Iadul frackingului: ce nu stie (sau degeaba stie) Ponta

In zonele din SUA unde s-a inceput fracking-ul, oamenii nu mai pot bea apa, a devenit uleioasa, nici macar nu isi mai pot spala vasele si hainele cu ea. In procesul de fracking, apa cu substante toxice sunt pompate la adancime prin mici explozii pentru a perfora stratul de roca. Problema e ca din apa asta, o buna parte o ia in sus inspre apa freatica. Idem gazele rezultate in explozie mai ies si pe ici pe colo pe unde nu ar cam trebui. Apa deversata din urma acestor explozii a fost varstata intr-o balta in care toate animalele au murit. Toate acestea sunt realitati, chestii care s-au intamplat recent in Marcellus Shale, Pennsylvania, SUA.

De ce își face Roșia Montană Gold Corporation reclamă?

Va mai amintiti reclama “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine?”. Daca nu, o puteti revedea mai jos …

Si FNI era tot o initiativa “pentru tine”, cu importanta “nationala”, blah, blah.

Oficial, RMGC are nevoie de propaganda pentru ca poporul roman e prost si nu stie ce e bine pentru el, prin urmare devoratorii de cadavre canadieni, impreuna cu tradatorii autohtoni care si-au vandut constiinta pentru un blid de linte au nevoie de propaganda puternica pentru a misca lucrurile din loc.

Pe de alta parte, din punct de vedere financiar nu ar avea sens sa arunce banii aiurea pe publicitate cand deja a cam cumparat tot ce se poate si conform semnelelor trimise catre “investitori” prin agentii din media, noua putere este gata sa negocieze si sa dea drumul la treaba. Altfel spus, la o privire superficiala, nu e nevoie de reclama, boporul nu are nevoie sa fie de acord cata vreme suntem o tara bananiera si e de ajuns fie de acord gorila sefa. Ei bine, din fericire lucrurile nu stau chiar asa. O mina de aur e investitie pe termen lung. O mina de aur buna, chiar poate fi exploatata zeci de ani, mai ales daca pretul aurului va creste si prin urmare si randamentul. Asadar, e nevoie ca nici o piedica potentiala sa nu pericliteze dezvoltarea acestei “investitii”. Pentru asta, vital pentru ei este ca poporul roman sa fie convins total ca canadienii de la Gold Corporation vor binele tarii si prin urmare nici un partid sa nu foloseasca acest subiect in campaniile electorale viitoare si nu cumva, “Doamne-fereste!” sa le puna vreun bat in roate pe viitor, oricand. Asta desi, conform traditiei – sa ne amintim de Rompetrol – Romania are un track record foarte bun la servilitate si indiferenta fata de tzepele luate in trecut, chiar daca in campania electorala, viitorii castigatori se lauda si se bat in piept cum ca atunci cand vor ajunge ei la putere, vor rezilia contractele, vor mari redeventele, vor solicita desecretizarea conditiilor, blah, blah, blah.

Dezinformarea are unele principii perene, stabile si bine definite si de aceea seamana la fel de mult reclamele de azi ale Rosia Montana Gold Corporation cu cele ale Fondului National de Investitii.

Pentru a fi eficienta, dezinformarea trebuie sa planteze o dogma. Nu este de ajuns sa transmiti o informatie ci trebuie sa o imbraci in toate ce ii trebuiesc pentru a fi primita, asumata si respectata precum o dogma. “Targetul” aceste misiuni este abia in punctul in care dogma penetreaza constiinta publica. Un semnal in aceasta directie este momentul in care “dogma” este asimilata de raspandaci intr-o atata masura incat costul retransmiterii si propagarii acesteia sa fie zero. Bunaoara, in cazul de fata, dogma este: “Proiectul Roșia Montană este un proiect pentru România”.

