Intre 1% si 100%

percent.GIFMi s-a intamplat sa dau peste un site foarte interesant despre Fizica Particulelor: www.fizicaparticulelor.ro care se doreste a fi un site de popularizare a stiintei. Sau cel putin asa il lauda BBC. Mie unu mi se cam stramba nasul cand aud de popularizarea stiintei ca eram pe vremuri fan al unor astfel de reviste de pe la noi in care OZN era rubrica permanenta iar Fenomenele paranormale erau stirea saptamanii. Cred ca boporul si stiinta sunt doua lucruri care nu prea merg in comun. Si sa nu imi ziceti de wikipedia, ca odata cautand eu despre Coca-Cola si nenumaratele ei (d)efecte, wkipedia nu mi se parea prea diferit de site-ul lor oficial unde numai informatii obiective nu prezinta, in restul totul e frumos.

Site-ul asta cu fizica particulelor nu e cine stie ce de el, adica o colectie de traduceri de pe niste site-uri pentru copilasi si cateva contributii si comentarii sub genericul “Stiri” printre care am dat si de o stire cu titlul “Florida si evolutionismul” in care autorul isi exprima plastic uimirea ca in Florida in sfarsit copiii o sa invete ca se trag din maimuta.

Ce m-a facut sa zambesc insa la acest comentariu, a fost mentionarea “stiintifica” dar totodata datatoare de multe intelesuri despre cat de stiintific trateaza autorul aceasta informatie: “oamenii de ştiinţă, sau peste 99% din ei”, ca si cum 1% ar fi cantitate neglijabila, sau ca si cum ar exista vreun sondaj prin care sa reiese ca acesti 99% … “consideră teoria evoluţiei ca adevărată”. Inca o boaba de amuzament, o constructie ilogica din cap si pana in coada si de-a lungul lor.

Daca nu v-ati prins, iata cum sta treaba pe scurt: Teoria evolutionista ii zice asa – adica teorie – si nu ii zice Stiinta Evolutionista, tocmai pentru ca este “teorie”, adica un ansamblu de idei, de ipoteze, chestii abstracte care nu pot fi inca considerate absolute, sau adevarate. Deci de unde si pana unde astia 99% o considera adevarata si de ce ii mai zic teorie daca oricum sunt toti de aceeasi parere (chiar daca doar 99%) iar in primul rand ce conteaza parerea, oamenii de stiinta se ocupa cu studii si cu cercetari, putem spune doar ca 90% prefera ciocolata neagra sau ca 20% dorm 5 ore pe noapte, nu ca sunt de acord cu o teorie care nu a fost dovedita, ba chiar are multe probleme pe care intre ei nu evita sa le discute, dar cand dau interviuri nu ezita sa se declare pentru evolutie

Este trist sa vezi atata ignoranta fata de alte pareri si sa vezi cat de obtuz poate fi un tanar care opereaza cu stiinta si doreste sa o popularizeze si la altii. Iar prin munca sa dovedeste ca este bine intentionat si ca nu o face pe bani, cum o fac cei cativa membrii ai societatii civile care pentru cateva busrse in SUA raspandesc ciuma in mass-media romaneasca.

In primul rand omul daca este de parere ca evolutia este adevarata, nu trebuie sa mai minta si pe altii ca toti oamenii de stiinta sunt de aceeasi parere cu a lui, deoarece nu e chiar asa. E adevarat ca marea majoritate a oamenilor de stiinta sunt evolutionisti, dar nu poti spune cat la suta asa cum nu poti spune ca toti. O simpla cautare pe Google va poate spune si va poate da cateva nume care nu sunt deloc de aruncat in aia 1% care au ipoteze “religioase”.

Iata ce a scos la iveala o simpla cautare pe google:

http://www.christiananswers.net/creation/people/home.htm – Creationists holding DOCTORATES IN SCIENCE
Some Real Scientists Reject Evolution
Scientists Admit: Evolution Not Supported By Facts!

In final iata opinia unuia dintre cei 1% care neaga evolutionismul:

“Evolutionismul este o poveste pentru adulti. Aceasta teorie nu a ajutat cu nimic la progresul stiintei. Este inutila” – Louis Bouroune – fost presesdinte al “Biological Society of Strasbourg”, director al “Strasbourg Zoological Museum”, si mai apoi Director of Research at the French National Centre of Scientific Research, citatul fiind preluat din “The Advocate”, 8 Martie 1984

q.e.d.

