Morometii 2 – recenzie

Nu stiu sa fie sequel mai bun ca originalul. Nu stiu nici macar sequel la 20 de ani. Nu inseamna ca nu trebuia facut si ca nu este ceva extraordinar ca se fac unele legaturi cu trecutul si continuam in cinema pe ce s-a construit bun alta data. 

Din start trebuie sa spun ca mi-a placut filmul desi nu se compara cu originalul, desi nu avem de ce sa comparam. A compara cu originalul mi se pare o capcana si o raportare gresita si imi pare rau ca nu m-am gandit inainte sa merg la film, pentru ca imi ancoram altfel perspectiva si asteptarile.

Totodata, ce mai trebuie sa stie cei care nu l-au vazut inca, este ca foarte putin probabil Morometii originalul si-l amintesc dupa prima vizionare, mai mult ca sigur toti fanii l-au vazut de nenumarate ori. Si daca aici se naste o intrebare, raspunsul meu este da, vreau si stiu ca trebui sa revad si 2-ul. Poate fi revizionat fara probleme, nu este consumat la prima vizionar. Nu curand, poate nu la cinema. Dar sunt sigur ca mai sunt unele unghiuri de vazut ca si la primul si sunt sigur ca filmul are unele momente vii, la fel ca cel anterior. 

Filmul este unul care lucreaza el in tine si trece prin tine. Lucrarea pe care o face este amestecata si variaza de la om la om, cu siguranta. Ceea ce intr-un fel, este bine. Asta este rolul artei, sa iti miste ceva prin tine, fie macar cand il vezi, fie macar dupa, fie poate in timp. Ca sa exemplific putin, dupa film vom intelege mai bine suferinta taranului roman in fata colectivizarii. Ca o mica paranteza, foarte putine filme au reusit sa redea pe ecran suferinta traita in epoca de aur. Este trist ca inca nu s-a descoperit o cheie pentru a fructifica toate prin care am trecut.

Desi initial am cam fost multumit de aerisirea filmului din punct de vedere al politicului, si stiam din declaratiile lui Stere Gulea ca nu a pus accentul pe asta, dar nici nu a putut sa evite, retrospectiv cred ca este cam multa politica si partea asta nu stiu daca i-a iesit prea bine. Din film nu reiese deloc realismul si detasarea regizorului. Poate aici e de vina si vremea pe care o traim si tensiunea ei. Personal am sentimentul ca traim cam aceleasi vremuri, ca in anii 46-47 cand bolsevicii luau puterea cu japca si poporul dormea (cu exceptiile notabile, bineinteles, care acum insa nu prea se vad).

Stiam ca filmul a avut un buget mic si poate cumva scenele sociale, reproducerile oraselor nu sunt tocmai la nivelul asteptarilor. Dar asta oricum nu prea avem cu ce sa comparam notabil.  Daca tot vorbim de buget, cred ca si sonorul a fost cam defectuos. Nu stiu daca e vina salii, dar eu am avut probleme sa inteleg toate dialogurile.

Cat despre principala chestiune, interpretarea lui Horatiu Malaele, aici o sa fiu foarte retinut punand accentul pe o singura chestiune. Rebenciuc a reusit sa incapsuleze tensiunea. Malaele a reusit sa joace un personaj care nu parea atins de tensiune. Dilema e daca asa a fost intentia, daca asa e bine, daca asa e normal. Poate ca Moromete, fiind mai batran, trecand prin atatea, a ajuns mai linistit, mai senin. Stere Gulea recunoaste si el ca Malaele joaca un alt moromete si este evident pentru toata lumea. Eu unul recunosc ca il preferam pe vechiul si poate succesul fimului original s-a datorat doar lui Rebenciuc si potrivirii cu rolul. Iata deci doua dileme despre care nu zic mai multe.

Cu privire la rolul lui Nicolaie, cred ca varianta aleasa a fost buna si actorul si-a facut treaba, desi se putea ceva mai mult. Nu stiu sa pun punctul pe i, sa spun ce anume. Dialogul pare ok, interpretarea nu e trasa de par, nu imi dau seama unde anume se putea face mai realist, mai convingator. De nota a 10 mi s-a parut insa Dana Dogaru (Catrina) si de asemenea mi-a mai placut George Mihaita (Aristide).

Scenariul are unele lipsuri si unele sincope, nu pare foarte inchegat, de asemenea nu pot sa punctez ce anume nu mi-a convenit. Pe unele scene s-a accentuat prea mult, s-a lungit inutil.

Poate cel mai slab punct al scenariului si unde acesta poate se plaseaza la “tras de par” a fost intuitia lui Moromete cu privire la comunisti si prestiinta sa. Moromete vorbeste ca un profet si de la o posta se simte un duh al razbunarii si o nota nepotrivita de pedagogie. Poate ca a fost intentionata, dar daca a fost e si mai grav. Nu asa se face educatia, nu asa tragem semnale, bagandu-ne cu picioarele in personaje. Oricat de destept si de integru ar fi Ilie, pe alocuri este prea profet si prea destept. Aici este poate ispita hollywoodiana a lui Stere Gulea, de a crea un personaj supra-erou. As fi preferat insa un erou mioritic, cu defecte, cu umbre, cu dileme care sa nu para doar ca un profesor de istorie pentru generatiile tinere.

O a doua mare lipsa a filmului pare lipsa unui punct culminant, a unei finalitati, a unei concluzii. Asta cred ca nu i-a iesit deloc si sincer caut pareri si o sa fiu mult mai atent la viitoarea vizionare. 

Iata deci cum stacheta pusa de primul film care pare perfect si unde toate se leaga, se incheaga si radiaza in toate directiile este cu greu de atins. Ceea ce bineinteles era stiut si nu cred ca a sperat nimeni ca se va intampla vreo minune. Nu sunt un cunoscator in ale productiei cinematografice, dar parca totul s-a miscat si cam repede. Stiu ca Stere Gulea zicea ceva ca avea si optiunea sa mai astepte si sa mai stranga ceva bani pentru post-productie, dar in cele din urma a preferat sa nu mai astepte.

Pentru cei care nu stiu, amintesc in final si de ce Rebengiuc a renuntat la film. Stere Gulea povesteste ca initial ar fi acceptat si a venit chiar sa se intalneasca cu actorul care fusese ales pentru rolul lui Nicolae. Cand l-a vazut, insa Rebengiuc a renuntat deoarece i s-a parut diferenta de varsta prea mare, i s-a parut ca nu mai merge, ca Niculaie ii pare mai degraba nepot decat fiu. Sincer, un asemenea argument pentru renuntarea la Rebengiuc mi se pare hilar. Adica ai facut poate cel mai tare film romanesc al tuturor timpurilor si poate ca 80% din succes e datorat lui Rebengiuc si tu nu poti gasi o solutie pentru a-l pastra in continuare daca el este tentat si nu a spus un nu categoric? Pe un asemenea motiv?! Nu il inteleg pe regizor … Nu stim adevarul complet, asteptam si reactiile lui Rebengiuc, dar din nou mi se pare o pierdere de oportunitat imensa. Evident ca poate peste 5 ani, o sa gandesc altfel si in niciun caz nu doresc sa umbresc ce a facut Malaele care are meritul lui si care da culoarea lui filmului. Dar poate era mai buna continuitatea lui Rebengiuc si sigur ar fi aratat altfel filmul, desi problemele nu au fost doar la casting dupa cum am mentionat.

In final, doresc sa mentionez ca nu sunt un consumator de cinema romanesc, este poate singurul film romanesc la care am fost si cred ca asta spune totul. Deci filmul este unul bun, se merita vazut, sunt unele probleme si foarte probabil altii vor gasi altele, dar si nenumarate aspecte pozitive despre care poate voi reveni cu un review peste cativa ani. Sper ca ce am zis, ca filmul lucreaza in tine, a fost indeajuns pentru a-i evidentia valoarea si aprecierea. 

Poate din banii adunati, Stere Gulea se va gandi la un remake la Morometii 1, cu Malaele si cu buget corespunzator. Ar fi o tentativa curajoasa si interesanta.

Romania – tara unde pana si patronii vor ajutoare

Reprezentanţii Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) au avertizat, joi, că actuala criză din domeniul construcţiilor ar putea împinge economia în recesiune şi cer Guvernului subvenţii şi facilităţi fiscale pentru a putea mări salariile muncitorilor din construcţii şi a opri exodul angajaţilor în străinătate, precum şi un salariu minim în construcţii de 500 de euro, la o impozitare totală de 20%, redusă de la circa 45% în prezent. (sursa)

As fi inteles daca apelul venea de la agricultori si fermieri care pururea macane jelindu-se de competitia din afara desi competitie exista pentru toate domeniile: si pentru metalurgisti, si pentru mineri, si pentru Dacia si pentru firmele IT etc. As fi inteles in sensul ca m-am obisnuit cu ei, nu in sensul ca e ceva normal. Insa la constructori, cine s-ar fi gandit ca au ajuns sa se jeleasca si sa milogeasca ajutoare de la stat. Pai ce sunt ei, banci?! (pentru ca bancile sunt ajutate cu Prima Casa).

Evident ca neputinta de a intelege si de a adopta capitalismul si importul formelor fara fond ne-a dus in situatia in care toti cer ajutoare si toti vor sa li se dea. Nu mai exista pic de onoare si pic de normalitate. In normalitate, fiecare om vrea sa traiasca din painea mainilor lui, nu din ajutoare de la stat. 

Inteleg sa se jeleasca constructorii ca nu au forta de munca: din cauza programului de guvernare, toti mesterii si toti oamenii care muncesc sunt fortati sa fuga in afara. Inteleg sa traga semnale de alarma ca poate vine o recesiune, desi sa stam linistiti: nimeni nu poate prezice o recesiune iar constructorii nu sunt tocmai priceputi la calcule si predictii, pentru ca daca erau nu ajungeau constructori ci bancheri (care intre noi fie spus, nici macar ei nu se pricep la predictii, desi au informatii din toate domeniile).

Constructiile s-au supraincins mai mult decat orice domeniu economic in ultimul timp. Supraincingerea a mers pana acolo incat nu doar ca firmele nu mai au oameni si numeroase proiecte raman on hold din lipsa de forta de munca. Supraincingerea insa merge in plan vertical pana la producatorii si importatorii de fier, beton si caramizi. Daca faci o comanda la beton, trebuie sa ai pile ca sa ti-o aduca. Daca faci o comanda la fier, trebuie sa astepti saptamani ca sa ti-o aduca, etc. Deci constructiile merg bine. Faptul ca nu au forta de munca si sunt proiecte care asteapta, este doar in categoria de oportunitati pierdute. Dar toate domeniile sunt in categoria de oportunitati pierdute in Romania, de la agricultura unde nu avem irigatii sau nu avem nici acolo forta de munca, pana la IT unde firme mari nu mai pot sa se extinda desi au de munca pentru ca nu mai exista oameni.

