Ce-ți doresc eu ție, provincie Românie,
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea (provincie UE) de glorii (îndepartate), țara mea de dor (mai puţin pentru milioanele care au fugit şi se feresc să spună că sunt români), Brațele nervoase (de la atâta OTV …), arma de tărie (tare slabă), La trecutu-ți mare (pentru cei care mai citesc cărţi de istorie), mare viitor! (daca nu se dezintegrează UE şi dacă plecăm capul în faţa lui Merkel) Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul (ardă şi şaorma), Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca (daca nu vin ăştia de la Gold Corporation să o radă), deși moare valul (deşi hoţii sunt pe val acum), Dulce Românie, asta ți-o doresc. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Vezi si: + Tschüss, Rumänien! + Spirala luptei românilor cu criza +România în metastază + 20 de ani de ignoranţă
Read moreEste succesul Black Friday de anul acesta un semn bun?
S-a sunat cu surle si trambite atat inainte cat si dupa. Ziarele au acoperit indelung promotiile, si au “exersat” pentru “sfarsitul lumii” care urmeaza sa vina in decembrie, prezentand in avampremiera “blocarea site-urilor magazinelor online”. Cu toate acestea, putine ziare – inclusiv cele economice – s-au chinuit sa treaca de bombasticitatea evenimentului si in afara de a acoperi o scurta descriere a evenimentului, o enumerare a unor jucatori care au “contribuit” la articol si a observarii desfasurarii acestuia, nu au intrat mai mult in analiza fenomenului ci s-au multumit doar cu niscavai relatari si preluari ale cifrelor si postarilor de pe blogurile magazinelor. Ca o mica paranteza, analiza economica este oricum o arta de mult uitata in presa romaneasca de economie, foarte rar mai gasim macar un editorial care sa descrie un fenomen din toate partile pentru a fi inteles pe cat mai deplin si pentru ca astfel cititorii sa beneficieze de informatie cu adevarat reala si nu doar de preluari de relatari. Pe semne ca nu lipsa cunostintelor ii impiedica pe “oamenii de presa” sa faca aceste analize, ci un fenomen de erodare constanta si perpetua a inteligentei cititorilor, sau poate nu a inteligentei cat a rabdarii si dorintei e a cunoaste lucrurile in profunzime si nu doar la suprafata. Caci ma indoiesc ca publicul consumator de informatie economica este interesat doar de relatari de cifre si de fapte si nu vrea sa afle mai mult. Sa incercam asadar sa punem macar cateva intrebari in incercarea de a trage cateva concluzii acum ca apele s-au linistit si soarele a rasarit din nou dupa intunericul din vinerea trecuta. Apropos de intuneric: cat de trist ca vinerea neagra eclipseaza cu adevarat un eveniment mult mai important pentru umanitate care a avut loc tot intr-o vineri cand cerul chiar s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Dar sa dam cezarului ce este al cezarului … O prima intrebare ar fi in primul rand: chiar este black friday-ul de anul acesta un semn bun? Oare chiar am iesit din criza sau sunt semne ca vom iesi? Nu de alta, dar toate magazinele declara recorduri, unii se lauda ca au vandut intr-o zi cat intr-o luna [1], alti se multumesc doar cu cresteri de 3 ori fata de o aceeasi zi a saptamanii intr-o saptamana normala [2]. Dar nu doar la noi s-au inregistrat rezultate peste asteptari ci si la americani vanzarile au crescut cu 13% fata de anul trecut – relateaza presa bombastica [3]. Ce se omite in relatarile optimiste care redau aceste rezultate este si partea negativa: faptul ca cresc vanzarile de Black Friday nu inseamna nici pe departe o revenire a cererii si un semn bun cu privire la “reluarea consumului”. Apropos de “reluarea consumului” aceasta este inca o metafora stupida din limbajul de lemn al “specialistilor in economie” care ignora o realitate mai mult decat tangibila si in primul rand de bun simt: nu va mai exista in urmatorii zece consum ca inainte de criza deci e cu totul prematur sa
