A zburat cumva o lebădă neagră?

Desi lebada neagra este un termen suprauzat de cand cu criza asta, nu m-am putut abtine sa dau acest titlul unui articol in care voi aborda problema aurului si … a nemtilor. Doi actori importanti ai crizei. Doi actori de care putem spune ca au roluri principale in marele spectacol al crizei mondiale care precede Cel De-al Treilea Razboi Mondial. Caci daca Germania vrea, Europa pica si haosul da navala, iar daca aurul creste 100$ intr-o zi (sau chiar si 10$ pe zi timp de 10 zile), sistemul financiar pica si haosul da navala. Asadar, daca aproape am iesit din criza, daca norii cei negri au trecut deja si daca Obama doreste pacea mai mult decat orice alt presedinte, atunci DE CE LE E FRICA NEMTILOR SA-SI TINA AURUL IN AMERICA? Nu e prea greu sa vezi absurdul situatiei. Nu le-a fost frica in 2008 in toiul unei ditamai crize, nu s-au sinchisit sa isi ia aurul inapoi nici in anii 90 cand Rusia era in genunchi si nu se prevedea nici o sansa sa renasca si daca nici macar dupa QE1 si QE2 nu li s-a parut ca ar fi vreo problema cu aurul lor, de ce tocmai acum? Scanteia cu “aurul german inapoi in tara” a inceput acum cateva luni cand un parlamentar a cerut Bundesbank-ului sa aduca aurul inapoi. Dar de la cererea unei persoane, sau chiar a unui grup de persoane, oricat de influente si pana la fapte, e cale lunga. Dupa acea solicitare, Bundesbank-ul a dat un raport cu unde si cat aur este si a declarat ca vor returna  niscavai lingouri, asa ca sa convinga pe conspirationisti si dupa aceea lucrurile s-au calmat. Sau cel putin la suprafata. Nu trece insa nici macar o luna doua de la acest eveniment si nemtii anunta ca de fapt vor returna ceva mai mult aur: vreo 54.000 de lingouri, echivalentul a 27 miliarde de euro (la pretul de azi). Miscarea nu este deloc una intamplatoare, aleatoare sau pentru calmarea unor elemente tulburate. Miscarea este evident un semn de frica: nemtilor le e frica de viitor, sunt speriati mai mult ca oricand de ce va aduce asupra lumii razboiul valutar in care toata lumea recunoaste ca am intrat.  Principala temere a nemtilor este mai ales ca daca se va ajunge la un nou razboi, americanii pot confisca aurul si pot lega din nou dolarul de el, ceea ce ar fi foarte naspa pentru ei. Nu exista alte motive. Securitatea oferita de Fort Knox si de cea mai puternica armata din lume, precum si pretul mult mai ieftin al stocarii din SUA, ar fi justificat pastrarea in continuare a aurului la americani si eventual calmarea semnelor de intrebare prin vreo investigatie sau vreo vizita cum au facut britanicii trimitand pe baba regina sa se plimbe printre lingouri ca sa arate ca chiar mai exista cateva. Asadar am intrat in sfarsit si in razboiul valutar si urmeaza razboiul tarifar, fuga banilor dintr-o parte intr-alta si disputele economice. Vedem deja in cadrul UE

Read more

Ce face Dumnezeu când se uită la Badea?

