#DeleteFacebook & Analytics

Am amanat ceva vreme anuntul renuntarii mele la Facebook deoarece nu mi s-a parut prea important si oricum la cat de mult am promovat Facebook-ul si l-am considerat un fenomen de impact pozitiv, nu prea se cadea sa ma transform in detractor ci sa tac malc ca un fraier care si-a donat prea mult timp pentru ca Zuckerberg sa fie in top 10 miliardari ai lumii.

Ma indoiesc ca lovitura recenta primita de Facebook va avea consecinte pe termen lung. Foarte probil este doar o doza mica de “vaccin” care sa ne faca imuni la ce va urma. Adica, dupa acest fâs, care va trece ca toate fâsurile, lumea se va obisnui ca marii giganti sa vanda date si tool-uri in scopul manipularii oamenilor, pe fata, fara remuscari si fara rusine. Manipularea prin big data & retele neuronale va fi un serviciu care va apare in pagina de servicii a companiilor viitorului apropiat, acest serviciu fiind pe viitor la fel de cum sunt astazi serviciile de realizare site-uri web: ceva banal, legal, de care toata lumea are nevoie si care poate fi oferit de un numar mare de companii, in functie de buget, de la companii mai mici si care fac site-uri mai mult sau mai putin bune, pana la companii mari care fac site-uri brici. Tot asa va fi si cu manipularea trendurilor folosind big data si inteligenta artificiala: un fel de marketing, un marketing nou si mult mai performant.

Intorcandu-ma la Facebook, doresc sa mentionez ca motivul pentru care am renuntat a fost cenzura. Facebook mi-a sters postarile in care am folosit cuvantul “poponar” desi in afara de acest cuvant (care exista in Dex, culmea), postarile nu aveau de ce sa fie cenzurate, eu nefacand nimic grav cum ar fi sa indemn la violenta impotriva poponarilor sau sa ii acuz pe poponari ca ar fi anormali. Nu, stiam ca Facebook cenzureaza si nu am vrut sa le dau prilej. Cu toate acestea, desi cuvantul poponar exista in Dex si nu este interzis, se pare ca pe Facebook este interzis. Probabil sunt mult mai multe povesti de cenzura si probabil la fel este pe toate mediile sociale, desi din experienta mea, cel putin Youtube-ul este inca un mediu liber unde in afara problemelor legate de monetizare, cenzura este accidentala. Monetizarea pe Youtube este o problema reale, datorata in primul rand specificitatii mediului nu atat a calitatii contentului, desi a fost o perioada in care au aparut zvonuri ca unele companii mari s-au retras de pe Youtube deoarece Youtube permitea videoclipuri ale dreptei, ceea ce este deja la limita legalitatii in noul soviet care este SUA.

Iata insa modurile prin care un pierde-vara care isi pierde timpul pe Facebook contribuie la prosperitatea financiara a patronilor Facebook. Furnizarea de continut este de departe cel mai important asset pe care utilizatorii il ofera gratuit Facebook-ului. Fiecare postare, fiecare stire, fiecare poza, fiecare reactie si chiar fiecare like sau chiar o simpla vizualizare, genereaza continut si informatii Facebook-ului permitand intelgentei artificiale din spatele jucariei sa invete si sa devina mai buna. Continutul de asemenea atrage interesul altor utilizatori si este un bulgare care se rostogoleste si ca un rahat care atrage mustele. Reactiile la continut, permit segmentarea, Facebook fiind capabil sa ofere celor care fac marketing unelte sa tinteasca pasionatii de apicultura dintr-o anumita zona care au venituri peste o anumita suma si care intr-o anumita perioada urmeaza sa participe la un anumit eveniment. Astfel, o firma care va participa la acel eveniment (sa zicem un targ) va putea targeta prin Facebook respectivii utilizatori, bombardandu-i cu reclame si pregatindu-o pentru intalnirea de la targ. Exemplul este unul trivial si la o prima vedere nu are nicio umbra de intuneric in el. Care e problema daca eu sunt pasionat de apicultura si urmeaza sa particip la un targ de apicultura ca o firma care produce echipamente de apicultura imi afisaza mie reclame?

Problema cu exemplul de mai sus este una pe mai multe niveluri. In primul rand, aceasta capacitate, de a targeta in amanunt exact publicul tinta, ofera un mare avantaj celor care au acces la ea si poate fi folosita in mult mai multe situatii, nu neaparat situatii pozitive. Cum ar fi de exemplu, daca pe baza comportamentului dumneavoastra pe Facebook, inteligenta artificiala din spatele jucariei ar fi atat de puternica (desi probabil este deja) incat sa se prinda daca ati avut sau nu tentative sinucigase? Insa daca o companie aeriana angajaza o firma de analytics care poate extrage de la Facebook toti pilotii care sunt suspecti de a fi avut tentative sinucigase sau tendinte spre depresie, este posibil ca aceasta sa nu va mai convina. Exemplele pot continua: o companie de analytics, vinde o baza de date cu toate femeile care pe baza comportamentului de pe Facebook, si-au manifestat dorinta sa devina mamici pana la 30 de ani. O femeie care este in aceasta baze de date candideaza la postul de manager al unei mari companii iar boardul care face angajarile nu vede cu ochi buni posibilitatea ca din cei 5 ani ai contractului in care va plati viitorul manager (barbat sau femeie) o suma considerabila de bani, locul sa fie ocupat de o mamica care isi va lua concediu 2 dintre cei 5 ani.

Multe din exemple sunt pozitive si cu multe deja ne-am obisnuit. De exemplu, ni se pare normal ca soferii care au avut accident in ultimii 5 ani de zile sa plateasca dublu asigurarea. Acesta este un exemplu de analytics a carei utilizare nu doar ca este imorala si suspicioasa, dar este chiar inclusa in lege. Poate prima data cand s-a introdus aceasta optiune, multi soferi s-au revoltat. Dar puteau ei sa faca ceva daca companiile de asigurari fac legea iar statul doarme? Nu ma refer aici la cazul Romaniei unde oricum statul ii convine sa lase asiguratorii sa suprataxeze in unele cazuri pentru a permite tarife mai mici pentru pensionari care sunt bazinul electoral al partidului aflat la putere. Insa aceasta deformare a pietei loveste puternic in cei care desi au facut accidente, nu merita sa plateasca tarife marite, deoarece rostul asigurarii tocmai acesta este, sa fie ca o plasa de siguranta in caz ca cazi. Nimeni nu vrea sa faca accident (desi in cazul asigurarilor auto din Romania toti insala: si soferii care apeleaza abuziv la Casco doar ca sa-si rezolve problemele, si service-urile care suprataxeaza si asiguratorii care nu platesc service-urile sau impun acestora sa lucreze cu anumiti furnizori de piese). Din contra, cine face accident este teoretic un sofer cu experienta mai mare care va stii sa se fereasca mai bine pe viitor. Insa deoarece baza de date cu istoricul este de nesters si datele pot fi accesate si deoarece raisone d’etre-ul al acestui mecanism este la un nivel superficial unul corect, pentru ca pot, asiguratorii il practica pentru a-si mari veniturile desi astfel este total alterat scopul in sine si rostul asigurarii prin procedura de aplicare de tarife diferentiate, pe baza istoricului soferilor.