Read moreTerminologia crizei: operaţiunile repo
Auzim aproape saptamanal: “BNR a pus la dispozitia bancilor suma de x mililarde de lei prin operatiuni repo cu scadenta la y zile”. Sa vedem asadar pe scurt ce inseamna repo, mai ales ca saptamana aceasta tocmai s-a atins un nou record: Banca Nationala a Romaniei (BNR) a imprumutat luni un numar de 17 banci cu suma de 6 miliarde lei (1,3 miliarde de euro) pusa la dispozitie pentru operatiunile repo, iar cererea institutiilor a atins un nou nivel record pentru acest tip de operatiuni, de 30,19 miliarde lei. (cf. Wall Street) Sa fie oare de bine sau de rau acest record? Daca citim articolul cap coada, nu vom intelege mai nimic – doar daca nu cumva am terminat din intamplare vreo facultate de finante. Iata concluzie de ziar economic care se adreseaza unor oameni teoretic din business, interesati de finante, afaceri etc, dar care bineinteles nu toti au terminat finantele: Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat in luna octombrie ca limitarea licitatiilor repo derulate de banca centrala este o metoda mai rapida si mai eficace de actiune decat modificarea dobanzii de politica monetara, cu un impact mai important asupra cursului de schimb. (Wall-Street.ro) Ati inteles? Pun pariu ca nu, dar sa o lasam balta si sa cautam sa intelegem maruntaiele repo-urilor. Nu ii acuz pe cei de la Wall-Street pentru ca oricum in toate ziarele apare acelasi articol, probabil ziaristii au dat copy/paste din mailul primit de la BNR. Voi incepe cu o intrebare: stiati care este legatura intre repo, Lehman Brothers si MF Global? Daca nu, voi incerca sa explic la final. Asadar, operatiunile repo sunt tranzactii financiare intre doi brokeri (sa zicem A si B) care vizeaza un imprumut pe termen scurt caracterizat de o garantie, si de obligatia de rascumparare. Mai precis, traderul A (de ex: BNR) se ofera sa imprumute traderul B (de ex. BCR) cu suma X cu conditia ca B sa ofere ca garantie anumite bunuri (de exemplu, obligatiuni de stat). Totodata, B se angajeaza ca peste perioada Y sa plateasca inapoi lui A suma X plus o dobanda Z. Deci sa recapitulam factorii implicati intr-o operatiune repo: – doi traderi (A si B); la noi A este BNR, B sunt bancile; – X – suma pe care A o ofera lui B – Y – numarul de zile dupa care B va plati inapoi A suma X plus dobanda Z Prima problema care se pune in cazul acestui tip de tranzactii este de ce au loc? Raspunsul oficial (oferi de Isarescu) este ca “prin licitatiile repo BNR ofera lichiditate bancilor comerciale”. Bunaoara, asa cum atunci cand ne doar capul luam un panadol, cand e criza de lichiditate pe piata, BNR sare in ajutorul bancilor pentru a nu le lasa sa sa imprumute intre ele pentru ca oricum toate sunt falite si daca nu ar interveni BNR, bancile ar avea o mica problema mare. Imi aduc aminte cu amuzament cum acum cativa ani de zile in urma cand aveau loc acest tip de
Read moreBogaţii de azi şi ţarinile lor
In ziua de azi, pana si bogatii s-au pervertit. Daca ar fi sa comparam cu bogatul din pilda de azi, acela era un boier cumsecade. Tarina ii rodise peste masura, semn ca omul fie muncise, fie pusese pe altii sa munceasca, dar fusese un bun administrator. Multi din bogatii de azi au bani din cu totul alte motive: fie i-au mostenit de la parintii securisti, fie au cumparat pamanturi cand erau ieftine si au prins startul in bula imobiliara, fie pur si simplu au pupat fundul care trebuie si au ajuns in pozitia unde comisioanele te inalta pe culmi. Multi din bogatii de azi, nu sunt in stare sa faca nimic bun, nimic productiv, nu au nici un merit pentru banii cu care s-au trezit. Daca ar fi sa traiasca dupa munca cinstita a propriilor maini, ar fi muritori de foame. In plus, nu putem nega ca