Cateva tactici principale ale dezinformarii sunt:

– amestecarea unor fragmente de adevar sau observatii corecte cu concluzii partial adevarate sau cu minciuni; in cazul de fata, nevoie de locuri de munca in zona este o observatie corecta; insa concluzia ca raderea la pamant a unui lant de munti si exploatarea ne-ecologica si incorecta cu poporul roman din punct de vedere financiar dar mai ales istoric a acestei zone este singura si cea mai buna solutie este o minciuna;
– prezentarea unui adevar partial ca fiind adevarul complet; in cazul Rosia Montana, un adevar partial ar fi ca se vor folosi tehnici noi de exploatare care vor micsora riscul de poluare; evident, ni se prezinta acest adevar partial ca fiind unul total: nu este nici un risc de poluare; tot aici am putea aduce inca un exemplu: ni se prezinta adevarul ca statul va avea de castigat din aceasta afacere; acesta este insa un adevar partial deoarece adevarul complet este ca daca statului chiar i-ar pasa de investitiile din zona, ar fi stimulat turismul si agricultura si ar fi castigat deja foarte mult din zona Rosia Montana, ca sa nu mai punem in balanta efectele “colaterale” si riscurile celor doua variante: aur versus tursim;

Spre deosebire de tehnicile clasice de propaganda care tintesc in principal emotia si perceptia asupra unui topic, dezinformarea urmareste sa manipuleze audienta la nivel rational folosind tacticile specifice si discreditand in acelasi timp informatia conflictuala care ar putea sa “puna probleme”. De aici vom avea mii de studii arheologice, ecologice si sociale care vor demonstra cat de pozitiva este “afacerea” RMGC.

Exista insa si un revers in toata treaba asta: exista riscul mare ca pretul aurului sa scada drastic in viitorul apropiat si investitorii sa consume bugetul alocat “pornirii” afacerii care evident stim in ce felii este impartite. Deja pana acum au cam platiti multe felii la politicieni si in media de asemenea s-au investit sume imense. Sunt inca sanse ca toata treaba sa pice, caci dobanzile zero nu vor mai tine multa vreme si avand in vedere ca oricum “investitorii” nu se arunca in treaba asta cu banii lor ci merg pe credite, este tot posibilul ca de la un punct, sa li se taie macaroana. Daca vreti sa contribuiti si voi la asta, puteti cauta din cand in cand “rosia montana” pe Google si puteti da click pe reclamele astora. De asemenea, puteti da click pe alte reclame si bannere ale RMGC caci fiecare click consuma niscavai centi si unde-s multi puterea creste si bugetul degeaba sporeste … Evident, mai ramane si varianta atacarii in justitie pe diverse directii – aici se gasesc mijloace, dar asta e doar pentru pasionati.

De ce bagă rușii strîmbe turcilor?

Dupa cum am scris ieri aici, Russia TV – televiziune internationala ruseasca – a raportat ca Israelul ar fi atacat portul sirian unde au rusii o mica baza, cu avioane care au zburat de pe baze turcesti. RTV a fost singura sursa care a lansat aceasta stire care nu a fost preluata insa de presa mainstream desi incet, incet apar confirmari si din alte surse, inclusiv americane [1]

Sunt cateva semne de intrebare interesante cu privire la acest eveniment:

1) daca stirea este adevarata: de ce doar RTV a transmis stirea, de ce era nevoie ca avioanele israeliene sa decoleze de pe baze turcesti?

2) daca stirea nu este adevarata, de ce mint rusii? este clar ca rusii au o râcă pe turci pentru ajutorarea teroristilor anti-Assad; fara Turcia evident ca nu ar exista razboiul din Siria si de asemenea, daca va fi o invazie a Siriei sau vreun atac aerian mai de amploare, acesta va porni din Turcia;

Indiferent de care este adevarul exista cateva intrebari:

– de ce rusii tac si nu fac nimic? atacarea bazei era un pretext de a intra deja in razboi, mai ales avand in vedere ca atacul acesta poate fi predecesor unui atac de amploare mai mare, avand in vedere presiunile asupra lui Obama; nu este exclus ca americanii sa se foloseasca de israelieni pentru a neutraliza capacitatile anti-aeriene ale sirienilor in avansul unui atac de amploare; desi pare greu de crezut, constrangerile bugetare sunt unul dintre motivele pentru care Obama si armata SUA se opune atacarii Siriei in acest moment; in schimb rusii investesc in armata si tocmai au lansat cateva noi capacitati maritime; geostrategic, pentru ca superputerile nu fac blufuri, Rusia ar trebui sa arate cat e de serioasa in privinta opririi unei interventii straine in Siria si cel putin sa sustina pe Assad in vreun fel, de exemplu prin furnizarea de noi arme in locul celor distruse de israelieni;

– de ce sirienii nu ataca Israelul? Un raspuns posibil ar fi ca nu pot sau ca nu au nevoie acum avand in vedere ca fara arme grele furnizate de Imperiu rebelii nu vor rezista, in ultimul timp armata siriana eliberand oras cu oras din mana teroristilor;

– pana unde sunt dispusi israelieni sa starneasca ursul?