Mircea Badea comenta cam acum o saptamana declaratia unui parlamentar irelevant care pentru a arata cat de credincios este el, declarase ca “pentru biserici avem întotdeauna amendamente. Ideea mi-a venit de la Dumnezeu însuşi” – altfel spus, parlamentarul s-a gandit sa introduca niste amendamente care sa favorizeze finantarea constructiei de biserici (sau a altor cheltuieli, nu stiu sigur). Cu acest prilej, Badea a facut bâză de Dumnezeu, cum ca Dumnezeu alte griji nu are decat sa ii dea parlamentarului astuia idei, in loc sa aiba grija de copiii aia care s-au ars in timp ce taica-sau plecase sa ia alocatiile de la posta (sau ceva de genul asta). Constient sau inconstient (dar mai debraba constient) Badea s-a facut porta-vocea dracului care ii arata mereu omului un rau facut de el aratand cu degetul catre Dumnezeu, pentru a-l starni pe om impotriva lui Dumnezeu. Gresala asta de fapt, a facut-o si Adam prima data cand a aratat cu degetul catre Eva: “femeia pe care TU mi-ai dat-o, aceea m-a indemnat sa musc din mar”. In loc sa recunoasca ca a mancat din mar din proprie vointa, Adam a dat vina pe Eva si indirect pe Dumnezeu. De aceea a si mentionat: “pe care TU mi-ai dat-o”, ca si cum cand se bucura de ea nu i-o daduse tot Dumnezeu. Bineinteles, Badea este un superficial notoriu si o vedeta de paie care nu a muncit la viata lui nimic altceva decat la facut bâză, șmenuri, șușanele si alte barfe, avand succes pentru ca este indeajuns de taios, nesimtit si plin de gargara si pe langa asta prezinta si o discreta urma de inteligenta. Si asta nu prea multa pentru ca altfel nu ar fi la fel de popular, caci populatia de babuinii este dominanta in randul telespectatorilor. Pe scurt zis, imbecilitatea lui Badea e pe aceeasi frecventa cu a multor oameni, direct proportional cu ratingul emisiunii sale. Nu ar merita probabil luat in seama, jignirea adusa de Badea lui Dumnezeu este doar o picatura intr-un ocean: antihristi au existat, exista si vor exista. Si idioti, de asemenea. Insa de cand am vazut (intamplator) secventa asta, nu pot uita tonul vocii lui Badea si un suvoi de raspunsuri la intrebarea lui: “Pai ce sa faca Dumnezeu, ca nu are altceva de facut decat sa vorbeasca cu parlamentarii”. Asadar, o sa enumar cateva potentiale raspunsuri, pentru a-i atrage atentia lui Badea ca Dumnezeu face totusi mult mai multe activitati decat crede Badea si ar fi bine ca Badea sa nu mai trateze superficial aceasta problema. Iata deci ce mai face Dumnezeu in timp ce (poate chiar) sta de vorba cu parlamentarii: – are grija ca cladirea in care isi face Badea emisiunea sa nu se prabusasca din cauza defectelor de constructie; – are grija ca nu cumva sa se intample vreun cutremur de 10 grade si sa rada la pamant o cladire veche pe langa tocmai trece Badea; – are grija ca asistentii de platou ai lui Badea sa nu ii conecteze microfonul direct in priza la 220v; –

Read more

Orice leu sau euro imprumutat finanteaza doar deficitul

In sfarsit, am gasit ceva inteligibil in presa economica romaneasca cu privire la entuziasmul legat de posibila includere a Romaniei in indexul pentru piete emergente al JP Morgan si consecintele acestui fapt: ieftinirea creditarii pentru stat, diversificarea detinatorilor de obligatiuni si intarirea monedei nationale pe termen scurt. Asadar: Noul indicator la care m-as uita este raportul dintre dobanda reala medie ponderata (lei-euro-dolari) pe termen mediu si lung la care statul isi finanteaza deficitul – estimata de mine intre 3-4% – si cresterea economica reala pe termen mediu si lung, adica 1,5-2% din PIB. Raportul este de aproximativ 2 si asta inseamna ca orice leu sau euro imprumutat finanteaza doar deficitul, nu cresterea economica, iar datoria publica creste nesustenabil” – Adrian Mitroi, CFA Romania (Sursa: Wall-Street.ro) Altfel spus, chiar daca ne vom imprumuta mai ieftin, pentru ca noi inca cheltuim mai mult decat ne este lungimea plapumei, ce facem noi acum nu este decat sa rostogolim plata datoriei de azi pe maine, dar cu costuri din ce in ce mai mari. Inevitabil, in cele din urma, camatarii vor veni si isi vor cere drepturile. [1] In acelasi articol, o alta bomba care ar trebui sa ii zguduie pe toti romanii care cred ca … “oficial ne merge bine”: Cresterea economica intarzie sa apara si modelul pe care incercam sa il aplicam Romaniei este unul gresit pana la urma, in sensul ca insistam prea tare, inclusiv la nivel guvernamental, pe consum si creditare. Fetisizam prea mult ideea ca iesim din criza daca relansam consumul si creditarea. – Cristian Paun Domnul profesor Paun are dreptate si nu doar Romania se afla in aceasta capcana a gandirii economice. Intreaga lume s-a invatat sa traiasca pe credit si crede ca poti amaneta viitorul pe termen infinit. Tocmai de aceea aceasta criza va avea un grand finale mult mai urat ca alte crize. Recomand intreg articolul, mai putin vrajeala bancherilor care din start nu pot spune decat lucruri traznite. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ NOTE: [1] FMI zoreste Romania sa-si privatizeze companiile; cum anume? vezi aici!