Lipsa oamenilor este o realitate cu care nimeni nu pare sa se ajusteze si sa o inteleaga. Demografie si imigratie – doua rani de moarte in randul poporului roman. Scadem accelerat si trendul abia a inceput. Sunt lucruri clar, le vedem toti, sunt explicatii clare, le vedem toti. Faptul ca exista de munca pentru constructori este o minune, pentru ca arata ca inca mai sunt fraieri care spera ca un apartament in Romania le poate aduce un randament mai bun ca in afara sau ca un proiect de birouri in Romania este mai fiabil decat un proiect de birouri in Bulgaria. Exista deci pe de o parte fondurile de investitii care inca au bani si nu au ce sa faca cu ei, cautand cu disperare randamente, si pe de alta parte, sunt romanii care doresc sa devina si ei “propitari” – visul milenar al romanului: “noi vrem pamant!”. Ce-or face cu cutiile de chibrituri la urmatoarea criza, nu stim. Si nici de unde o sa plateasca ratele cand o sa explodeze ROBOR-ul. Dar vedem atunci …

Pana atunci, constructorii se tanguiesc ca de ce nu le mareste statul salariul minim! Strigator la cer. Prostii ar trebui sa ceara eliminarea salariului minim si dereglementarea. E groaznic in ziua de astazi sa ai firma de constructii la cata munca presupune organizarea santierului. O mie si una de reglementari, o mie si una de tovarasi care pot sa vina sa te controleze oricand. Prin urmare, este evident ca fara legaturi cu autoritatile si fara sa stii sa dai din coate, nu prea merge. Rezultatele acestei simbioze blestemate, le vedem din cand in cand, cum a fost incendiul din Bucuresti la acel bloc prost facut. Sa ne fereasta Dumnezeu insa sa le vedem si la constructii mai mari la viitoarele cutremure. Pentru ca 5% mai putin fier intr-o constructie mare inseamna imens. Si pana la cutremur aia 5% nu se prea vad. Iar la cat de ieftin este pretul “colaborarii” cu verificatorii, tare mi-e teama ca la viitorul cutremur sa nu avem mai multe surprize in domeniul constructiilor noi decat in cel al cladirilor cu buline rosii care alea macar au trecut deja ceva teste pana azi.

Deci salariul minim, ce ii impiedica pe ei sa le dea salariu minim la oameni? Si cum de le-a venit ideea asta si la ce ii ajuta? Oricum piata a ridicat salariile in constructii si este clar ca cine vrea forta de munca trebuie sa plateasca mai mult. Deci care sa fie rostul acestei cereri? De reducerea de impozite ce sa mai zicem … evident ca toti ar vrea impozite zero. De acord ca impozitarea este sufocanta – asta e unul dintre gatuirile la dezvoltarea Romaniei si pretul platit pentru faptul ca traim intr-o tara neocomunista. Dar conditiile sunt aceleasi pentru toti, de ce sa beneficieze constructorii de conditii speciale? Ce ii recomanda pe ei pentru asta?

De acord ca prea multe sectoare beneficiaza de conditii speciale, de la IT, la agricultura, la banci etc. Nu e bine deloc, desi e discutabil. In cele din urma, “ajutoarele” de la stat sunt componenta a politicii statului si rezultatul lor se poate vedea. In IT de exemplu, eu zic ca este clar ca nu sunt indeajuns reduceri incat sa stopeze scurgerea in afara. Ajutoarele au ajutat aici mentinerea productiei aici intr-un domeniu in care migratia fortei de munca este foarte facila si nu are nevoie de multa “incurajare” negativa pentru a se transforma intr-un fenomen. Creiereie, de fapt, domeniile in care oamenii stiu limba engleza sunt cele mai predispuse la migratie pentru ca un confectioner va fugi mai greu pentru ca trebuie sa isi gaseasca loc de munca (cel putin la inceput) in alte domenii, sub calificarea lui. Insa in IT, cei care pleaca nu doar ca ajung sa munceasca in acelasi domeniu si fac acelasi lucru ca aici, ci de mult ori ajung pe pozitii superioare. Iar diferenta de salarii afara/Romania este chiar cu mult peste diferenta din alte domenii. Doar saracia si costul inca redus al nivelului de trai, prin urmare importanta chiar a unui salariu bunicel pentru ro, desi mult sub ce pot lua in afara fac ca inca sa mai existe un numar important de itisti care nu au plecat.

Constructorii insa pentru ce au nevoie de ajutoare? Ca sa stimuleze si mai mult Prima Casa, un alt proiect de ajutoare de stat oferit gratuit bancilor pe spinarea celor care muncesc si platesc impozite? Mai bine ar opri statul de tot programul asta comunist si atunci am vedea cum merg constructiile si cat de fierbinte mai e domeniul.

In final, poate trebuie sa mentionez ca am avut ceva tangente cu domeniul constructiilor si la calcule mie mi-a iesit ca randamentul in domeniu inca este peste 50%. Sa imi spuna si mie patronii constructori care alte domenii in Romania mai au astfel de randamente ….

De ce raportul datorie/PIB nu este deloc mic pentru Romania

Tovarasii trambita ca traim vremuri bune: datoria raportata la PIB scade, deci nu vine recesiunea. Ha,ha, ha! Nici cei de partea opusa care arata cu degetul spre raportul datorie/PIB insa nu sunt prea straluciti daca se leaga de asta. In cele din urma, gradul de indatorare trebuie sa fie o componenta a politicii, trebuie analizat in cadrul unei strategii si mare sau mic depinde de mai multe lucruri: daca ai o strategie, daca ai o strategie de backup, daca ai vreun as in maneca (aur, petrol, banci straine etc). Pe de alta parte, toate acronimele astea sunt trunchieri crunte ale realitatii: PIB-ul este pur si simplu o cifra care nu spune mare lucru. Ca sa va dau un exemplu, PIB-ul in China este atat de irelevant incat tovarasii de-acolo care doresc sa vada cum stau lucrurile se uita la alti indicatori economici. Consumul de energie ar fi de exemplu. Deci in CC al PC chinez, cand tovarasii se aduna ca sa analizeze PIB-ul guberniilor, nu se uitau la cifre ci la altceva. Asta deoarece cifrele pot fi masluite in functie de cine le raporteaza sau cine le aduna. Si la noi BNR-ul cam face asta. Dupa ceva vreme, deoarece PIB-ul unei regiuni conta in reputatia guvernatorilor locali si ii putea ajuta sa mearga “la centru”, unii mai straluciti au gasit solutie si la aceasta tentativa a tovarasilor de la centru de a masura economia reala (pentru ca la chinezi partidul chiar se ocupa de soarta oamenilor): consumul aiurea de energie. Deci pentru ca tovarasii de la centru incepusera sa se uite la consumul regional de energie ca sa masoare daca tovarasii din regiune fac progrese, tovarasii din regiune dadeau drumul la becuri, la masinarii si la alte prostii prin fabricile si uzinele din regiune, doar ca sa consume energia aiurea ca sa poata sa ajunga la centru. Pana acolo poate ajunge tentativa de masluire a cifrelor. Credeti ca la noi PIB-ul poate fi ma real ca in China? Sau datoria?

Cifrele astea sunt insa si nu putem decat sa avem incredere in ele si sa le analizam asa cum sunt. Bunaoara, daca ne uitam pe un tabel cu raportul PIB/datorie vedem mult tari cu un raport mult mai mic ca al nostru dar care nu sunt deloc exemple de economii de succes:

A venit poate momentul sa spun ca nu neg deloc importanta sustenabilitatii datoriei. Evident ca este foarte bine ca nu avem 200% ca Grecia, desi totul depinde de ce vrem in viata ca natie. Cum grecii vor suvlaki si uzo, a avea un raport datorie/PIB nesustenabil, nu e deloc rau: bancile nu te pot scuipa, prin urmare te finanteaza in continuare cu taraita. Insa nu poti visa prea curand sa concurezi cu Elvetia ca tara sigura si prospera si in loc de Porsche Cayene, clasa medie merge cu Dacia Duster, ca in Romania.

Deci si noi, indraznesc sa zic, e posibil sa ne fie mai bine indatorati pana peste gat la banci cu credite nesustenabile, cu investitii sifonate etc dar macar cu 2-3 autostrazi facute si cu un sistem financiar legat ombilical de afara, o clasa politica supusa si controlata etc. Oricum oamenii sunt indatorati peste gat, deci ce mai conteaza ca statul are o datorie care nu pare prea mare comparat cu alte tarii? Conteaza poate ca potential pentru cei care vin dupa sa faca mai mult cu viitoarele credite, dar in rest Romania are acces la finantare cu costuri mai mari decat multe alte tari cu un raport mult mai mare.

Un indicator mult mai important este contul curent al balantei de plati care la noi este negativ probabil de pe vremea lui Ceausescu. Acolo se vede adevarul si trendul. Abia dupa ce vom avea plus vreo 5 ani la rand, vom putea spune ca da, se schimba ceva. Pana atunci, raportul daca creste inseamna consum pe credit iar daca scade probabil inseamna reducerea investitiilor, pentru ca consumul pana la viitoarea criza nu are cum sa scada, o data pornit bulgarele la vale.

micro-studiu socio-economic despre cumparaturile romanilor de black friday

Acest an (desi poate si in anii trecuti) eMag a oferit vizitatorilor de Black Friday o informatie interesanta: numarul de vizitatori care se uita simultan la un anume produs. Tehnic, nu stim nici ce intelege emag prin simultan si nici nu conteaza prea mult. Conteaza daca reusesc sa scoata botii deoarece evident ca boti sunt multi si altereaza informatia. Insa daca “simultan” inseamna o secunda sau inseamna 10 secunde nu conteaza in studiul de fata deoarece variabila este aceeasi pentru toate produsele. 

Am facut asadar un snapshot al catorva produse pentru a vedea care par a fi cele mai interesante pentru clienti.

Moneda aur – 9 persoane

La monezile de aur, nu prea s-a ingramadit lumea. Poate ca oamenii au vazut preturile deloc reduse (azi cand nu e BF moneda costa 1433 lei pe un site specializat) si nu au intrat in pagina produsului. Insa acelasi lucru se poate spune despre toate reducerile. Intr-adevar unele produse au avut reduceri reale si sa zicem ca asta a ajutat la numaratoare, dar vom vedea ca interesul in produsul respectiv este principalul indicator. Asadar, aurul nu prea atrage … Chiar daca pretul nu a fost prea atragator, totusi brandul eMag-ului ar fi trebuit sa trezeasca interesul cumparatorilor. Pacat ca lumea se gramadeste sa cumpere tot felul de prostii, de la telefoane noi care sunt cu 0.01% mai rapide ca cele de acum 2-3 ani pana la parfumuri sau haine de sezon si de brand si ignora total aurul (si argintul) care ofera nenumarate avantaje pentru cei care sunt preocupati sa stranga ceva bani albi pentru zile negre sau pur si simplu doresc sa nu li se evapore banii o data cu inflatia.

