Care este situaţia în SUA? (24 OCT 2009) (VIDEO)

Desi PIB-ul SUA a crescut in trimestrul al 3-lea cu 3,5%, aceasta crestere s-a datorat in mare parte tiparirii de bani si incurajarii consumului. Practic cresterea a venit din vanzarile auto datorate programului rabla si vanzarea de case datorita ajutorului dat de guvern. Bill Lagner este de parere ca sistemul bancar american este zombie, este sustinut disperat de guvern prin tiparirea de bani si fortarea bancilor ca sa dea in continuare credite cu risc ridicat, ceea ce nu va rezolva deloc criza, din contra o va agrava.

Nota: interviul are 5 parti, dati click pe film si gasiti partile ulterioare in “related”.

Evoluţionismul şi simţul estetic

sing-monkeyNu ştiu cum explică evoluţionismul simţul estetic. Poate că îl explică ca pe o reacţie chimică ce are ca scop să ne relaxeze simţurile în vederea pregătirii pentru următoarea vânătoare şi să ne producă nu ştiu ce hormoni care nu ştiu ce funcţie au, dar cu siguranţă aceasta este importantă pentru evoluţia speciei, pentru că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti, adică evoluţia – un proces prin care redundanţele sunt eliminate şi doar optimul este conservat şi stimulat – nu ar fi generat şi nici permis dezvoltarea acestei funcţii. Sau dacă nu pentru vânătoare, cel puţin pentru dezvoltarea socială s-a dezvoltat la om simţul estetic.

De altfel, nu ştiu dacă aţi observat, dar când evoluţioniştii nu pot să explice de ce omul sau un animal, sau chiar o floare are o anumită funcţie X sau manifestă un anumit comportament Y, bagă chestia cu “rol social”, adică chestia X sau Y, care nu e utilă la vânătoare sau sex, s-a dezvoltat pentru ca să ajute comunicarea între indivizi şi dezvoltarea socială sau de haită. De exemplu, trandafirul roşu era roşu ca să comunice la vaci să nu îl mănânce.

Mi s-a pus pata pe ahtiaţii evoluţionişti în legătură cu simţul estetic pentru că ramân uimit uneori până unde ajung cu presupunerile nişte pseudo-cercetători care doar de dragul de a folosi un limbaj trandy şi o argumentaţie spicy, atunci când vor să lase publicul cu gura căscată, bagă o deducţie de asta aberantă, de genul: “oamenii se relaxează când aud un ciripit de păsărele deoarece în decursul evoluţiei am învăţat că sunetul păsărerelor înseamnă că totul e OK împrejur. Doar când e linişte trebuie să ne îngrijorăm” (iote discursul despre cum ne afectează sunetele). Acum omul nu e el prea cercetător, e un mic afacerist care învaţă lumea chestii despre cum ne afectează sunetele. Nu a putut spune prea multe lucruri in discursul de la Ted, dar deşi chestia asta pare interesantă, pe mine m-a şocat până unde a mers alienarea asta mintală cu evoluţionismul încât să nu ne putem scărpina în … fără să dăm o explicaţie din trecutul nostru cel de multe milenii în care ne-am târât prin grote şi am vânat mamuţi. Nu doar că domnul cu chelie nu are probabil nici în chin nici în mânecă cu evoluţionismul, adică pun pariu că nu a studiat el cum reacţionează de exemplu maimuţele la anumite sunete ca măcar într-o logică evoluţionistă aflându-se, să extrapoleze la oameni să zică, da dom’le, cimpanzeii se calmează când le cântă piţigoiul, dar omul pretinde că ştie ce efect are sunetul asupra stărilor de spirit ale omului, adică aş avea oarece pretenţii de la el să aibă un minim bun simţ să admită că ciripitul păsărelelor ne relaxează pentru că este pur şi simplu frumos, ne trezeşte poate amintirea unei plimbări plăcute prin parc alături de o fiinţă dragă, sau poate ne aminteşte de o poezie frumoasă cum ar fi “somnoroase păsărele”. Deh, ei nu îl au pe Eminescu săracii, poate de aia sunt atât de alienaţi spiritualiceşte şi omeneşte în general. Poate de aceea caută să măsoare cu o banală riglă evoluţionistă acolo unde Dumnezeu a sădit un pattern de fractal infinit de frumos, de complex şi de sensibil. Şi poată că în lungimea aia de undă plantată de Dumnezeu se găseşte misterul care ne face să tresărim când auzim cântecul unei păsărici, dar noi dăm pe altă frecvenţă şi astfel auzim doar un banal chatter indescriptibil, o teorie seacă şi stupidă care nu are nu doar o minimă bază ştiintifică dar nici măcar bunul simţ să admită că habar nu are de ce omul are simţ estetic şi de ce unora le place roşul iar altora albastrul.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~  ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte recomandări:

We are doomed! Evolutia favorizeaza cocalarii

Ştiaţi că … Internetul ajută dictatura

Cateva idei pe scurt:
– niciodata nu a fost mai usor pentru sistemele dictatoriale (instalate sau in devenire) sa monitorizeze mai usor ce discuta oamenii si cum se organizeaza
– Internetul ne da o falsa iluzie de satisfactie printr-un fals activism; faptul ca doar semnam o petitie online nu opreste cu nimic procesul de instaurare a unei dictaturi (vezi listele de semnaturi impotriva documentelor biometrice)
– Internetul ii prosteste pe multi si ii transforma in cartofi de birou – vezi oamenii obsedati de jocuri online, chat, browsing etc.
– Internetul ofera o falsa iluzie de informare. In fapt suntem in continuare manipulati prin trusturile de presa care deja au acaparat toate mediile: presa, radio-tv, internet. niciodata o presa libera si democrata nu va putea avea audienta unui trust care are resursele si experienta pentru a face o “informare” ca la carte, dupa cele mai corecte tehnici de manipulare mediatica. Translatarea de la TV la Internet nu e o reala problema pentru manipulatori, totul depinde de ce mijloace folosesti si ce fonduri ai.

Un apel cu speranţă

Un amic m-a rugat să îl ajut într-o iniţiativă personală începută încă din 2003, însă fără succesul scontat de Domnia Sa iniţial, pentru care fapt am catadicsit a-i publica pe blogul personal solicitarea scrisă pe care mi-a înmânat-o în vederea studierii şi a afilierii mele acestei iniţiative. Iată aşadar transcrierea acesteia mai jos, pe care am făcut-o cu deamănuntul, fiind atent a respecta până la spaţiu şi la virgulă ceea ce prietenul Bălan a tehnoredactat la laptopul propriu. Am omis totuşi a publica adresa precisă precum şi telefonul Domniei Sale, pentru a nu da prilej de glume proaste, de vreme ce această iniţiativă este veritabilă şi cât se poate de reală, ceea ce se poate verifica prin căutarea în baza de date a ONG-urilor sau printr-o donaţie simbolică în contul asociaţiei menţionat la sfârşitul scrisorii. Iată aşadar apelul:

STIMATĂ DOAMNĂ, STIMAT DOMN
ONORATĂ FIRMĂ/ ASOCIAŢIE

Subsemnaţii Economist Bălan M. Florentina-Monica , persoană sinceră şi de bună credinţă dispusă să susţină demersurile fratelui meu Balan M. Adrian-Mihail , Jurist , persoană optimistă şi convinsă de necesitatea implicării societăţii civile în viaţa social-economică şi politică a societăţii româneşti , membrii fondatori ai Asociaţiei Neguvernamentale “Clubul de Solidaritate M. Eminescu” , prin contribuţie personală (sediul clubului un imobil situat în centrul Craiovei, Str. Matei Basarab nr. xx, 0351/xxxxxx,mobil xxxxxxxxx cu multe camere , casă cu rezonanţă istorică moştenită de la Părintele Ilie Dumitrescu şi Colonelul Mihail Dumitrescu, prevăzută cu o Gradină de Vară de 400mp), ne adresăm Domniilor voastre să constituim un parteneriat benefic Societăţii Civile Oltene.

