Profetii despre criza: Market wobble & subprime crash (Max Keiser 2007)

Incepem cu acest film un serial pe care l-am numit “Profetii despre criza”. Poate se cadea sa incepem acest serial cu clasicul “Peter Schiff was right”. O facem insa cu Max Keiser cu ale sale afirmatii categorice “It’s a fraud” si altele.

Max Keiser si alti invitati discuta la France 24 despre criza creditelor si volatilitatea bursei.

Maica Tereza – sfântă ortodoxă?

“Omul este liber sa imbratiseze orice religie care ii da pace, bucurie si iubire. Nu exista libertate daca o persoana nu e libera sa aleaga dupa constiinta proprie.” (Maica Tereza)

Am ascultat si eu in sfarsit o conferinta de-a lui Klaus Kenneth, am gasit pe blogul Editurii Agnos mai multe inregistrari si am inceput cu cea mai recenta, cea de la Pitesti. Am incercat sa evit personajul pana acum, cartea nu mi-a placut cum suna titlul si oricum am multe altele mai bune de citit, dar mai ales de recitit, iar conferinte nu prea mai ascult orice – timpul nu imi permite si nici nu mai simt atractie fata de conferinte – ce a fost de spus, s-a cam spus, acum incep sa cam apara nechemati, cuvantul nu prea mai lucreaza, e nevoie mai mult de rugaciune decat de vorbe goale.

Dar avand in vedere interesul starnit mai ales de articolul Pr. Mihail, am zis sa incerc si eu sa ascult sa nu mor prost, sa vad  ce zice omul asta, ce hram poarta, poate cine stie … ma folosesc si eu cu ceva.

Nu am reusit sa ascult toata conferinta, nu mi-a placut. Duh protestant e putin zis. Incercati sa inlocuiti ortodox cu crestin si pun pariu ca nu va prindeti ca este o conferinta tinuta de un (pretins) convertit ortodox, ci cu siguranta daca ati asculta la intamplare discursul lui Klaus, ati crede ca este o marturie de la sectari. Klaus poate ca are o marturie interesanta de povestit, dar felul cum o face este obositor si plictisitor. Cel mai mult m-a obosit modul insistent in care Klaus o ridica in slavi pe Maica Tereza si relateaza toate lucrurile extraordinare pe care aceasta i le-a spus si cum i-a descoperit lui ce cale sa urmeze. De asemenea, pentru mine, un simplu ortodox care a descoperit ortodoxia prin carti si mai ales prin paterice, “exorcizarea” lui Klaus de catre un “preot” protestant mi se pare hilara. Inselare pura, fara loc de interpretare.

Eu pur si simplu nu sunt dispus sa cred ca un protestant poate sa alunge demoni sau ca Maica Tereza l-a convertit pe Kalus la ortodoxie. Caci din felul cum povesteste, cam asa lasa de inteles. Si chiar daca nu o spune explicit, asta intelegi la urma urmei. Poate ca si in convertirea mea, sectarii au avut un rol. Din ce imi aduc aminte, primele mele semne de intrebare referitoare la Dumnezeu au fost legate de baptisti. Bunica mea era bolnava de reumatism si nu se putea misca deloc, fiind dependenta de bunicul si de copii. Si pentru ca bunicii locuiau singuri, niste baptisti au aflat de ei si au inceput sa vina ca sa “ii cerceteze”. Veneau cam de doua ori pe saptamana, cantau si citeau Biblia. Scopul lor parsiv era bineinteles sa ii “boteze” si nu s-au lasat pana cand pe furis fata de copii si nepoti, dupa ce i-au indoctrinat masiv si cu perseverenta ani de zile, au convins-o pe bunica ca la ei e “adevarul” si au luat-o pe sus cat era ea de batrana, neputincioasa si bolnava si au “botezat-o” in cada din baie. Bunicul a scapat, fiind mai rezistent a pastrat credinta si a murit ortodox. Din contactul cu ei, am inceput si eu intr-adevar sa ma problematizez, dar ei nu au nici un merit in asta. Uneori intalnirea cu dracul te face sa il cauti si mai mult pe Dumnezeu, cam asa pot sa spun eu despre intalnirile cu sectarii, caci nu au fost doar baptistii, ci si altii.

Tot sectarii sunt “responsabili” pentru prima mea Biblie. In adolescenta, intorcandu-ne cu familia dintr-o excursie, fiind pe atunci perioada ajutoarelor, pe drum ne-au oprit niste straini. “Mirosind” a ajutoare, caci deja din plocoanele pe care le primeau bunici  de la baptisti mai ajungeau si pe la noi multe si interesante chestii cum ar fi pasta de dinti chinezeasca – ceva inedit pe vremea aia -, asadar avand experienta “ajutoarelor”, parintii au oprit masina sa vad “ce se da”. Si asa m-am facut eu cu prima mea Biblie, pe care mai apoi am aruncat-o la gunoi, incurajat fiind de un parinte care raspunzand intrebarii mele de contabil al propagandei: “dar daca totusi s-ar folosi vreunu de ea, unu care nu are deloc Biblie?”, mi-a raspuns: “fiule, sa fie pacatul meu!”. Deci precum Klaus, si eu oarecum as putea spune ca am fost chemat la credinta prin eretici, dar aceasta a fost doar o intalnire, nu as zice cu diavolul, ci o intalnire cu intrebarea. Din intalnirea cu ereticii, am inceput eu sa ma intreb de fapt care este diferenta intre ortodoxie si celelalte credinte, care este credinta adevarata si am inceput sa caut.

