CHIAZNA.RO

Am vazut la TV secvente de la inmormantarea celor doi soldati romani care au murit pentru victoria Imperiului in colturi de lume indepartate. De fapt, Imperiul nu are nimic de castigat si de pierdut in Afganistan, decat onoare. Adica, daca pleaca si ii lasa pe aia sa se macelareasca intre ei, unii politicieni din SUA (cum ar fi Hitlary Clinton) au de pierdut 2-3 procente pentru ca vor fi criticati ca americanii au lasat haos in urma lor. Si ca sa nu se intample asta, printre alte lucruri, se intampla ca din cand in cand sa mai moara cate unul … Slava Domnului ca nu au fost tragedii mai mari pentru ca haosul cuprinde incet-incet Afganistantul si e doar chestiune de timp pana cand misiunile nu vor mai fi doar de “mentinere a pacii” (penibila metafora pentru a descrie un razboi vechi de 15 ani, nu?) ci de “anihilare a teroristilor”. Doar mai ieri, un soldat american critica politica de turtling practicata de americani in Afganistan prin care ei doar pazesc anumite locatii, pregatesc afganii si in rest nu se implica in luptele cu talibanii. Implicarea directa a americanilor in eliminarea talibanilor ar crea doua mari probleme pentru americani: eliminarea dusmanului (paradoxal, nu asta e misiunea! fara dusman, armata SUA nu mai are nevoie de finantare si complexul militar nu mai primeste fonduri) complicatiile care deriva din cresterea numarului de victime; inevitabil, numarul de morti americani ar creste si ar crea probleme pe plan politic, acasa, ceea ce nu e bine; Dar sa redam ce spune acest soldat: “The enemy operates with impunity throughout the country due to our relentless commitment to avoid principled strategy and decision-making processes,” the Special Forces soldier says in a sworn statement he headed, “Profound Lack of Strategy.” […] He bemoans the fact that the current battle plan calls for most American troops to stay in forward operating bases as fledgling Afghan troops fight the Taliban alone. It is not working, he said. (Sursa: Washington Times) Scutul de la Deveselu creaza urmatoarea problema pentru Romania: ne plaseaza in prima linie a frontului in cazul unui viitor razboi nuclear. Propaganda oficiala apasa pe butonul “scutul este inofensiv si rusii sunt grei de cap / nervosi nejustificat”. Prostimea oricum nu intelege ca orice capacitate militara poate fi transformata peste noapte din “defensiv” in “ofensiv” iar linia intre cele doua este oricum obscura. Un scut (o baza de rachete de fapt, scut e termen de marketing pentru a face usor de acceptat de populatia locala ocupatia straina) nu poate fi defensiv de vreme ce poate lansa rachete. Ce rachete poate lansa nu poate garanta nimeni. Oricate declaratii de “asigurare” ar face americanii, in realitate, miscarea este una ofensiva si anti-rusa. Expertii militari stiu clar asta, insa in presa nu o veti auzi. Marea dilema a generalilor romani (daca nu dorm pe ei) este ce miscare ofensiva va face Rusia la adresa Romaniei, pentru ca inevitabil, din varii motive, se intampla ca baza asta sa fie pe teritoriul nostru. Nu doar din mandrie si rautate rusii sunt nevoiti sa

Pentru a mentine teroarea psihologica la nivele cat mai inalte si pentru a folosi vesnicul babau necunoscut ca justificare pentru actiunile beligerante si limitarea libertatilor, Imperiul foloseste ca tehnici de manipulare a opiniei publice si stigmatizarea inamicului prin acuzarea de folosire a razboiului asimetric. Razboiul asimetric, prin definitie este un razboi intre beligeranti cu puteri total diferite (cum ar fi de exemplu Israel vs Palestina) sau ale caror tactici de lupta difera total. In general se duce intre o armata profesionala dominanta si o miscare de rezistenta / insurgenta care nu ar avea nici o sansa intr-o confruntare directa. In timp ce armata puternica ar prefera o confruntare directa, armata insurgenta foloseste … ce poate si loveste … unde poate. Si prin asta se numeste asimetric. Nenumarate capete vorbitoare care sunt prezentate cu titulatura de “expert in politica externa” sunt invitati la TV si descriu razboiul din Ucraina, preluarea Crimeei ca un razboi asimetric, altfel spus ca un razboi in care insurgentii rusi folosind resursele Rusiei, duc un razboi “asimetric” care este “rau” si “pervers” impotriva armatei legitime a ucrainienilor. In general, aceste capete vorbitoare, nu fac decat sa citeasca si sa se autoindoctrineze cu idei din comunicatele de presa oficiala ale establishmentului imperial nord-atlantic sau din ziarele de propaganda mai mult sau mai putin oficiala din mainstream care sunt ecoul acestor comunicate si bineinteles indiferent de unde isi au sediul si ce nume poarta, nu pot fi impartiale deoarece nu isi permit acest lux. Iata un citat dintr-un astfel de articol: “Rusia generează îngrijorare la est și la nord din cauza comportamentului tot mai agresiv în Estul Europei și a campaniei de militarizare din zona arctică”, spune raportul, care subliniază că în Ucraina, Rusia poartă un război “convențional, neregulat și asimetric”. (sursa) Prin urmare, poporul rumegator cand aude de razboi asimetric, se sperie, pentru ca e ceva nou, ceva nemaistiut si mai ales … este ceva la care NATO nu prea e pregatit sa raspunda. Prezentarea vulberabilitatilor NATO in fata razboiului “asimetric” al Rusiei nu fac decat sa sporeasca si mai mult spaima minionilor care se bazeaza pe NATO sa ii apere de urs si sa isi doreasca si sa solicite o si mai mare codependenta. Relatia intre minioni si Politistul Global este similara intre relatia dintre un mare peste si curvele care lucreaza pentru el. Cand unei cuvre ii vine gandul sa devine libera, pestele tatic ii zice: ai grija fata mea, ca sunt pesti perversi afara, dincolo de plasa mea, apele sunt periculoase, chiar si acum in plasa mea eu te protejez cu greu, uite ce razboi asimetric duc ceilalti pesti. Eu acum te apar si o fac cu greu, dar chestiunea se impute, o sa fie din ce in ce mai greu. Trebuie sa tragi cat mai aproape ca uite ce s-a intamplat celorlalte fete care nu au fost sub protectia mea. Si astfel minionii fac pe ei de frica si accepta orice cerinta a pestelui, chiar si aceea de a juca rolul de momeala. Cristian Sima povesteste in cartea sa Marea Spovedanie cum pe vremea gastilor de cartier, era ceva clasic ca