Seismolog – cea mai tare meserie

3 comments

A fi seismolog in ziua de astazi este probabil cea mai tare meserie: nu trebuie sa faci nimic, nu ai nici o responsabilitate, singura grija pe care trebuie sa o ai este sa nu faci predictii. Daca faci predictii, o sa ai probleme: daca sunt adevarate, o sa fii invidiat si sefii o sa te casapeasca. In plus, o sa fii nevoit sa demonstrezi si altor colegi din breasla metodele de predictie folosite – misiune imposibila. Daca predictiile facute de tine nu sunt adevarate, problema nu e prea grava, insa ar fi ideal sa nu bagi panica in populatie, altfel te va suna cineva de deasupra si iti va cere socoteala. Daca faci insa predictii moderate, nu e nici o problema. “Cutremurul de astazi a mai detensionat din energia acumulata, insa nu exclude un viitor cutremur puternic” – asta a declarat un seismolog astazi, cu ocazia “ciudatului” cutremur care a avut curajul sa treaca muntii si sa-i sperie pe brasoveni. M-am tot gandit, cu fiecare cutremur care ocupa spatiul mediatic din ziua respectiva si unele din alte zile: oare ce trebuie sa faca un seismolog toata ziua? In afara de a citi aparatele care ii spun magnitudinea si de a da din cand in cand declaratii la presa? Cercetare ar fi un raspuns: hehe, cercetare de asta sa tot faci, ma refer la cercetare de la care nimeni nu asteapta nici un rezultat. Ce nebun ar spera sa descoperi tu cum se prezic cutremurele cand nici macar japonezii cu fonduri de un infinit de ori mai multe ca tine si cu date mult mai multe – avand in vedere zona seismica in care sunt – nu au reusit? Ba chiar, cercetarea in seismologie poate fi extrem de fun: poti sa urmaresti pestii, pasarile, toate animalele sub pretextul ca incerci sa descoperi cum prevad animalele cutremurele. Tu poti sa te joci cu pisicile si cainii toata ziua si prostii care te finanteaza sa creada ca faci cercetare. Pe langa cele spuse pana acum, seismologii pot sa deconteze excursii si vacante in intreaga lume: sunt cutremure peste tot si evident ca un schimb de experienta este important, mai ales avand in vedere miza importanta a predictiei cutremurelor. Orice descoperiri in privinta detectiei, alarmarii, prevenirii, pot sa fie salvatoare si schimburile de experienta sunt cu siguranta o felie importanta a muncii de cercetare in seimologie. Insa, deplasarile nu au de ce sa fie stresante: in afara de statistici cu cutremurele din tara ta, altceva nu ai ce sa prezinti. Principala problema cu privire la seismologi este insa cum ajungi unul: nu am auzit nici o facultate de seismologie. Da, stiu ca domeniul e legat cu fizica sau cu geologia, insa nu am auzit sa existe specialitati la vreo facultate. Si chiar daca ar fi, probabil numarul posturilor ar fi extrem de limitat. Cate institute de cercetare sa existe intr-un domeniu in care singura certitudine este … “Dumnezeu cu mila”. Si statisticile ar spune unii, desi cu jumatate de gura. Nu doar ca responsabilitatile seismologilor sunt limitate: nu ai ce sa produci, nu ai nimic nou de