Cum vedem noi acest parteneriat?
DARUITI CEI 2 % din venitul DV CLUBULUI DE SOLIDARITATE M.EMINESCU COMPLETATII AZI FORMULARUL NR. 230 CONF ART 57 COD FISCAL SI ASTFEL CU GENEROZITATE SI SUFLET NOBIL DE MECENA VE-TI FI SOLIDARII CU PROIECTULUI NOSTRU DE A INITIA UN CLUB PRIVAT (O CAPŞA A OLTENIEI , UN PROMETEUS AL CRAIOVEI) CARE SĂ REUNEASCĂ ÎNTR-UN CADRU DECENT, PRIMITOR ŞI RELAXANT PE TINERII BINE INTENŢIONAŢI, CARE VOR ORGANIZA EVENIMENTE (ECONOMICE, SOCIALE , CULTURAL-ARTISTICE) ÎN BENEFICIUL DV-TRĂ ŞI AL ASOCIAŢIEI / FIRMEI PE CARE O REPREZENTAŢI RĂSPUNZÂND PRIN ACEST GEST UNUI IMPERATIV AL SOCIETĂŢII NOASTRE ŞI ANUME:

Clubul MIHAIL se doreşte a fi un spaţiu liniştit de relaxare, discuţii şi o comuniune de spirit şi interese în care se întrunesc tineri intelectuali şi întreprinzători , cu formatori de opinie şi oameni de afaceri .

Iniţiatorii clubului inspirându-se din modelul francez şi englez sunt convinşi de necesitatea creeri unui mai mare cerc de prieteni şi cunoştinţe , care să se reunească cel puţin săptămânal pentru a comenta evenimentele cotidiene , a se informa reciproc cu privire la afacerile curente , a-şi împărtăşi din experienţa fiecăruia , toate acestea într-o ambianţă plăcută şi discretă .

Momentele de destindere propuse de clubul nostru şi sugestiile Dv-tră sunt:
– servirea de ceai , sucuri naturale , fructe , cafea şi prăjituri de casă ;
– seri de muzică (clasică , jazz , folk , etc) , literatură şi artă
– jocuri de societate (biliard, remi , sah , bridge , etc.) .
Evenimente şi petreceri: mese festive , onomastici şi alte celebrări .
Oportunităţi şi propuneri de afaceri:
1. Expoziţie permanenta cu vânzare (carte, tablouri, produsele firmei Dv.);
2. Birou de publicitate şi prezentare a firmelor partenere , bibliotecă şi internet specializat în domeniul economic şi juridic .
3. Birou de consultaţii juridice , economice şi de afaceri .
SOLIDARITATEA TINEREI GENERAŢII să fie şi în acest mod, deoarece este necesar să ne inspirăm şi din modelele occidentale (francez şi englez) pentru a ne cunoaste opiniile, interesele, idealurile şi a ne sprijini în realizarea lor.

Concret acet Club se va constitui prin contrubuţia fiecarei persoane , firme , instituţii , după posibilităţile şi aptitudinile fiecăruia, creându-se în acest fel o COMUNITATE DE BUNURI , SERVICII ŞI AVANTAJE echitabil distribuite şi judicios adminstrate spre folos personal , de grup şi general.

Practic Clubul va fi amenajat ca o permanentă expoziţie funcţională cu vânzare amenajată cu gust şi mereu în ton cu temele şi evenimentele care vor avea loc (întâlniri cu personalităţile societăţii noastre , lansări culturale şi de produse , într-un cuvânt manifestări ale nevoilor şi ale aspiraţiilor tinerei generaţii) prin aportul în natură ori financiar al firmelor interesate în promovarea ofertei lor vare vor da viaţă proiectelor noastre şi totodată îşi vor spori piaţa şi vânzările.