Laptop Dell – 35 persoane

iPhone – 35 persoane

Iata deci ca telefoanele si laptopurile bat aurul. Aceasta diferenta, nu este totusi extrem de spectaculoasa daca comparam cu cartile unde eMag nu afisa nimic legat de numarul de persoane care se uita simultan la un produs (deoarece fie era zero, fie era mai mic decat o limita care este maxim 9, dupa cum am vazut la aur).

Mie insa mi-a adus aminte de un videoclip Youtube care prezinta stupiditatea oamenilor cand vine vorba de aur & argint:

BLACK FRIDAY CU BLEAK FUTURE

Cozi interminabile la intrarea in mall. Cozi cum nu am mai vazut niciodata. Poate exagerez, poate am perceptia alterata de acumularea de pesimism sau de tendinta spre exagerare. Insa statisticile cu vanzarile de Black Friday vor da in curand verdictul. Deocamdata eMAG a raportat vanzari peste estimari, care estimari erau de crestere 20% peste anul trecut.

Asadar, lumea are bani. Si de ce nu ar avea, daca avem PIB record si programul de guvernare al PSD incepe sa dea rezultate? Peste mari si tari, pe meleaguri mult mai nefericite ca la noi, francezii protesteaza impotriva scumpirii pretului la motorina. Romanii insa au bani de combustibil, daca stau cu orele la cozile la mall. Nu am avut curajul sa trec pe la mall zilele astea, dar banuiesc ca parcarea fiind full (de altfel ca si strazile din jurul mall-ului), coada se misca pur si simplu cand pleca cineva, adica nu era doar o aglomeratie de moment, pur si simplu se statea la coada la parcare. O masina pleaca, alta ii ia locul. Coada se prelungeste in bulevard si ocupa o banda intreaga pe doua sensuri in jurul mall-ului.

Daca prostia de a te arunca la cumparaturi pe card cu capul inainte doar ca e Blec Fraidei (cum au inceput sa il poceasca la Altex – probabil au facut studii si la publicul lor tinta da mai bine asa) nu ar fi de-ajuns, cum se explica faptul ca oamenii nu aleg sa vina la mall cu taxiul sau pe jos? La urma urmei, nu cred ca toti au cumparat frigidere si televizoare. Doua-trei plase merg si cu taxi-ul care oricum in Craiova costa infim comparativ cu alte orase si pe care oricum iti scoti banii pe care i-ai da pe combustibil numai cat stai peste o jumatate de ora la coada si mergi bara la bara kilometrii. La care se mai adauga timp si nervi, dar deh, suntem un popor rabdator …

Principalul risc pe care il vad in viitor este ruperea UE. Sau daca nu ruperea UE, reasezarea cartilor pe un cu totul alt fundament si lasarea noastra cu buza umflata. Sa facem un mic scenariu sa vedem ce poate da Romania UE si ce poate da UE Romaniei in schimb. Ca am luat destule forme fara fond de la UE este clar. S-a ajuns deja la o lehamite a importului formelor si chiar se formeaza un nou trend: euroscepticismul proaspat al fostilor eurofili si patriarzi idioti care macane sloganuri patriotice fara sa inteleaga doua boabe din ce li se intampla.

Romania poate da UE forta ieftina de munca si poate contribui cu brio pe rol de actor intr-o piesa de teatru in regia puterilor europene, dar mai ales in cadrul NATO. Avem nevoie de uniune, pentru ca trebuie sa tinem sub control tarile estice care altfel cad prada Rusiei – acesta este filonul de politica externa care justifica multe de la formarea unei armate europene pana la justificarea uniunii sau a controlului mass-mediei. Rusia este babaul folosit in vest pentru multe masuri si Romania e prezentata ca potentiala victima a “agresivitatii” rusilor. Pe langa aceasta, Romania mai poate contribui (alaturi de altii insa, cum ar fi chiar si Italia care e “fierbinte” acum) la mentinerea unui euro slab care sa ajute exporturile germane.

Paradoxal, incompetenta guvernului grec si a porcusorilor in general, fac ca euro sa fie instabila si ca moneda sa fie mereu slaba. Asta ajuta exporturile germane si chiar a supraincins economia nemtilor pana acolo incat bat record dupa record la excedentul balantei comerciale. Fara niste porcusori de sacrificiu care sa mentina moneda jos din cauza riscurilor, euro s-ar intari si nemtii nu ar mai putea exporta la fel de bine ca acum. Ca sa nu moara de foame, porcusoriilor le mai sunt aruncate niste roscove din cand in cand si li se mai preda o lectie de “eficienta” si “sustenabilitate” din cand in cand in timp ce Reich-ul al 3-lea prinde contur mai mult sau mai putin evident pentru cine are ochii sa vada.

UE are multe probleme, buba se coace si cu toate acestea ar fi cateva oportunitati, mai toate legate de conectarea cat mai profunda la locomotiva germana. Asta s-ar putea face daca am vrea si daca am avea cu cine, dar evident ca pe zi ce trece situatia se divedeste a fi mai dezastruoasa decat o credeam pana acum, tovarasii incepand sa isi dea mastile jos si sa isi arate coarnele unul cate unul, deoarece sistemul imunitar a cam fost distrus si reactia organismului societatii romanesti este din ce in ce mai fada in fata cancerului bolsevic.

Nu stiu sa existe popor care sa reactioneze la altceva decat la foame, desi la americani bag mana in foc ca nu vor accepta sa li se ia armele fara sa fie razboi civil, oricat de roza ar fi situatia economica. In cele din urma, dupa cum vedem, si francezii tot de foame au iesit in strada, nu pentru ca Macron e idiot si le baga socialismul pe gat. De altfel, nu se evidentiaza oricum francezii a avea o dragoste prea mare pentru capitalism, ba din contra.

Intorcandu-ne la scenariu, ziceam ca in caz ca se reface ordinea in UE, Romania are o singura oferta pentru potentialii cumparatori: forta de munca. Exista si aici o mica problema, in aceea ca deja spuma s-a evaporat, dar totusi, daca ne uitam la alternativa (“refugiatii”), chiar si ce a mai ramas poate fi folosit cum trebuie daca exista “eficienta” germana la conducere. Asadar, ne putem trezi intr-un viitor reformat al UE ca vom avea dreptul sa lucram in continuare in UE, vom avea probabil inca taxe vamale zero si va exista si o parghie de control la nivel financiar prin oferirea fie de mecanisme de salvare, fie de credite, fie de urmatoarea versiune de “fonduri europene”. In schimb, nu vom mai avea dreptul de vot, nu vom mai avea niciun cuvant de spus si juridic e posibil sa fim taiati de tot, in sensul ca o sa ne lase de capul nostru. Mai exista unele modele cum ar fi Norvegia sau Elvetia care fac parte economic, dar nu si juridic sau politic, desi evident ca pentru a putea desface productia trebuie sa indeplineasca tot ce tine de reglementari.

Scenariul unei transformari in UE “cu doua viteze” este insa unul optimist pentru ca macar economic nu vom fi taiati total, si asta pentru ca avem ce sa oferim. Evident ca marea pierdere in acest caz va fi capitularea la capitolul democratie si reforma. Insa poate ca pentru multi astea nici nu conteaza, daca ne gandim la cati regretau anii 70 ai regimului de “aur”, avem o explicatie de ce tovarasii nu prea au oprelisti in marsul inapoi. Painea si circul au calmat popoarele de cand lumea asta si numai un accident prin care painea sa nu mai fie asigurata poate cauza unele probleme partidului.

In scenariul dezmembrarii UE este insa mai mult de spus deoarece ca orice masinarie complexa, sandramaua are multe componente si procesul este de durata pentru ca altfel nu se poate.  De altfel, in viitor peste 3-4000 de ani cand elevii viitorului vor face rezumat la istorie despre evenimentele curente, la destramarea UE,  votul pentru Brexit va fi probabil al doilea punct dupa criza din 2008. Deci, implozia deja a inceput si ne aflam in plin proces, doar ca nu il percepem ca atare. Urmeaza noi etape cu blocaje politice si institutionale, crize bancare, reactii pe pietele financiare, ricoseu in cresterea economica, etc. Noi de astea deja avem si din pacate fac parte din viata de zi cu zi. Asa ca prea mult nu o sa ne atinga decat economic in cazul unei caderi a economiei Germaniei, asa cum s-a intamplat in 2008. 

Ce va fi insa foarte interesant si greu de prezis, este cum va arata o noua dictatura romaneasca cand va trece de durerile nasterii, avand in vedere ca noi mereu am fost inovatori la acest capitol si distrugerea la noi a fost la cu totul alte intensitati decat pe la vecini.

Ce este fanatismul religios

Mai ales in lumea crestina, in prezent a fi religios te transfera automat in categoria fanatic religios.  Categoria de om religios (fara a avea alaturi fanatic) este o categorie automat subinteleasa, discreta, conturata obscur, dupa chipul si asemanarea acuzatorului. Fiecare acuzator de fanatism religios evident ca nu se include pe el in categoria fanaticilor desi se include automat in categoria credinciosilor. Excludem din analiza pe ateii fanatici si cu complexe de superioritate care folosesc orice prilej pentru a asocia religia cu fanatismul si cu alte atribute.

Sa vedem oare ce poate insemna fanatic religios, spre deosebire de religios in randul ipocritilor sau a timizilor. Sa plecam de Jordan Peterson care refuza sa marturiseasca fara echivoc daca crede in Dumnezeu. Raspunsul lui halucinant este ca depinde ce intelegi prin “a crede” si ca depinde ce intelegi prin “Dumnezeu”.  Raspunde-i la asta si iti va raspunde si el daca crede sau nu. Un raspuns amuzant pentru majoritatea ascultatorilor lui, mai ales ca Peterson indeamna oamenii sa creada in Dumnezeu. Chiar si fara a recunoaste ca este un om religios si chiar fara a se marturisi crestin, Peterson este deja inclus in “intellectual dark web” si desi mare parte din alergia neo-marxistilor din vest si-a atras-o pe motiv de opozitie la legislatia de impunere a pronumelor multiple sexuale in Canada, faptul ca mare parte din publicul sau este de dreapta, care dreapta este constituita in mare parte din crestini, l-au clasat in aceasta categorie, dintre care nu va fi deloc greu sa fie plasat la fanatic religios daca cumva isi va declara apartenenta la crestinism.

In vest, dar si la noi din ce in ce mai mult, a te pronunta impotriva avortului sa a homosexualitatii deja te plaseaza automat in categoria de fanatic. De la politicieni “crestini” dar care nu au votat la referendum sau au declarat ca a vota DA inseamna “extremism” – cum este al nostru presedinte maimuta Klaus – pana la reporteri care canta colinde sau fac apel sa fim mai buni de Pasti, de la intelectuali care sunt chemati la televizor ca sa ne spuna cu orice ocazie posibila ca suntem un popor de “pupatori de moaste”, pana la oamenii simpli, de treaba, declarati patrioti adevarati si ortodocsi “din tata in fiu”, dar care dau pe la biserica doar la nunti si botezuri, fanatismul este folosit mai ales ca o masca pentru ipocrizie.