UPDATE 29 IAN 2014: site-ul fizicaparticulelor.ro nu mai exista … ori a fost hacuit … ori e in reconstructie

Există Dumnezeu?

— un fragment din “Cartea raspunsurilor” de Don Batten

Biblia incepe cu afirmatia: ‘La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul’ (Gen. 1:1). Existenta lui Dumnezeu se subintelege, este ea insasi evidenta. In Psalmul 14:1 ni se spune, “Nebunul zice in inima lui: “Nu este Dumnezeu!” s’au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele”

Aici vedem ca Biblia face legatura intre gandurile corupte despre Dumnezeu, in special negarea insasi existentei lui, si o morala corupta. Si e adevarat ca, daca nu exista un Dumnezeu, nici un Creator care da regulile, atunci suntem in deriva din punct de vedere moral. Cand copii lui Israel si-au uitat Creatorul pe vremea Judecatorilor, cand nu aveau pe nimeni care sa ii conduca catre credinta in Dumnezeu. “..fiecare facea ce i se parea corect in ochii lui” (Judecatori 21:25) si haosul domnea.

Vedem cum acelasi lucru se intampla si azi. Tarile unde odinioara oamenii il onorau pe Dumnezeu, recunoscand ca “..Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2 Cor. 5:19), experimentau astfel o prosperitate si o siguranta fara precedent. Aceleasi tari astazi se naruie in timp ce oamenii ii intorc spatele lui Dumnezeu. “Corectitudinea/Neprihanirea inalta un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor.” (Prov. 14:34)

In timp ce natiunile isi intorc spatele la Dumnezeu, traind ca si cum El nu ar exista, pacatul inunda totul – prin coruptie politica, minciuna, lene, afisarea publica ostentativa a bogatiilor, crime violente, avorturi, hotii, adulter, dependenta de droguri, alcool, jocuri de noroc si alte lacomii de tot felul. Ecourile economice le urmeaza sub forma cresterilor de taxe si guvernele imprumuta bani pentru pentru plata a tot mai multor forte de politie, inchisori si sisteme de securitate sociala care sa carpeasca aceste probleme aparute.

O mama si-a dat viata pentru copilul ei

In timp ce unele femei spun ca avorteaza pentru ca nu pot sa ofere conditii copiilor lor, o mama adevarata isi da viata pentru copilu ei – mai mult nu a avut ce.

La patru luni de graviditate, Lorraine Allard a aflat ca are cancer in stadiu avansat. Doctorii au sfatuit-o sa avorteze si sa inceapa chemoterapia cat mai repede insa Lorrain a raspuns: “Daca o sa mor, copilul meu o sa traiasca”.

S-a planificat nasterea prin cezariana la 26 de saptamani dar Lorrain a intrat in travaliu prematur o saptamana inainte si a nascut pe micutul Liam pe 18 Noiembrie. Pe 18 Ianuarie anul acesta a murit, la varsta de 34 de ani, lasand in urma pe langa micutul Liam, inca trei fetite: Leah de zece ani, Ami de opt ani si Courtney de 20 de luni. Si bineinteles, un sot in durerat.

Iata ca intr-un veac al intunericului si al mortii, o femeie frageda de doar 33 de ani il face de rusine si ne aminteste ca dincolo de moarte este viata.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Cititi stirea pe larg in Daily Mail, Fox News, Lifesite

Sfinţii părinţi de astăzi

Multi ortodocsi din zilele noastre sunt tulburati de avantul ecumenismului si al secularismului care bantuie in randul ierarhilor, si nu prea stiu ce sa faca.

Zilele trecute mi-a fost dat sa primesc o lectie excelenta de neascultare fata de “sfintii parinti de astazi”, o neascultare binecuvantata – zic eu – si totodata plina de sens si de putere nebanuita, continand in sine samburele dainuirii ortodoxe de-a lungul timpului: raportarea la trecut, la inaintasi, la cum a fost mai inainte si ignorand aggiornamentele.

Lectia mi-a fost data de o maica batrana care la peste 80 de ani ai sai lupta impotriva aggiornamentelor din calendar (inmultirea dezlegarilor) prin … post. Original nu? Nu petitii online, nu manifestatii, nu proteste la ierarhi ci … post:

– Pai ce, maica, eu asa am pomenit de cand sunt la manastire, de mica, in Postul Craciunului se dezlega la peste doar de Sf. Nicolae. Eu asa tin postul, am mancat peste doar de Sf. Nicolae, ce atatea dezlegari?