Read more

Inca un fost bancher a fost sinucis

One comment

Yves Chandelon (62 de ani) – auditor sef  pe departamentul de investigatii in finantarea terorismului – a fost “sinucis”. El este fiul unui mare om de afaceri belgian. Tatal lui i-a gasit un job in banca in Liege, insa in curand din cauza unor scandaluri (frauda interna) a fost mutat “disciplinar” la Luxemburg, intr-o alta banca, unde aducand clienti din Belgia, a crescut in structura de management. Apoi, in 1998 tatal sau i-a gasit un job la NATO prin relatii, desi Yves nu avea nici o patlama (nu a facut nici o facultate de specialitate). Un traseu epopeic si un final tragic. Teoria oficiala este ca Yves s-a sinucis. Sunt nenumarate semne ca teoria sinuciderii are multe probleme, principala fiind ca arma cu care s-a sinucis nu era una dintre cele 3 arme pentru care avea licenta. De asemenea, felul cum tinea arma cand a fost gasit este greu de suprapus cu traiectoria glontului gasit in cap. Zvonistica indica faptul ca ar fi avut datorii insa nimeni din familie nu crede teoria sinuciderii, argumentele fiind ca Yves avea o stare financiara buna, facuse chiar planuri de vacanta, etc. Deci un functionar NATO cu vechime de 18 ani, care s-a invartit in jurul investigatiilor cu privire la finantarea teroristilor moare intr-un atentat. Oare cine sa fie cei care l-au sinucis si cei care vor ca moartea lui sa para sinucidere? Ne putem uita in istoria recenta sa vedem daca mai exista cazuri similar. Hmm, Sibel Edmonds ne mai prezinta un caz interesant. David Kelly: un expert in arme de ucidere in masa care in timpul pornirii razboiului impotriva Irak-ului pe motivul ca detin arme de distrugere in maza, s-a opus teoriei oficiale. Ulterior a fost gasit si el “sinucis” si autopsia lui a fost secretizata. Familia care initial a declarat ca nu crede in sinucidere, ulterior a lasat-o moale. In videoclip, Sibel enumera alte cazuri similare. Un caz similar de crima punctuala care a vizat un diplomat a trecut neobservata zilele trecute: Petr Polshikov, consilier al ministerului de externe specializat pe America Latina. Moartea a avut loc cu cateva minute inainte de omorarea ambasadorului rus in Turcia. In cazul Yves Chandelon, acesta stia va viata lui este pusa in pericol si a dat spre pastrare fiului sau niste documente “senzitive”, pe care acesta le-a furnizat politiei, desi era logic ca mai bine le pastra pentru a se asigura ca el nu este urmatorul “sinucis”. Evident ca nu vom afla nimic despre ce era vorba in acele documente. Orice concluzie este greu de tras, mai ales avand in vedere linistea in jurul acestor crime. La cat sange se varsa zilnic in lume si la cate frecususuri de arme sunt in pregatirea marelui show care va fi WW3, pare de inteles. Cinste reporterilor independenti care mai zvarcolesc pe ici pe colo astfel de cazuri pentru a ne arata ca viata este scurta si ca democratia, libertatea de exprimare, statul de drept sunt doar niste iluzii, chiar in tarile care ne sunt noua prezentate ca etalon. Lumea este condusa de mafioti si va fi in continuare o vale a plangerii.

Read more

Lupta impotriva terorismului – cea mai mare minciuna

2 comments

Sub stindardul luptei impotriva terorismului, democratia a fost furata si tarile foste democrate sunt terocupate bucatica cu bucatica de luptatorii impotriva terorismului: politicieni, armata, servicii de securitate, securisti altfel spus. Am postat acum ceva timp un articol despre cum s-a furat o galeata de aur in Ney Work in amiaza-mare, fara tam-tam. Furtul in sine este uimitor prin nosalanta cu care ditamai aurul de o valoare de peste 1,6 milioane de dolari era lasat in spatele unui camion ca pe o ladita goala care nu contine nimic  si pe care nimeni nu ar avea interesul sa o fure. Ce mi se pare insa strigator la cer este faptul ca hotul abia a fost identificat, dupa 3 luni de la incident, in ciuda camerelor de luat vederi plasate peste tot si care ne-au oferit chiar si o parte din traseul pe care hotul l-a avut dupa ce a plecat cu galeata in spinare. Ca o mica paranteza, tare mi-as fi dorit sa vad si inregistrarea cu paznicii care s-au intors si au descoperit ce paza buna trasesera ei. Daca or fi descoperit ei, ca nu stim daca nu cumva furtul a fost depistat cu mult mai tarziu. Asadar, avem un hot care umbla normal pe strada, este filmat de toate camerele de prim-prejur la rezolutie destul de buna. Cu toate acestea abia peste 3 luni aflam cine este. Si ce mai aflam? Aflam ca este un hot ordinar, cunoscut politiei New Yorkeze si care a mai fost arestat de sapte ori, fiind deportat de patru ori pana acum in Ecuador, tara de origine. Asadar politia si toate serviciile secrete de care dispune America (la un asemenea furt probabil politia are voie sa ceara ajutorul si implicarea si altora) nu au fost in stare sa depisteze, nu doar pe un fost “client” pe care il mai pozasera si il amprentasera cel putin de sapte ori, dar chiar unul care figura in baza de date a celor care au trecut vama. Ne-am astepta ca dupa atatea miliarde investite in tehnologie, un amarat de soft de face recognition sa aiba si americanii si daca nu pe toata populatia, macar pe baza de date cu fostii criminali sa il ruleze si astfel in 24 de ore maxim puteau usor sa depisteze hotul. Insa le-a luat 3 luni. Sa vedem acum in cate luni vor reusi sa il prinda. Iata deci ca tot tam-tam-ul cu teroristii si toate investitiile facute, toate legile abuzive care permit securistilor sa ne invadeze spatiul privat si calculatoarele, sa acceseze conturile de facebook, de email, google drive-ul cu pozele noastre, dropbox-ul cu fisierele noastre sharate si tot ce avem pe calculator, toate cate au la indemana securistii nu le-au permis sa gaseasca pe un hot faimos. Cu siguranta insa securistii se distreaza bagandu-si nasul in viata altora si nu dau inapoi de la fotografii picante sau informatii care le pot fi utile. Imi aduc aminte de un caz un care sotia unui securist l-a dat in judecata pentru ca acesta folosise tehnologia de la locul de munca ca sa o urmareasca.

