De ce probabil salariile si pensiile vor mai fi taiate

Cand s-au taiat salariile la bugetari cu 25%, le-am spus la prietenii si rudele care lucreaza ca profesori sau medici sa se bucure ca nu s-a taiat cu 75% si sa se pregateasca de mai rau. Nu am avut rabdarea sa le explic mecanismul si oricum nu cred ca il intelegeau. In plus, multi oameni sunt prea optimisti si le e frica de prognoze prea pesimiste. Adica daca le spui ca nu vor mai vedea mariri de salariu in urmatorii 20 de ani, pot sa accepte, dar nu in 20, ci in 2 ani. Insa daca le spui ca peste un an se vor mai taia salariile cu 25%, se uita ciudat la tine, desi le-ai spus si acum un an acelasi lucru, sa se astepte ca salariile sa le fie taiate si ca preturile sa creasca.

Cat despre disolutia statului, deja foarte putini inteleg ce inseamna asta ci doar aproba ca da, lucrurile sunt grele, e prapad, la noi ca nicaieri. Eu le spun sa fie fericiti ca inca mai avem doctori si ca chiar daca trebuie sa iti cumperi singur ce e nevoie si sa dai spaga la doctor, are cine sa te taie si sa te coase cum trebuie. La fel si cu politia, daca suni vine. Sau cu pompierii: daca ia foc si dai telefon, vin. Ce ne vom face insa cand 50% din politai vor merge acasa, idem 50% din pompieri si 50% din doctorii care vor fi ramas? O explicatie pe scurt de ce statul se afla in disolutie o putem citi azi chiar pe Hotnews:

Deficitul bugetar este masura care face si desface acordul cu FMI; deficitul bugetar a retrogradat Romania la nivel “junk”. In numele deficitului bugetar se reduc salarii si alte cheltuieli publice. Exista o bomba cu ceas care sta sa arunce in aer deficitul bugetar – dobanzile

Mihai Marcu, cel care a adus vorba de deficit pe blogul sau, nu face decat sa traga si el un semnal de alarma la ce mai vorbesc altii despre noi, pentru ca economistii si ziaristii nostri (exceptand Hotnews) sunt prea prosti ca sa observe si sa dezbata stirile care conteaza, cum ar fi de exemplu ca guvernul nu se mai poate imprumuta la rate de dobanda atat de mici deoarece au provocat inflatie prin marirea TVA-ului si normal ca acum nu mai gasesc fraieri sa le finanteze lor deficitul:

Romanian officials are mistaken if they think they can dictate what rates it can borrow at in this environment. The more auctions that fail now, the more trouble Romania will be in down the road. Indeed, one of the assumptions behind any debt sustainability framework centers around getting borrowing rates back to “normal” levels. We aren’t seeing that in the euro zone periphery, and neither are we seeing it in the weaker Eastern European credits. (Sursa: creditwritedowns.com)

Multi ne-am culcat pe o ureche ca am fi europeni si ca niciodata Romania nu va mai avea de suferit si nu vom mai sta la cozi si nu vom mai avea dosar la securitate si toate cate le-am patimit din cauza ca ne aflam intr-o zona geografica plina de provocari. Si ca si cum dezastrul economic nu ar fi de ajuns, mai suntem si victimele prostiei in stare agravanta, cum spune Dan de la Trenduri:

România putem spune că este deocamdată intrată în construcţia euro-atlantică. Nu trebuie însă uitat că suntem pe undeva pe la marginea acestei construcţii, acolo unde, în caz de probleme, graniţele se redesenează primele. De acest lucru sunt conştiente şi Polonia şi Ungaria, ţări care au dovedit că au atât coloană vertebrală cât şi o diplomaţie pragmatică. La noi, din păcate, provincialismul şi improvizaţia grosolană par a fi arme ale diplomaţiei. Sper să nu devenim victime, dar, în acelaşi timp, nu pot să nu remarc cu amărăciune că răul care ne-a cuprins are rădăcini mult mai adânci decât credeam. Suntem, fără doar şi poate, victime a prostiei în stare agravantă, o boală mortală de care numai norocul te poate scăpa.