O cutie magica se deschide cu acest “incident” (Trump / Analytics / Facebook), desi cu siguranta nu este prima data. Eu l-as include chiar in campania electorala din SUA. Mie imi este evident ca nu doar Trump a folosit analytics, ba Clinton chiar a avut bani mai multi si probabil a folosit si asset-urile serviciilor de inteligenta, avand cel putin relatii la consultanti si specialisti buni. Trump nu a fost nici el mai prejos, poate singura diferenta fata de Clinton fiind nivelul de inteligenta care i-a permis sa maximizeze feedback-ul oferit de analytics. Din punctul meu de vedere in cazul Trump & analytics, corelatia nu este cauzatie desi nici macar de corelatie nu putem vorbi de vreme ce Clinton de asemenea a avut parte de analytics si si-a schimbat discursul si strategia in functie de date. A avut chiar si cateva lupte castigate pe baza datelor. Am urmarit un documentar interesant in care arata cum Hitlery avea un discurs targetat in fiecare stat vizitat, ca sa nu mai zic ca statele si momentele vizitelor electorale erau selectate pe baza datelor. Hitelry, pe langa date, a avut chiar si o strategie mult mai complexa cu masinatiuni la marginea legii. As aminti aici de exemplu, folosirea imigrantilor ilegali in procesul de votare din anumite state. Imigrantii se puteau inregistra pe lista de votanti si evident votau cu Hitlery, desi nu erau cetateni. Legea nu le permitea insa nu ii penaliza intr-un anume fel. Adica, daca organizatorii alegerilor aveau capacitatea (si vointa) sa verifice cetatenia, le puteau refuza dreptul la vot. Insa daca ei votau desi nu sunt cetateni, legea nu mentiona nicio pedeapsa.

In final fac o predictie financiara. Desi stocul Facebook-lui a cazut dupa scandal si Zerohedge mentioneaza de niste procese sau de faptul ca Wallstreet-ul va pedepsi Facebook pentru ca l-a ajutat pe Trump, parerea mea este ca scandalul de fapt dovedeste puterea Facebook si ca stocul va creste.

President Skroob strikes back

Urasc sa am dreptate, mai ales in legatura cu razboiul. Dupa stirea cu discursul lui Putin despre rachetele cu focoase nucleare care pot sa faca tumbe printre detectori (ca si cum cele cateva sute de mii de balistice nu ar fi indeajuns sa ii sperie pe americani), m-am intrebat pe Twitter cat va dura pana Trump va incepe sa arunce si el cu gogosi cat mai pompoase despre noile descoperiri ale americanilor.

Ei bine a durat cam 11 zile din ce vad … pana sa apara stirea de mai jos pe Zerohedge: Trump: Get Ready For The “Space Force”; Mission To Mars “Very Soon”

Evident ca asa cum nimeni nu-l crede pe Putin ca animatiile alea ale rachetelor dansatoare supersonice au vreo legatura cu realitatea in conditiile in care Rusia are o mare problema in a plati salariile soldatilor, tot asa nici acum nimeni nu-l crede pe Trump in conditiile in care doua-trei lansari de rachete ale lui Musk nu inseamna decat ca poate americanii au sanse peste 10 ani sa poata lansa un om in spatiu desi Musk ne asigura ca la anu vor da drumul la primul zbor spre Marte.

Cu spatiul stim ca zborul fara om la bord este foarte simplu si se poate face cu bani multi. Insa zborul cu om la bord a fost posibil doar in perioada in care cucerirea spatiului era obiectiv strategic major si soldatii erau educati in spiritul sacrificiului, prin urmare inginerii au avut multa carne de tun pregatita sa isi dea viata pentru tara. Astfel, au putut testa rachete si au facut un oarecare progres care a culminat cu aselenizarea. Insa ulterior, pentru ca nu a mai fost nevoie, americanii au avut problema cu pastrarea mostenirii glorioase a acestei jertfe. Rusii, pentru ca au avut tehnologie mai ieftina (mare parte din cercetare au furat de la americani) si costuri mai mici, au mai fost in stare sa mentina cat de cat capacitatile de a lansa un om in spatiu, insa fara banii americanilor le pierdeau si ei.

Sinergia intereselor americanilor cu capacitatile si pretul rusilor a facut ca International Space Station-ul sa poata fi pus in aplicare si sa supravietuiasca pana acum, fiind un succes minor in comparatie cu ce s-ar fi putut realiza daca in loc sa toate banii pe razboaie aiurea, americanii ar fi investit in spatiu. Pana acum ar fi avut deja flota spatiala.

Par destul de disperati americanii cu privire la posibilitatea pierderii avantajelor militare fata de rusi dar mai ales fata de chinezi. Disperarea o vedem nu atat din declaratiile pompoase si amuzante ale lui presedintelui Skroob cat din leak-urile (sau mai bine zis declasificarile) legate de intalnirea cu niste OZN-uri a soldatilor americani si insinuarile / zvonurile care se lasa sa respire din aceste filmari care sunt de doua tipuri:

  1. americanii au capturat sau sunt in posesia de materiale si tehnologie aliena
  2. OZN-urile sunt de fapt noi aparate de zbor dezvoltate de americani, super performante

O vreme am crezut si eu ca americanii au mere un as in maneca, asa cum au scos avionul invizibil in razboiul din Irak. Oricat de scump si irelevant este astazi acest avion, la vremea aceea era intr-adevar un game changer. Este logic sa credem / speram ca americanii au si alte jucarii la fel de performante pe care nu le scot la iveala.

Daca chiar le au, poate ar fi momentul sa le arate. Nu de alta, dar gogosile lui Trump nu vor reusi sa ridice spiritul soldatilor americani care sunt din ce in ce mai agresati emotional de sentimentul de inferioritate al capacitatilor imperiale in urma deselor infrangeri si nesemnificativelor victorii din razboaiele de aiurea la care tara ii trimite si uita de ei pe-acolo.

Istoria mai putin cunoscuta a zilei de 8 Martie

Nu doar istoria zilei de 8 Martie este putin cunoscuta de romani dar chiar si istoria zilei de 1 Decembrie, iar un procent mic dar puternic de romani au probleme chiar in a diferentia Pastele de Craciun [1], incurcand si amestecand semnificatiile.

Problema necunoasterii istoriei acestei zile ar fi usor rezolvata daca nu ar exista wikifobia, avand in vedere ca informatia cuprinsa aici [2], desi evident partinitoare, deseori este un punct de pornire util in a ne face o idee.

Pe scurt, ce trebuie sa retinem din aceasta istorie este ca 8 Martie este in esenta o sarbatoare comunista. De asemenea, de 8 Martie, tovarasele din Sankt Petersburg (ulterior Leningrad) au declansat revolutia bolsevica, cerand incetarea razboiului, incetarea rationarii alimentelor si sfarsitul tarismului. Ce a urmat … stim. Nu voi intelege niciodata cum oamenii pot sarbatori inceperea unei etape sangeroase din istoria omenirii care a durat aproape un secol si ale carei dezastruoase consecinte sunt mai grave decat toate razboaiele omenirii la un loc. In puscariile comuniste au murit de-a lungul anilor zeci de milioane de oameni iar foametea si bolile au distrus de asemenea zeci de milioane.

Femeile au fost folosite mereu ca masa manipulatoare de inginerii sociali ai lumii. Dar nu doar femeile, ci toate clasele defavorizate de-a lungul timpului au fost folosite ca mase manipulatoare de cei puternici si de inginerii sociali pentru a controla popoarele si pentru a-si desfasura planurile malefice complexe de reformatare a societatii. Un exemplu de alta clasa sociala folosita ar fi homosexualii pentru ale caror “drepturi” este introdusa in societatile asa-zis democratice de astazi cenzura, fara ca popoarele iubitoare de libertate ale vestului sa scoata un cuvant, ba chiar bat din palme si considera aceasta un progres, nerealizand ce se afla la capatul tunelului. Sub stindardul drepturilor femeilor in SUA, s-a ajuns in situatia absurda in care patronii nu mai angajaza femei de frica sa nu fie acuzati de hartuire, orice cuvant si orice gest putand fi etichetat ca abuz si legea permitand ipotetic acuzatii nefondate si fara nicio acoperire. Daca din intamplare doua femei de la acelasi loc de munca se vorbesc si decid sa il distruga pe patron, il acuza ambele de hartuire sexuala si astfel au un caz si mai puternic, acuzatiile putand duce pana la falimentul unei companii. Pentru a rezolva aceasta problema (frica patronilor de a angaja femei), decidentii din SUA s-au gandit sa oblige firmele sa aiba un procent egal de barbati si femei angajate (in ciuda lipsei de rationament) si s-au produs dezechilibre si mai mari. Care companii aeriene ar mai functiona daca ar fi obligate sa angajeze un numar egal de femei si barbati piloti?