Nu moderatia, nu normalitatea si nici macar dezinteresul sau ignoranta crestinilor “caldicei” sunt atributele celor care vaneaza orice moment pentru a se delimita de fanaticii religiosi, ci pseudo-religiozitatea lor folosita doar ca postura ocazionala si la nevoie ii face pe acuzatori sa arate cu degetul inspre crestini, mai ales la triggerele mentionate: avort, homosexualitate si mai nou chiar la post sau pelerinaje. Pentru mine este de neinteles de ce acesti oameni falsi tin mortis totusi sa fie considerati crestini desi in esenta ei sunt anti-crestini. Este un mister de altfel cum de un mare procent din randul celor care vin la biserica nu cred in existenta iadului si de asemenea un mare procent nu cred in viata vesnica. Sa zicem ca evident religia ofera un confort spiritual si dintre cei care vin la biserica, poate multi vin pentru a se afla intr-o comunitate si pentru a avea un moment de linistire sau pentru a folosi preotul pe post de psihiatru gratuit.

Dar nu doar aceasta categorie de pseudo-crestini isi declara apartenenta ortodoxa fara tagada, ci majoritatea populatiei a dobandit aceasta “poezie” si foloseste recursul la “fanatism” pentru a se delimita de acele componente ale credintei care nu ii convin: unuia nu-i convine de exemplu interdictia la preacurvie si considera “fanatici” pe crestinii care nu isi insala femeile. Uniuia nu ii convine sa nu manance carne in post si declara “sunt si eu crestin dar nu fanatic”. Altuia nu ii convine pasajul acela din Biblie cu Sodoma si Gomora si zice: numai fanaticii religiosi nu inteleg ca Dumnezeu ne iubeste pe toti. etc, etc.

Traim intr-o lume a superficialitatii dar asta nu ar fi prea grav. Si mai grav este ca traim intr-o lume a manipularii in care superficialitatea unora este folosita pentru a-i spala pe creier si pentru a le implanta reflexe automate de gandire dar mai ales de reactie. Este oarecum ceea ce a facut diavolul tot timpul in lume: a raspandit minciuna. Acum are insa la indemana mijloace mult mai puternice: retelele sociale sunt un catalist cu efect extraordinar de raspandire si alimentare a minciunii (ca informatie pura) dar mai ales de distrugere a capacitatii de perceptie a celui de langa noi (pe de o parte), a lumii in general (nu mai avem filtrul nostru individual, ci “ferestrele” care ni s-au “montat” pe telefon sau pe laptop) si a adevarului in particular – caci scopul final al diavolului nu este atat sa ne invrajbeasca unul impotriva altuia, cat sa ne taie orice speranta de a descoperi adevarul si de a ne mantui. Ori o minte antrenata doar sa imite fraze si reactii si sa nu aiba un proces de luare a deciziilor mai elaborat care sa evalueze scenarii, sa cantareasca opinii si mai ales sa lase mereu un loc de indoiala si suspiciune cu privire la orice concluzie am lua-o, este numai buna de aruncat in nihilism.

Viitorul nostru este: mâncători de hamburgeri

România iese în evidență din nou: coadă la fast-food. Slow queue – fast food, mai precis. Cine și-ar fi imaginat? Știu că suntem români și le-am văzut pe toate: cărat pufuleți cu Dacia 1300, bătaie pe hârtie igienică, caracaleni care fac cu sutele 100km în fiecare weekend ca să mănânce o shaorma la Auchan din Craiova etc.

Coadă la Mc Donalds de sute de oameni însă nu am mai văzut.

Sute de oameni, în special adolescenţi, dar şi persoane mature au umplut, deja, până la refuz restaurantul, pentru a se bucura de produsele companiei americane. Nimic nu lăsa de înţeles luni, la orele prânzului, ceea ce avea să se întâmple în prima zi de la deschiderea restaurantului McDonald’s la Focşani.

Sursa

Dacă la alte evenimente similare mai ales  pensionarii ieșeau în evidență, de data asta gloatele au fost formate din tineret speranțe: copii, adolescenți, tineri, pensionarii de mâine care vor fii spălați pe creier de psd-urile din viitor și vor fi manipulați după cum e nevoie.

Mc Donalds nu este un succes prea răsunăror în România din cauza sărăciei. Văzut mai degrabă ca o locație pentru ocazii speciale (serbări zile copii, loc de întâlnire pentru puțanii care își invită prietenele “în oraș” dar nu sunt încă îndeajuns de stăpâni pe ei să încerce un restaurant), fast-food-ul faimos suferă din lipsa cererii dar și din cauza lipsei forței de muncă (interesată în muncă, căci tehnic forță de muncă există, dar preferă să trăiască din ajutoarele partidului).

Cultura culinară nu este tocmai punctul forte al românilor. Nu că cultura în general ar prezenta interes pentru publicul target al McDonalds. Mi-am adus aminte însă că în Grecia Mc Donalds nu a avut un succes prea mare, existând doar 40 de magazine. Prin comparație, noi aveam vreo 60 în 2009 (cf Wikipedia). Numai câți turiști vin în Grecia ar explica poate de ce această cifră este anormală pentru greci, deși poate doar românii sau bulgarii sunt atât de penibili încât ajunși în Grecia să mănânce la McDonalds, la câte bunătăți au grecii.

McDonalds, mai ales la noi și mai ales în zone de astea rămase în urmă, este un indicator al mârlăniei. Sunt sigur că cu prețul a două hamburgeruri mici, poți mânca foarte bine la un restaurant oarecare din Focșani. Și pe lângă mâncarea mult mai bună, ai parte și de servire, liniște dar mai ales ai parte de masă. Căci la McDonalds nu poți spune că ai luat masa, ci doar că ai fost la Mc.

Elveția a renunțat la secretul bancar

Știrea este veche de peste o lună, dar m-am gândit să o comentez puțin mai ales în contextul actual al tunurilor care se trag pe la noi. Iată știrea la sursă dacă preferați detalii.

Până nu de mult, puteai să îți faci un cont în Elveția – cel mai mare centru financiar al lumii pentru păstrarea grosului averilor bogaților lumii. Să zicem că ești un miliardar. Ai bani în toate jurisdicțiile, ca să poți fugi oriunde în lume în caz de nevoie. Pui cate 1-2 milioane pe ici pe colo, dar un miliard e greu de împărțit: sunt doar 200 de țări și din astea probabil în 20 e de-ajuns să îți păstrezi rezerve strategice. Mai pui câteva milioane în criptomonede și încă câteva milioane în imobiliare. Mai rămân câteva sute de milioane. Care țară este cea mai sigură din punct de vedere bancar, atât de sigură încât chiar dacă o să fie un război mondial, să ai șanse să nu îți pierzi banii? Elveția!

Și parte din această încredere era oferită de tradiția multi-seculară atât de siguranță, seriozitate cât și de păstrare a secretului. Până nu de mult, dacă aveai cont în Elveția, puteai fi sigur nu doar că nimeni nu o să știe câți bani ai tu (prin mituirea angajaților) dar nici măcar mâna lungă a fiscului american nu putea să se atingă de nicio informație. Acum s-a zis. Elvețienii au cedat presiunilor și colaborează cu ANAF-urile din întreaga lume, cu o mică excepție: România. Mai este însă o excepție alături de noi, și nu nu este vorba de veșnicul nostru tovarăș în coada tuturor clasamentelor: Bulgaria. Nu, nici măcar această onoare nu o avem, ci din păcate nu ne asemănăm cu nimic cu cealaltă țară ca să zicem măcar: deh, nu suntem doar noi jalnici. Cipru – căci de ei este vorba, are probabil alte motive pentru care nu îndeplinește “condițiile de securitate” pentru a fi acceptată de elvețieni în schimbul de informații. Dintre aceste motive, unul posibil este păstrarea zonei “gri” cu care Ciprul și-a găsit un loc căldicel în lumea de astăzi, fiind cu fundul în două bălți: și în UE, și în … paradise.

Așadar, motivul pentru care conturile românilor bogați din Elveția nu vor putea fi aflate de ANAF-ul nostru și prin urmare politicienii și afaceriștii corupți care au tras tunuri, vor putea să se bucure în continuare de anonimatul și siguranța oferite de Elveția – un beneficiu pe care alți bogătași ai lumi nu îl mai au.

S-a problematizat cineva la noi? Ei, aș! La noi sunt probleme cu recuperarea banilor în cazuri clare și în cazuri finalizate cu sentințe finale date, darămită să fie cazul la noi de investigații și proactivitate din partea controlorilor pentru depistarea marii corupții. Nu, la noi sunt amendați pentru evaziune lăutarii și nici măcar dintre ăia cei mai penibil și cei care câștigă mai mult, ci doar câțiva amărâți care sunt folosiți pe post de țap ispășitori sau mai bine zis de sperietoare ca să arate că ANAF-ul lucrează, adică luptă cu evaziunea. Nu, nimeni nu s-a problematizat. Marea dilemă este dacă dezinteresul și neeligibilitatea sunt accidentale sau calculate.

Cum tratează presa ruperea între Bartolomeu și ruși

Evident că sunt mai multe impresii, dar cred că este extrem de important să analizăm cum tratează presa deoarece cum presa este supusă diavolului, tatăl minciunii, minciuna emisă prin portavocile satanei ne poate fi un indicator pentru a înțelege mai bine adevărul.

Înainte de toate, în ciuda raportării mele clare împotriva lui Bartolomeu, pe care îl consider un căzut și un rătăcit, mai ales datorită împreună slujirii cu papistașii [1], trebuie să fac o mică dar importantă nuanțare la cele zise în articolul trecut pe tema rupturii.

Este evident că Ucraina trece prin vremuri grele și este evident că există sentimente anti-rusești profunde într-o parte a populației. Ce a făcut însă Bartolomeu a declanșat războiul religios înaintea celui militar. 

Este aceasta demn de un făcător al păcii și de un slujitor al lui Hristos? Cum mai poate Bartolomeu ca cel dintâi dintre cei dintâi să comunice acum cu Alexei și cu Putin și să încerce să limiteze vărsarea de sânge care poate o să urmeze în Ucraina și suferința a milioane de oameni? ÎN NICIUN FEL, pentru că Bartolomeu ascultă de ordinele americanilor și execută cu aplomb cele mai trăznite cerințe ale acestora.

Să ne întoarcem la presa. În general, în presa românească, plasarea a fost clar de partea lui Bartolomeu, sau mai bine zis, măcănitorii rusofobi rumegători de gargară prefabricată produsă în laboratoarele de propagandă ale NATO au tot repetat: vai, Putin a pierdut! Vai, inimile ortodocșilor ucrainieni nu mai sunt cu Putin. Bartolomeu le-a dat autocefalie, poporul ucrainean are acum și el biserica lui.