– Ei maica, – zice un frate – acum lumea merge la munca si trebuie sa manance, are nevoie de putere. Alta data taranii stateau iarna, nu munceau. De aia s-au dat multe dezlegari.

– De aia zici mata? O fi si asa, dar eu cred ca s-a cam dat drumu’ la ala cu coarne in lume, de aia s-au dezlegat atatea acum.

Mintea “anacronica” a maicii, nu accepta aggiornamentele introduse de ierarhii cu multe si complexe studii mai ales in Occident, desi maica intelege si explica totul: simplu si plastic. Pentru maica, nevointa este fireasca si orice abatere de la “cum a pomenit” ea de cand era mica la manastire, nu e primita, chiar daca vine cu binecuvantare de la “sfintii parinti de astazi” – o alta expresie prin care maica in trei cuvinte descrie o cruda realitate a zilelor noastre: “sfintii parinti de azi” cam ia locul Sfintilor Parinti. Desi maica probabil nu e la curent cu toate aggiornamentele din Biserica, ea “a mirosit” miscarea si a catalogat-o. Totusi, in simplitatea ei, maica nu a incetat sa nadajduiasca ca Sfintii Parinti vor birui chiar si astazi, si ne-a pus sa cautam in calendarul de anul acesta (2008) sa vedem daca nu cumva in Postul de Craciun sunt mai putine dezlegari ca in cel din proaspatul 2007. Din pacate nu a fost sa fie asa … poate la anu’

Am primit astfel o lectie de traire inedita a ortodoxiei, o cale de lupta impotriva ecumenismului pe care nu as fi descoperit-o altfel si pe care incerc sa o pun in fata celor care nu stiu ce sa faca in zilele noastre ca sa opreasca plaga ecumenista sa infecteze toata Biserica. Am primit astfel un raspuns cum sa luptam impotriva aggiornamentelor: pastrand cele ce am primit de la Sfintii Parinti si ignorand pe cele dezlegate de “sfintii parinti de astazi”. Si nu ma refer doar la calendar sau la post, dar cel putin astea doua sunt un bun inceput.

Iar daca tot suntem in plina saptamana de “rugaciune” ecumenista, ce-ati zice de niste post cu ajunare si 2-3 catisme pe zi?

Pusticnul Proclu: Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului

(…) sa va paziti – va dezbraca de dragostea care aveti intre dumneavoastra. Si a va ierta mai des si a zice cate o rugaciune ca Duhul Sfant sa izgoneasca acele duhuri. Dar sa stiti ca toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului. Unde-s doi-trei crestini da navala si atata-i vrajeste vrajmasul pe crestini ca – uit ceva: pentru ca suntem crestini foarte slabi, nu mai suntem crestini cum eram candva. Suntem neputinciosi si noi numai atata putem sa ne descurcam, daca avem semenie si cat pot – asa invat pe toti cum m-a invatat un parinte – cand m-oi duce la o biserica sa pui in minte ca toti is mai buni in biserica aceea [decat mine] si eu sa zic si-n gand cate o rugaciune asa mica: „Doamne, primeste-ma si pe mine in pocainta!” si ai vedea pe toti mai buni si a zice o rugaciune-n gand si a asculta Sfanta Liturghie ______ si a pleca cu liniste si Duhul Sfant nu ma va lasa in parasire. Iar daca ma duc in biserica si incep a cantari si ma uit in jos la celalalt pot pica in cap, da’ nu cu capul, cu mintea pot pica, si Duhul Sfant ma lasa-n parasire si atunci vin necazurile. Da’ atata va spun: cat putem, a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nica cu nimeni. Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire. Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic – adica se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie. Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-o inceput. Ii mare nenoriocire amu. Cine s-o trezit n-are altceva, decat sa planga. Dar sa nu planga ce-i aicea, [ci] ce ma asteapta dincolo, nu aici. Aicea trece, vin durerile si trece viata. Fara sa vrem, ne trezim, da’ ca pe-o dunga. Si ca ieri imi spunea cineva: „Mai, baiatule, ce faci?”. N-o trecut mult timp: „Mosule, ce mai faci?” Da’ eu stiu? Ma crezi, nici n-am avut cand creste. Da’ nu vezi? Doua palme jumate – nu-s mai mult. Pai, da… S-amu, telegrama cand am primit-o – mai am o telegrama si gata, si gata, ati scapat de mine. Dar atata va spun, [ca] are mare insemnatate. Cum ii: viata noastra este asa: pe unii ii asteapta bucuria la capatul drumului si [pe] altii, mahnirea, scarba.