Dar sa nu ne ducem la problemele vestului ca avem si noi pe-ale noastre. De exemplu, avem o premiera in istoria femeilor de renume din Romania. Dupa femeia conducatoare rea si manipulatoare, avem in sfarsit femeia buna, comunicatoare, blanda si respectuoasa, care duce carmele tarii pe noi culmi ale socialismului. Evident, in realitate, tovarasa Dancila a umilit imaginea femeii romane poate chiar mai mult decat a facut-o tovarasa Elena pentru ca macar Elena reusa sa proiecteze impresia ca ea il manipuleaza pe Nicusor, nu invers ca la noi unde Viorica este pentru toata lumea o papusa vorbareata controlata de tovarasul Dragnea, este un minuscul instrument folosit pentru controlul puterii si pentru fuga de parnaie. Dancila a ratat sansa sa realizeze ceva pe cont propriu, pentru calitatile si abilitatile ei, altele decat a fi sluga lui Dragnea.

Dar nu doar femeia in politica este vinovata pentru dezastrul in care se afla Romania astazi. Nu stiu prea exact dar sunt sigur ca majoritatea votantilor sunt femei si un bun procent dintre barbati merg la vot trasi de femei. Rezultatul il vedem.

Este de neinteles cum de femeile din Romania, mai ales cele in varsta si votante cu PSD-ul, nu realizeaza ca din cauza comunismului le fug copiii in strainatati si din cauza celor care ne conduc avem dezastrul din spitale, avem maririle de preturi, avem hotia si toate celelalte.

Poate o explicatie ar fi faptul ca desi poate inteleg, femeile stau mai mult la televizor si sunt astfel mai mult supuse manipularii. Femeia oricat de increzatoare in fortele proprii s-ar crede si oricat de puternica intuitie ar avea, este in primul rand mai emotiva si mai influentabila, avand in criteriile de evaluare mai putina orientare inspre realitati concrete, tangibile si mai multa inclinare inspre visare si potential si mult mai multa predispozitie la frici si la angoase. Ori televiziunea cu asta se ocupa: cu sucitul mintilor. Si mijloacele prin care o face este tocmai manipularea emotionala, sucitul butoanelor pentru cresterea afinitatilor catre unii sau pentru ostracizarea altora.

In final fac o predictie: cat timp o sa avem un procent mai mare de oameni care se uita la televizor decat la Youtube in Romania, bine nu o sa fie.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Ce sarbatorim de Craciun? – Vax Populi

[2] International Women’s Day

Este Soros interesat doar de principii?

Intr-un interviu la Digi24, expertul in geopolitica si afaceri internationale Mircea Cartarescu a opinat ca Soros nu se implica personal in afacerile unor tari, ci Soros este interesat numai de niste principii (in subinteles, principii bune).

Nu stim ce ziare citeste Cartarescu si de unde isi extrage informatiile, dar pare un om care traieste intr-o bubble world, mai precis intr-o fluffy bubble world. Cel putin prin prisma impresiei extraordinare pe care o are cu privire la Soros (dar si din alte motive) care probabil ar rade de s-ar da pe spate daca l-ar auzi pe Cartaflescu.

Sa incepem oare cu lovitura data asupra lirei sterline de care probabil si cel mai dezinformat om a auzit? Desi destul de cunoscut acest eveniment, consecintele lui asupra unui intreg popor sunt mai putin intelese. Pe scurt in anii 1992, inca nu exista Euro si toate statele foloseau un mecanism de schimb valutar denumit  European Exchange Rate Mechanism si folosit inca din 1979, care limita fluctuatia ratelor de schimb intr-o marja maximala (cam ce face Isarescu cu leul). Nu am inteles prea precis acest mecanism, fiind deja istorie si nu il pot explica prea bine. Cert este ca exista o marja de speculatie pe piata forex dar tarile participante trebuiau sa convearga in politicile monetare, altfel spus sa aiba o rata a dobanzii cat de cat legata de performanta economica a tarii si care sa reflecte niste realitati. Altfel spus, sa nu existe tensiuni pe o moneda anume. Marea Britanie a intrat in mecanism in anii 90, cand deja incepuse sa aiba succes neoliberalismul lui Margaret Theatcher si lira era pe cai mari, insa guvernatorul bancii centrale nu corelase prea bine dobanda cu cursul de schimb si cu inflatia.

Lucrurile erau cunoscute de toata lumea, asa cum acum toata lumea la noi stie ca leul mult mai puternic decat economia romaneasca, dar nimeni nu are curajul sa se puna cu Isarescu deoarece BNR are rezerva mare si poate sa contracareze orice speculatie (pana la o anumita suma).

Si pe-atunci in acest mecanism, ca si acum la noi, bancile centrale jucau rolul sa cumpere sau sa vanda moneda pentru a mentine acea rata de variatie – asa cum face acum Isarescu.

Soros insa a pariat 10 miliarde de dolari si a vandut lira, producand un trend si luptandu-se de facto cu Banca Centrala a Marii Britanii, pe care in cele din urma a invins-o, oarecum fara fair play, atragand alaturi de el si alti speculatori. In cele din urma, banca nu a putut sustine lira in limitele angajate si Soros a castigat aproximativ un miliard de dolari din acest mega-pariu. Ziua aceea a ramas in instorie denumita “joia neagra” prin efectele asupra britanicilor. Capitalism, liberalism, ar putea spune tovarasul Carty? Banul nu are culoare am putea zice. Cine ar putea rezista tentatiei sa castige un miliard de dolari, chiar daca in spatele acestei miscari, milioane de oameni ar fi afectati prin marirea ratelor, cresterea preturilor, intrarea in recesiune, falimentul firmelor la care lucrau etc? Cum ar fi afectati? Imaginati-va cum ar fi sa creasca peste noapte la noi leul de la 4.5 la 5.5. Va imaginati ce suflet are acel om care sta doar in puterea lui sa determine sau nu o asemenea criza? Am uitat sa mentionez: Soros putea sa parieze impotriva lirei si mai putini bani si oricum ar fi castigat. Insa el a impins la maxim pariul, din lacomie si poate si din rautate.

Dar Soros nu are mainile patate doar cu aceasta joie neagra ci cu mult mai multe crize similare, in intreaga lume. Banul nu a avut culoare in viata lui Soros chiar daca a participat si a profitat de crize in intreaga lume.  Iata ce spunea Paul Krugman in 1999:

Nobody who has read a business magazine in the last few years can be unaware that these days there really are investors who not only move money in anticipation of a currency crisis, but actually do their best to trigger that crisis for fun and profit. These new actors on the scene do not yet have a standard name; my proposed term is ‘Soroi’. (sursa)

Este oare si Krugman un rusofil necunoscator care se ia de dusmanul “inventat” Soros, cum zice Carty? Minte idioata si tembela, care vorbeste aiurea si dezinformat total si emaneaza opinii doar din capul lui plin de putoare cu iz de romantism! Saracul Soros, atat de victimizat este el, incat are nevoie sa fie aparat de candidatul la Premiul Nobel pentru Literatura din Romania …

Evit sa intru in enumerarea tarilor in care Soros a pus paie pe foc si in care s-a implicat activ si personal si nu doar prin emanarea de principii, ci punand mana pe telefoane, platind mercenari sa activeze direct si sa organizeze masinatiuni, mergand unde se poate chiar la fata locului ca sa urmareasca organizarea. Sunt prea multe si internetul este plin.

Tembelul de Cartarescu este captiv intr-o stare mentala naiva in care toti balaurii sunt lansati de catre Putin si similar altor idioti de pe la noi, nu pot gandi decat in doua registre: vest vs est. Adica UE vs Putin si cum Dragnea este impotriva lui Soros iar Soros este pro UE, inseamna ca Soros este evident un om bun si care nu are nicio vina pentru subminarea democratiei si atacul asupra libertatii (paradoxal pentru un supravietuitor al holocausului, nu-i asa?) Mintea lui Cartarescu nu poate pur si simplu procesa ca si Dragnea si Soros pot fi rai in acelasi timp. Este imposibil.