Though Putin was surely warned by Israel that this would happen if he went forward with the arms deal, actually attacking Russian munitions is an act to which Putin will not take kindly, to say the least. (sursa) 

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Israel targeted Russian-made missiles in Syria, US officials say (The Guardian)

Începe războiul?

Pentru prima data de la inceputul razboiului din Siria, Israelul a folosit baze turcesti pentru a ataca portul Latakia (nu departe de baza rusilor din SIria).

Oficial, deocamdata nimeni nu si-a atribuit atacul care ar fi putut fi fost lansat si de pe nave din Mediteraneana. Surse ale Russia TV (si stim ca Putin are surse bune) sustin insa ca atacul a fost facut de avioane israeliene care au decolat din baze turcesti.

Colaborarea Israelului cu Turcia este destul de ciudata avand in vedere orientarea islamista a conducerii turcesti dar mai ales incidentele care au dus la ruperea legaturilor si tensionarea relatiei intre cele doua tari. Insa dupa ce Obama a vizitat Israelul, l-a convins pe Netaniahu sa isi ceara scuze oficiale fata de turci pentru omorarea activistilor pro-palestinieni. De asemenea, lui Erdogan ii tremura chilotii ca americanii planuiesc pentru el ce au planuit si pentru Morsi in Egipt si realizeaza ca trebuie sa faca mai mult ca sa poata rezista. Insa problema lui Erdogan este ca la fel ca si Obama, nu doreste o interventie directa: realizeaza ca riscurile sunt prea mari ca razboiul sa escaladeze dar mai ales ca poporul sa se revolte. Desi media nu a prea relatat, buna parte din protestele anti-Erdogan au fost si impotriva sustinerii teroristilor anti-Assad, populatia din sud revoltandu-se pentru implicarea prea mare deja a Turciei in acest razboi care in ochii poporului este unul de fapt anti-arab si impotriva nationalismului laic al statelor arabe care a guvernat Siria si de asemenea a adus Turcia in pozitia in care este.

Treaba cu Siria este urmatoarea: rebelii au pierdut razboiul, armata siriana a rezistat eroic si nu doar datorita suportului Rusiei care s-a opus unui atac direct asupra Siriei de catre Imperiul Anglo-American. Din pacate, anumite centre de putere din SUA au un plan si vor sa-l duca la capat, Primavara Araba nu trebuie sa se opreasca in Siria. Despre asta am mai discutat acum vreo doua saptamani, aici unde am amintit de frecusurile de la varful SUA cu privire la pornirea unui razboi impotriva Siriei. Obama se opune insa pentru ca e constient ca merge prea departe dar mai ales nu este sigur ca Rusia va sta deoparte de data asta. De asemenea, generalii din armata SUA nu au uitat reactia prompta a Rusiei in Georgia unde chiar daca situatia a fost alta, acel razboi a fost tot unul proxy, aprobat si organizat de americani pentru a testa reflexele Rusiei. Asadar, armata a invatat atunci si de aceea in Siria nu vrea sa mearga mai departe. Din pacate insa, cativa nebuni de la varf nu se abtin si vor sa duca mai departe cat mai multe razboaie, mai ales daca din astea Israelul are de castigat. Asa se face ca vedem acum un pattern destul de periculos: Israelul este varful de lance, bazele sunt “coloniile” imperiului si SUA ofera doar partea de inteligenta, comunicatii, sateliti etc.

Avand in vedere ca si noi suntem o colonie cu rol de “baza de lansare pentru rachete” sau “aeroporturi de realimentare a avioanelor” ne putem imagina ce se va intampla in cazul unei escaladari a conflictului in Orientul Mijlociu si ce rol vom avea noi.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

– vezi si S-a fiert coliva turcilor? (30 Iunie 2012)

 

Ce rol a jucat FMI în detronarea lui Morsi și ce lecții nu învață ai noștri?