Nu vreau sa il critic pe Klaus, vreau doar sa atrag atentia ca totusi Maica Tereza nu era si nu este un model pentru noi ortodocsii. Maica Tereza a fost un produs de marketing al catolicilor atat de bine invelit in spoiala ca nici nu poti sa zici ca poate totusi, Maica Tereza mai facea si pârţ macar cateodata, ca o sa sara o mie de “sesibili” pe tine sa te acuze ca esti extremist. Iar daca Klaus s-a lasat inselat de spoiala asta, e treaba lui, eu doar vreau sa atrag atentia sa incercati sa ignorati aceste pasaje destul de riscante din propovaduirea lui si sa incercati sa luati doar ce este sau ce pare bun. Dar nu stiu cum sa va zic sa o faceti, ca eu nu am reusit.

Ah, si un alt aspect interesant. Am inteles ca Pr. Necula i-a criticat in vorbe dure, nevredince de un preot, pe fratii de la Razboi Intru Cuvant pentru republicarea articolului Pr. Mihail si i-a asigurat ca nu o sa se mantuiasca. Stiindu-l “ostas” pe Pr. Necula mi-am amintit ca si eu am primit “amenintari” similare de la “ostasii” (care se cred ai) Domnului cand am publicat predica unui parinte care povestea ca pe el l-au amenintat cu bataia pentru ca ii critica. Pe mine nu m-au amenintat cu bataia, dar la fel ca Pr. Nicula pe razboinici, m-au amenintat ca daca nu ma pocaiesc si daca ii mai critic nu o sa ma mantuiesc. M-a amuzat episodul si ma face sa cred ca intr-adevar, unde-s multi s-aduna.

Criza nu este intamplatoare

Multe vorbe zboara zilele astea despre criza, in toata lumea, dar mai ales pe la noi. Pentru ca in sfarsit lucrurile sunt foarte nashpa si pe la noi si lanturile sunt din ce in ce mai stranse, criza este subiectul media #1, care starneste cele mai multe si variate discutii.

Am urmarit asta-seara o emisiune la Money Channel in care invitat era un redactor de la Foreign Policy si care intrebat fiind despre cum stau lucrurile cu Europa, a sustinut ca problema este faptul ca nu exista o guvernare comuna, adica ca avem o politica comuna, avem anumite legi si reglementari europene, avem norme, avem o banca, avem o moneda (noi inca nu) dar inca statele mai au guverne proprii care stabilesc politici individuale.

Multa vreme m-am intrebat de ce Grecia a fost prima atacata si a fost aleasa sa fie oaia neagra, blamata, aratata cu degetul etc. Raspunsul cel mai folosit, varianta “oficiala” cum ar veni este ca Grecia a cheltuit mai mult decat si-a permis si in plus a facut si anumite inginerii financiare prin care a ascuns deficitul real. Sunt false ambele idei, Grecia nu a cheltuit deloc cel mai mult, a cheltuit intr-adevar prea mult, dar si alte state au facut-o, iar datoria Greciei este nimic pe langa datoria Spaniei, Italiei sau a Marii Britanii. Se spune ca daca ar fi atacata Spania, Europa nu ar putea-o salva, datoriile sunt peste puterile “greilor” Europei la un loc.

Dar de fapt, ce inseamna salvare si care este de fapt problema. Se tot invarte problematica crizei pe toate fatetele, dar putini sustin ideea ca ar fi normal si de bun simt ca statele care au datorii prea mari si nu mai pot sa le plateasca, sa declare faliment statal, ceea ce s-a mai intamplat in istorie. Intr-adevar, pentru o perioada, nimeni nu ar mai avea curajul sa imprumute statul respectiv, si sectorul bugetar ar fi taiat drastic pentru ca atunci singurele surse de venit ar fi taxele si impozitele. Dar numai asa bancile ar invata sa mai si fie atente la oferirea creditelor, ceea ce e firesc, nu?

Falimentul statal pentru o tara europeana ar fi intr-adevar o rusine dar si o mare problema: lumea nu ar mai avea incredere in Europa. “Ideea europeana” ar pica. Chiar daca economic ar fi evident mai in spirit capitalist ca statele sa falimenteze, deoarece astfel bancile vor avea grija data viitoare cui si cum vor oferi credite si nu vor mai sari sa ofere bani pentru proiecte care nu product, din punct de vedere politic, o astfel de varianta este imposibila. Chiar si pentru simplul motiv ca daca ar alege varianta falimentului, clasa politica s-ar sinucide, ar recunoaste singura falimentul sistemului actual si ar lasa de inteles ca trebuie schimbate lucrurile din radacina. Este evident o relatie atat de stransa intre falimentul economic si falimentul politic, incat politicienii prefera sa arunce pisica moarta urmasilor lor si asa s-a intamplat si pana acum: politicienii au facut credite cat au putut, nu i-a preocupat niciodata fiabilitatea economica, pana cand marii investitori s-au gandit sa le taie conducta la bani si sa ii lase putin in aer sa mai rascoleasca putin sistemele.

Iar rascolirea sistemului, vedem ce inseamna. Din ce in ce se aud “glasuri” mai mult sau mai putin importante care lanseaza ideea ca pentru salvarea Europei ne trebuie o guvernare comuna, statele trebuie sa isi uneasca si politicile fiscale, nu doar pe cele monetare. Ce inseamna asta? Inseamna ca pe viitor salariile profesorilor din Romania vor fi date de la Europa, si ca daca construim sau nu spitale, tot de acolo se va hotari. Intr-adevar vor fi si aspecte pozitive, pentru ca nu vom mai avea cel mai scump kilometru de autostrada din Europa, pentru ca sistemul de spagi este oarecum mai avansat in Romania decat in Europa, dar incet-incet vor invata si ei de la noi. Politica comuna actuala traseaza anumite directii, impune anumite baremuri care trebuiesc atinse, dar nu e prea explicita, asa cum ne spune FMI: noi nu am zis sa taiat salariile, am zis doar ca daca mai vreti banii nostri (si stim ca aveti nevoie de ei), trebuie sa taiati de undeva, cum o faceti, alegeti voi. Adica ne-au lasat sa alegem, taiem o ureche sau un picior. Ca de taiat, e musai, bancile trebuie salvate.

Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna.

Putini isi mai amintesc care au fost argumentele principale prin care au fost amagiti romanii sa adere in Europa: o piata comuna in care firmele romanesti sa desfaca produse, libertatea circulatiei si a gasirii unui loc de munca in orice tara, dezvoltarea democratiei si a drepturilor omului, accesul la fondurile europene care sa modernizeze tara etc. Nici unul dintre acestea nu s-au intamplat. La ce bun ca firmele romanesti pot vinde fara problema in Europa de vreme ce oricum cand s-a dat drumul la granite si nu au mai fost taxe vamale, produsele europene ne-au invatat si firmele romanesti care mai produceau ceva au falimentat. Putini au fost pregatiti sa faca fata tavalgului, iar consecintele cele mai evidente le putem vedea in agricultura. Intr-adevar au mai venit ceva straini care au investit si produc in Romania, dar banii se duc oricum afara, la patronii straini. Muncitorii romani sunt platiti pe salarii de nimic in comparatie cu ce se plateste in Europa, iar impozitul pe profit oricum este in Romania printre cele mai mici din Europa si oricum dintre cei mari, ca sa vina in Romania, au impus conditia sa fie scutiti (de ex:  Dacia), deci produc dar degeaba ca banii se duc tot afara. O alta gargara cu care am fost intoxicati inainte de aderare a fost cea a banilor europeni care urmau sa vina si sa schimbe fata Romaniei. Acum dupa ani si ani vedem cat de adevarata a fost gargara asta, ca de fapt noi platim mai mult decat luam de la europeni, tocmai din cauza ca nu am fost pregatiti ca sa absorbim acesti bani, sau mai bine zis, nu ne-au fost create conditiile pentru a-i absorbi. E ca si cum dupa ce pui o folie protectoare peste pamant si arunci cu apa, te-ai mira de ce pamantul nu inghite apa desi este uscat. Pai nu inghite apa deoarece tie nu ti-a trecut prin minte sa uzi mai intai si apoi sa pui folia protectoare. Sau ti-a trecut prin cap, dar ai vrut sa uzi pamantul decat in aparenta, sa te vada vecinii ca tu uzi si sa creada ca iti doresti sa faci treaba. Nu este o greseala faptul ca nu putem absorbi fondurile si nu este nici justificata prin incapacitatea noastra sau prin coruptie. Nu era greu de vazut ca noi nu avem cum sa avem experienta de zeci de ani pe care o aveau europenii si nici nu era atat de mirare faptul ca intr-adevar, dupa zeci de ani de comunism si o lovitura de stat, coruptia in clasa politica era regula, nu exceptie.

Deci asa cum atunci ni se serveau argumente pro-europene care s-au dovedit mai tarziu hilare, si acum se lanseaza ideea ca trebuie sa renuntam si mai mult la suveranitate, si nu doar noi ci toate tarile, ca sa iesim din criza. Iar poporul nestiutor si care crede ca doar Basescu si Boc sunt de vina pentru criza actuala, va accepta din nou sa taca si sa doarma in timp ce tara ii este furata de sub nas. Si ne vom trezi astfel peste noapte cetateni europeni (daca nu deja globali) si vom vedea cum din ce in ce mai multe legi si taxe ne vin direct de la Europa, nu de la Bucuresti.

Este bine sau este rau? Intrebare retorica. Poate ca intrebarea care si-o pun multi este daca chiar stau lucrurile asa sau nu? Nu cumva sunt eu adeptul unor teorii conspirationiste si de fapt, cei care propun unitatea totala europeana incearca de fapt sa gaseasca solutii la criza? Acestora le raspund: dar din crizele de pana acum ne-au scos? De criza comunista ne-au scapat ei? Tot romanii si-au dat viata ca sa il goneasca pe dictator si tot romanii s-au sacrificat in incercarea de a realiza o noua Romania, una libera si prospera. De criza tranzitiei ne-a salvat europa? Au venit investitorii europeni cu bani, sau tarile membre ne-au sprijinit in vreun fel cand FMI ne impunea conditii draconice pentru cateva zeci de milioane? Nu, tot noi a trebuit sa rabdam saracie si sa muncim pe rupte ca sa nu murim, dar mai ales ca sa nu innebunim, caci ce poate fi ma stresant ca o tranzitie? Iar apoi dupa integrarea facuta in pripa si in graba doar pentru ca au fost cativa visatori care au avut o “idee europeana”, ne-au ajutat ei ca sa ii ajungem din urma? Pai ar fi fost prosti? Si-ar fi taiat singuri creaca de sub picioare? Cine ar fi vrut sa ajute o Romanie “admirabil de dezorganizata” (cum zicea Berthelot) sa biruiasca in cruntul razboi al competitiei economice? De ce ar face-o? Ne-au folosit insa pentru plantatiile lor de capsuni si pentru bosorogii lor de care au grija fosti profesorii si intelectuali romani fugiti in afara pentru o paine mai buna.

Sa nu ne amagim, nimeni nu ne vrea pe noi sa razbatem. Doar noi ne putem scoate din criza si nu cedand din suveranitatea noastra ci cautand din contra sa pastram cat mai mult din ce mai putem, pentru ca oricum noi nu suntem decat o frunza in bataia vantului, nu putem opri furtuna din mersul ei. Dar putem insa sa nu cadem din nou in cursa inselaciunilor si sa stam momai in fata provocarilor. Fiecare este dator sa constientizeze si sa caute macar sa nu adere la ideile sistemului daca in afara oricum nu putem sa stam. Caci cel mai grav este dupa mine prostia si ignoranta. Chiar daca vom fi bagati in Europa cu arcanul, nu asta e grav ci grav va fi daca vom crede ca cei care ne baga ne sunt pastori si ne vor binele.