Adevarata imagine a lui Soros este a unui om care are mai multi bani decat poate sa ii numere si decat poate cheltui. Omul de rand cu greu poate intelege mentalul unui miliardar, unui om care are atatia bani incat a trecut de punctul in care isi cumpara o masina in fiecare zi, isi cumpara o casa in fiecare saptamana sau face afaceri la cel mai intalt nivel. Acesti oameni, care oricum nu ajungeau miliardari daca aveau cat de cat o umbra de umanitate in ei pentru ca si-ar fi donat miliardele la saraci si la cei aflati in nevoi, isi doresc fie putere nelimitata fie notorietate. Unii isi doresc ambele. Soros are insa ceva mai mult: se crede dumnezeu, dar un dumnezeu care nu respecta libertatea mojicilor de sub el ci vrea sa le faca el bine. El stie cum e mai bine: e mai bine ca britanicii sa fie in UE, e mai bine ca americanii sa nu il voteze pe Trump, e mai bine ca oamenii sa nu mai poata vorbi liber pe retelele sociale etc.

Ce alta definitie are un tiran decat aceea de un om puternic, fara scrupule, fara respect pentru nimeni si nimic, cu idei fixe si clare si cu un plan obsesiv de a le pune in aplicare?

Cât mai poate sta Putin cu mâinile în sân în Siria?

Tocmai cand credeam ca apele s-au mai linistit in Siria in era Trump, care a criticat in campanie lipsa de viziune a SUA cu privire la razboiul din Siria si s-a aratat interesat de o colaborare cu rusii in vederea distrugerii Isis si chiar in vederea stabilizarii Siriei, incidentele au inceput sa faca din ce in ce mai mult zgomot si un razboi direct fie intre SUA si Rusia fie intre Israel si Rusia nu este exclus, daca nu intentionat, cel putin din accident.

Din accident, israelienii pot sa atace niste pozitii din Siria unde se afla soldati rusi si poate avea un macel pe care Putin nu il mai poate ascunde cum a facut cu cei 2 rusi morti in urma atacului recent al rebelilor coordonati de SUA asupra unor pozitii ale armatei siriene in provincia Deir al-Zor. Putin va fi atunci nevoit sa raspunda, mai ales ca se apropie alegerile

Sunt mai multe focare unde poate sa izbucneasca un incendiu. In nord Turcia se lupta cu kurzii care se pare ca in ultimul timp au cam fost lasati cu fundul in balta de americani. In ciuda dezechilibrului de forte si a dotarii armatei turce si desi au reusit sa ii cam goneasca din Afrin, victoria turcilor este inca departe si nu este exclusa o intoarcere a situatiei. Daca in Afrim kurzii au fost cam izolati, in nord-est in teritoriul lor, kurzii nu au fost invinsi nici de Isis si cu siguranta armele oferite de americani vor fi puse in functiune, daca nu cumva americanii chiar vor interveni mai mult in ajutorul kurzilor.

Afrim a fost o mica etapa in conflictul Turcia-SUA, Kurdistanul este insa o cu totul alta problema. Kurzii sunt ultima reduta americana in Siria si americanii nu o vor ceda cu usurinta. Turcii, vor prinde curaj dupa victoria din Afrim si nu vor pierde aceasta oportunitate istorica de a incerca refacerea Imperiului Otoman. Exterminarea kurzilor si alipirea Siriei este visul secular al turcilor si daca americanii nu le-au garantat aceasta extindere, spera ca o vor face cu acceptul Rusiei si cu miscari rapide si surprinzatoare pentru Imperiu care are cu totul alte probleme deocamdata, cum ar fi mugurii unei noi crize care poate fi cu mult mai devastatoare decat cea din 2008.

O alta zona fierbinte este sudul unde Israel a inceput deja sa atace pozitii ale sirienilor si sa faca incursiuni in tentativa de a atinge tinte iraniene. Asa cum turcii viseaza la Imperiul Otoman, israelienii viseaza si ei la Marele Israel care sa se intinda pana la Damasc. Se bazeaza pe prietenia cu Trump, mergand pana acolo la provocarea unui razboi cu Iranul. Pentru Israel, provocarea Iranului si atragerea SUA in conflict ar fi varianta ideala, dezodamantul fiind doar unul, similar cu cel din Irak: eliminarea urmatorului stat proxim dupa Iran. De altfel, daca ne uitam in jurul Israelului avem numai teritorii distruse, foste state nationale prospere si puternice la un moment dat, ajunse in prezent intr-o stare de limbo. Liban, Irak, Siria si chiar Egiptul, ca sa nu mai zicem de Iordania si Arabia Saudita – doua dinastii monarhice mentinute la putere de armata SUA in schimbul petro-dolarului. Iranul este urmatoarea tinta, dupa care vine randul Turciei.

Turcia si Iranul au ramas de fapt singurii competitori ai Israelului in zona, cele doua mari puteri care mai pot sa puna probleme in cazul unei exterminari si ocupari totale a Palestinei. Cine o sa protesteze daca palestinienii sunt din ce in ce mai stransi cu usa si teritoriile lor ciopartite, casele palestinieilor distruse si noi colonii construite in locul acestora? Indonezia? Pakistanul? Care frati musulmani mai pot sa puna orice presiune pe evrei ca sa o lase mai moale si macar sa simuleze ramanerea pe un traseu al unor negocieri care oricum in prezent au fost distruse de Trump? Poate doar cand Suedia o sa fie majoritar musulmana (in 5-6 ani) sau poate Germania, desi e putin probabil ca o Germanie majoritar musulmana mai poatea avea aceeasi putere economica si militara ca in prezent.

Putin nu are curajul inca sa provoace direct Israelul si nici nu are nevoie. Iranul o poate face singur. Putin trebuie insa sa il protejeze pe Assad fara de care ultima farama a statului sirian e posibil sa se faca praf si rusii sa aiba probleme in a-si apara bazele in zona, chiar daca vor avea sprijinul unei minoritati fidele regimului si care tanjeste daca nu dupa vechiul stat, macar dupa razbunarea impotriva celor care au adus haosul. Putin ii poate insa ajuta mult pe turci in razboiul cu kurzii si probabil victoria totala asupra kurzilor nu va fi chiar imposibila in caz ca turcii chiar vor sa o duca pana la capat.

In alt context, daca mai era nevoie sa subliniem ruperea totala a Turciei de vest si de SUA (in ciuda declaratiilor recente ale ambasadorului turc in SUA), mai amintim doar un incident recent: turcii au blocat accesul cipriotilor la unele zone maritime cipriote concesionate unor italieni pentru exploatarea gazului natural. Si au facut-o blocandu-le accesul in zona cu nave militare. UE a protestat, insa evident fara niciun ecou. Negocierile pentru unificarea Ciprului au cam intrat la apa in contexul terminarii negocierilor de aderare ale Turciei la UE. Dupa cum stim, recent in jurul Ciprului au fost descoperite rezerve importante de hidrocarburi la care Turcia evident ca are pretentii si deja a trecut la fapte in limitarea dreptului cipriotilor. Este posibil ca incidentul sa fie minor si legat doar de neintelegerile la bani, turcii avand probabil pretentia la un procent si fiind refuzati. Insa astfel de exemple de disonanta si opozitie a turcilor fata de vest gasim zilnic. De exemplu, mai ieri, turcii i-au criticat pe greci pentru ca nu ii lasa pe macedoneeni sa-si puna ce nume. Prim-ministrul turc al carui consilier i-a amenintat pe ministrii greci ca le va rupe picioarele si mainile daca vor merge in insula Imia pentru comemorarea unor eroi greci morti la datorie intr-un conflict cu turcii de ceva ani in urma, a fost in vizita in Macedonia si a starnit din nou apele, incurajandu-i pe macedoneeni sa nu faca inca pace cu grecii, macedoneeni fiind in pragul unei schimbari de atitudine in vederea intrarii in NATO si a perspectivelor de aderare la UE.