bogatul din Evanghelie este un bun administrator, calculeaza bine ce va face si are un plan eficient. Din pacate, multi bogati din ziua de azi sunt mult mai prosti. De exemplu, unii s-au gandit sa lase banii pe mana lui Sima ca sa ii joace la bursa. Bogatul din Evanghelie nu a vrut sa se riste nici macar sa “investeasca” productia si sa incerce sa faca negot sau alta afacere pentru a imnulti banii. Putem insa sa tragem concluzia ca bogatul din Evanghelie era un tip plafonat: nu isi dorea mai mult. Lacomia lui era cert limitata, nu era nestapanita ca a multor bogati din zilele noastre care nu se mai satura. Ce putem spune de toti nebunii de azi care alearga incoace si incolo pentru un job mai banos, pentru o masina mai luxoasa, pentru o casa mai mare, pentru o casa in plus (de vacanta), pentru cateva apartamente in plus (ca investitie) etc? Nu si bogatul nostru: el se saturase. El nu mai planuia investitii si alte afaceri, planul lui de viitor era sa se odihneasca, sa manance, sa bea, sa se veseleasca. Nu cred ca gresesc cand spun ca bogatul din Evanghelia de azi era mult superior multor bogati din zilele noastre si nu doar cei cu multe zerouri in conturi. Cred ca sunt sub bogatul de azi, chiar si multi din clasa “de mijloc” care lupta nebuneste pentru “mai mult” si nu se adapteaza la “middle-life”, fiind intr-o continua zbatere pentru a impinge capul cat mai sus, mai sus, tot mai sus. Iata deci, ca la trasul liniei nu conteaza cati sunt sub sau peste noi, nu exista clasificare. La Judecata nu va fi ca la admitere, de la nota 10 la nota 1 si nici macar cu admis / respins. Si bineinteles, nu doar ca notarea nu va exista, dar si criteriile sunt cu totul altele. Dar despre asta poate, alta data. Ce ma mira pe mine este ca in Evanghelie nici macar nu se spune ca bogatul care i-a rodit tarina era necredincios. Nu putem stii nimic, dar daca ne amintim de la pilda cu bogatul si
Read moreTschüss, Rumänien!
60.000 de români au emigrat în Germania, în doar şase luni. Inca o stire negativa. Sau pozitiva. Cum o fi? Cu siguranta se gasesc oarecare neghiobi care vor zice, “lasa, ca ne trimit bani” sau “lasa, ca se intorc cu experienta”. Sau altii: “pai ce sa faca, daca la noi nu au de munca?”. Sau: “bine au facut, ca aici nu sunt platiti la cat merita!”. Putini sunt cei care simt aceasta “scurgere” precum pierderea sangelui din organism. Tocmai pentru ca putini sunt cei care mai simt ceva organic cand aud numele de Romania sau romani. Pentru majoritatea este doar o noutiune abstracta, un banal nume de tara care sa intampla sa fie tocmai tara in care locuim. Cunosc cativa dintre cei 60.000 care “au fugit” in Germania, toti cunoastem. Sunt atat de multi incat este inevitabil ca fiecare dintre noi sa nu aiba un prieten, o ruda, un cunoscut care sa nu fi plecat tocmai in Germania. S-a tot vorbit de cererea mare in domeniul medical si este deja un fenomen firesc care nu mai alerteaza pe nimeni cum studentii la medicina merg la cursuri de germana inca din anii de inceput, pentru ca sa aiba timp sa invete – stiut fiind ca germana este o limba destul de dificila – avand aproape in buzunar biletul de avion, singura incertitudine fiind specialitatea pe care vor merge si orasul din Germania in care vor ateriza. Nu m-ar fi alertat prea mult stirea asta daca in loc de Germania in titlu s-ar fi specificat Italia, Spania sau Franta. Mai ales daca era Italia, era evident ca probabil majoritatea celor plecati sunt cersetori, ingrjitoare, bone, femei de serviciu, instalatori, muncitori zilieri etc. Cu Germania treaba sta altfel. Cersetorii nu au ce cauta – nemtii sunt nemti -, bonele nici atat – care neamt si-ar da copilul pe mana romanilor? -, ingrijitoarele nu au prea mult de munca in Germania – pensionarii bolnavi germani au servicii de calitate la preturi mai mici decat angajarea unei