Sunt unii comentatori americani care pun caderea lui Morsi pe seama semnarii unui tratat cu FMI-ul si implementarii conditiilor draconice si ineficiente pe care FMI-ul le aplica in toate tarile mai putin in SUA si in Marea Britanie, unde FMI se opune “austeritatii”.

Sa vedem mai intai in ce stadiu se aflau discutiile FMI-ului cu Egiptul in Aprilie 2013:

Autorităţile egiptene şi Fondul Monetar Internaţional nu au reuşit să cadă de acord asupra termenilor unui împrumut de 4,8 miliarde de dolari care ar putea să ajute cea mai populată ţară arabă să facă faţă crizei economice, transmite Reuters. (Sursa: Capital, 16 Aprilie 2013)

Egiptenii au tot incercat sa semneze un acord cu FMI-ul si anul trecut, dar conditiile cerute au fost si atunci la fel de draconice si prin urmare egiptenii nu le-au putut accepta si s-au bazat pe ajutorul financiar al altor state arabe.

Se cuvine a face acum o mica paranteza. Ca si in Siria, Egiptul pe vremea lui Mubarak aveau o economie destul de centralizata si socialista, desi comertul si proprietatea privatea aveau si ele o felie. Nu stiu daca este valida comparatia, dar sa ne imaginam Serbia inainte de anii 90: socialism la nivel macro si capitalism la nivel micro, adica oamenii puteau avea mici afaceri, ferme, puteau face comert, etc. Fiind un stat in principal socialist, o buna parte a populatiei se baza pe ajutorul statului care oferea subventii la mancare, combusitibl etc. Altfel spus, exista un control al preturilor si un sistem de subventii, la fel ca in Romania ceausista. O data insa cu caderea lui Mubarak si cu revolutia din 2011, ca si la noi in tranzitie, de multe lucruri bune inainte s-a ales praful si saracii au inceput sa se inmulteasca, moneda sa pice, si – dramatic pentru veniturile Egiptului – turistii sa nu mai vina etc. Prin urmare Egiptul era la mana creditorilor si a tot incercat sa convinga ba FMI-ul, ba arabii sa ii ajute cu bani ca sa poata supravietui si sa treaca peste aceste momente dificile.

FMI-ul insa pentru ca nu stie altceva, a impus conditii drastice, reforme “structurale” ca si pe la noi, privatizari, taieri ale ajutoarelor sociale etc – tot tacamul. Ce e deosebit insa de felul cum ne trateaza pe noi FMI-ul este ca la noi au acceptat sa ne dea intai banii si apoi sa ne ceara socoteala, pe cand la egipteni le-au cerut intai sa implementeze niste masuri si apoi sa le ofere banii, ca sa vada ca sunt seriosi.

Egypt says the loan is needed to restore investor confidence and the talks had helped Egypt’s benchmark Eurobonds rally this month. (Sursa: Bloomberg)