Read more

Marirea dobanzii Fed-ului: inca un semn al stagnarii

2 comments

Fed-ul a marit la fel ca anul trecut dobanda pe ultima suta de metri, cu un infim 0,25% de la anteriorul 0.5%. Ca sa va faceti o idee de evolutia dobanzii de referinta a Fed-ului, iata jos ultimele modificari.  december 14 2016 0.750 %  december 16 2015 0.500 %  december 16 2008 0.250 %  october 29 2008 1.000 %  october 08 2008 1.500 %  april 30 2008 2.000 %  march 18 2008 2.250 %  january 30 2008 3.000 %  january 22 2008 3.500 %  december 11 2007 4.250 % Cu aceasta ocazie, Ielena a declarat ca marirea a avut loc deoarece Fed-ul are incredere in cresterea economica a SUA. Ha, ha, ha, am zice noi. Nu conform indicatorilor facuti de un nene care nu a facut liceul, dar stie sa foloseasca excell-ul. Evident ca daca economia din SUA si-ar fi revenit, Fed-ul nu ar fi marit cu un mizilic dobanda, in ultima luna, ca sa nu isi piarda total credibilitatea si sa iese din pozitia de sustinere sumara a unor minime aparente cum ar fi ca lucrurile sunt sub control, din punctul de vedere al situatiei macro. Evident ca exista o mica dilema: daca castiga Clinton, Fed-ul marea tot doar cu atat sau avea curaj mai mare? Ramane o mica suspiciune ca poate Fed-ul e speriat de Trump si asteapta sa vina sa vada ce o sa faca, urmand sa mareasca mai tarziu. Desi premizele sunt ca Fed-ul se va intelege de minune cu Trump care vrea sa “investeasca” in infrastructura, sa intareasca armata, sa taie impozitele, altfel spus, o sa aiba nevoie sa faca cheltuieli, exact ce isi doreste si Fed-ul, sa “reporneasca motoarele”. Pentru anul viitor-ul Fed-ul a lasat sa se inteleaga ca vor fi 4 mariri (la fel ca cele promise anul acesta). Daca economia nu isi revine si daca Fed-ul o sa mareasca rata, asta va fi nasol pentru economie, deci Fed-ul va avea probabil un an si mai greu ca acesta, cand fiind alegerile, macar au ceva scuze ca nu au marit cat sa inseamne ca economia e pe calea cea buna. Cu privire la viitorul economiei SUA, pe langa evolutia curenta mediocra (si calde si reci, insa indicatori periculosi, cum am mentionat mai sus) raman semnele de intrebare legate de Trump. De departe, indiferent de ce se va intampla, dolarul se va intari, mai ales comparativ cu monezile slabe. Pentru noi, daca haosul din UE nu este rezolvat prea curand, nu doar ca dolarul se va intari fata de EUR, dar si EUR se va intari fata de leu pe fondul iesirii valutei din tara cauzata de marirea dobanzii si perspectivelor unor noi mariri. Altfel spus, pretul benzinei va atinge noi maxime, mai ales ca petrolul a reinceput sa creasca. De altfel, daca reintram in criza si petrolul sare din nou la 100$, oare la cat sa ajunga benzina cu dolarul de azi sau cu un dolar si mai mare? Probabil va atinge 10 lei, fara probleme, mai ales dupa ce accizele vor fi marite de viitorul guvern PSD-isti care inainte sa apeleze la FMI va face tot ce poate sa mai stranga niscavai bani sa plateasca pensiile. Probabil trebuia sa

