se va intoarce impotriva lor. Spitale mizere in care si ei pot sa moara aiurea, economie subreda care poate oricand sa pice cum a facut-o in 2008 si sa mature cu cei care isi pun nadejdea in partid si nu au capacitatea sa isi castige o paine cinstit prin munca sau poate chiar cresterea numarului de criminali de pe strada care incurajati de faptul ca mita incepe sa refunctioneze si la noi, prind curaj.

EcoChamber-ul DIGI24: sau cum schizofrenicii din presa nu realizeaza cum ei sunt cauza raului pe care il critica

Ce poate fi mai ironic decat un articol din presa care se intituleaza “când curiozitatea morbidă bate bunul-simț” si care nu face de fapt decat sa calce inca din titlu, fenomenul pe care incearca sa il combata. Acest articol exemplifica foarte clar pentru studentii la sociologie cum mass-media – atunci cand este facuta de papagali cu obsesia pentru clickuri si fara nicio norma de profesionalism – contribuie extrem de negativ la sanatatea sociala prin amplificarea unor fenomene irelevante. Si chiar daca fenomenele sunt relevante, amplificarea distorsioneaza si poate directiona discursul in zone cu totul distructive si fara nicio contributie la progresul social.

Bunaoara, autorul articolului se arata oripilat de ce lumea e atat de curioasa cu privirea la moartea unui oarecare Razvan Ciobanu – al carui accident se pare ca a ocupat zilele astea atentia in mass-media mai mult decat Sfintele Pasti. Dar dupa ce Digi24 – si celelalte ziare / reviste / site-uri – au tratat pe larg aceasta stire, pentru ca nulitatile din presa noastra, daca nu se intampla nimic nasol, nu fac decat sa regurgiteze acelasi gunoaie ca sa atraga atentia, mai trebuie oare sa ne miram ca lumea raspunde cum era de asteptat – cu “curiozitate morbida”?

Ceea ce in mod normal ar fi ocupat cel mult o stire (cand s-a intamplat accidentul) si inca una (cand au depistat ce s-a intamplat), din cauza pauzei de Pasti / 1 Mai in care politicienii nu au facut mare scandal si prin urmare presa nu a avut material, datorita prezentarii excesive (obsedante) a acestui caz, populatia cu un iq mai mic si care functioneaza pe principiul turmei de oi, s-a aratat extrem de senzitiva la mesajul presei si prin urmare a devenit curioasa pana la morbiditate (multimile sunt periculoase). Deci cum se poate mira de aceasta, tocmai un ziarist (sau ce-o fi el) care tocmai el a contribuit (si propaga) la fenomen? Sau daca cumva autorul nu e ziarist, cum poate sa apara un asemenea articol pe un site care la un moment dat avea (am numarat) aproape 50% din stirile de pe prima pagina despre acest “creator de moda”.

Despre morti numai de bine spune o vorba si nu doresc sa spun mai mult despre acest om decat ca a murit ca prostul daca lipsa centurii a fost cauza mortii. Si daca nu si-a pus centura pentru ca nu si-o punea de obicei, era doar chestiune de timp pana cand o drama similara se putea intampla: fiecare om are parte in viata de un accident si ca sa mori in accident, ai sanse mari daca nu obisnuiesti sa folosesti centura de siguranta, care nu degeaba se numeste “de siguranta”. Si daca nu si-a pus centura de siguranta pentru ca se droga, Slava Domnului ca nu a omorat si pe altii cu acest “obicei” al lui.

E normal ca presa sa accentueze stirile negative, pentru ca asa este omul facut. Si eu ma uit la stiri doar daca se intampla ceva nasol, altfel, prefer sa ma uit pe youtube, la orice am chef. De altfel, oricum pentru mine probabil de vreo peste 10 ani, televiziunea face un mic procent din timpul “consumat” aiurea pentru “informare”, fiind de departe “client” al altor canale.

Exemplul acestui articol insa, ne arata cum “poluarea mediatica” (ideile si comportamentele tembele care sunt produse in presa) este un fenomen periculos care nu mai poate fi controlat (CNA-ul fiind doar in instrument de control politic). Daca si indivizi care fac parte din aceste surse de poluare nu constientizeaza fenomenul, orice speranta ca presa romaneasca actuala (cea care inca se mai prezinta ca independenta – caci televiziunile securistilor nici macar nu mai pretind asta) poate contribui pozitiv la cresterea nivelulu de civilizatie este nula.

1 2 3 172