Ca si pe la noi, si ca si prin alte parti, FMI-ul da semnalul “investitorilor” (speculantilor pe bonduri) unde pot sa se arunce sau nu. Ideea e ca daca un stat are tratat cu FMI-ul, exista sanse mari ca sa isi plateasca datoriile, deci poate fi imprumutat, pentru ca daca FMI reuseste sa semneze contractul inseamna ca are “parghiile” de control asupra statului respectiv si statul are resursele corespunzatoare pentru a plati ulterior datoriile, prin urmare nu exista un risc prea mare pentru “investitori”. Gradul de indatorare, randamentul obligatiunilor, CDS-urile si volumul creditului luat de la FMI sunt cativa dintre cei ma importanti parametrii intr-o ecuatie care nu este deloc exclusiv economica ci are o importanta componenta politica. Asadar, fara FMI, statul respectiv este penalizat pe piata creditarii pentru ca … nu se comporta frumos cu stapanii. Un exemplu al acestui status quo este chiar Ungaria care pentru ca nu a acceptat sa semneze acordul cu FMI-ul, desi s-a comportat ok pe piata obligatiunilor, platindu-si scadentele la timp, a fost penalizata de “investitori” cu un cost al riscului de tara marit, adica a trebuit sa plateasca mai mult decat ar fi fost normal avand in vedere starea sa economica. Poate l-ati auzit pe Ponta cum se lauda [1] ca CDS-urile Romaniei au ajuns cam la fel cat ale Ungariei. Cu adevarat o mare realizarea vand in vedere ca economia romaneasca este mult inferioara cele unguresti [2]. De multe ori, in emisiunile TV sau in articole din presa, se trece rapid peste acest termen “costul riscului” si nu se explica de nimeni ce este si de unde vine, tocmai pentru ca putini inteleg mecanismele sistemului si si mai putini realizeaza ca nu piata in sine sau indicatorii economiei unei tari fixeaza aceste costuri, si nici macar agentiile de rating, ci mai degraba daca o tara are sau nu acces la creditare si la ce cost, depinde in primul rand de FMI: ce acord are acea tara cu FMI-ul, pe ce termen, ce valoarea, ce conditii impune FMI-ul, ce garantii controleaza FMI-ul etc. Intelegem acum de ce FMI-ul impune guvernului Romaniei cu atata fermitate privatizarea rapida a unor companii: nu pentru ca i-ar interesa reformele structurale, ci pentru ca urmeaza niste scadente importante la obligatiuni anul acesta si FMI are grija pentru clientii din mediul “investitionar” ca sa isi primeasca banii inapoi. [3]

Egiptenii s-au aflat in situatia de a nu se putea indatora daca nu aveau contract cu FMI-ul, fiind totodata prinsi in menghina conditiilor drastice cerute de FMI:

The IMF’s conditional loan of $4.8 billion will only aggravate consumer prices in Egypt. The Stand-By Agreement proposed by the IMF calls for substantial cuts to energy subsidies and higher taxes on consumption. Energy subsidies, which account for roughly 30% of government spending, have reduced the cost of fuel in the country. While such subsidies pose a threat to long-term stability, now may not be the time to reform the subsidy program as fuel prices continue to escalate. Rather, the solution may be to extend more fuel resources to the country in the short term. On the other hand, higher consumption taxes will only penalize consumer spending, causing a further rise in prices. While the IMF package does create room for several necessary finance reforms, it does so at the expense of the poor, who comprise nearly 40% of the Egyptian population. By burdening a large portion of Egyptian population that already faces poor economic conditions, the IMF package will only heighten public dissatisfaction with the current government.  (Sursa)

Iata deci care erau conditiile cerute de FMI Egiptului si va dati seama cat de mult s-au speriat oamenii de ce ii asteapta, dupa ce ca si-asa o duc greu de la revolutia din 2011. Se pare ca Morsi se pregatea sa implementeze aceste masuri daca nu deja o facuse, pentru ca in luna Iunie, si-a pus prietenii islamisti ca guvernatorii ai provinciilor si urma sa treaca la fapte. Si neo-dictatura Morsista urma sa fie nu doar una cu conotatii puternice religioase ci evident si economice.

Putin stiut la noi este faptul ca Morsi dorea sa implice armata egipteana in atacarea Siriei si acesta este motivul pentru care armata l-a dat jos, aici a mers el prea departe. Desi era doar o papusa a Imperiului, armata l-a tolerat insa pana aici. Armata Egiptului nu o mai intereseaza un razboi aiurea pentru interesele americanilor si daca au tolerat jocurile politice  ale Fratiei Musulmane, nu a tolerat implicarea in razboi, prin urmare “piata universitatii” egiptene a avut succes. Cel putin deocamdata, ca vad ca planuiesc sa puna Ministru al Finantelor pe fostul negociator al Egiptului cu FMI-ul. Pun pariu ca nici noul guvern nu va avea o viata prea lunga …

~ ~ ~ ~ ~ ~  ~

[1] Ponta se lauda ca prostul pe la inceputul anului ca datorita intelepciunii lui de conducator, Romania a inceput sa fie perceputa mai sigura de investitori si CDS-urile au scazut; tocmai in perioada in care el isi atribuia meritul de a fi dat jos cu CDS-ul Romaniei (costul asigurarii creditarii oglibatiunilor unui stat), au scazut de fapt CDS-urilor tuturor tarilor din Europa de Est, ca urmare a schimbarii perceptiei investitorilor, deci nu avea nici un merit Ponta in asta, poate doar meritul ca nu le-a explodat intre timp;

[2] doar un argument: PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei este de 5700$ fata de 2600$ cat este in Romania, deci mai mult decat dublu.