In privinta rusilor, in ciuda victoriei impotriva Isis si a intelegerii temporare bune cu turcii care erau principala problema pentru rusi in zona, Israel pune noi probleme. Foarte posibil ca aceste probleme sa fie rezolvate in curand cu cateva rachete rusesti S300 (daca S400 sunt prea scumpe pentru sirieni), desi dupa cum am mai zis, Iranul se poate descurca si singur. Miscarile rusilor vor fi mai mult in subteran si se vor rezuma la dotarea cu armament a turcilor si a iranienilor, precum si cu intarirea securitatii bazelor pe care le au deja. Revenirea pretului petrolului este o bula de oxigen pentru rusi si au nevoie de ceva timp ca sa isi revina dupa lovitura sanctiunilor si depresiunea petrolului. Sunt abia 2-3 luni de cand petrolul a trecut de 50$/baril, ori economia ruseasca avea nevoie de cel putin 40$ pentru a sustine o rata de crestere. Prin urmare, rusii nu au prea avut bani pentru armata si prin armata nu ma refer la investitia in noi arme, terminarea Suhoiului de generatia a 5-a care ar putea fi o mina de aur pentru exporturile rusilor de armanent sau la alte programe, ci ma refer ca probabil rusii au probleme ca sa plateasca salariile soldatilor. Iar cum ofensiva din Ucraina este doar o chestiune de timp pana cand si ucrainieni se pun pe picioare, rusii trebuie sa se pregateasca sa faca fata la razboaie pe mai multe fronturi.

De fapt, daca ne gandim la toate zonele fierbinti de unde poate sari o scanteie intre rusi si americani, Siria este doar una dintre ele, cu acelasi risc fiind Ucraina si Koreea de Nord unde rusii vor fi nevoiti sa intre alaturi de chinezi pentru securizarea nordului in cazul unui razboi. Nervii lui Putin sunt intinsi la maxim si retinerea de care au dat dovada rusii (mai mult de nevoie decat din calcul) e posibil sa expire, fiind stransi cu usa vor fi nevoiti sa contra-atace cu putere, mai ales daca vor fi provocati.

De ce vrea Trump să crească cheltuielile cu armele nucleare

Pe 30 ianuarie anul curent, Trump a cerut congresului sa voteze o lege care mareste drastic bugetul pentru armata, lege care este amanata de vreo 4 luni deoarece nici democratii si nici republicanii nu sunt de acord cu aceste cresteri.

Mot-a-mot, Trump a declarat in discursul despre starea natiunii ca cresterea cheltuielilor va permite modernizarea arsenalului nuclear necesar sa fata fata provocarilor pe care SUA le au din partea regimurilor dictatoriale (rogue regimes), gruparilor teroriste si tarilor cum ar fi China si Rusia. Trump s-a abtinut sa puna vreo eticheta pe Rusia sau China, dar le-a numit totusi, ceea ce nu este deloc fara relevanta.

De altfel, conform unui raport recent al Ministerului Apararii al SUA, terorisii nu mai sunt pe primul loc in lista de amenintari la adresa SUA, acesta fiind preluat de binomul Rusia-China.

Ca orice Imperiu, e normal ca presedintele SUA sa isi doreasca o armata cat mai puternica si sa ceara bani pentru armata. Problema e de unde sa ceara bani, caci SUA se ingorapa in datorii pe zi ce trece. Dolarul este intr-adevar acoperit de puterea armatei SUA, dupa cum au incercat sa dovedeasca in ultimele razboaie americanii (Gaddafi a fost eliminat deoarece incerca sa formeze o uniune africana care sa vanda petrol in moneda proprie, un fel de euro african in schimbul dolarului). Este deci logic ca SUA sa aiba grija la ultimul avantaj care i-a mai ramas: armata. In ce masura insa armata ii este un avantaj, ramane de vazut doar intr-un viitor posibil razboi mai mare, caci in ultimele conflicte in care s-a implicat SUA nu prea a avut parte de succes.

Daca investitia in armata este cat de cat logica (desi bugetul armatei SUA este mai mare decat bugetele tuturor celorlalte tari ale lumii la un loc, multiplicat de cateva ori), investitia in armele nucleare este o obsesie ciudata a lui Trump.

Deja SUA au destule arme nucleare incat sa distruga pamantul (si/sau Rusia) de cateva ori. De ce le trebuie mai multe si de ce ar investi sa construiasca si mai multe nucleare? Ca sa poata distruge Rusia de si mai multe ori?

Chestiunea este oricum ramasa in secundar deocamdata, fitilul unei noi crize financiare aprinzandu-se deja si problemele guvernului fiind mult mai mari decat legea cu bugetul apararii. In curand Fed-ul va interveni pentru a opri caderea actiunilor si va scadea din nou dobanda, noi si noi trilioane de dolari vor fi tiparite. Ramane de vazut ce vor face chinezii, daca vor continua sa cumpere in continuare obligatiunile americanilor sau caderea sustinuta a dolarului din ultimul timp este doar inceputul sfarsitului pentru dolar si pentru Imperiu.

Sa nu ne pripim insa, Koreea de Nord este asul din maneca al lui Trump si poate de aceea are nevoie rapida de bani pentru armata. In caz ca nu se mai pote face nimic cu sistemul financiar si bancile o sa pice ca dominourile intr-un ritm mai rapid decat le poate salva Fed-ul, SUA pot sa atace Koreea de Nord si sa ameninte China, oferind o ultima bula de aer dolarului si incercand provocarea unui razboi in care SUA sa aiba justificarea pentru a folosi arsenalul nuclear.

Personal nu vad o cadere a Imperiului fara folosirea arsenalului nuclear. Daca omenirea a avut noroc cand a cazut URSS-ul, in cazul americanilor cred ca ne facem sperante desarte daca credem ca disolutia statului se poate intampla intr-un mod la fel de linistit ca in fosta URSS.

¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬

REFERINTE

Ce se poate întâmpla concret în cazul unei noi crize financiare?

Nu doar omul de rand, dar si iexpertii discuta – in general – despre o criza viitoare raportat la criza anterioara. Aceasta in conditiile in care oricum nici macar 1% din populatie (sau din experti) nu stiu ce a cauzat cu adevarat criza financiara, care sunt problemele de fond si care puteau sa fie consecintele crizei din 2008 care au fost evitate sau amanate pana la urmatoarea criza.

Exista confuzie pe mai multe niveluri ale intelegerii, de la istoria economiei, istoria crizelor si pana la terminologie. Imi aduc aminte ca acum cativa ani imi propusesem sa explic – atat cat inteleg eu – cativa termeni, cum ar fi de exemplu deleveraging. Nu am avut interesul sa continui acest serial (ca si altele) desi acum ne-ar fi fost la indemana. Iata acum insa explicate pe scurt cateva confuzii, inainte de a enumera si cateva elemente legate de ce se poate intampla concret.

O noua criza

O prima confuzie pe care doresc sa o combat este chiar una pe care uneori si eu o folosesc de buna voie (desi stiu ca este gresita) tocmai pentru ca oamenii sunt atat de familiari cu ea incat este imposibil sa te poti opune. Nu putem vorbi despre o noua criza, de vreme ce vechea criza nu a fost rezolvata. Tiparirea de bani si adancirea in credite si mai mari nu au insemnat deloc iesirea din criza (decat evident pentru o mana de oameni) ci din contra, tiparnita nu a facut decat sa amane consecintele, fiecare politician sau guvernator central sperand ca buba sa nu pocneasca in mandatul sau ci altul sa fie cel care trebuie sa dea ordin la armata sa iese pe strada ca sa opreasca oamenii sa se macelareasca intre ei cand toate bancile vor fi inchise si toata societatea bulversata de disparitia banului asa cum il stim si intoarcerea la troc.