Discuția din presă despre poporul ucrainean și Ucraina ca națiune individuală îmi face perii să mi se ridice deoarece nici măcar marii experți și analiști nu cunosc două boabe de istorie: Ucraina este un teritoriu artificial făcut de vestici ca să aibă un buffer cu rușii. Nu există un popor ucrainean, o limbă ucraineană etc, papiștii și-au băgat coada în ruși ca și în sârbi și i-au tăiat pe din două pentru că nu au putut să-i îngenuncheze în totalitate. Așa se face că în Ucraina au tot stimulat și sădit sămânța ruperii de Imperiu și țar și apoi de Moscova, după destrămarea URSS-ului. Ucraina în slavonă înseamnă tărâmurile de la margine.

Ce-a fost, a fost – am putea spune. Realitatea e că azi, majoritatea ucrainienilor vor să se rupă de ruși, deci trebuie să îi susținem, mai ales că americanii îi susțin, deci noi ca aliați, blah-blah-blah.

Mai sunt unii deștepți care zic că granițele în zona asta din lume se fac în funcție de unde le împarte istoria, în funcție de unde s-a tras granița pe hartă, că nu există popoare și țări. Unde e multă carte, e și multă prostie, zic eu. Evident că cei puternici calcă pe cei slabi și le iau pământurile, și poate îi mai trec și prin sabie, așa a fost de la începuturi, deci nu există o dreptate și o lege pe pământ alta decât dreptatea și legea buzduganului. Evident că Dumnezeu uneori ajută un David să dea jos cu un Goliat, nu neg intervenția divină în istorie, vreau doar să fac apel la pragmatism și la simplitate în abordarea problemei.

Evident că există popoare așa cum există flori și evident că există popoare cu speficul lor. Și așa cum sunt și flori înrudite, care diferă poate doar prin culoare, poate doar prin mici particularități, tot așa sunt și rușii cu ucrainienii: același popor, cu unele diferențe. Nu cred că greșesc prea mult și nu cred nici că ucrainienii nu recunosc dacă spun că rușii cu ucrainienii sunt mai degrabă același popor decât popoare diferite.

Partea cu țara diferită și orientarea diferită este o cu totul altă mâncare de pește. Evident că ucrainienii nu vor cu Putin, dar poate ar fi vrut cu CSI dacă CSI arăta mai apropiat de UE decât de URSS. Adică, poate dacă CSI oferea pace și prosperitate, nici nu s-ar fi pus problema ruperii de ruși. Dar cu un dictator ca Putin, e normal ca ucrainienii să dorească ruperea și să-și dea chiar și viața pentru asta. Nu sunt puțini nici ruși care ar face la fel dacă ar avea posibilitatea, dar cum demografic si cultural, poporul rus a fost distrus de 8 decenii de comunism și vreo 3 de tranziție tembelă, nu a mai rămas nicio vână de rezisteță în sărmanul popor rus. Pentru a înțelege problema rușilor, să ne uităm la noi: 5 decenii de comunism, încă vreo 3 de neo-comunism și tot vrem ajutoare de la stat, urâm capitalismul și prosperitatea și nu avem nici cea mai mică afinitate către libertate și demnitate. La ruși dublați aceste probleme și vă apropiați de adevăr.

Întorcându-ne la presă, ne-am pune întrebarea: dar oare nu e firesc să îi susținem pe ucrainieni, de ce să îl acuzăm pe Bartolomeu că face jocul politicienilor (americani și ucrainieni). Apropos de implicația în politică: la noi strigau cu surle și trâmbițe că de ce se bagă Biserica în politică și cheamă lumea la referendum, dar dacă Bartolomeu face hatârul americanilor, acolo nu e faux-pas din partea fețelor bisericești, că e cu “dezlegare” de la purtătorii de șorțulețe. Asta e presa noastră! Dracul întruchipat. Sunt mai multe exemple de tratamente diferite în chestiuni similare, în funcție de ce comandă vine de la butoane.

Răspunsul la întrebarea de mai sus este NU. Nu e deloc firesc ca presă să măcăne aceeași poezie mereu, ci o presă libera ar avea opinii variate și ar expune opinii variate, pentru a lăsa oamenii să tragă propriile concluzii, mai ales într-o chestiune așa de complicată.

Dar cum să gândească liber măcănitorii experți care sunt invitați de presă? Vor mai putea ei să viseze la posturi în ministere, secretari sau consilieri, ambasadori sau diplomați, sau măcar purtători de vorbă, dacă emit cumva opinii libere, care pot cumva să fie împotriva Imperiului? Doamne-ferește!

Trist este că nu doar istoricii, sociologii sau politologii fac astfel, ci se îngrămădesc să își facă și ei norma de măcăneli conforme cu dictarea, chiar experții pe religie care sunt fie invitați la TV, fie scriu un reviste cum ar fi Revista 22 sau Dilema pe această chestiune și unde în unanimitate s-a decis: Putin e vinovat!

În final, îmi cer iertare dacă ați venit la acest articol cu așteptări de exemplificări. Nu o voi face, este prea dificil să zgârmăm prin gunoi și să-l clasificăm. Am dorit doar să atrag atenția asupra discrepanței între câteva probleme reale și felul cum a fost tratat subiectul în presa noastră. Iată problemele:

  1. Ruperea unității nu poate aduce niciun ajutor – nimănui

Am mai menționat mai sus și pe alocuri și în articolul anterior pe aceeași temă [1] , dar o repet. Bartolomeu știa că prin declararea autocefaliei Ucrainei rușii vor rupe comuniunea și cu toate acestea a făcut-o. În plus, Bartolomeu nu va mai putea avea nicio contribuție la pacea din Ucraina. Nu că ar fi putut avea cumva, dar acum nu va mai putea nici măcar să ceară lui Putin să accepte încetarea focului 2-3 zile ca să-și strângă și ucrainienii morții. Zic și eu așa, că mă uit în Siria, unde Erdogan totuși l-a oprit pe Putin să îi măcelărească pe turcmeni în Idlib. Nu doar interesele comune și diplomația au reușit, ci acolo unde este dialog, se pot face multe. Bartolomeu însă a tăiat opțiunea dialogului și a declarat război.

2. Un lider religios trebuie să fie deasupra politicii

Chiar dacă să zicem că ar fi fost nevoie de autocefalie și ucrainienii ar avea dreptul să ceară și Constantinopoleul să ofere, și ar fi fost discuții și existau perspective și etc, etc, NU ERA MOMENTUL acum. Toți creștin-ortodocșii ruși îl vor clasifica acum pe Bartolomeu ca pro-american și anti-rus, și orice posibilitate de a le câștiga inimile și de a putea fi o punte între ruși și ucrainieni s-au terminat. Nu de puține ori, bizantinii, fiind cu securea otomanilor deasupra capului, s-au îndreptat spre politic și au nădăjduit în papi că vor trimite armate și că îi vor ajuta. Nu puțini au mers până acolo încât au plecat capul în fața papei sau au declarat uniri fictive cu aceștia ca să beneficieze politic și militar. Din păcate niciodata nu au învățat din istorie. Pare un blestem al Constantinopolelui ca să nu învețe niciodată din greșeli.

Dar nu doar că politica și războiul din Ucraina nu permiteau schimbări dramatice cu efecte de ruptură, dar nici măcare relațiile inter-religioase între ruși și apropiații lor și Bartolomeu și pro-ecumeniștii nu erau la un moment optim, având în vedere scandalul cu Creta.

3. Relitatea din Ucraina ne este total necunoscută.

Presa românească face abstracție de multe adevăruri cu privire la Ucraina și ne prezintă frânturi. În primul rând, economic, fără Rusia, Ucraina este distrusă. Gazul rușilor încălzește ucrainienii și îi ferește de gerurile iernii ruse în general pe datorie. Datorii care uneori nu prea mai sunt plătite sau sunt plătite din suprataxări ale conductelor rușilor. De aceea și-au făcut nemții țeavă separată prin Marea Baltică pentru că știu că urmează mezatul ucrainienilor când milioane de oameni o să rămână în frig, conductele o să fie atacate și haosul o să cuprinda Ucraina. Căci vestul în buna lui tradiție nu te ajută să treci pârleazul ci doar îți dă brânci și numește asta sprijin. 

Ce vreau eu să spun? Este frumos și utopic o Ucraină liberă, îndependentă și pro-europeană, dar cine bagă banul? Nu doar că miliarde de euro are nevoie pentru gaz, dar cum Ucraina este o țară de graniță, s-a nimerit ca spre vest să fie mai mult ruși decât ucrainieni și astfel Ucraina a pierdut zona industrială unde erau marile fabrici și combinate. Realist, Ucraina nu poate rezista fără Rusia, decât dacă europenii pompează anual câteva zeci de miliarde de euro, ceea ce nu se va întâmpla. Americanii nici atât. Ei doar doresc să țintuiască Rusia din toate colțurile. Poate o să le dea ceva mizilic ucrainienilor dacă le permit să planteze și ei ceva instrumente de spionat sau mici baze pe ici pe colo de extragere informații și/sau lansare operațiuni în Rusia. Nici măcar pentru americani un război cu rușii în Ucraina nu este tentant deoarece ei abia fac față deocamdată războaielor din Afganistan, Siria și Irak unde au cam pierdut peste tot. După al 2-lea război Mondial, americanii nu au mai câștigat decât războiul din Golf, restul fiind un lung șir de înfrângeri. De aceea, stârnirea ucrainienilor împotriva rușilor nu are nicio finalitate, dacă privim practic, conform realităților geopolitice. Singura variantă este pacea, este convingerea lui Putin că trebuie să îi lase în pace și să restabilească relațiile cu ei, cu garanția că de data asta NATO nu se va mai extinde spre est.

Dar oare vor mai crede rușii de data asta? Căci – deși în presă nu veți auzi – Bush senior și-a luat angajamentul față de Gorbaciov că după căderea Cortinei de Fier, NATO nu se va mai extinde înspre ruși. Ceea ce evident că nu s -a întâmplat, de unde rușii sunt îndreptățiți să turbeze dacă Ucraina o să fie invitată să intre în UE sau în NATO. Până atunci, Bartolomeu s-a gândit să-i tragă și el o scatoalfă lui Putin.

NOTE

[1] a se vedea articolul BARTOLOMEU – DIN RĂU ÎN MAI RĂU

Isar despre Isărescu

Isar are o râcă personală împotriva lui Isărescu și a paraziților de la BNR. Dar, poate râca e cu motiv, de aceea mesajul lui trebuie analizat bine. Așadar, iata mai jos copy/paste de pe o postare a lui Isar de acum 6 ore de pe o rețea socială. O să revin cu comentarii …

Isarescu nu vrea sa scrie memoriile in aceeasi cladire cu Iliescu (mai degraba Iliescu nu vrea asta pentru ca Manole Isarescu delationa despre aspecte intime).

Oricat de curios pare la prima vedere manipularea Robor de catre Isarescu (a crescut de 5 ori in 8 luni) este despre dosare, amnistii si presiune asupra lui Dragnea ca sa nu se salveze doar pe el ci intreaga grupare Iliescu-Isarescu.

Manipularea Robor nu este o gluma iar deja in vestul europei se face puscarie pentru asa ceva.