PS: poate o data voi reusi sa povestesc si cum vad nemtii binele tiganilor si al celor care refuza sa isi dea copii la scoala

ALTE ARTICOLE:

Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

UPDATE 14 Iulie 2010

Germania vrea ca ţările din zona euro care nu-şi ţin deficitele bugetare în frâu să fie sancţionate prin pierderea suveranităţii economice. Cancelarul german Angela Merkel pregăteşte un set de măsuri care să legifereze procesul de intrare în insolvenţă a ţărilor din zona euro cu probleme bugetare grave. (Sursa: Adevarul)

e-Romania vs. ro-Monopol

Intr-un interviu dat bloombiz, ministrul comunicatiilor a declarat ca va scurtcircuita circuitul spagilor din achizitiile publice prin lansarea e-Romaniei. Pe langa aceasta, ministrul ne asigura ca taranii vor invata geografie si cultura prin broadband si totodata noi toti, oraseni si tarani, nu vom mai sta la cozi pentru a plati taxele, ci vom folosi cardul.

Pe langa faptul ca de exemplu in unele zone ale Romaniei cum ar fi Oltenia, providerii de servicii de comunicatii si-au impartit felia astfel incat sa nu se calce unu pe altul pe picioare si sa ofere servicii proaste la costuri minime si preturi maxime prin implementarea monopolului diferential, celelalte aspecte mentionate de ministru nu ma preocupa deoarece oricum sunt aberante, stiind fiind faptul ca la noi, nici cu chitanta semnata de tanti de la ghiseu nu poti fi sigur ca nu vei primi pe viitor scrisoare ca nu ti-ai platit taxele in posta. S-a intamplat pe la noi, la Adminsitratia Financiara, cand intr-un an s-au stricat calculatoarele si s-a pierdut baza de date cu cei care au platit niste impozite, – nu mai retin din pacate daca societati sau persoane – si s-a trimis notificare de plata la toti.

Eu unul nu voi plati niciodata taxele online, nu am incredere in nicio e-Romania, pana nu am eu chitanta semnata de tanti si pana nu vad ca da enter in fata mea, nu o sa am incredere. Si-asa nu am incredere, dar totusi macar semnatura aia si stampila imi dau o minima liniste ca am facut ce tine de mine ca nu ma astept la alte surprize. Si pana acum, slava Domnului nu am avut (prea multe).

Cat despre broadband, vax proiecte, vax finantari, ministrul ar trebui intai sa vada de ce prin Oltenia de exemplu nu exista decat o singura firma care ofera internet pe fibra optica si alte firme nici macar nu iti ofera un pret daca totusi ai vrea sa alegi altceva, indiferent de pret. Si ca in Oltenia peste tot si in toate, cu siguranta e-Romania nu este decat un mare tun tras pe fuga inainte sa pice tot castelul de nisip.

Mii de ortodocşi s-au lepădat de botez aruncându-se în iad

Autostrada catre Iad

Traind usurel, traind liber,
Bilet catre o calatorie fara intoarcere
Nu cer nimic, lasati-ma in pace
Luand totul in lunga mea cale
Nu am nevoie de judecata, nu am nevoie de rima
Nu-i altceva ce mi-as dori mai mult sa fac
Luand-o in jos, party time
Prietenii mei o sa fie si ei acolo

Sunt pe autostrada catre iad

Nu sunt semne de oprire, nici limite de viteza
Nimeni nu o sa ma incetineasca
Ca o roata, o sa ma rotesc
Nimeni nu o sa ma incurce
Hei Satan, mi-am platit datoria,
Cantand intr-o trupa de rock
Hei mama, uita-te la mine
Sunt in drum catre pamantul fagaduintei

Sunt pe autostrada catre iad
(nu ma opri)

Si o iau in jos, in jos cat cuprinde
Sunt pe autostrada catre iad

Pentru multi rockeri, rockul este doar fun, muzica tare, spirit liber, prieteni adevarati, blugi si tricouri misto, concerte, bere etc. Cu siguranta, majoritatea rockerilor stiu insa si limba engleza si temele predilecte ale rockului. Ei stiu pe dinafara versurile melodiilor preferate si urmaresc interviuri cu artistii favoriti.  Pana acum nu am intalnit un singur rocker prost, care sa nu stie macar sa inteleaga engleza, daca nu si sa o vorbeasca foarte bine. Practic engleza este o lingua latina a rockului, asa cum italiana este pentru opera.

Putini rockeri sunt cei care isi pun problema mesajului transmis prin muzica. De altfel, nu doar rockeri, toti oameni din ziua de azi, se concep, cresc, sunt educati si se misca in jurul televizorului sau a radioului, iar mai recent a calculatorului. Cine isi mai pune problema azi, oare ce zice ala care canta, ce mesaj transmite, sunt eu de acord sau nu cu el? Superficialitatea este o regula in multe privinte, este banal ce spun, dar filtrarea muzicii pe baza mesajului transmis este deja o raritate, pare ceva absurd si sa spui ca tie nu iti place o melodie deoarece nu esti de acord cu versurile sau deoarece viata artisului ti se pare nu prea demna de urmat. De fapt nu doar cu muzica se intampla asa, ci si cu literatura. Multi citim carti scrise de autori despre care nu stim mai nimic. La fel si cu filmele, nu alegem un film pe baza calitatii regizorului sau a actorilor care joaca, alegem ce ni se pare noua interesant din ce ni se pune pe masa de “divizia de marketing” a companiei respective.

Asadar, vrem nu vrem, ascultam muzica, citim carti, vedem filme fara sa ne intereseze prea mult “ce hram poarta”. La muzica nu prea ne intereseaza versurile, la carti ideile (desi aici e mai complexa problematica), iar la filme este oricum imposibil sa stii dinainte ce schimbare asupra ta va avea vizionarea unui film. Nichita Stanescu supunea o data, ca o niste versuri urate pe o melodie frumoasa, sunt retinute mult mai usor decat niste versuri frumoase pe o melodie mediocra. Asta in conditiile in care avem rabdarea si interesul sa mai ascultam versurile, pentru ca de multe ori nu retinem decat refrenul, si nici ala pentru ca ne-ar interesa ci pentru ca este totusi mai usor de retinut, in urma unor ascultari repetate.  Iata deci ca muzica primeaza asupra textului. Memoria noastra capteaza mai usor mesajul muzical decat pe cel textual. Si bineinteles, pe cel vizual decat pe cel auditiv.