Cu adevarat doar norocul – dar mai bine zis Dumnezeu – ne poate scapa de prostia noastra si a alor nostri.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Citeste si:
6 oct 2010 – Vasilescu: Salariile vor scădea în continuare, şi în mediul privat
1 sep 2010 – Prof. Nicolae Taran – Despre pericolul disolutiei statului

Cipul și cu rovigneta

Ați auzit de oameni care caută să se mute, doar ca să își poată schimba buletinul? Dar de oameni care își cumpără rovignetă nouă deși cea veche nu a expirat încă, doar pentru că începând de vara aceasta trebuia să se introducă noua rovignetă – cu cip! În caz că nu ați auzit, eu am auzit. Și nu sunt oameni fără educație, nu sunt fără școală și fără discernământ – cel puțin din cât îi cunosc eu. Dar este uimitor cum în această problemă fiecare a ales metode atât de absurde și atât de fără efect în lupta cu antihrist.

Ce îi pasă lui antihrist că putem să ne luăm buletin care nu are cip dacă oricum peste 10 ani nu vom avea de ales și oricum va trebui să alegem: mici de la hypermarket sau găinat în tigaie, Ford Focus sau căruță trasă de un măgar schilod cu care abia dacă vom putea căra niscavai coceni de la câmp.

Cel mai mult, mă miră cum intrați în cearta cu diavolul, oamenii nu văd niște soluții mult mai simple decât cele alese de ei. Nu mă refer la soluția cu adevărat curajoasă și mărturisitoare de fugă la țară și rupere de societate. Aceasta ar fi cu adevărat răspunsul corect la provocarea lui antihrist, și de asemenea și chemarea Pr. Justin pentru cei care își aduc aminte de apelul părintelui. Dar chiar privind prin prisma raționamentului lor, prin care amânarea primirii cipului ar fi o soluție, oamenii aștia nu au găsit soluții mult mai simple: să își declare de exemplu buletinul deteriorat sau pierdut și să își facă altul. Iar pentru cel cu rovigneta, soluția ar fi să nu mai călătorească în afara orașului unde aceasta nu este necesară. Măcar ar simți o mică constrângere care i-ar aminti din când în când că antihrist e pe vine. Că dacă nu ar fi, cipul nu ne-ar mai speria atât de mult …

Într-adevăr să ai dreapta socoteală este mare lucru în zilele noastre, și uneori chiar dacă știi ce trebuie să faci, chiar dacă primești în rugăciune un răspuns, chiar dacă ai toată binecuvântarea să îl faci, de la vorbă la faptă e mult. De aceea eu cred că încă apocalipsa nu va veni prea curând pentru ca nu prea văd pe nimeni care să fie pregătit. Dar deja m-am plictisit să discut despre apocalipsă cu oameni care nu sunt serioși și nici măcar nu au început să își facă planuri serioase de exit din societate, orice discuție este în van, pentru că rezistența (în oraș) va fi inutilă, vorba borgului, dar nu din cauza cipurilor, ci din cauza crizei.

Inception – un film despre care se va vorbi mult

[SPOILER ALERT!]

Am fost surprins de pozitia #1 pe care o detine deja acest film pe IMDB in topul SF al tuturor timpurilor si nu am rezistat tentatiei sa il vad. Prima idee care mi-a venit dupa ce am vazut filmul a fost ca americanii sunt atat de distrusi incat sunt in cautarea unui nou vis deoarece visul american e mort. Iar a doua idee a fost ca asa cum astia treceau din vis in vis, americanii trec din bula in bula si o sa se trezeasca intr-un mare limbo. Si asa cum filmul se termina cam atarnat in aer, tot asa si cu americanii, nu stim la ce sa ne asteptam de la ei, nu stim daca bula se sparge sau inca nu, mai urmeaza una.

Poate o sa revin cu o recenzie mai pe larg, pe scurt recomand filmul macar pentru faptul ca te pune sa gandesti aproape in fiecare secunda, are o mare concentratie de simbolistica iar incarcatura emotionala nu este prea grosiera – cel putin in comparatie cu Matrix – prin urmare filmul nu e tembel si nu te oboseste.