Read more

De ce cursul bun al leului nu îi ajută de fapt pe cei care au rate

Multi se bucura zilele astea ca leul racneste la euro si prin urmare au de platit mai putin cu ratele la banca. Ca sa nu o lungesc prea mult, voi incepe cu doua enunturi pe care o sa le detaliez mai apoi: 1) pot sa se bucure doar cei care mai au rate doar 2-3 luni (poate 5-6); dar sa nu se bucure prea mult oricum, ca altele sunt problemele de fapt; 2) bucuria de acum se va transforma in socul de mai tarziu; Un vechi proverb spune: “Fereste-te de greci si cand iti fac daruri”. “Tăria” recenta a leului nu e altceva decat un mic dar al bancherilor. Mai exact al bancherilor de la JP Morgan. E mult spus dar, mai degraba este o “dauna colaterala” a atacului bancherilor asupra Romaniei. Romania a fost de fapt, de mult timp atacata de bancheri, deoarece avand resurse, nu avem cum sa nu platim datoriile, toata treaba tine de “convingerea” politicienilor sa “liberalizeze” si sa privatizeze tot ce se poate. [1] Pe scurt, cand la piata vin taranii cu cartofi, pretul e legat de cerere. Daca vine insa un samsar cu bani indeajuns sa cumpere toti cartofii, pretul din ziua urmatoare nu va mai fi acelasi, caci piata va fi reglata de samsar. Bineinteles, ca la orice piata, probabil vor mai veni si alti tarani in ziua urmatoare si vor contribui si ei la reglarea pretului pietii, dar samsarul va avea deja o cantitate de cartofi indeajuns de mare incat sa regleze pretul si sa dea cu el sus sau jos dupa cum are nevoie: sus cand are marfa si nu prea are competitie, jos cand marfa expira si trebuie sa o vanda rapid. Teoretic, clientul ar avea de castigat pentru ca daca samsarul nu va vinde la pretul corect, lumea nu va mai cumpara. Practic insa samsarul fiind priceput, nu va pierde niciodata si cartoful fiind mancarea de baza a romanilor, clientii vor da pretul cerut de samsar, fara prea multe ezitari, neavand alterantiva. Ati ghicit care e samsarul si care e cartoful? Comparatia poate nu este prea potrivita dar poate ii ajuta pe multi sa inteleaga de ce peste noapte leul a devenit atat de tare. Sa enumeram acum si cateva efecte perverse ale intrarii JP Morgan pe piata obligatiunilor romanesti: 1) banii multi pe credit nu fac intotdeauna bine; daca Romania se descurca in cheltuirea banilor luati pe credit, o facea inainte de 2008; cat de bine a facut-o insa, s-a vazut in 2009 cand PIB-ul a scazut cu 7% dupa ce crescuse cu 8% (am batut recordul la diferenta de trend); mai ales in conditii de criza si cu un guvern socialist la putere, usurarea conditiilor de creditare nu va insemna altceva decat cresterea cheltuielilor si amanarea rezolvarii problemelor pe mai tarziu; 2) fragilitatea si sensibilitatea crescuta a pietei obligatiunilor prin expunerea la un mediu mult mai volatil si mai reactiv la gafele romanilor comparativ cu “clientii” actuali ai datoriei romanesti, care era bancile interne; mai pe scurt, investitorii