Iata de ce rockul este o muzica atat de iubita, pentru ca are puterea de a penetra in memorie si in alte componente ale sufletului nostru, incomparabil mai puternic decat textul. Toate genurile muzicale au o anumita putere si precedenta fata de text, poate doar in hip-hop, textul conteaza mai mult, desi si acolo basul si ritmul acopera de multe ori vocea cantaretilor. Oricum, nimeni nu devine fan al unei formatii pentru mesajul pe care aceasta il trimite, nimeni nu urmareste sa vada cat de frumoase sunt textele melodiilor ca sa spuna daca ii place sau nu o melodie. Muzica face totul, dar odata cu muzica primim in sufletul nostru si mesajul pe care aceasta il poarta, si nu doar il primim, dar si aderam la el, impreuna cu muzica. Deoarece muzica ne provoaca acea “stare de spirit” si ne deschide sufletul imbratisand-o si o data cu ea devenim mai aproape de cei care ne-o transmit si de cei care de asenemea vibreaza la fel ca noi, o data cu muzica intra si mesajul.

Iar in cazul AC/DC mesajul este explicit, nu este nevoie de traducere: sunt pe autostrada spre iad. Toti cei care au cantat impreuna cu AC/DC aceste versuri, l-au scuipat pe obraz pe Hristos: pleaca, nu te vrem, nu vrem raiul, nu ne intereseaza “oferta” ta, noi mergem spre iad.

Imi povestea un var ca el crede ca in rai este plictiseala si ca in rai e mai palpitant. Dupa el, in rai sunt bosorogi si babe care canta plictisitor ca la biserica iar in iad sunt petrecaretii si pacatosii care chefuiesc si se distreaza. Cu siguranta ca majoritatea rockerilor, desi le-a dat Dumnezeu minte sa studieze problema, gandesc la fel:

RAI = porunci, dogme, reguli, plictis

IAD = petrecere, fun, libertate

Ei gandesc ca satan de aia s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu pentru ca nu il lasa sa se distreze si pentru ca ii impunea reguli si disciplina, ceea ce este nashpa. Cu siguranta ca nu este asa, explicatiile  “easy” sunt mereu mai usor de acceptat, par simpliste si prostesti, o stim fiecare, dar macar nu ne mustra constiinta. Putem in continuare sa fim “liberi”, sa ne lasam incarcati cu energie de “zeii fulgerelor” si sa bem bere linistiti dupa, totul sunt niste povesti, daca nu omori pe nimeni, nu esti satanist, Dumnezeu va fi ok cu tine si viata merge inainte. La urma urmei, cine isi mai pune de fapt problema unde merge viata noastra? De ce sa ne intrebam chestii prea complicate, gen cine suntem, de unde venim si unde ne ducem? Suntem aici, suntem liberi, facem ce vrem, muzica e buna, berea idem, totul e ok, la ce sa ne punem probleme? Dar iata ca altii ne trag dupa ei in iad, poate sunt doar niste versuri stupide facute sa sune cool, poate ca si chestia cu satan e doar o gluma ca sa dea bine la multimi, dar daca nu e asa?

In secolele primare ale crestinismului, in Imperiul Roman, persecutiile aveau o tenta politico-religioasa. Adica cine nu recunostea ca imparatul este dumnezeu si nu se inchina lui era considerat “dusman al statului”. Pentru crestini, ar fi fost foarte usor doar sa spuna formal ca se inchina imparatului, de fapt din ce stiu eu, nici nu trebuiau sa zica ceva ci decat sa aprinda niste jertfe de lumanari sau alte miresme in fata statuii imparatului. Cu toate acestea, multi au ales sa moara decat sa spuna macar formal ca se inchina altcuiva decat lui Hristos. Si asta chiar cand la mijloc era pretul vietii lor si al familiei lor. Pentru 2-3 vorbe, multi au ales sa moara. In locul superficialitatii si al ignoraneti ei au fost fermi si au inteles importanta aderarii chiar doar pe moment si chiar doar in aparenta, cu un anumit mesaj sau concept. Crestinii vremurilor de inceput au inteles in totalitate taina libertatii umane si totodata provocarea intunericului si au facut alegerea corecta cand a trebuit. Crestinii romani de astazi, botezati ortodocsi, dusi la biserica de mici (sau mai putin dusi), dar in nici un caz total nestiutori, in nici un caz neinformati si fara minte, au ales sa se lepede de Hristos. Acum poate au fost doar 2-3 refrene cantate impreuna cu cei de la AC/DC: “sunt pe autostrada catre iad”. Si ce mare lucru, oricum au mai ascultat aceasta melodie de o mie de ori pana acum si au mai cantat-o. Multi au mai fost chiar si prin alte tari la alte concerte. Insa cu fiecare astfel de impreuna-lepadare, haina botezului este sfasiata si “viteza” este accelerata pe autostrada catre iad. Pentru multi prabusirea va veni pe neasteptate si va fi dureroasa. Caci in fata mortii, “zeii fulgerelor” nu ii vor ajuta sa dea nici un raspuns, nu le vor spune decat: “Vai de voi prostilor ca ati venit dupa noi. Daca aveati un dram de minte, ne usurati si pe noi acum de povara de a va fi tras si pe voi in iad. Dar nu va bucurati, caci chiar daca noi v-am indemnat si voi ati vrut, ati fost liberi in alegerea voastra, noi chiar v-am pus sa platiti ca sa intrati la concertele noastre”. Asta daca vor putea sa zica ceva, caci din ce am vazut eu, in iad sunt numai urlete de durere si de spaima. Eu cand era sa fiu inghiti de un drac intr-o seara cand ascultam linistit Pantera, nu am putut sa zic nici Tatal nostru desi il stiam foarte bine. Eram “freezed” si credeti-ma nu e deloc placut. Daca ingerul pazitor nu infigea sulita in gura dracului, nu stiu cum as fi scapat. Ca si la nenumarati alti rockeri, Dumnezeu mi-a venit in ajutor, m-a scapat pe moment de sfarsitul fatal de care as fi avut parte, aratandu-mi dinainte ce ma asteapta cand voi muri. Din pacate nimeni nu m-a crezut pana acum, se pare ca fiecare trebuie sa invete din propria greseala. Sunt atat de multe marturii ale unor rockeri care au fost treziti in mod minunat incat am putea face un club. Dar la ce bun, cine pacatuieste, sa pacatuiasca, cine lucreaza sa lucreze in continuare, Dumnezeu are grija de fiecare in parte, mai devreme sau mai tarziu, toate se vor cerne. La urma urmei, “the death is not the end”, cum spunea Dylan.