Filmul are si o morala: o idee este cel mai rezistent parazit. O simpla idee a mintii umane poate construi orase, poate transforma lumea si rescrie toate regulile. Dar te poate si distruge …

Alte cateva bile albe ale filmului ar mai fi:
– stimuleaza atentia; e unul dintre putinele firme in care nu am senzatia ca le-am mai vazut si dupa ce se termina nu m-am simtit ca o punga goala, adica gol pe dinauntru (vorba lui Eddy Murphy in Profesorul Trasnit); trecerea si revenirea din plan in plan te stimuleaza sa fii foarte atent ca sa nu pierzi o farama; majoritatea dintre cei care vor accepta provocarea sa vada filmul cu siguranta vor dori sa il vada din nou;
– filmul iti induce o interesanta senzatie de efemer; trecerea dintr-un vis in alt vis, laitmotivul filmului, te face sa cugeti la intrebarile fundamentale ale vietii, asa doar daca nu esti un cartof de fotoliu care a ramas masca doar la explozii si impuscaturi;
– filmul nu are un happy-end prea explicit;
– filmul nu are dulcegariile obisnuite a la Hollywood; cum a intrat Ariadne in scena ma si gandeam ca gata, ea il va ajuta pe Cobb sa uite de Mal, dar nu a fost asa;

Ca fapt divers, cica scenariul ar fi luat 10 ani de munca. Iata cum munca combinata cu inspiratia inca mai poat stoarce ceva nou in cinematografie.

Articole asemanatoare:
Interpretarea viselor

Colapsul economiei globale

Toti bancherii si toti politicienii de pretutindeni nu reusesc sa porneasca inflatia nicaieri deoarece sistemul economic este facut praf din temelii. Inflatia ar fi singurul element real care ar semnala o revenire a economiei. Nu ma refer aici in cazul Romaniei unde nu exista o economie de piata reala si inflatia ne insoteste in orice ciclu economic ne-am afla, ca intr-o veritabila tara bananiera. Economia mondiala insa a intrat acum intr-o spirala deflationista: preturile scad din cauza puterii slabe de cumparare, bani nu mai sunt, creditele si dobanzile apasa pe umerii statelor care si-asa sunt ingropate de cheltuieli peste putere, de costuri sociale din ce in ce mai ridicate dar mai ales sunt conduse de politicieni corupti pusi acolo de fortele care au si provocat criza actuala si care si o duc bine in situatia actuala, adica bancile. Este cu totul de mirare cum nici o banca nu pica, nici un bancher nu ramane somer, ci atunci cand multe firme intra in faliment, multi oameni isi pierd locurile de munca, bancile inca o duc foarte bine, nici macar una nu declara nici un fel de probleme, doar mici ingrijorari si mici “inechilibre” care cu siguranta nu pot clatina sistemul.

La trei ani de la inceputul crizei, ziarul britanic The Guardian isi intreaba cititorii: “Ne intreptam spre o depresiune economica prelungita?”. Peste 74% au raspuns ca da, exesele crizei financiare trebuie inca sa fie eliminate.

In SUA guvernul incearca cu disperare sa angajeze noi someri, facand astfel SUA sa devina mai mult o economie condusa de stat, deoarece sistemul capitalist bazat pe piata libera a esuat datorita proliferarii bancilor pradatoare. Nimeni nu a stiut mai nimic despre ele si intre timp acestea au infulecat banii, creditul, infrastructura, munca noastra si a copiilor nostri.

Colapsul Americii este deja stirea zilei in presa mainstream. Iata cateva stiri luate la intamplare:

Exista deci depresiune sau nu? In Georgia, Atlanta, peste 30.000 de oamenii se ingramadesc si se calca pe picioare doar ca sa obtine formulare de cerere pentru locuinte sociale.

Cu toate acestea, profiturile bancilor explodeaza. Dar este asta bine? Nicidecum! Steve Keen de la Debtwatch demonstreaza cum “profiturile bancilor sunt un semn de boala a economiei, nu de sanatate“. Unul dintre simptomele unei economii care se indreapta spre depresiune este cresterea veniturilor bancherilor in detrimentul muncitorilor si al oamenilor de afaceri.

Cred ca deja a venit timpul sa ne punem intrebarea nu cand va pica totul, ci mai degraba ce vom face. Sa intelegem insa ce inseamna colapsul economiei. In primul rand, in prezent asistam la caderea economiei, ceea ce este cu totul altceva decat colapsul acesteia. Multi se plang si se tanguiesc ca nu mai au bani, ca au fost dati afara de la munca, bugetarii se plang ca le-au taiat salariile cu 25%, oamenii de afaceri ca le-au scazut profiturile cu 20%. Si totusi aceasta nu e prea rau. Mai rau va fi cand ne vom trezi peste noapte intr-o situatie atat de infricosatoare, incat numai cei care au trecut prin criza din anii 30 pot sa aiba o oarecare idee. Spun aceasta deoarece acum lucrurile sunt cu mult mai nasoale, dar nu e momentul aici sa explic de ce, deoarece nu atat datele economice pot demonstra aceasta. cat simpla observatie ca lumea de azi e mult mai complexa decat acum 80 de ani.