[3] inca un argument ca FMI este vital pentru investitori este prezenta FMI-ului in cadrul Troikai (Comisia UE + BCE + FMI). FMI contribuie infim la creditare in cazul Greciei, de exemplu, insa e vital ca sa fie prezenta, pentru ca altfel bancile americane nu s-ar arunca, chiar daca teoretic implicarea UE ar fi o garantie destul de solida ca Grecia nu “deraiaza”. Americanii insa vor sa aiba oamenii lor care se uita pe garantii, care sunt in mijlocul situatiei si au acces direct la indicatorii si evolutia economica a unei tari inainte de a-si baga banii in ea. Acesta este rolul FMI-ului de fapt, nu valoarea in sine a ajutorului adus de FMI conteaza cat faptul ca gireaza pentru bancheri.

Comisia Europeana isi doreste toata autoritatea asupra inchiderii oricarei banci

BRUXELLES – Comisia Europeana [1] se va propune ca autoritatea unica pentru inchiderea bancilor din zona euro, un pas care va pune executivul UE pe un curs de coliziune cu cel mai puternic membru al blocului: Germania. (Sursa: Wall Street Journal)

“Dati-mi puterea sa emit si sa controlez banii unei tari si nu imi pasa cine face legile” – Mayer Amschel Rothschild, 1790

Pentru ca sistemul financiar european (ca de altfel si cel mondial) este intr-o implozie de durata si pentru ca e doar treaba de timp pana cand vom auzi din nou de problemele financiare ale vreunei tari din categoria PIIGS – sau de ce nu chiar ale vreunei tari si din alta categorie – europenii se pregatesc sa planifice cine sa decida inchiderea sau ajutorarea unei anumite banci.

Este la mintea cocosului ca organizatia care va avea in mana o asemenea putere va putea decide soarta caror banci vor supravietui si vor domina pe pierzatori, similar felului in care peste ocean lobby-ul anumitor bancheri a dominat lobby-ul altor bancheri si dupa ce cateva banci au fost lasate sa falimenteze altele au fost salvate si ajutate sa “inghita” pe celelalte.

banci

 

Dincolo de tensiunile “tehnice” sau “politice” cu privire la ce “corp” al UE sa aiba acest control si dincolo de aspectul democratic si transferul suveranitatii, batalia adevarata se duce in interiorul UE intre centrele de putere care doresc sa domine viitorul pe termen scurt dar mai ales mediu si lung si care doresc sa decida cum va arata uniunea pe viitor.

Actorii in acest joc de poker nu sunt greu de depistat:pe de o parte Germania (adica Deutsche Bank) care isi apara interesele si avand banii decide daca UE va continua sau nu in forma actuala sau se va alege varianta unei UE nordice si gasca de eurocrati nealesi care s-au trezit peste noapte in postura de a realiza ca acum este momentul pentru a da o lovitura de gratie “fortelor latente de rezistenta la schimbare” in cadrul UE si doresc extinderea si concentrarea puterii evident in mainile lor.

Solutia care va domina este departe de a se intrevede, cu toate aranjamentele actuale. Negocieri si tergiversari oricate pot avea loc, insa trecere de la actualul status quo in care statele inca decid soarta bancilor si viitorul statut in care o putere unica (fie ea Comisia, BCE, sau un alt organism nou creat) va prelua puterea de a taia si spanzura in domeniul financiar indiferent de statul de rezidenta, nu se va face fara socuri semnificative. Este posibil ca “crizele” actuale sa nu fii fost indeajuns si sa fie nevoie de un nou soc pentru a impinge transformarile mai departe.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Comisia este responsabilă pentru întocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor și apărarea tratatelor Uniunii precum și coordonarea activităților curente ale Uniunii (Sursa: Wikipedia)

1 169 170 171 172 173 270