Poate ca moartea sufleteasca a celor care au fost la concert va fi spre invierea lor, uneori caderea ne ajuta sa ne dumirim, simtim mai profund gustul mortii si cautam o alternativa … singura alternativa.

Alte linkuri pe aceeasi tema:

Saccsiv – SATANISMUL piesei “JOHN THE REVELATOR” – DEPECHE MODE
Cristi Serban: Intre rock si iubirea fara sfarsit – confesiuni
Sirenele – povestea unui grec care a cantat intr- formatie de heavy metal

UPDATE 03/06/10

Dupa cum se poate vedea in comentarii, multi mi-au cerut detalii despre intamplarea pe care am avut-o eu. Nu ma mira o astfel de curiozitate: de multe ori oamenii sunt mai interesati de forme de cat de continut, imaginea starneste mai mult interesul decat ideea asa cum suprafata acopera adancul. Nu prea am ce sa detaliez, nu vad ce as spune mai mult si la ce bun. Nu sunt singurul care a avut astfel de intamplari, un exemplu clasic care imi vine in minte este filmul Sirenele. In numeroase carti dar si din discutiile cu rocker convertiti am aflat ca altii au avut experiente chiar si mai “dure”. Nu asta este insa important, cum ne-a ajutat Dumnezeu pe mine si pe alti rockeri ca scapam din acest “asalt catre iad”, ci de mirare este mai ales faptul ca am putut rupe acest lant. Mie inca imi este destul de clara si concreta puterea de atractie a rockului, toata spoiala de iluzii cu care vine pe langa atractia muzicala incomparabila fata de alte genuri. As incepe cu iluzia puterii: rockul te face sa te simti puternic si stapan pe tine.

Ai sau nu conflicte cu cineva, ai provocari in viata (si cine nu are), ai momente grele, neintelegeri, nu mai suporti ipocrizia si fariseimul celor din jurul tau? Rockul iti da exact starea de spirit care te unge pe suflet si te face sa uiti de toate problemele. Este greu de detaliat si nuantat felul in care patima mandriei si maniei sunt de fapt veninul care curge prin fiecare semiton al acestei muzici. Pentru mine lucrurile au fost atat de clare si atat de mult am putut simti acest venin, incat a explica in cuvinte este greu de spus. Sunt mii si mii de momente si de situatii in care observandu-ma pe mine imi puteam da seama de pornirile mele negative si recapituland mai apoi mi-am dat seama ca acestea veneau din ascultarea acestei muzici.

Cred ca cel mai bine se poate observa felul cum “duhul” stilului rock este strans legat de manie si de mandrie prin comparatia cu un alt stil muzical, sa zicem muzica house.  Ei bine, niciodata un adolescent care adera la stilul house nu va gasi in muzica lui preferata un suport si un impuls catre conflictul cu parintii sau cu profesorii de exemplu. Insa pe cand eram eu rocker, daca te intelegeai bine cu parintii erai de pe alta planeta. A-ti injura parintii, ale fura bani si a-i face comunisti imputiti era “casual”. Daca muzica tehno, bazata pe ritm monoton si matematic, efecte sonore cat mai “digitale” si total irelevanta, in componenta vocala stimuleaza mai mult toleranta (falsa bineinteles), visul la un viitor  cat mai “perfect” si “ideal”, este bazata pe “ordine” insasi in esenta ei (ritmul matematic, efectele sonore precise), rockul de departe se muleaza pe ideea de libertate, cu scopul de a o perverti in razvratire, precum pierzatorul satan s-a facut pe sine incepatorul razvratirii. Nici un stil muzical nu este lipsit de un anumit “duh” care ii da o specificitate precisa in atacul invizibil asupra sufletului uman, independent de duhurile care stapanesc “emitatorul”, caci si aici ar fi multe de spus. Rockul este insa avionul “stealth”, arma “ultimate” din arsenalul muzical/cultural/simbolic pe care duhurile intunericului o folosesc in alterarea puterilor sufletului uman si directionarea mai ales prin emotii a vointei umane catre autodistrugere prin ruperea totala de orice sansa de a descoperi Adevarul.

Faptul ca la AC/DC si la multe alte trupe lepadarea de Hristos este explicita, nu face decat sa confirme tot ce am spus mai sus. Invocarea lui satan nu este doar o joaca de cuvinte, un pretext pentru versuri “tari” si “provocatoare”, nu este nici macar un refuz ocazional sau o critica ponegritoare a crestinismului: azi crestinismul este oricum irelevant in constiinta publica, crestinii sunt o infima minoritate, rockerii nu au de ce sa se planga.