Read more

Dictatura medicala – intoarcerea la comunism

21 comments

Din start vreau sa mentionez ca nu am o opinie nici pro nici contra vaccinarii, ci incerc doar sa emit niste pareri rationale, care nu sunt alimentate decat de o singura patima: dorinta de a spune lucrurilor pe nume si de a trai intr-o societate normala, nu intr-o dictatura a prostiei. Ca sa va dau un intro pe scurt: as fi de acord cu vaccinarea, daca as trai in Germania. In Romania insa, sunt impotriva si o sa ma explic mai jos. Am vazut astazi la B1 TV pe sefa spitalului de Oftalmologie, Monica Pop, intr-un discurs hitlerist fulminant impotriva parintilor care se opun vaccinarii – catre trebuie arestati! – si impotriva celor care fac propaganda impotriva vaccinarii – care trebuie amendati! Degeaba a incercat un avocat prezent acolo sa ii explice de ce asta e absurd: oftalmoloaga se pricepe si la drept. “In lumea asta se poate orice” a finalizat ea, propunerea de pedepsire. Corect, doctor Mengle, as zice eu. In lumea asta, raul poate orice daca binele doarme. Ho, ho, ho, fata mosului, las-o mai moale ca nu-ti sade bine. In primul rand un doctor nu vorbeste ca o mahalagioaica si nu se arunca la acuzatii si pedepse, fiind limitat la opinii medicale profesionale si cel mult la opinii personale rezervate. Cel mai bun doctor este cel care iti pune in fata tot adevarul la nivelul tau si te convinge sa fi alaturi de el pe solutia oferita. Evident ideal ar fi ca un doctor oftalmolog sa dea sfaturi medicale in domeniul lui, dar trecem peste asta: un doctor care face scandal, va fi mereu preferat de presa unui doctor specialist in domeniul despre care se vorbeste, dar care nu are cota de popularitate. Ca o mica paranteza, daca dictatura medicala va cuceri Romania, aceasta va fi din cauza doctorilor “populari”, a celor invitati de televiziuni pentru ca au papagalul mare si pot manipula popualtia. Eu nici nu stiu cum de doctorita asta a ajuns atat de populara, deoarece profesionist am auzit numai bombe despre ea si despre clinica pe care o conduce. Pe langa tratamentul jignitor la care au fost supusi, niste prieteni care au fost cu copilul la acea clinica, “pentru ca au vazut-o la televizor”, s-au intors dupa o operatie la ochi, fara tratament de antibiotic – doctorii de acolo uitasera sa ii dea reteta. Sa ne intoarcem la vaccinuri: presa romaneasca (in marea majoritate) ca si oficiosii (politrucii si de la Minister si directiile subordonate) sar imediat cand mai moare un copil de varicela in a arata cu degetul catre vaccinuri: lipsa vaccinarii e de vina! Trebuie sa facem ceva! Fenomenul este similar felului in care democratii din SUA il acuza pe Putin pentru pierderea alegerilor de catre Hitlery Clinton, ca si cum toate multimile alea care veneau la mitingurile electorale ale lui Trump ar fi fost miscate de Putin, iar fanii lui Clinton lipseau de la mitinguri pentru ca le era frica de Putin. Inainte de a comenta mai departe as dori sa va pun clar in fata ochilor o imagine: imaginea sistemului medical din Romania. Intr-un colt al imaginii doctori, spagi, incompetenta, personal putin,