Daca in 2008 Isarescu a trimis doar firme in faliment si o banca, in 2018 afecteaza milioane de romani.

Roborul este fix aflat pe unul din canalele prin doar BNR, nu Dragnea si liota, afecteaza economia reala si inflatia, unul obiectiv al BNR pe care chiar daca il rateaza sistematic Isarescu isi da bonus de perfomanta incepand cu anul 2009.

Isarescu stie ca manipuland Robor, cetatenii resimt rapid la portofel (un canal de saracire mai rapid ca inflatia), ziarele relateaza si Dragnea nu are liniste pentru marea opera de modificare a legislatiei.

Isarescu nu este la primul santaj asupra politicului prin manipularea cursului de schimb si a dobanzilor.

Pentru a intelege ce face acum cu politicienii lui Dragnea sa analizam ce a facut cu Basescu in 2008 cand a manipulat Robor crescandu-l de 7 ori si a blocat administrativ creditarea in Romania.

In plus pentru a mentine nivelul academic al explicatiei despre Robor incepem prin a analiza o lucrare pe subiect compusa de consilieru’ Croitoru de la BNR pentru (info aflata ulterior) a confuza procurorul DNA Bulancea si Presedintele Consiliului Concurentei Chiritoiu. Pe Basescu il impachetasera deja sa taie salarii la momentul scrierii.

Parcurgeti cu rabdare pentru ca asa puteti intelege cu ce se ocupa Manole Isarescu si cum se manipuleaza Robor si cursul de schimb in Romania sub ochii biscuitari ai unora.

Ca sa poti sa intelegi de ce in BNR oamenii cumsecade sunt asupriti de pile si relatii, trebuie patrunsa “excelenta” de care da dovada Consilieru’ Croitoru, de la BNR.

Ajuns la 59 de ani, libertarian in pareri dar lucrand permanent la stat, Consilieru’ Croitoru de la BNR se ocupa cu scriiturile de tip laudatio la adresa sefului. (Varsta probabil justifica nostalgiile exprimate in opinii pentru Republica Populara Romana, in care s-a nascut si a inceput formarea).

Singura realizare notabila in cariera a fost perioada petrecuta ca si reprezentant al Romaniei la FMI, ca sa aiba bani de buzunar si companie fiica Guvernatorului Isarescu, pe cand petrecea timp in SUA.

In patru episoade analizez primele zece si ceva pagini a unei “lucrari stiintifice” produse de Consilieru’ Croitoru de la BNR, pentru care probabil s-a dovedit vrednic de bonusul de performanta platit de BNR in 2010. In acelasi an Consilieru’ Croitoru de la BNR sustinea taierea salariilor si pensiilor romanilor.

Dupa 2 ani si 6 luni dupa asa zisul “atac” asupra leului, Consilieru’ Croitoru de la BNR, a produs o opinie, trecuta pe site-ul BNR la categoria studii si intitulata <a href=”http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/LC20110404.pdf” target=”_blank”>“ Lichiditatea, Atacul speculativ din octombrie 2008 si reputatia bancii centrale”</a>.

Link aici http://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Studii/LC20110404.pdf

“Atacul” a fost o farsa media de tipul celei din filmul “Wag the dog” cu Hoffman si De Niro in care, tot in preajma unor alegeri ca si in Romania anului 2008, I se cere unui regizor sa insceneze un razboi care sa stimuleze imaginarul electoratului si pe care binenteles sa il si cistige administratia.

Fara sa isi imagineze la data respectiva ca peste alti 2 ani Consiliul Concurentei o sa le invalideze “scenariul” filmului pre-electoral, Consilieru’ Croitoru de la BNR produce un material in care incearca sa stearga urmele erorilor de scenariu si de implementare, ca doar lucrau cu actori si scenaristi de umplutura. Filmele bune ies cand se folosesc consilieri experti, ca sa para veridic, altfel se vede tancul de carton .

Realizand ca seful, Guvernatorul BNR Isarescu, a vorbit si acuzat in Octombrie 2008 fara o baza doar ca sa acopere legaturile banos de suspecte dintre Serban Matei, angajat BNR si Claudiu Cercel Duca, angajat BRD, Consilieru’ Croitoru de la BNR a lucrat ani de zile sa gaseasca un mod personal de a “demonstra” “validitatea” spuselor sefului.

Consilieru’ Croitoru de la BNR, intr-un acces de onestitate marturiseste la punctul 3.1 pagina 12, ca incearca sa justifice afirmatii facute de unii oficiali inainte de a intelege ce se intimpla “Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”.

<h4><<“Este adevarat ca unii oficiali, analisti, jurnalisti sau politicieni au tribuit deprecierea leului din octombrie 2008 unui atac speculativ inca de la inceput. Totusi, nimeni nu a explicat pe ce baza a facut aceasta atribuire sau cum a dus atacul speculativ la cresterea ratei dobanzii”. 3.1 pag. 12>></h4>

Dupa cum evoca in prima pagina este un material citit si validat de Guvernatorul BNR si de o serie de angajati din BNR plus unul din mediul privat care are o scuza pentru scapari si neatentie, pentru ca se pare ca atunci era ocupat cu alte activitati (si ca sa vezi cine era recenzorul din privat, Claudiu Cercel Duca de la BRD, companion de vacante a lui Serban Matei, de la BNR).

Analiza materialului va cuprinde mai multe parti si va fi publicat pe bucati.

Prima va analiza spusele, tabelele si graficele pina la pagina 25, practic partea de opinie in care consilierul Croitoru analizeaza si isi valideaza premizele.

Analiza mea va mentiona pagina si rindul la care fac referire.

Practic, Consilieru’ Croitoru de la BNR foloseste date incomplete, date care nu capteaza pietele la care face referire, date care cuprind mai multe elemente in acelasi numar si prin urmare din care nu se pot decela adevaratele ponderi.

Consilieru’ Croitoru de la BNR, in incercarea de a da o spuza de rigoare demonstratiei ca a fost “atac”, creeaza propria masura de a privi lucrurile pentru a evita anumite evenimente din piata si a nu isi invalida singur opiniile.

Omite masuri luate de BNR ori le trece la si altele afirmand doar ca nu au influentat prea mult, utilizeaza silogisme menite sa aiba valoare doar prin afirmarea cu tarie.

Consileru’ Croitoru de la BNR, desi mentioneaza liberalizarea contului de capital pare sa nu sesizeze influenta fluxurilor de capital , nici asa numita strategie “carry trade” si nici ca o comparatie a anului 1999 cu 2008 pe piata valutara echivaleaza cu a compara o piata inchisa cu una deschisa. Mai mult doar in cazul 1999 I se pare ca se poate vorbi de contagiune regionala, mentionand contagiunea doar la nivelul lui ianuarie 2009 cand mentioneaza in primul paragraph al paginii 19, o scrisoare comuna a guvernatorilor din regiune. Daca inchizi ochii nu inseamna ca piata valutara in anul 2008 devine inchisa doar ca sa faciliteze comparatia si concluzia.

Desi mentioneaza caderea Lehman Brothers pe 15 septembrie, in prima propozitie a paginii 19, nu pare sa ii dea o importanta din perspectiva activitatii pietei valutare regionale si a celei romanesti, a liniilor de credit intre banci si a retragerilor de pe prete si din pozitii, mergind probabil pe declaratiile din acea perioada ale Guvernatorului BNR ca Romania este o oaza si ca nu poate fi afectata de ceea ce se intimpla in exterior.

Tot in spiritul de a construi un “metru”, care sa il ajute la concluzii, alege intervale de timp ( e.g. 4 zile, deoarece dupa cum recunoaste cu 3, 5, 6 zile nu ii ies concluziile) si nivele ( recunoaste ca peste 1,36% pasii nu ii ies, dar nu stim de ce s-a oprit fix la 1,36%) care sa elimine alte situatii si sa se refere doar la Octombrie 2008, omitind sa considere evenimentele regionale, deciziile economice ale perioadei e.g. cresterea salariilor cu 50%, ori faptul ca era o perioada pre-electorala in care conform tonelor de literatura de economie politica schimba comportamentul Bancilor Centrale a caror sefi sunt numiti politic.

Conform acestei literaturi, care analizeaza legatura dintre politic si economic, care foloseste serii de date de peste 30 de ani si peste 100 de tari este mai putin probabil un “atac” pe curs inainte de alegeri pentru ca Bancile Centrale cu conduceri politice sunt mai inclinate sa il apere indiferent de cost pentru ca isi joaca locul de munca in caz contrar. Pe cei care conduc aceste banci centrale cum este si BNR nu ii intereseaza costurile asupra economiei reale in incercarea de a isi apara postul. Mai mult despre aceasta teorie in <a href=”http://lucianisar.com/…/economia-politica-anul-electoral-s…/” title=”Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara”” target=”_blank”>”Economia politica: anul electoral si “represiunea financiara””</a>

Deciziile inoportune de politica monetara si de credit au costuri pentru economia reala atat pe termen scurt precum si pe termen mediu. Blocarea de catre deciziile BNR a canalului dobanzii si creditului a afectat economia Romaniei in urmatorii ani si a provocat si accentuat recesiunea. Despre costurile capturii statului la nivel de idei economice si a impactului dobanzilor mari asupra economiei reale si a altor greseli am scris si in <a href=”http://lucianisar.com/…/noua-osardie-corifeilor-economiei-…/” title=”Noua osardie a corifeilor economiei autohtone: o inflatie foarte scazuta” target=”_blank”>”Noua osardie a corifeilor economiei autohtone: o inflatie foarte scazuta”</a> , <a href=”http://lucianisar.com/…/cite-miliarde-de-euro-costa-atinge…/” title=”Cite miliarde de euro costa atingerea meteorica a unei tinte de inflatie ambitioase?” target=”_blank”>Cite miliarde de euro costa atingerea meteorica a unei tinte de inflatie ambitioase? </a>, <a href=”http://lucianisar.com/…/administrare-aproximativa-statului…/” title=”O administrare aproximativa a Statului inseamna costuri pentru cetateni” target=”_blank”>”O administrare aproximativa a Statului inseamna costuri pentru cetateni”.</a>

In aceasta marturisire Consilieru’ Croitoru de la BNR, aseaza bazele pentru aceasta opinie in care incearca la 2 ani si 6 luni sa justifice scenariul propus si regizat de seful lui, Guvernatorul BNR.

Miscarea cursului a fost una naturala si generata de evenimente regionale si de decizii de politica economica interne, catre noul nivel de echilibru reprezentat de nivelul de 4,3 lei pentru un euro, nivel atins imediat dupa alegeri, dupa 2 luni de la “atac” in ianuarie 2009 , si care a rezistat in urmatorii 4 ani ( folosesc 2 luni pentru ca la un moment dat consilierul Croitoru opreste analiza legaturilor dintre date la 60 de zile ca sa nu isi inavalideze singur teoria; practic cu 2 luni “nu ii iese” in schimb cu 60 de zile, da).

Despre tranzactiile in marja pastorite in perioada pre-electorala de Guvernatorul Isarescu, am scris anterior.

Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.

In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.

<h4> Conform Regulamentului Valutar emis si urmarit de BNR, bancile romanesti au limitata pozitia valutara zilnica la maximum 20% din fondurile proprii cumulat pe toate valutele. Aceasta pozitie valutara este raportata zilnic catre BNR pentru a inlesni supravegherea. Restrictia instituita in acest mod este simetrica in sensul ca bancile nu pot merge nici “lung” nici “scurt” mai mult de 20% , adica nici nu pot a cumpere nici sa vinda mai multa valuta si sa o tina in nume propriu. Dat fiind ca aceste fonduri, capitalul bancii, sunt tinute in moneda locala este theoretic si practic impozibil ca atita timp cat ai dat deja unei entitati 100 de unitati sa poti sa o dai peste cap mai dindu-I inca 20 sau lunindu-I inapoi 20 . Intr-un caz are 120 si in celalat 80 si banca e blocata deja in limita urmarita de BNR.

<strong>In concluzie, bancile locale NU pot specula contra BNR pentru ca nu le lasa regimul valutar impus si supravegheat tot de BNR.</strong> </h4>

Inca din pagina a 2 a, intitulata “ Sumar” , propozitia a doua este gresita deoarece “datele” chiar sprijina ipoteza ca volatilitatea ratei dobanzii a fost cauzata de un management inadecvat al lichiditatii in sistemul bancar. Inclusiv norma BNR 12 din 24 octombrie 2008 de blocare a Robor-ului publicat la 18,25%, valabila pina in prezent, nu face decat sa confirme faptul ca masurile BNR au fost doar de a ascunde ceea ce au facut.

Aceasta limitare “optica” la 18,25% prin norma BNR a valorii publicate a Robor, care doar ascunde de ceilalti participanti la economia Romaniei a realitatilor pietei in conditii de lipsa de lichiditate este motivul pentru care nici propozitia a doua din paragraful 2 , pag2, NU este corecta “banca centrala a adaptat managementul lichiditatii pentru a combate atacul speculativ si a crea conditii pentru reducerea ratei dobanzii “.

Inca de la paragraful 2 pagina 4, Consilieru’ Croitoru de la BNR, incepe distorsionarea datelor care ar putea sa reflecte realitatea pietelor din Octombrie 2008. Mentioneaza faptul ca in perioada 17 octombrie – 5 noiembrie ratele de dobanda au “ crescut in mod neasteptat …la niveluri cuprinse intre 22 si 43,6% , comparativ cu rata dobanzii de politica monetara de 10,25%”.

Aceasta crestere nu poate fi numita neasteptata deoarece decidentii BNR au fost avertizati in multiple emisiuni TV si in materiale scrise ca daca scot banii din sistem pe sfarsit de perioada de rezerva , dobanzile vor sari la 1000%. Personal am mentionat aceasta evolutie viitoare in emisiunea moderate de Radu Soviani, la Money Channel, cu o saptamana inainte ca BNR sa scoata lichiditatea din piata prin interventii Pe piata valutara.

Pareau prognoze conditionate de un management defectuos al lichiditatii de catre BNR, amuzante pentru neofiti dar deloc surprinzator ca s-au dovedit corecte.

Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi. 1000% pe o zi, un numar de zile este substantial si in termeni de impact anual. Aceasta este unul din motivele pentru care canalul dobanzilor a fost denaturat un numar de ani dupa interventia BNR.

<h4>Dobanzile au ajuns in perioada mentionata la 1000% pentru intrumente de o zi.</h4>

Cea mai mare parte a tranzactiilor pe piata monetara, dobanzi, au avut loc in acea perioada prin instrumentele de piata monetara numita swapuri valutare, fx swaps. Desi la pagina 11 Consilieru’ Croitoru de la BNR, recunoaste ca “ volumul mediu al tranzactiilor pe piata monetara a scazut cu aproape 29%” nu si-a pus problema daca nu cumva alt instrument necaptat de acest indicator a fost suprafolosit si ca existau probleme de colateral si linii intre banci. Swap-ul valutar functioneaza ca un deposit cu colateral. Cele mai populare atunci erau euro versus leu. Tranzactia este structurata prin doua picioare, doua tranzactii valutare, una mai apropiata din perspectiva temporala si una mai indepartata, astfel incit rsicul valutar este minim, rezidual.

Astfel, desi apar doua tranzactii valutare este un instrument de piata monetara. Din cele doua preturi se poate deduce dobanda implicita la care se tranzactionau lei in acel moment in piata. Cand se refera si coteaza un astfel de produs se refera la piciorul din spate ( mai indepartat temporal) al tranzactiei astfel incat un Sell ( vinzare pentru traducatori) se refera la o tranzactie de Buy/Sell si se refera la valuta de baza care in cazul perechii eur/ron este Euro indiferent de opinent.

Nota 8 pagina 11, nota 14 pagina 22, tabelul 4 pagina 23 si penultima si ultima propozitie din pagina 22 dovedesc ca Consilieru’ Croitoru de la BNR, nu a inteles mecanismele pietei monetare precum si ce e acela un swap valutar, la ce foloseste si din ce strategie face parte.

Din aceasta neintelegere probabil vine si intervalul de dobanzi citat de 22% cu 43,6% citat pentru respectiva perioada, in conditiile in care cel mai mare volum de tranzactii pe piata monetara s-a realizat prin instrumentul fx swap (considerentele sunt multiple inclusiv lipsa liniilor de tranzactionare intre banci pe fondul tensiunilor globale fara a avea un colateral) iar dobanda implicita la lei se exprima in sute de procente.

Datele de tranzactii mentionate de Consilieru’ Croitoru de la BNR, nu includ cea mai mare a pietei deoarece in acea perioada nu se mai lucra fara colateral iar liniile interbancare erau atit de mici incit respectivele valori citate sunt nereprezentative pentru volumul tranzatiilor din piata acelor momente. Prin urmare, sa analizezi perioada octombrie –noiembrie 2008 crezind ca dobanzile erau 22-43,6% cand dobanzile la unii clienti mari depaseau aceste valori iar cele din piata erau de sute la suta este prima dovada de falsitate a demersului si neintelegere a pietelor si perioadei analizate.

Aceeasi lipsa de intelegere a produsului de piata monetara, fx swap, distorsioneaza si datele referitoare la “vinzarile “ de valuta ale nerezidentilor din tabelul 4, pagina 23. Introduce in date un picior al unei tranzactii care nu are sensul pe care il da autorul, confuzind piata valutara cu cea monetara. Probabil ca este de inteles ca Consilieru’ Croitoru de la BNR sa nu deschida un manual dar bunul simt economic i-ar fi spus ca daca arata avand ca baza “sursa:calculele autorului ” , “ cresterea vinzarilor de valuta ale rezidentilor fata de luna precedenta cu 35%” probabil este ciudat sa afirme in aceeasi pagina ca s-a speculat moneda nationala cumparaindu-se valuta (ca parca zice ca nerezidentii au vindut mai mult cu 35%). Cum am vazut mai sus ca bancile locale sunt obligate prin regulamentul valutar sa nu cumpere in pozitia valutara mai mult de 20% din fondurile proprii, sume minore raportat la ce dimensiune au avut tranzactiile de pe piete in acele zile, nu se intelege ce doreste sa spuna Consilieru’ Croitoru de la BNR , s-a cumparat ori s-a vindut mai multa valuta in acea perioada ?. Indiferent ce se decide acum sa spuna datele care le prezinta ca si rezultat al calculelor personale aduna mere cu pere, piete diferite iluzionat probabil de terminologia specifica si prin urmare nu poti trage concluzii bazindu-te pe date pe care le-ai “creat” si nu au nici o legatura cu realitatea.

Tot in pagina 4, paragraful 2 Consilieru’ Croitoru de la BNR sustine ca “ dupa aceasta perioada, rata dobanzii a reatins nivelurile existente inainte de cresterea volatilitatii si s-a reinscris pe un trend descendent.” Dobanzile nu si-au revenit ani de zile. Poate ca se refera la un trend descent la nivel de ani desi anterior vorbea de o situatie, atac care a durat zile. In caz ca se refera la ani atunci poate fi mentionat si acordul cu FMI si acordul de la Viena, ambele situatii care “incurca” fortarea de comparatii intre perioade de timp doar de dragul concluziei.

Practic reactia BNR, confuzata de proprii consilieri, a fost atat de inoportuna incat a denaturat piata si economia la nivel de ani!

Mai mult, in afara de a ascunde realitatea din motive politice prin blocarea publicarii Robor-ului peste 18,25%, tranzactiile fara colateral intre banci au scazut si mai mult iar nivelele dobanzilor platite in piata s-au mentinut ridicate o perioada indelungata de timp. Suplimentar, ceea ce se mentioneaza doar in parti ale materialului ori se uita cu desavirsire, situatiile si perioadele utilizate pentru comparatie in opinie nu sunt comparabile din perspectiva instrumentelor de injectare a lichiditatii utilizate de BNR.

In rezumat, indicatorul utilizat de Consilieru’ Croitoru de la BNR si care ii spune ca situatia de lichiditate si nivele s-au normalizat nu surprinde piata. BaniI erau bagati pe alte cai de BNR e.g. doar la banci prietene “un numar mic de banci”, favorizindu-le si nu la toata piata, prin swapuri valutare la dobanda de interventie deci sub dobanda de piata si practic alimentand motivatia de a isi tine gura (dupa cum marturiseste Consilieru’ Croitoru de la BNR in prima propozitie de pe pagina 9), finantare contra rezervei minime pentru o banca prietena ingenuncheata de managementul lichiditatii efectuat de BNR.

Finantarea prin fx swapuri, deci contra colateral valuta, respectiv contra rezervei doar la banci prietenoase este suspect in conditiile in care Consilieru’ Croitoru de la BNR mentioneaza la nota 3 pagina 5 ca “la acea data eligibile erau doar titlurile emise de Ministerul de Finante”.

La nota 1 pagina 4, scris mic, Consilieru’ Croitoru de la BNR rememoreaza evolutia economica a ultimilor ani si aduce aminte de nivelul atins de cursul valutar in iulie 2007 de 3,1. Aceasta este cea mai mare greseala de politica monetara a Guvernatorului BNR Isarescu lasind cursul sa se aprecieze accentuat dupa liberalizarea contului de capital desi toata lumea stia ca un astfel de eveniment , liberalizarea si intrarea in Uniunea Europeana , sunt echivalentul declansarii “bolii olandeze”, intrari masive de capital. Intrarile de capital speculativ si alimentarea strategiei de “carry trade”, in cazul Romaniei profitarea de un diferential semnificativ de dobanda si volatilitate a cursului redusa au fost intretinute de politica BNR.

Intarirea cursului spre 3,1 a afectat exportatorii romani exact cand se deschidea piata concurentiala cu partenerii europeni si a blocat in datorii in valuta romanii datorita iluziei leului tare ( pentru care se autocongratulau oficialii din BNR) si a dobanzilor prohibitive la leu. Practic BNR a favorizat prin politica de dobanda, curs , rezerve minime asimetrice la banci si regulament de credit si garantii eurizarea Romaniei.