Desi in general vrajmasul prefera sa lucreze “covert”, din cand in cand simte nevoia sa i se faca si lui slujbe si i se aduca cantari, caci altfel ce “luceafar” ar mai fi? In plus, lepadarea explicita prin versuri este mult mai eficienta decat cea prin pornirile sufletesti ascunse ale mandriei si maniei care oricum lucreaza in viata celui care se lasa influentat si il fac sa se rupa atat de mult de Dumnezeu incat sa devina eretic sau ateu. Fiind un bun contabil al efectelor devastatoare ale armelor sale, diavolul calculeaza cum poate departa cat mai multe suflete si cat mai adanc de orice sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu. Pentru aceasta foloseste uneori lepadarea explicita pentru ca puterea sunetului este atat de atragatoare incat oamenii nu pot sa tina seama de versuri, versurile nu conteaza sunt doar un zumzait pe care curge muzica. Insa la cei care tin cont de muzica, aghiuta are grija ca sa le ofere si contraexemple sau “alternative” si am putea include aici in special trupele de “rock crestin”.

Orice rocker care ii vei spune ca rockul este satanist, iti va raspunde ca nu, doar black metal-ul este satanist si nici asta tot sau ca sunt trupe sataniste asa cum sunt trupe crestine. Insa eu pana acum nu am intalnit un rocker care sa imi spuna ca nu ii place AC/DC si ca nu ar da orice ca sa cante impreuna cu ei la concert “sunt pe autostrada catre iad”.

Cu toate acestea exista bineinteles nuantari, sunt trepte ale raului, sunt lepadari explicite sau melodii mai inofensive. Una este sa asculti Slayer cu al lor “God Hates Us All” si altceva sa asculti Count Raven cu “Children’s Holocaust”. Duhul este insa acelasi, si nu face decat sa ii cheme pe toti la el prin vointa proprie a fiecaruia, caci chiar daca versurile ar striga “Doamne, Doamne”, daca inima nu este curata nu ne foloseste la nimic. Iar o inima curata este greu de curatit dupa ce ai lasat multime de gunoaie sa intre in ea.

Cum de s-a ajuns aici şi unde o să se ajungă

Am ramas uimit de cat de ignoranti si alienati sunt toti ziaristii si realizatorii de emisiuni TV cand e vorba de a discuta despre cauzele care au dus Romania (dar si restul lumii) in situatia in care este acum si unde o sa se ajunga.

Sunt uimit pentru ca pentru oricine cu capul pe umeri este atat de clar de vazut tot mecanismul care a dus la supra-indatorare, la stimularea unei economii artificiale si a supra-consumului si ca toate au o directie atat de clara incat prost sa fii sa nu intelegi ca se incearca ingenuncherea popoarelor lumii si pregatirea lor pentru o moneda globala si un guvern global care “va avea grija” mai bine ca guvernul nostru de treburile economiei si va avea grija ca sa nu mai intram in criza niciodata.

Fara a avea o viziune globala a ceea ce se intampla acum in Romania, este desigur o copilarie sa incerci sa dai explicatii. Am ramas uimit vazand-o pe sefa de la Oriflame, doamna Tatoiu, acuzand cu aroganta pe pensionari cum ca ei sunt de vina, toti cei care s-au prefacut ca muncesc in epoca comunista si l-au votat pe Iliescu dupa, nelasand sa se faca tranzitia de soc si in Romania ca in Polonia. M-a mirat ca o persoana care se doreste om de afaceri poate sa se perverteasca atat de mult si sa traga itele in favoarea lui Basescu si al PD-ului cu astfel de argumente aberante, incercand sa puna apa peste un foc care deja s-a transformat in incendiu de proportii.

Este greu insa chiar daca stii ce se intampla sa spui oamenilor ceea ce stii, deoarece lumea nu crede. Vorbeam cu un om batran, un pensionar inca lucid si destul de istet, discutam politica si economie la un praznic si cand am ajuns la dolari, am incercat sa ii explic ca americanii tiparesc dolarii pur si simplu, fara acoperire, ba chiar nu mai e nevoie sa ii tipareasca, pur si simplu ii tasteaza in calculatoar, asa cum cauti pe google introducand cateva cuvinte si apoi dai enter, americanii completeaza niste formulare pe calculator, scriu ce sume au nevoie, dau enter si “abracadabra” – avem bani. Nu m-a crezut batranul, era ferm convins ca eu ma insel: “banii trebuie sa aiba acoperire, dom’le, nu se poate altfel”. Am incercat sa il asigur ca stiu despre ce vorbesc, ca am cercetat problema si ca este un fapt recunoscut de toata lumea si binestiut, banii nu au acoperire. Dolarii sunt fictivi, nu exista bunuri, produse sau servicii care sa acopere dolarii, ci pur si simplu dolarii apar la bunul plac al bancherilor americani, deci acoperirea lor este pur la nivel de intentii, are o dimensiune filosofica, nu una fizica. V-am descris aceasta discutie a mea, pentru a sublinia cat de greu este pentru unii oameni sa accepte adevarul. Iar adevarul este atat de evident, incat si cei care il observa, nu le vine sa creada, spera totusi ca ce vad ei nu este adevarat. De ce? Pentru ca este infricosator. Intr-adevar este infricosator sa vezi cum o mana de nebuni planuiesc si faptuiesc toate cate le vedem si cate urmeaza sa vedem: foamete, manifestatii, revolutii, razboaie, etc. Poate ca asa a fost totdeauna in istorie, dar cu siguranta ca nu eram pregatiti ca tocmai noua sa ni se intample.

Noi tinerii de azi, ca si parintii nostri, am fost generatii de sacrificiu. Multi sperau ca copiii nostri sa aiba o soarta mai buna, sa traiasca in prosperitate, in pace, in liniste, sa se bucure de viata, sa aiba o casa a lor, un serviciu, sa aiba ce sa puna pe masa, sa poata merge in concedii, etc. Cum se vad lucrurile acum, copii nostri foarte greu vor avea parte de toate acestea, ba chiar viata lor se pare ca va fi sub zodia razboiului. Ca orice criza, si aceasta nu se va termina altfel decat printr-un mare razboi.