În concluzie credem în înţelegerea avantajului reciproc şi în solidaritatea Dv-tră pentru realizarea acestui proiect şi vă rugăm să vă precizaţi opinia, sugestiile Dv-tră şi confirmarea participării la asemenea evenimente.
În vederea reuşitei parteneriatului propus , vă prezentăm câteva proiecte şi acţiuni pe care să le întreprindem împreună , în Craiova sau în Bucureşti , deoarece este momentul ca Societatea Civilă să fie cât mai reprezentativă  , să acţioneze unitar şi să-şi diversifice modalităţile de a se adresa societăţii.
Clubul MIHAIL patronat de Asociaţia “Clubul de Solidaritate M. Eminescu”, reprezentat de Jurist Mihail-Adrian Bălan , vă adresează propunerea de a participa la reuniunile ce se vor organiza şi vă invită să susţineţi moral prin recomandările pe care doriţi să le faceţi şi material prin posibilităţile care le aveţi.
Propunerea şi invitaţia noastră credem că vine în întâmpinarea aspiraţiilor şi proiectelor Dv-tră şi de aceea îndrăznim să vă propunem un contract de sponzorizare ori de donaţie prin care Dv-tră să vă aduceţi aportul financiar sau în natură la deschiderea Clubului nostru.
Pentru a ne putea începe activitatea , avem nevoie de următoarele investiţii:
a. Plata impozitului şi a datoriilor curente la utilităţi care însumează 500 E .
b. Renovarea sediului Clubului care implica cheltuieli în valoare de 500 E .
c. Mobilier (6 canapele , 4 mese de cafea , o masă de biliard) totalizând 500 E .
d. Electronice şi birotică , în valoare de 1000 E : computer cu imprimantă , fax , dublu radiocasetofon , televizor , cafetieră , cuptor cu microunde , aragaz , frigider , boiler cu chiuvetă . Acesta este micul nostru plan de investiţii .
Menţionăm că produsele alese au fost cele mai ieftine oferte de magazin .
Avem speranţa susţinerii Dv-tră , aşteptăm cu interes sugestiile Dv-tră , credem într-o colaborare reciproc avantajoasă şi vă stăm la dispoziţie.
Prin demersul nostru dorim să dezvoltăm spiritul comunitar în societate , să facem cunoscută ţara Dv-tră , proiectele pe care le derulaţi în România , pe scurt ne-am propus să instituim o punte de comunicare între capitala ţării unde se produc evenimentele centrale şi Oltenia . De asemenea vă rugăm să recomandaţi corporaţiilor şi firmelor importante din ţara Dv-tră să susţină material proiectul nostru deoarece promovarea imaginii ţării Dv-tră , a parteneriatelor economice reuşite este necesară în contextul integrării în U.E. , dar mai cu seamă constituie o lecţie bună pentru tânăra noastră ţară pe care , prin intermediul Clubului nostru , o invităm să participe activ la comuniunea noastră socială europeană.
În final cred că prin  materialele anexe demonstrăm bunele intenţii care ne animă , capacitatea de a le pune în practică şi dorinţa de a le vedea împlinite .
ContEuro RO46INGB0000999900114155INGBankNVAnsterdamSucursalaBucuresti
Contlei RO46INGB0000999900114140 ING Bank NV Ansterdam Sucursala Bucuresti.

Criza şi spaimele

Pe măsura ce intrăm mai adânc în criză, din ce în ce mă minunez de felul cum reacţionează unii oameni şi de temerile lor. Mă minunez în sensul că mă mir de spaimele lor iraţionale şi temerile care îi fac să aibă aceste reacţii – chiar dacă deocamdată moderate sau doar într-un stadiu incipient al manifestării lor. Nu neg faptul că unii oameni chiar au fost loviţi crunt de criză şi au suferit mult. Mă leg de cum se sperie unii care nu prea au de ce să se sperie. Sau mai bine zis, nu se sperie cum trebuie.

Dar să încep cu câteva exemple ca să întelegeţi despre ce e vorba. O doctoră rezidentă, într-o specialitate destul de bună, în care nu va duce lipsă de clienţi pe timp de criză – psihiatrie – urmează să dea examenul de specialitate şi apoi are aranjat deja postul unde va lucra, prin bunăvoinţa (sau voinţa determinată de alte motive) ale unui frate de breaslă în măsură să o ajute în acest sens. Deşi lucrurile sunt aranjate destul de bine pentru ea şi oarecum e într-o situaţie mult mai bună decât alte colege de la alte specialităţi, are şi ea totuşi o temere: dacă va muri acel coleg şi nu o va mai putea ajuta cu postul? Cum va putea ea plăti creditele şi cum îşi va întreţine familia în aceste vremuri grele? Să o iertăm pe ea, lucrând cu nebuni zilnic (dar oare nu toţi facem asta), să îi dăm circumstanţe atenuante.