Intoarcerea, inchiderea acestei pozitii de “carry trade” care putea sa fie deschisa cu saptamini, luni sau ani in urma a fost confundata de Consilieru’ Croitoru de la BNR cu alte cele. Practic cei care au vindut valuta contra moneda locala ca sa profite de dobanda ridicata la leu isi repatriau investitia in toamna anului 2008 si la inceputul anului 2009.

Deloc surprinzator pentru o asemena opinie nu se iau in calcul decat momentele de depreciere si nu si cele de apreciere ale monedei nationale desi si cele de apreciere sunt tot deplasari fata de un curs de echilibru si tot pagube economice a generat pentru exportatorii romani si in extenso pentru economie si binenteles pentru cei care au tras credite in valuta mergind pe povetele BNR.

Desi banuiam doar ca nu au citit in manuale si ca BNR a gresit copilareste, ceea a dus la aprecierea nenaturala a cursului pina la 3,1 si departarea de cursul valutar de echilibru, spre care se indrepta in toamna anului 2008, Consilieru’ Croitoru de la BNR ne lamureste, probabil din greseala in nota 12 de la pagina 17 ( incercand sa elimine 3 evenimente din serie pentru a isi justifica algoritmul propriu de concluzionare ca in octombrie nu a fost un scenariu media pre-electoral ci un “atac”), ca BNR a cumparat masiv de 3 ori in 2005 cu “acceleratii” mari, practic oferind “trambuline” speculatorilor. Altfel spus BNR, admitind ca anticipa aprecieri ale monedei nationale a oferit puncte bune de intrare in strategia de “carry trade” si pentru “intirziati”. Altfel spus au fost favorizati speculatorii “buni”. Poate nu I s-a spus si Consilieru’ Croitoru de la BNR ca in octombrie 2008 speculatorii “buni”, a caror date de intrare sunt eliminate din studiu in mod melodramatic “ultimul fiind innaceptabil”, isi luau valuta inapoi pe fondul falimentului Lehman Brother si a reducerii de linii si expuneri, a contagiunii regionale recunoscuta de consilierul Croitoru a fi avut loc doar in anul 2009 si a deciziilor economice pre-electorale.

2.1. Deficitul de lichiditate

La inceputul paginii 6 mentioneaza extinderea crizei financiare dar fara a introduce concepte de economie deschisa si implicatiile asupra pietei bancare.

La paragraful 2 pagina 6 se mentioneaza aparitia deficitului de lichiditate in sistem inainte de evenimente si anume citandu-l pe Consilieru’ Croitoru de la BNR , “pe 3 octombrie”. Deci practic scoaterea lichiditatii din sistem de catre BNR s-a petrecut in conditiile suprapunerii unui deficit global de lichiditate, a sfirsitului perioadei de rezerva minima ( se termina pe 23 octombrie) si a unei contagiuni ( Consilieru’ Croitoru de la BNR nu a recunoscut contagiunea pentru octombrie 2008 ci doar pentru ianuarie 2009, el mentionand doar ca in octombrie erau doar “ primele consecinte ( si semnale) ale extinderii crizei financiare internationale” ).

Asa cum se precizeaza in paragraful 3 pagina 6 deficitul de lichiditate s-a mentinut pins in martie 2010.

In pagina 5 si 6 Consilieru’ Croitoru de la BNR introduce o serie de formule pentru un sistem inchis, fara a tine cont de adevarata granularitate si extindere a sistemului bancar romanesc la acea data si pe care ulterior le foloseste pentru calcule personale. In conditiile in care swapurile valutare sunt o “necunoscuta”, injectiile de lichiditate au fost facute in afara normelor in vigoare la acea data in ce priveste colateralul ar trebui sa il credem pe consilierul Croitoru nu doar ca nu a gresit la calcule dar sa si inteleaga ce sa introduca in ecuatii.

Figura 2 pagina 7 nu are nici un fel de valoare intuitiva iar daca aceasta este baza concluziilor Consilieru’ Croitoru de la BNR este o alta dovada de opinie viciata.

Motivele sunt multiple:
– lipsa controalelor de bun simt economic e.g. dobanzile tranzactiilor de pe piata monetara nu au scazut asa repede cum arata graficul o dovada in plus ca ceea ce se raporta ca si tranzactie bilaterala pe piata monetara, fara colateral, erau in valoare foarte mica si in scadere dupa octombrie si erau doar tranzactii intre prieteni ( de exemplu anumitor banci de stat li se sugera sa ajute la “deblocarea” situatiei facand tranzactii prietenoase dar irelevante pentru situatia de ansamblu a pietei, asanumitele “bilaterale”);

– “tranzactiile de pe piata monetara”, altfel spus depozite fara collateral, raportate de Consilieru’ Croitoru de la BNR au devenit din ce in ce mai irelevante pentru piata atat ca si volum precum si ca nivel de dobanda in conditiile existentei masive a swapurilor valutare atit intre banci , banci-clienti si banci-BNR, Lombard, Repo cu BNR , Repo cu alte banci, Repo cu clienti nebancari. Prin urmare curba dobanzii tranzactiilor de pe piata monetara citata isi pierde din valoarea explicativa mai ales in conditiile in care se forteaza o corelatie cu un indicator care se vrea sa acopere conditii generale ale pietei. Altfel spus vrea sa coreleze un indicator care se vrea sa surprinda toata piata auto din Romania cu evolutia pretului la Opel Corsa. Practic incearca sa surprinda corelatia dintre volumul de masini vindute intr-o perioada, care ba urca ba scade, cu pretul la Opel Corsa, care ba creste ba scade ba vorbim de noi ba de second hand, si mirindu-se ca nu sunt corelate trage concluzii ferme!

– in conditiile in care exista atitea probleme de miscare a lichiditatii prin instrumente diverse, a instrumentelor ne-mentionate in norme la data utilizarii, a tamponului de lichiditate tinut de banci in mod prudent pentru a evita dinamica excesiva a depozitelor mari de la o banca la alta, a faptului ca rezerva minima se calculeaza intr-o perioada dar se tine in urmatoarea perioada, a atritiei liniilor de credit bancare, a miscarilor intre SPV-uri si pozitii off-shore, consideratiile si calculele personale Consilieru’ Croitoru de la BNR devin fara valoare.

Cunoscand toate aspectele mentionate anterior, probabil ca nu ar fi trebuit autorul opiniei sa se mire in ultimul paragraph al paginii 7 ca exista o lipsa de corelatie in figura 2 (“continutul” celor doua notiuni mentionate evoluau in timp iar autorul nu tine cont de asta, sistemul nefiind “inchis” ci “deschis”).

Practic coreleaza masuri care “masoara” in timp lucruri diferite si care nu se refera la intreg.

In consecinta, probabil nu este o mirare ca acelasi Consilieru’ Croitoru de la BNR concluzioneaza in prima propozitie din pagina 8 de o maniera la care se ridica toate spincenele celor cu bun simt economic: “ acesta dovedeste ca nu marimea deficitului de lichiditate a fost cauza cresterii ratelor dobanzii in perioada 17 octombrie-5 noiembrie 2008”.

Este intr-adevar contraintuitiv si binenteles o concluzie a Consilieru’ Croitoru de la BNR gresita si facuta doar pentru a justifica parerea sefului.

2.2. Structura ofertei de lichiditate

In figura 3 pagina 8 se foloseste aceeasi dobanda irelevanta pentru piata mai ales in conditiile in care se prezinta instrumente diferite care nu sunt incluse in calculul respectivei dobanzi.

Dupa cum rezulta in schimb din figura 3, BNR a introdus doar bani prin facilitatea de Lombard intr-o prima etapa iar dupa a introdus lichiditate la prieteni doar “pentru un numar mic de banci” prin fx swaps, repo si bani contra rezerva minima.

Din nou in pagina 8 mentioneaza ca dobinda “ a crescut de la 16,3% la 43,6% in perioada 16-22 octombrie” prin urmare tragind concluzii referitoare la piata urmarind un sub-partitie irelevanta si care s-a tot diminuat pe parcursul perioadei si a fost afectata la nivel de valoare, dobanda, de tranzactiile “bilaterale” cu banci de stat.

In rindul 3 de pe pagina 9 Consilieru’ Croitoru de la BNR spune ca “ dar nu a existat nicio operatiune repo pina pe 10 noiembrie”, ceea ce implica ca Dupa aceasta data au fost tranzactii de tip Repo adica contra colateral titluri de stat pe o perioada mai lunga de o zi ( ca sa o distinga de cele deja practicate la Lombard), ca altfel putea sa spuna pina pe 11 ori pina pe 12 noiembrie ca doar nu a ales 10 noiembrie fara nici o alta consideratie, 10 noiembrie nefiind folosita anterior cu alta semnificatie.

Practic uitand ce a scris, in rindul 6 de pe pagina 9 acelasi Consilieru’ Croitoru de la BNR spune “ (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate”.
In consecinza ori nu stie care sunt instrumentele pe partea ofertei ori a uitat de Repo-urile pe care de abia le-a mentionat, ca sa nu mai vorbind ca a uita sa mentioneze de injectia de lichiditate contra rezerva minima.

Nedumerirea Consilieru’ Croitoru de la BNR din paragraful 2 din pagina 9, potrivit careia “preponderenta acestui instrument (finantarea la Lombard) nu explica de ce rata dobanzii nu a aratat o volatilitate crescuta in alte perioade (de exemplu 24 noiembrie 2008-16 ianuarie 2009) in care facilitatea de credit si swap-urile valutare au fost singurele instrumente utilizate pe partea ofertei de lichiditate” poate fi explicata usor de oricine a citit pina acum si anume:

– dobanda la care se uita Consilieru’ Croitoru de la BNR este irelevanta pentru piata monetara din acele timpuri iar irelevanta crestea prin faptul ca nu capta instrumentele cu colateral care deveneau preponderente deoarece liniile interbancare s-au diminuat; perioadele care il nedumeresc au componente diferite din punct de vedere a tranzactiilor de depozite fara colateral captate de indicatorul citat; nu se compara

– spre deosebire de perioada anterioara lui 24 noiembrie, chiar Consilieru’ Croitoru de la BNR a mentionat ca banca centrala a introdus lichiditate pe termene lungi prin swapuri valutare, operatiuni de tip Repo si contra rezervei, restringerea expunerilor si dinamica depozitelor cu sume mari ca sa nu mai vorbim de “bilateralele” de la bancile de stat, pe termen lung catre bancile prietenoase cu probleme, ceea ce a facut ca desi facilitatea de Lombard a ramas preponderenta, lichiditatea a fost deja introdusa, zile la rind pe termene lungi in momentul in care consilierul decide sa se uite la volatilitatea perioadei.

Ne oprim cu prima parte a adnotarilor pe marginea opiniei Consilieru’ Croitoru de la BNR , de la BNR la mijlocul paginii 9. Va urma …

1 2 3 4 169