bone romance, iar muncitorii s-ar adapta foarte greu din cauza limbii dificile dar mai ales a mentalitatii si felului cum se munceste in Germania. Nu vreau sa extind aceasta discutie, dar este evident ca romanii – chiar si cei care s-au obisnuit cu munca grea si serioasa din Italia, Franta si Spania – s-ar adapta foarte greu cu cerintele unui loc de munca din Germania unde mai ales competitia este cu totul alta si desi cererea este mare, si oferta este pe masura (sa nu uitam ca nu doar romani emigreaza, ci si polonezi, cehi, bulgari, ba chiar spanioli si greci, etc). Din cei 60.000 de romani plecati eu as putea pune pariu ca cel putin jumate sunt in domeniul medical si un sfert ingineri. Cu alte cuvinte, tocmai am pierdut cateva zeci de mii de oameni de calitate, care au invatat o meserie bine, atat de bine, incat au ales sa plece in Germania, unde este poate mai greu de gasit un loc de munca ca in
Read morePas cu pas către marele impas
De ceva vreme tot am vrut sa fac un rezumat al unor stiri proaste din domeniul ecomonic. Nu exista zi in care sa nu apara doua trei stiri proaste legate de starea economiei, fie de la noi, fie din Europa sau din alta parte. In ceea ce priveste stirile bune, cine stie cand si cum mai auzim de vreo veste buna. De exemplu, mai ieri vedeam o emisiune Biziday (1) in care Moise Guran enumera promisiunile aberante pline de optimism pe care ambele tabere politice le fac inca de la inceputul campaniei si se mira si el de unde o sa curga laptele si mierea daca toate semnalele din economie sunt din ce in ce mai gri si in plus ne asteapta si o scadenta de vreo 7 mililarde de euro in anul 2013. In schimb, a fost prezentata si o stire pozitiva: o firma de anvelope din Timisoara mai angajaza vreo 200 de oameni. Doi pasi inapoi, unul inainte – cam asa sunt semnalele din economie desi ala de merge inainte uneori mai uita si o ia si el tot inapoi. Cum stam asadar? Pai de unde sa incep si cum sa continui, ca de oriunde am lua-o numai stiri proaste. Grecia a fost unul din subiectele spre care mi-am indreptat atentia cel mai mult pana acum. Nimic nou cu Grecia decat ca grevele si manifestatiile cu nuanta de razboi civil sunt din ce in ce mai dese si mai zgomotease. Nu stiu daca chiar asta este adevarul, dar un reporter de la o televiziune americana punea pe seama manifestatiilor din Grecia caderea burselor americane dupa alegeri, dupa ce in prima zi bursa crescuse spectaculos, din cauza ca alegerea lui Obama inseamna continuarea tiparirii de dolari, adica inflatie. O alta situatie negativa care va avea insa efectele negative asupra Europei si bineinteles asupra Romaniei abia in cateva luni este Uraganul Sandy. Pe langa catastrofele umane si devastarea adusa, impactul asupra economiei americane va fi unul profund. Costul economic a fost cuantificat pana acum la peste 60 mililarde de dolari. O picatura in oceanul de trilioane al datoriei americane, insa nu e chiar asa. Pe langa costul ridicat si intreruperea activitatii economice, Sandy poate fi unul dintre evenimentele din categoria “lebada neagra” care sa starneasca un lant de evenimente catastrofice cu implicatii monumentale. Mai pe sleau, firmele de asigurari pot sa intre in faliment si sa traga dupa ele si cateva banci mai maricele care au expunere pe creditele imobiliare, aprizand din nou focul pe piata financiara. Asta le mai trebuia americanilor cand si-asa sunt pe cale sa “atinga” din nou “culmea” fiscala (fiscal cliff) si nu stiu ce sa mai faca si nici nu sunt prea hotarati ce si cum: republicanii vor taieri dramatice care ar provoca saracie crunta si eventual razmerite ca in Grecia, iar democratii vor sa mareasca turatia la tiparnita. Asa cum si la noi se lupta presedintele cu guvernul, si in SUA Obama e la cutite cu republicanii si solutiile inca se lasa asteptate. Sa
Read more