Read more

Război mondial valutar: e rândul RUSIEI să tragă o salvă

Dupa ani de zile in care americanii si europenii s-au luptat intre ei sa isi dea jos cu moneda proprie, dupa ce elvetienii au avut munitie aproape nelimitata in lupta de a tine francul legat de euro, a venit randul ca razboiul mondial al valutelor sa se generalizeze si sa fie unul declarat. Dupa ce prin vocea noului prim-ministru Japonia tocmai a dat un nou semnal cum ca “va implemeta o politica monetara curajoasa” [1] (hehe, oare ce sa insemne asta?), a venit randul Rusiei sa traga semnale de alarma:   ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 1) By “bold monetary policy”, what he means—and what he has said—is to end the independence of the Bank of Japan, and have the government dictate monetary policy directly. (You could argue whether any central bank in any of the developed economies is truly “independent”—or indeed, has ever been so. But for the sake of this discussion, let’s assume that they have been.) (Gonzalo Lira)

Read more

JP Morgan saltă leul dar bagă la apă românii

Daca JP Morgan a ajuns sa isi intinda ghearele si peste leul nostru amarat nu e deloc bine. Dupa ce ca si-asa Romania era intre ciocan si nicovala in ceea ce priveste nivelul cursului, asta ne mai trebuia. Spun ca intre ciocan si nicovala pentru ca daca BNR ar lasa cursul sa mearga untre ii e locul (adica mult in sus), bancile ar avea de suferit si datornicii de asemenea. Probleme la plata creditelor sunt si-asa, cu un curs tinut de BNR in fraie si departe de unde ar vrea el sa fie. Pe de alta parte, un curs prea tare pentru leu inseamna taierea oricarei sanse de revenire a economiei deoarece fara un curs bun, nu putem avea exporturi competitive si fara exporturi nu avem economie, iar fara economie nu avem nici venituri la buget si nici toate bunatatile care vin de la buget. Deci dupa ce ca si-asa cursul era intr-un balans care nu facea bine nimanui, pentru ca BNR cand il salta sus cand il lasa jos, iata ca mai venira acum si speculantii de la JP Morgan sa pompeze “investitii” pe leu. Aceste investitii nu sunt de fapt altceva decat specula, baietii destepti imprumuta dolari cu 0% dobanda, vin la Ponta care are nevoie sa mareasca pensiile, Ponta le da 6-7% si apoi isi retrag banii. Insa nu toti o data, ca sa poata sa iese cu randament. Ca orice smen, si asta isi are o fata intunecata care insa ne va lovi in momentul cel mai putin favorabil, cum nu o data ni s-a intamplat. Si de data asta, BNR o sa aiba nevoie de tot sprijinul FMI-ului ca sa tina moneda, nu ca mai inainte cand doar a trebuit sa “respecte” gentlemen agreement-ul. Economia europeana da semne de declin din ce in ce mai periculos [1] si un leu tare e ultimul lucru de care aveau nevoie exportatorii romani dupa ce si-asa s-a scumpit energia. Cand o sa se simta si efectul de ricoseu, atunci sa vezi costuri, inflatie si criza in Romania. Despre JP Morgan nu stiu prea mult decat ca sunt niste excroci care in SUA nici nu mai respecta legea si pe orice piata pun mana, se alege praful. De exemplu, prin 2008 cumparau materii prime din greu cu banii pompati prin programul TARP. Ce s-a intamplat dupa aceea, nu trebuie sa va spun deoarece toti am simtit in buzunare iar gurile rele spun ca primavara araba s-ar cam datora scumpirii pretului la grane. Pe langa contractia economica continua si scaderea increderii investitorilor in orice este “virtual”, marele eveniment care se intampla acum la nivel mondial si despre care nu prea se vorbeste pe la noi este “razboiul valutar” [2]: fiecare tara incearca sa isi dea jos cu moneda ca sa incurajeze exporturile. La noi insa culmea culmilor BNR face invers. Iata ca acum trairam sa o vedem si pe asta, le dau o mana de ajutor si bancherii americani. Dar daca bancherii austriaci ne jegmanesc atat de rau, care sunt

Read more
1 274 275 276 277 278 347