Ce inseamna insa colaps? In primul rand bancile vor pica, veti auzi mai multe persoane ca nu mai pot sa scoata bani de la bancomat si ca nici la ghiseu bancile au suspendat retragerile de bani, ziua urmatoare veti vedea ca toate magazinele se inchid, inclusiv benzinariile. Masinile se vor opri in loc, politia va fi tot mai prezenta pe strazi, poate chiar si armata, dar asta in primele zile. Dupa cateva zile nu vom mai avea utilitati: apa, curent, gaze … si dupa o saptamana deja ne va fi frica sa iesim pe strada. Mai departe va puteti imagina singuri …

Exista insa speranta, exista o cale de iesire din negura ce va cuprinde lumea, dar pentru a o gasi trebuie sa acceptam realitatea: colapsul va veni.

Marc Faber despre scăderea motivaţiei micilor afaceriști

Marc Faber: Cand oamenii de afaceri vad contributiile la sanatate crescand, cand vad taxele crescand, credeti ca vor avea o pofta mare sa investeasca in noi planuri si in echipamente si sa faca angajari noi?  Nu, ce vor face, isi vor restrange activitatea, vor reduce marimea afacerilor, pentru ca vor zice: guvernul intervine in tot ce fac eu, vor sa-mi distruga afacerea? Nu ii voi lasa. Imi voi reduce afacerea. Si acesti oameni au ceva bani pusi deoparte, de obicei, si probabil pot castiga deajuns cu jumatate din forta de munca pe care o au in prezent decat sa se mareasca si sa aiba alte dureri de cap. […]

In timp ce unii naivi sau rauvoitori sunt de parere ca economia (cel putin cea romaneasca) e destul de flexibila (o sursa) si se adapteaza rapid la noile evolutii ale depresiunii, adica la strangerea de gat a firmelor profitabile prin marirea taxelor si cresterea birocratiei, Marc Faber, editorul Gloom, Boom & Doom newsletter, observa un fenomen catastrofal prin consecintele pe care le va avea asupra economiilor in care se maresc taxele: scaderea motivatiei oamenilor de afaceri. Atunci cand statul mareste darile si cauta sa ii jegmaneasca pe cei care mai incearca sa faca profit intr-o piata care se prabuseste, oamenii de afaceri seriosi care nu au dat inca faliment si care reusesc sa faca fata in conditiile precare ale unei economii in destramare, nu sunt prea fericiti si se gandesc: la ce bun? Ce rost are sa ma chinui sa investesc, sa ma extind, sa gasesc solutii la contractia pietei si sa caut sa gasesc oportunitati noi? Ca doar o criza inseamna si oportunitati, nu-i asa? Sau cel putin, asa cred cei care nu au incercat niciodata sa riste ceva pe pielea lor,  insa in schimb nu inceteaza sa ii incurajeze pe altii.

Ce poate insemna o criza pentru un om de afaceri, pentru un investitor din categoria mica si mijlocie? De cei din categoria mare nu ne ocupam pentru ca aceia angajeaza manageri care sa le rezolve problemele si ei pleaca in croaziera ca sa isi limpezeasca mintea si sa inteleaga care e treaba cu criza asta. Pentru investitorul mic si mijlociu, criza inseamna taxe marite, piata in scadere, profituri in prabusire, lupta cu calculele zi de zi, plati in crestere, incasari in scadere, angajati care asteapta si ei speriati ziua cand le spui ca sunt liberi si bineinteles un viitor nesigur si incert, mai ales in Romania, unde TVA-ul se schimba peste noapte, registre si declaratii noi si ciudate apar cand nici nu te-ai trezit bine din lovitura maririi accizelor, si cate alte asemenea. Dar nu doar la noi se intampla asa, se pare ca si in SUA, si am eu o mica banuiala ca la ei raul nu e la fel de mare ca la noi pentru ca noi avem un element de specificitate in plus care face ca haosul la noi sa fie mai haotic ca la ei, anume balcanismul.