Cresc dobanzile, creste euro

Poate de departe cea mai raspandita confuzie cu privire la noua criza in randul romanilor vine din comparatia cu ce s-a intamplat in 2008: explozia monedei si cresterea dobanzilor. Este firesc sa ne raportam la trecut si sa credem ca lucrurile se vor repeta, deoarece aceasta a fost experienta trecuta. Din pacate insa, aceste consecinte vor fi precum o durere de masea in cazul viitoarei crize: nasoala, dar care trece. Parerea mea este ca viitoarea criza va fi de magnitudinea unui cancer in metastaza. Cancerul exista deja, insa simptomele nu le simtim, caci cancerul nu doare din pacate. Sistemul financiar este bolnav de cancer in metastaza. Ce a mai ramas este decesul pacientului, iar acesta poate veni din diverse cauze. Asta inseamna ca finalul poate fi declansat de un spectru larg de probleme: criza actiunilor, criza creditelor, prabusirea actiunilor Duetsche Bank, iesirea Italiei din UE, un razboi cu Koreea de Nord, renuntarea Chinei de reinnoire a bondurilor americane, acceptarea de catre OPEC a petro-yuan-ului, hyperinflatie in SUA etc.

Criza financiara – Doar financiara?

Criza viitoare nu va fi atat financiara cat va fi una sistemica: a monedei, a economiei, a creditului, a societatii in general. Mormanul de datorie care se cumuleaza in ritm accelerat pana in momentul in care va lua foc poate afecta pe toti si pe toate.

Sa trecem acum la cateva elemente concrete care se pot intampla, fie in etapele anterioare ale declansarii crash-ului final (care si acesta poate fi interpretat in diferite feluri, in functie de intensitate si amplitudine, adica pe cine afecteaza si in ce masura), fie in ochiul furtunii

Prabusirea pretului actiunilor

De departe, cel mai usor de observat si inteles fenomen. Trecem peste caderea de luni si ne referim la ce se poate intampla in general in cazul unui crash masiv al actiunilor. In primul rand, vor avea de suferit investitorii si pierderile vor produce dezechilibre si pe alte piete. Desi luni, piata forex nu a fost afectata decat prin volum, cel putin spaima prin care trec investitorii pe actiuni, se propaga in toate celelalte instrumente financiare cum ar fi obligatiunile, creditele, asigurarile, pensiile, fondurile de investitii etc.

Cresterea dobanzilor

Pentru a rezolva criza creditelor in 2008, bancile centrale au tiparit bani si au dat dobanzile jos. In continuare, statele au preluat datoriile private ale companiilor si bancilor (in loc sa le lase sa falimenteze ca sa lase piata sa decida cine merita si cine nu merita sa supravietuiasca). Cat timp vor putea bancile centrale sa mentina dobanzile scazute este un mister. Pe de o parte nu pot creste dobanzile de referinta deoarece aceasta ar afecta statele care traiesc din deficite imense si au rate imense de platit (Japonia plateste deja 40% din PIB pe plata ratelor la credite, in conditiile de dobanzi zero!). Pe de alta parte, daca nu le cresc, investitorii nu mai cumpara obligatiuni, randamentele la bonduri explodeaza si piata obligatiunilor care este cu ordine de magnitudine mai mare decat piata actiunilor sau cea forex poate ingheta peste noapte cu consecinte fatale atat pentru investitori cat mai ales pentru emitenti. In ultima instanta, bancile centrale pot si centra pot si da cu capul si nu te putine ori au facut asta (din nou a se vedea Japonia unde Banca Centrala Japoneza a inceput sa cumpere si actiuni cu banii pe care ii tipareste, pentru a mentine cat de cat o minima inflatie). Insa cand investitorii nu mai au incredere in moneda si incep sa cumpere orice altceva decat hartii, bancile nu mai pot sa joace singure, asa cum un profesor care tine lectia intr-o clasa goala realizeaza si el ca nu are niciun sens ce face, nu ajuta cu nimic pe elevi ca el preda, daca elevii nu mai sunt in clasa.

Caderea bancilor

Desi in Romania in 2008 (si dupa) nu a picat nicio banca in ciuda faptului ca in strainatate aceasta s-a intamplat, caderea bancilor este inca o spaima extrema mai ales a invetitorilor romani. In ciuda existentei fondului de garantare, stim ca acesta acopera o mica fractiune a totalitatii depozitelor si exista un risc masiv ca in caz de bankrun, multe banci sa nu faca fata retragerilor, stiut fiind ca banii depusi in banca sunt imediat transformati in credite si linistea investitorilor este in prezent adormita cu iluzia ca toti cei care au luat credite cu nemiluita in acesti din urma ani cand dezmatul probabil a depasit perioada pre-2008, vor reusi sa fata fata ratelor cand dobanzile vor exploda. Caderea bancilor este un fenomen care s-a intamplat in 2008 in alte tari si se poate intampla si in viitor. In prezent, exista un risc extrem ca o banca foarte mare sa pice – Deutsche Bank – al carei pret la bursa este tinut pe linia de plutire cu eforturi majore din partea statului german si a BCE-ului, banca avand de mult timp probleme nenumarate. De altfel, dupa caderea de luni, pretul DB a inceput sa o ia in jos drastic, de la 15.40 EUR la inceputul lunii la 13.10 in prezent. O valoare sub 10 va solicita noi giumbuslucuri din partea BCE-ului si a nemtilor ca sa mentina iluzia ca DB este too big to fail.

Limitarea retragerilor

Poate mai apropiata geografic de noi decat caderea bancilor, fenomenul limitarii retragerilor de la bancomate este unul cunosct de romani prin experienta grecilor sau a cipriotilor. Daca in 2008 (si ulterior) banci au cazut doar prin Italia, Austria sau Marea Britanie si efectele asupra micilor deponenti nu sunt prea cunoscute pe la noi (deoarece probabil nu au prea fost, fondurile de garantare facand fata pe-acolo), nu la fel stam cand vine vorba de limitarile extragerilor la bancomate. Surprinzator, grecii s-au adaptat destul de repede la aceasta problema si in loc sa sparga geamurile la banci sau sa protesteze sa dea jos guvernul, stateau cuminti la coada, semn ca foarte probabil inainte ca o banca sa pice, factorii decidenti vor impune limitarea retragerilor. Atat la noi cat si oriunde.

Cresterea impozitelor

Mai putin discutat si tratat subiect, atat la noi cat si in SUA unde Trump chiar incearca sa elimine unele impozite sau sa ofere unele reduceri de taxe, o crestere a impozitelor ar ajuta statele sa abordeze (cel putin) chestiunea deficitului. Am mai intalnit aceasta tentativa de rezolvare a crizei in ceea ce a fost generic denumit austeritate si care a fost impusa de europeni grecilor pentru a-i tine pe linia de plutire. Orice poate ajuta statele sa micsoreze deficitele este de ajutor si poate deplasa in viitor momentul de declansarea a imploziei finale. Realitatea insa ne arata ca desi am trecut printr-o perioada relativ calma din punct de vedere al aparitiei vreunei probleme iminente pe pietele financiare, niciun guvern nu a tatonat cu ideea austeritatii, ci din contra. In general, pastila austeritatii este o clisma pe care cei puternici o aplica celor slabi in momentul crizei, pentru a-si testa sferele de influenta si pentru a arata ca fac ceva, oricat de mic si nesemnificativ.

Inflatia

Trilioane de bani tiparite in toata lumea, trilioane de dolari, euro, yeni si alte monede desi sunt in format electronic, au fost tipariti si exista in economie. Deocamdata au umflat preturile actiunilor, preturile altor instrumente financiare, inclusiv excentricele criptomonede care s-au umflat mai mult decat o ciuperca a unei explozii nucleare. Inevitabil, acesti bani vor trece in economia reala si vor impinge preturile in sus. Marele semn de intrebare este in ce ritm, avand mereu in atentie in ce masura inflatia poate scapa de sub control si se poate transforma intr-o hyperinflatie devastatoare.

Aceste prime si simpliste efecte ale unei viitoare crize sunt insa raul cel mai mic. Despre ce poate urma imploziei, poate intr-un articol viitor.