Poate ca sunt multi care se incrunta cand aud de razboi. Dar oare nu poate Dumnezeu sa schimbe lucrurile? De ce sa ne temem, de ce sa ne panicam, sa stam linistiti si sa bagam capul in nisip caci lucrurile se vor indrepta cumva. La urma urmei, traim intr-o societate europeana civilizata si prospera care are mijloace sa rezolve orice problema, si care isi iubeste cetatenii, indiferent din ce “soviet” sunt ei. Iata ca pe greci i-au salvat, ne vor salva si pe noi. Blah, blah, blah. Acestora le raspund: da, Dumnezeu poate schimba lucrurile, dar de ce le-ar schimba? Oare ne-am pocait noi? Am cautat noi sa nu ne lipim prea mult de ofertele tentante ale societatii de consum? Am cautat noi sa nu facem nici un compromis in lupta cu povara taxelor si in tentatiile gaurilor legislative prin care cumva si noi putem sa stoarcem cate ceva de la bugetul tarii? Am cautat noi sa plinim mai intai poruncile lui Dumnezeu si am asteptat ca sa primim toate celelalte dupa fagaduinta Mantuitorului? Am avut noi macar curajul sa le spunem in fata celor care au facut un compromis cat de mic si sa le cerem socoteala? Sau am picat cumva in admiratie, invidiosi pe ei, dorind ca sa furam si noi la fel ca ei, ca sa castigam si noi cat mai multi bani, ca sa avem si noi averi cat mai rotunde, pozitii cat mai inalte, masini cat mai puternici, excursii cat mai exotice etc

Este greu de dat un raspuns general despre cum de s-a ajuns aici. Este clar ca s-a ajuns prin pacat. Prin generalizarea lacomiei, tentatia luxului, a avutiei, prin coruptie la toate nivelurile, prin lene si prin furtisag, prin inselaciune si aroganta, prin mandrie si rautate, la toate nivelele societatii. Putregaiul s-a generalizat, cancerul este infipt adanc, cerul este atat de intunecat incat numai o furtuna il poate curata. Iar ce traim noi acum nu este altceva decat inceputul furtunii. Stim unde se incearca sa se ajunga, caci observand directiile din care se trag sforile si locurile unde sunt puse parghiile, putem trage o concluzie de unde se incearca a se impinge. Prin manipularea pietelor de capital, a banilor, prin interconectarea atat de profunda incat cel mai mic cutremur se resimte pe tot globul in maxim 24 de ore, puternicii acestei lumi vor pune in genunchi guvernele. Popoarele se vor razvrati, vor ridica degetele inspre politicieni, poate pe alocuri ii si vor linsa, cum era cat pe ce sa se intample la Iasi, unde pensionarii au incercat sa il linsese pe prefect. Dar dupa aceasta ce va urma? Ce vom pune in loc, caci asa cum au fost aranjate pana acum lucrurile, orice guvern am pune, nu poate decat sa taie in carne vie. Economia e la pamant, nu se produce mai nimic, iar acolo unde se produce fie sunt scutiri de taxe, fie sunt evaziuni fiscale.

Este evident ca se incearca distrugerea sistemului politic actual, prin aruncarea blamului colectiv asupra guvernelor si a partidelor. Incet-incet oamenii se vor intreba daca nu cumva un guvern european va putea conduce mai bine treburile la nivel local, deoarece “ai nostri sunt prea corupti”. Poate vom avea parte si de o moneda unica, ca sa nu mai poata speculantii “sa manipuleze tranzactiile”, urcand sau scazand cotatiile, dupa cum le convine lor. Moneda unica nu este doar un panaceu care se coace incet-incet in mintile oamenilor de catre laboratoarele de inginerie a ideilor sociale, ci este chiar ultima si unica solutie care va ramane din multitudinea de optiuni pe care o criza le poate scoate la iveala. De exemplu, acum s-a pierdut sansa ca banii sa fie acoperiti in aur, in ceva real, macar in parte, s-a pierdut sansa ca FED-ul american sa fie desfiintat, s-a pierdut sansa ca marile banci sa fie sparte si micile banci care au jucat corect sa fie incurajate, s-au dus incet-incet toate variantele care ar fi rezolvat o parte din probleme si au fi dus in cele din urma la o iesire din criza. La noi, de exemplu, s-a pierdut ocazia de a se renunta la sutele de mii de plimbatori de hartii din clientela politica care consumau o buna parte din buget in detrimentul sanatatii si al invatamantului, precum si ocazia de a termina odata pentru totdeauna cu achizitiile imbecile de inutilitati totale gen fantani arteziene, statui, flori si animale exotice, campanii de promovare etc

Disolutia statului este procesul care a inceput si care va continua ani buni de acum inainte. Similar cu trecerea de la natiune la stat, distrugerea statului si introducerea conceputului de cetatenie europeana sau pan-americana, si in cele din urma globala, va lua ceva timp. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte, deoarece rezistenta sistemelor este inca puternica. Insa fortele care modeleaza sistemele sunt si ele puternice, deoarece au paralizat centrele de reactie ale societatii, oamenii au fost transformati in cartofi de fotoliu, nu ii mai intereseaza ce se intampla, nu sunt capabili sa reactioneze, sa se uneasca si sa se ocupe de problemele care ii privesc, ci doar reactioneaza timid si tardiv la evenimente, cautand insa sa se aranjeze pe ei cat mai bine si fiind total nepasatori la restul lumii.

Ii admir pe pensionarii care au iesit sa protesteze, chiar daca ceea ce ii mana pe ei la lupta este pensia si nu libertatea. Macar ei au un obiectiv, un scop in viata. Din pacate cei tineri si in putere zac in ignoranta, nepasare si frica. Se lasa fierti in apa fierbinte incet-incet, precum broasca in oala.

1 275 276 277 278 279 287