Iar daca Faber a obsevat reactia asta perversa, anume scaderea motivatiei de munca tocmai la categoria sociala care e “responsabila” pentru sustinerea statului prin plata de impozite si producerea banilor din care sa ia statul taxe, inseamna ca la noi lucrurile sunt cu mult mai grav. Am observat si eu asta de mult timp, dar a fost nevoie sa il ascult pe Faber ca sa constientizez ca problema motivatiei este intr-adevar principala problema, pentru ca atunci cand un soldat nu mai crede in victorie, razboiul e pierdut, chiar daca ar mai fi nevoie doar de un pas inainte pentru a castiga ultima batalie. Iar in lupta cu criza, trupele de elita sunt de fapt micii investitori care fac lumea sa se invarte, nu marile coroporatii, nu politicienii sau ziaristii, nici macar muncitorii. Daca unui brutar ii scade motivatia si produce mai putine paini decat trebuie, in cel mai grav caz, va fi inlocuit cu un altul care va munci cu mai multa seriozitate. Insa daca unui patron de brutarie i se pune pata si se hotaraste sa inchida totul si sa traiasca restul vietii dupa banii pe care si i-a strans, sau poate i se pune pata sa emigreze, nu doar un brutar va avea de suferit, ci si agricultorul care nu va avea cui sa vanda graul, si soferul care nu va mai avea unde sa care painea si bineinteles cumparatorul care nu va mai avea paine, sau daca va merge in alta parte, o va lua mai scump deoarece scaderea competitiei duce la cresterea pretului. Insa Marc Faber explica mai bine, va recomand sa il ascultati cu atentie. Eu nu pot decat sa intaresc cuvantul lui si sa aduc un exemplu din lumea reala, din Romania de azi. Acum cateva luni m-am intalnit cu un domn care avea o firma de termopane, producea profile, deci facea productie nu doar comert. M-am saturat, mi-a zis, nu mai vreau. Mi-a ajuns. Nu mai merge nimic, nu mai fac productie, nu mai are sens. Mai bine iau de la altii si doar vand, dau afara cea mai mare parte din oameni si cu o masina si cativa oameni ma descurc. Cu alte cuvinte, omul se contracta, si nu pentru ca il lovise criza, ci pentru ca se saturase. Pe atunci nu se marisera taxele, nu se marise TVA-ul, doar ca nu se mai vindea ca inainte. Nu mai stiu recent ce parere are de marirea TVA-ului si de zvonurile ca urmeaza si cota unica sa se mareasca. Stiu insa ca a dat hala unde lucra la anunturi vanzare si cand trec prin fata ei nu prea mai vad activitate pe acolo. Este adevarat ca termopanele sunt un domeniu atacat din plin, fiind crescut pe bula imobiliara, insa am si un amic grec care are o firma de IT si care alearga acum sa isi faca offshore: s-a saturat de taxele si de birocratia din Romania, a rezistat de mult tentatiei sa se intoarca in Grecia si desi criza nu l-a lovit prea mult, l-a convins sa plece tocmai prostia guvernantilor nostri care in loc sa ude copacii care mai au seva, ei dau cu insecticid si stropesc cu apa buruienile uscate (vezi prima casa).

Azi am fost la politie, facand inca o incercare sa imi iau cazierul juridic necesar pentru inscrierea in recentul inventat registru al operatorilor intracomunitari. Stateau oamenii de afaceri la coada la politie cot la cot cu candidatii la agenti de paza, una dintre joburile inca cerute. Se gramadeau ca sardelele in speranta ca macar azi rezolva cu una din cele zece hartii pe care trebuie sa le stranga, sa le faca dosar si sa le duca la administratia financiara unde vor astepta pana la sfarsitul lunii cand vor stii daca totul a fost ok sau mai trebuie sa aduca si alte acte.

Oameni de afaceri pierzand zilele la coada la politie pentru cazier juridic: asta e solutia gasita de guvern la iesirea din criza … cum sa nu-ti cada motivatia si sa iti vina sa iti iei jucariile si sa te cari pe alte meleaguri? Romania pare vesnic condamnata la absurd. Un absurd dincolo de orice putință de a-l înțelege. Păi dacă e absurd, ce e de înțeles? Că dacă nu ar fi absurd, ar fi clar, dar așa, e clar absurd. Păi dacă e clar de ce nu îl vede nimenea? Păi ce să vadă dacă sunt și ei absurzi? Dar ei nu se văd că sunt absurzi? Păi cum să se vadă absurzi, poate să vadă un absurd pe alt absurd, că doar pentru ei e ceva normal. Așa că trebuie să înotăm cu toții prin aburdistan și între timp să avem grijă să nu ne pierdem motivația. Nu de alta, dar pun pariu că și salvamarul e absurd.

1 272 273 274 275 276 287