 

Are sau nu are imparatul haine?

Dupa o zi in care actiunile si-au revenit, marea intrebare care ramane este: a fost aceasta doar o corectie sau caderea de luni a fost doar scanteia care aprinde dinamita si deocamdata, doar a inceput fitilul sa ia foc? Sau, altfel spus, imparatul are sau nu are haine?

Prin imparatul in acest context m-as referi la intreaga politica a Fed-ului de quantitative easing, politica impusa si altor banci centrale de Bush care a declarat de mai multe ori ca “cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Si desi a facut-o in contextul luptei impotriva terorismului, ne dam seama ca bancile centrale europene nu aveau de ales decat sa urmeze strategia propusa de Fed. Cel putin BCE a fost legata la maini, deoarece multe banci europene aveau datorii imense in dolari si in gaura de lichiditate creata, BCE nu le putea ajuta prin tiparirea rapida de euro de vreme ce BCE nu tipareste dolari. Solutia a fost tiparirea de euro si swap-ul cu Fed-ul, de unde americanii se lauda adeseori ca in criza din 2008 ei au salvat si bancile europene.

Si mai concret, intrebarea cu privire la hainele imparatului este daca QE-ul a avut succes si o viitoare crestere a dobanzii va fi tolerata de piete fara probleme fara consecinte dezastruoase care reies deocamdata din calculele matematice. O crestere a dobanzii va insemna o povara si mai marita pe rata creditelor. Si cum toata lumea are credit, de la cetateni pana la companii, institutii, guverne, plata ratelor va suge din nou lichiditate in cazul fericit in care nu se va declansa din nou un domino al falimentelor.

Traim intr-o lume magica in care pana si matematica poate fi ignorata, 1 cu 1 nu fac intotdeauna 2 sau poate fac 2, dar peste 100 de ani, deocamdata pot sa faca tot 1, desi e anormal, dar ne sta in putere sa credem si trebuie sa fim optimisti, caci daca 1 + 1 ar face 2 cum spune matematica, ar insemna sa nu mai tiparim bani, sa nu mai facem credite, sa taiem drastic salarii si cheltuieli si poate chiar sa renuntam la sistemul financiar actual care este un esenta un mare caritas.

Rezultatele economice din SUA pot sa confirme sau sa infirme cel mult niste perspective optimiste, insa nu vor fi indeajuns de semnificative pentru a stinge fitilul aprins. Noul presedinte al Fed-ului nu a declarat inca nimic, cu privire la viitoarea marire a dobanzii insa, acum, nebun sa fii sa crezi ca nu o sa se foloseasca de aceasta “corectie” (ei ii vor spune corectie, evident) ca sa evite cresteri, ba poate chiar sa pompeze lichiditate prin alte mijloace, “ca sa evite turbulentele”. Oricum nimeni nu se mai asteapta sau daca se asteapta la cresteri se asteapta la trepte homeopatice, desi oricum au fost homeopatice si pana acum, insa macar exista speranta unei accelerari cel putin a pasilor daca nu a amplitudinii [1].

Cu toata revenirea de marti, efectele socului inca urmeaza sa fie resimtite si vom auzi de falimente destul de spectaculoase. Cata vreme pietele financiare se gasesc intr-o stare de tensiune crescuta si cata vreme intreaga economie mondiala subjugata total toanelor de pe pietele financiare – multumim bancilor centrale pentru distrugerea pietelor si subjucarea economiei reale finantelor si bancherilor – este doar o chestiune de unde si cand se aprinde scanteia nu de cat de mare o sa fie focul. De vreme ce toata padurea este plina de uscaturi si toata revenirea nu este decat o mare minciuna, nu poate exista alta consecinta a unui viitor incendiu: distrugere totala.

Si ce se mai poate intampla ca un asemenea incendiu sa devasteze Imperiul? Poate ca un foc preventiv ar fi de-ajutor, asa cum pompierii folosesc unele incendii provocate si controlate pentru a combate incendiile de paduri pe teritorii mari in vremuri de caldura si uscaciune sporita. Prin urmare, iata ce aflam: China muta 300.000 de soldati la granita cu Koreea de Nord in pregatire pentru un potential razboi. Stim ca Trump a declarat ca nu va spune ce are de facut si ca mai ales miscarile armatei si strategia folosita o sa fie secrete pentru a surprinde inamicul. Ba sunt unii (Peter Schiff de ex) care spun ca si aceasta cadere a actiunilor ar fi produsa tot de Fed pentru a dezumfla putin bula care s-a umflat prea mult si poate pune probleme prea mari ulterior. Ma indoiesc insa ca oricat de capabili si potenti s-ar crede gamerii de la butoanele masinutelor de manipulare a burselor ar avea curajul sa se joace cu chestii atat de riscante, stiut fiind ca haosul este incontrolabil si asa cum o jungla nu poate fi cucerita cu un portavion, nici pietele care sunt puternic dominate de o componenta psihologica nu pot fi controlate si contagiunea nu poate fi oprita.

Corectie sau nu, crashul de luni ne-a reamintit ca o noua recesiune – cel putin – poate sa apara oricand, ciclurile sunt inevitabile si de la criza creditelor din 2008 au trecut deja destui ani, cu mult peste perioada binestiuta de 8 ani in care loveste o receziune (anterior de 2008 a fost criza dotcom din anul 2000).

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Market tumble throws Fed rate hike schedule into question

 

Crash pe burse

Azi (marți) a fost măcel pe burse. Indicele american Dow Jones a pierdut peste 1600 de puncte – record istoric de cădere intraday chiar la 2-3 zile de la numirea noului director al Fed-ului –  Jerome Powell. Alte piețe au fost contaminate, cel mai rău fiind japonezii care au căzut 7.19%.

Crash-ul a ras creșterile din 2018 ale indicilor americani, pe fondul temerilor de inflație și a creșterii randamentelor la tranzacționarea bondurilor americane, în pragul unui nou shut-down al guvernului american.

Îmi este imposibil să comentez orice cu privire la acest crash, șanse egale fiind în acest moment pentru toate scenariile de la o revenire spectaculoasă mâine (de ce nu? – fundamentele oricum nu există pentru prețurile ridicate) până la o continuare a pierderilor și o evaporare rapidă a lichidității, caz în care merită să ascultăm de sfatul unui comentator pe Zerohedge:

Quick run to the bank ATM to snatch out $500 in order? (sursa)

Bineînțeles, asta pentru cine are ce să scoată că oricum majoritatea românilor trăiesc pe credit și vor simți acest crash de astăzi abia peste câteva săptămâni când o să vina FMI-ul în vizită pe la noi.

Interesantă mi se pare profeția lui Peter Schiff, care atrăgea un semnal de alarmă acum 4 zile că următorul Black Monday poate să nu vină în octombrie ci în februarie, poate chiar în viitoarea luni (el a postat vineri videoclipul youtube):

Că prețurile la acțiuni erau prea mari, toată lumea știa. Că politica Fed-ului a eșuat, puțini sunt conștienți. Ce înseamnă că politica Fed-ului a eșuat și care vor fi consecințele, și mai puțini au habar.

Trăim vremuri interesante și există mari oportunități și mari riscuri. Important cred că este să avem curent și apă că în rest ne vom descurca și fără bănci, doar avem experiența tichetelor de pâine și a economiei paralele.

Doar un război SUA-Turcia mai poate salva dolarul

În anii care au urmat după criza din 2008, băncile centrale au jucat un dans bine coordinat de tipărire treptată și coordonată pentru a evita mari dezechilibre. Când dolarul creștea prea mult, americanii tipăreau. Când dolarul pica prea mult, americanii mai făceau niște manevre cu port-avioane în proximitatea Iranului pentru a crește tensiunile geopolitice.

De când Trump a venit la cârmă, cu toată tensiunea legată de Koreea de Nord, dolarul a picat chiar în timp ce dobânda a crescut, după cum am elaborat într-un articol anterior. Un fenomen greu de explicat.