Si noi… Ca sa spun, a venit cineva cu copii, ca sa-i binecuvantez. Si era o copila mica, de vreo cinci ani. Plangea. Si a venit si ma-sa si mai multe credincioase aicea. Plangea. Zicea: „Mama, unde-s fratii mei, unde-s surorile mele?” _____ Da-i pace, taci din gura! Da’ alta zice… ___ Plangea, copila… Taci din gura, ca uite ce ______

Si spun asa: [am] cea mai mare durere pentru aceste persoane care au avorturi. Dar nu trebuie sa se descurajeze, trebuie pocainta si parere de rau si a nu adormi cu gandul in alta parte. Si a ne ruga la bunul Dumnezeu, prin pocainta, prin smerenie, prin marturisire – bunul Dumnezeu nu ne va lasa, dar trebuie multa smerenie. Eu am observat lucrul aista, ca daca ma rog cu smerenie, grabeste putere sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie ‘ndeajuns, ispitele dau navala. Si uite-asa… Si toti care se vor smeri … Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna. Asta… Ce sa facem…

Războiul nemilos împotriva vieţii

Daca toate posturile TV si de radio si-ar intrerupe brusc emisiunile si l-am auzi pe presedintele tarii ca suntem atacati si ca o putere straina ne-a declarat razboi si vrea sa ne distruga, fara indoiala ca ne-am ingrozi si ne-am tulbura atunci si viata noastra nu ar mai fi la fel incepand din acea clipa.

Si desi in pragul intrarii noastre in UE acest scenariu macabru ni se pare pura fictiune, altele fiind temerile si preocuparile care le avem, realitatea este ca Romania se afla in razboi inca din 1989. Iar declaratia de razboi a fost chiar prima lege adoptata dupa caderea comunismului: legea avortului.

In acest razboi nevazut si nemilos impotriva vietii, deja peste 15 milioane de copii au platit cu viata. Si mai grav este ca agresorii suntem cu totii: de la femeia care avorteaza si doctorul care isi calca juramantul si pana la ultimul cetatean cu drept de vot si care are puterea sa faca ceva dar prefera ignoranta sau aroganta in fata acestui macel nemilos impotriva celor care nu pot sa strige.

In acest razboi nu se folosesc arme prea avansate ci simple forcepsuri care sfarteca trupul fraged al pruncului in pantecele mamei. Nu se folosesc nici rachete inteligente care sa depisteze inamicul, deoarece pruncul nu are grote unde sa se ascunda, ci pantecele mamei sale ii devine mormant.

In acest razboi nu se folosesc nici bombe cu uraniu, deoarece solutia salina injectata in lichidul amiotic isi face treaba bine: copilul este ars de viu si moare sufocat.

In acest razboi nu se folosesc nici avioane stealth, deoarece pilula anti-baby stie exact unde sa atace trompele uterine astfel incat sa impiedice nidarea ovulului fecundat purtator de suflet.

Daca suntem oameni, sa ne iubim copiii, sa constientizam faptul ca ei devin membri ai familiilor noastre inca din momentul conceptiei.

Daca Dumnezeu a hotarat sa ne daruiasca un copil, sa fim convinsi ca ii va purta de grija si in continuare.

Trebuie sa intelegem ca nu avem dreptul sa luam viata unui copil indiferent daca este nascut sau inca este in pantecele mamei sale. Omul este o fiinta vie, este fetita sau baiat, chiar din momentul conceperii sale.

Sfantul Vasile cel Mare avertizeaza: “Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigasi si ei precum si cele ce primesc otravuri ucigatoare de embrioni” (canonul al 8-lea).

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne infrumuseteaza si ne imbogatesc viata. Sa fim gata sa ne jertfim pentru a ne invrednici de aceasta bucurie.

Orice copil care se naste este o reusita a vietii, o intentie divina implinita, o garantie de incredere si optimism, este o ascensiune, o pace pentru constiinte, un “AMIN!” plin de emotie creatoare, pe care mama si sotul ei il rostesc vointei lui Dumnezeu!

1 155 156 157 158 159 160