Read more

Amănunte interesante din viața lui Rahmaninov

2 comments

“Un muzician al inimii, dar nu un sentimentalist”  – Boris Nikitin (arhitect naval) Serghei Vasilievici Rahmaninov este urmaș al lui Ștefan cel Mare. Făcând parte dintr-o familie nobilă, istoricul acesteia se alfa înscris într-un registru al familiilor nobile rusești din secolul al XVII-lea în care reiese ca fondatorul acestei famili este Ioan Vecin, un fiul al lui Ștefan cel Mare care la rândul său a avut doi fii: Ioan Voloh și Vasilii Rahmanin, din care descinde Serghei Vasilievici Rahmaninov. A pus mâna pe pian la 4 ani și până să termine Conservatorul, avea deja mai multe piese compuse atât pentru pian cât și pentru orchestră. Tatal sau era betiv si afemeiat. La varsta de 10 ani, cand sora lui a murit de difterie, mama a divortat si de atunci nu si-a mai vazut tatal. Bunica din partea mamei a venit sa stea cu ei si a inceput sa-l duca pe Serghei la biserica unde a luat contactul cu muzica liturgica din care se va inspira ulterior. Preludiul pentru pian in Do diez minor i-a venit prin inspiratie in timp ce asculta clopotele bisericii: “Ascultam clopotele bisericii si intr-o zi preludiul pur si simplu mi-a venit in minte si l-am scris. A venit cu o asa forta incat nu m-am putut elibera de el desi am incercat. Aveam 19 ani”. Prima lui simfonie compusa la 22 de ani a fost atât de negativ primită încât Serghei a intrat într-o lungă depresie de 4 ani, la capătul căreia s-a născut formidabilul al doilea concert pentru pian. Iată deci că și necazurile pot fi factor de progres și autodepășire … Personal nu înțeleg de ce Simfonia I-a a fost atat de prost primită. Nu este clar la nivelul operei complete a lui Rahmaninov. Însă cât de mare trebuie să fi fost nivelul publicului și “concurența” epocii încât o asemenea simfonie să fie primită cu critici negative atât de puternice încât să îl bage pe autor în depresie. Sau poate așteptările lui cu privire la aprecieri să fi fost prea mari? Rimschi-Korsacov, Procofiev, Șostacovici sunt doar câțiva dintre marii compozitori care erau în viață la 1900. Însă evident că nu doar așteptările și propria imagine au fost cauzele depresiei lui Rahmaninov: sărăcia, blocajul creativ și câteva evenimente nefericite l-au aruncat în brațele depresiei din care a ieșit însă ca un tigru. Mai tarziu, Rachmaninov a marturisit ca sotia sa credea ca dirijorul era beat. Un critic a scris: “daca ar fi un conservator in iad si unul dintre studenti ar fi pus sa compuna o simfonie despre cele sapte plagi trimise de Dumnezeu asupra egiptenilor, acel elev este Rachmaninov”. Simfonia nu a mai fost cantata cat Rachmaninov a trait si nici publicata. Rachmaninov declara ca nici manuscrisul ei nu va mai fi gasit. Oare sa fie vreo legatura intre esecul acestei simfonii si faptul ca Rachmaninov i-o dedicasei primei lui iubiri, o tiganca care era casatorita? In timpul depresiei, Rahmaninov a primit consiliere de la un doctor psihiatru caruia i-a dedicat prima compozitie dupa fatala simfonie. Tot in timpul depresiei, l-a vazut si pe Tolstoi pentru a-l ajuta sa-si recapete increderea in sine. Acesta i-a

Read more

Rogue One – mai tare ca Razboiul Stelelor

4 comments

Nu am fost un fan al Razboiul Stelelor desi evident ca le-am vazut pe toate, inclusiv pe ultimul. Rogue One este o poveste simpla, cursiva, care nu pune nici un fel de probleme celor care nu sunt familiarizati cu universul Star Wars. Nu am multe de zis, decat ca am fost placut surprins de unele aspecte ale filmului care il diferentiaza de ulimele trenduri din cinema: complexitatea exagerata, imbarligarea timeline-ului prin oferirea de flash-back-uri cu cookies in ele, aspecte obturate fie prin personaje duplicitare, fie prin intrepatrunderi de planuri etc. Asadar, din punct de vedere al scenariului, povestea este extrem de simpla. Din acest punct de vedere, faptul ca au reusit sa realizeze un film atat de bun, pe care nu regreti ca l-ai vazut pe o poveste simpla, este de apreciat. Dinamica actiunii este de asemenea una moderata si care nici nu te oboseste cu prea mult, nici nu te plictiseste cu pauze prea plicticoase fie umplute cu dialoguri, fie cu pastile sentimentale. Ba chiar, as indrazni sa merg pana a spune ca pana si componenta emotionala a filmului este una bine conturata pe lupta intre bine si rau, pe dragostea intre tata si copil, pe datorie si responsabilitate fata de adevar – teme simple si uzate deja in Star Wars insa recapitulate eficient si fara pretenti in Rogue One. Pana si umorul, desi simplist, a fost realizat superior Star Wars-ului. De departe, principala atractie a filmului sunt scenele de batalie in spatiu  si chiar luptele corp la corp. Inevitabil, ca in orice film de actiune, eroii scapa de multe ori pe muchie de cutit – un aspect care pe mine ma deranjaza imens, dar acolo unde sunt si bile albe de dat, pot trece cu vederea usor. Una peste alta intreaga productie cap-coada este de nota 9, chiar spre 10, singura dezamagire din punctul meu de vedere fiind coloana sonora si poate lungimea cam mare.

Read more
1 … 157 158 159 160 161 … 347