O posibilă explicație ar fi că așa a vrut Trump și a folosit capacitatea americanilor de manipulare a piețelor financiare pentru a scădea dolarul. O altă explicațăe ar fi că Trump a impus chinezilor să nu mai țină moneda atât de slabă, dar dolarul a picat și în raport cu Euro și cu Yen-ul. În plus, în ciuda aparentelor tensiuni între SUA și China, volumul de bonduri americane deținut de chinezi a crescut în ultimul an, semn că chinezii nu doar că nu încearcă să iese de pe dolar și să amenințe status-quo-ul prin subminarea pieței bondurilor, dar pariază din ce în ce mai mult pe dolar.

Chinezii pariază pe orice pot, au atât de mulți bani că nu au ce să cumpere cu ei. Au investit imens în noul drum al mătăsii (denumit pompos Belt and Road Initiative) care însă pare a fi o mare gogoașă fără impact deocamdată. Impactul acestui proiect de aducere mai rapidă și mai ieftină a mărfurilor chinezești în Europa va avea succes abia când vom cumpăra chinezeriile la jumătate de preț din magazin. Până atunci, sunt doar vorbe.

Este greu de găsit o explicație clară a picării dolarului deoarece lui Trump îi convine și america industrială este în extaz în fața acestei mane cerești. Ce poate fi mai propice pentru export decât un dolar slab la dobânzi încă infime, apropiate de zero? Însă pe lângă america industrială există america financiară care este mai puternica și care se teme că lumea se va prinde că împaratul nu are haine și cum industria americană nu poate susține un dolar pe linia de plutire, este de-ajuns ca China și Rusia să convingă europenii că poate să existe finanțe și după dolar și o lume multi-polară nu este tocmai una rea. Marea dilemă este armata cu care parte este.

Conform Zerohedge, săptămâna trecută Turcia le-a cerut americanilor să părăsească districtul Manbij. Americanii au refuzat și un general american a declarat că trupele americane nu se vor retrage din Manbij.

O săptămână mai târziu în ultima escalare dramatică între cele două țări membre NATO, un ministru turc a amenințat SUA că dacă trupele americane o să lupte alături de kurzi pot să fie ținte pentru armata turcă din cauza dificultății distingerii lor în toiul bătăliei.

Asistăm așadar la trecerea turcilor de la vorbe la fapte. După nenumăratele proteste cu privire la suportul pe care americanii îl dau kurzilor, turci trec la fapte. Dacă pe vremea când exista Isis, americanii aveau o justificare pentru susținerea kurzilor, acum când rușii i-au cam exterminat, suportul oferit de americani kurzilor este văzut de turci o adevărată declarație de război și un risc existențial. Nu este greu de anticipat ce ar însemna un stat kurd sau măcar o prezență kurdă puternică în regiune. Americanii au mai făcut-o în Kosovo unde au reușit să creeze o enclavă în mijlocul balcanilor care le permit să intervină în caz de orice se întâmplă în zona. Între timp, nici Serbia și nici Albania nu pot folosi resursele acestui teritoriu. Divide et impera. Teritorii independente, mici statulețe și enclave în proximitatea unor state naționale cu risc pentru Imperiu sunt noua politică americană. Haosul și dezordinea din Libia, Irak, Siria sau Kosovo nu sunt întâmplătoare, sunt politica Imperiului.

Așa se face că americanii nu vor renunța la suportul kurzilor câtă vreme Erdogan rămâne la putere și Turcii tatonează cu ruperea de Imperiu.

Turcii s-au grăbit însă în declararea victoriei în Afrim. După cum menționam în articolul anterior, un consilier al lui Erdogan îi amenința pe greci că vor păți la fel ca kurzii din Afrim dacă încearcă să pună piciorul pe insula Kardak/Imia din Marea Egee.

Astăzi, 4 februarie, New York Times relatează că a fost cea mai nasoală zi pentru turci în recenta operațiune denumită curios “Ramura de măslin”: armata turcă a pierdut 7 soldați și un tanc. Evident, performanța kurzilor nu poate fi ruptă de sprijinul american și este încă dificil de dat un pronostic în ce măsura turcii pot reuși să cucerească complet provincia mai ales având în vedere că rușii controleaza spațiul aerian și deocamdată nu s-au declarat de acord cu intrarea turcilor, deși cu siguranță Erdogan nu ar fi intrat în Siria fără acordul lui Putin. Assad a gesticulat un protest, dar nu a făcut nimic, fiind doar o păpușă a lui Putin în prezent. Rușii au pierdut și ei un avion și pilotul fiind omorât probabil de turkmeni sprijiniți de Quatar, partenerul Turciei.

Erdogan a declarat  sâmbătă că Afrin va fi cucerit în curând și că deja armata avansează în munți. Turcii totodată declară că kurzii sunt sprijiniți de Syrian Democratic Forces, o subsidiară a kurzilor. Cu privire la kurzi, există două grupări, una considerată de americani teroristă (PKK) și alta pe care americanii o pregătesc și o ajută cu arme, inclusiv posibil artilerie grea și rachete (YPG). Dacă americani doresc, cu siguranță turcii nu vor reuși să ocupe Afrin.

În final aș dori să atrag atenția că Afrin este un teritoriu în partea de nord-vest a Siriei care era ocupat de Isis și care a fost cumva dăruit de americani kurzilor în încercarea de a le oferi ieșire la mare, ceea ce le-ar permite exportul petrolului. Subliniem că principala problema a kurzilor este faptul că nu au ieșire la mare și sunt dependenți de vecini pentru a exporta petrolul. Ori toți vecinii le sunt dușmani: Turcia, Iran, Irak, Siria, kurzii fiind singurul popor care nu a reușit să devină stat. Un stat kurd puternic în zonă, mai ales rezultat în urma ajutorului oferit de american, ar fi cu siguranță un asset important pentru Imperiu. Ceea ce Turcia împiedică cu tărie, deși este clar că americanii nu i-ar încuraja și i-ar sprijini pentru destabilizarea Turicie decât la nevoie. Ori turcii nu vor să se riște deloc, de aceea consideră un potențial conflict cu americanii mai puțin riscant decât pasivitatea cu privire la expansiunea kurdă înspre vest.

Americanii nu au o prezență în Afrin, însă au trupe în Manbij, unde i-au amenințat turcii că îi vor ataca, deoarece ei vor să atace teroriștii și nu pot să îi distingă pe americani. Vă dați seama în ce hal sunt relațiile turco-americane, dacă turcii ies cu astfel de declarații public, sperând să intimideze soldații de la fața locului și să dea ultimatumuri americanilor. Ce mai rămâne? Să îi declare direct pe soldații americani din Kurdistan ținte?

Este clar că situația este extrem de tulbure și Siria este un butoi de pulbere. Dacă până acum am vorbit despre războiul Turcia-Rusia, nu este deloc exclus ca turcii să fie atât de proști încât să se lase aruncați de Putin în gura leului.

În final, doresc să citez un paragraf dintr-un articol The Economist, care mi se pare extrem de interesant pentru naivitatea cu care americanii văd Turcia. Adică ei îi consideră pe turci doar semi-detașați, ca și cum ar mai exista vreo șansă ca Turcia să lupte alături de NATO în cazul izbucnirii unui război NATO-Rusia.

ANXIETIES about Donald Trump’s commitment to NATO and Russia’s military assertiveness remain at the top of the alliance’s agenda. But close behind looms the problem of semi-detached Turkey, a country that not only possesses NATO’s second-biggest armed force, but also straddles a critical geopolitical fault-line between west and east.

Iar mai jos:

According to one Turkish military analyst, 38% of Turkey’s generals were sacked. Many were singled out for being pro-Western secularists. Some 400 Turkish military envoys to NATO were fired and ordered home—many fled abroad rather than face jail—to be replaced by less qualified Erdogan loyalists, some of whom are actively hostile to NATO and sympathetic to its adversaries. General Curtis Scaparrotti, the alliance’s supreme commander, has complained of “degradation” in staff quality.

1 2 3 4 164