Un alt prieten, de data aceasta programator senior, extrem de priceput într-un limbaj de programare foarte bine plătit, cu experienţă deosebită, cu un salariu bunicel  – conform domeniului – angajat la o firma de top, de nivel mondial, care lucrează pentru nume mari din industrie din SUA dar nu numai, deci acest prieten, are şi el temeri legate de criză. Deşi domeniul IT nu a fost lovit de criză (mai puţin cei care trăgeau tunuri de la stat, adică făceau soft pentru stat plătit la preţuri astronomice) şi deşi are toate premizele să nu aibă probleme orice s-ar întampla, faptul că are deja un credit şi o familie de întreţinut, îl fac să cam piardă sensul realităţii şi să se gândească la posibile soluţii aiuristice în cazul în care firma la care lucrează va da faliment. Deşi datorită clienţilor pentru care această firmă lucrează, premizele falimentului sunt extrem de improbabile, adică posibilitatea ca acei clienţi să nu mai plătească este cumva aceeaşi cu probabilitatea să înceapă un nou război mondial, prietenul meu, după ce s-a gândit el mai bine, a hotărât să mai înveţe încă un limbaj de programare, deoarece i se pare lui că limbajul pe care s-a specializat în ultimii 10 ani nu e prea cerut pe la noi şi deh … trebuie să fie pregătit pentru orice.  Trecând peste paranoia că firma lui ar putea da faliment, trecând şi peste neîncrederea în sine şi lipsa oricărei înclinaţii către risc în propria cariera (practic lucrează la aceeaşi firmă de la începutul carierei) care îl predispun la o atitudine consevatoare, totuşi spaimele şi temerile l-au făcut să ignore nişte realităţi foarte evidente. El are o meserie excelentă, este senior într-un domeniu foarte căutat în care activează numeroase alte firme, şi chiar dacă toate firmele din România de programare ar da faliment, tot ar putea găsi pentru cine să lucreze pe Internet, deoarece în acest domeniu, cererea de muncă este, a fost şi va fi mereu mult mai mare decât oferta: materia cenuşie produce şi prin urmare este căutată, dar fiind puţină, niciodată nu e de ajuns.

Un alt exemplu la fel de aiuristic, care însă nu ştiu dacă e determinat prea mult de situaţia prezentă, cât mai mult de personalitatea în cauză. Un manager al unei firme cu profit anual de sute de mii de euro, chiar pe timp de criză, s-a hotărât ca pe lângă dimploma de economist pe care o are la origine, să dobândească şi una de jurist, ca să îl ajute în CV în caz că patronul firmei se hotărăşte să vândă firma şi el va rămâne pe drumuri să caute alt job. Trecând peste aiuristica temere că tocmai pe el îl va da afară având în vedere că firma este de succes şi că oricum cine va cumpăra, chiar dacă va dori o restructurare, nu va da peste noapte oamenii afară pentru că şi-ar tăia singuri creaca, continuând cu aiuristica soluţie că o diplomă în plus îl va ajuta, ignorând realitatea unei situaţii destul de stabile atât pentru el (nu are credite, are casă şi maşină) cât si pentru firmă (are profit, are comenzi), acest manager, în contra oricărui bun simţ trăieşte cu spaime aiurea şi a găsit soluţii aiurea.

Aş mai putea continua cu câteva exemple similare, dar aş lungi vorba prea mult. Ce au în comun aceşti oameni şi multi alţii ca ei? În primul rând necredinţa, sau credinţa slabă. Sau mai bine zis duc lipsă de o credinţă practică, nu au experimentat (sau dacă au experimentat au uitat) adâncurile deznădejdii şi mila lui Dumnezeu pentru omul care se pocăieşte. Pr. Savatie a ţinut o conferinţă despre puterea duhovnicească a deznădejdii şi nu vreau să elaborez problematica. Vreau doar să atrag atenţia că teama este un indiciu al lipsei de credinţă, iar deznădejdea, atunci când este oarecum reală şi provocată de cauze materiale solide şi independente de voinţa noastră, nu poate fi decât productivă duhovniceşte pentru noi, nu ne poate decât stimula sufleteşte în a ne apropia de Dumnezeu şi în a-i cere ajutorul cât mai fervent şi cât mai frecvent. Însă cât timp încă nu suntem acolo – în situaţiile de coşmar care ne bântuie – , să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru câte avem acum şi să lăsăm zilei de mâine răutatea ei. Viitorul nostru şi al lumii oricum este în mâna lui Dumnezeu şi nu ne vom putea noi pregăti mai bine şi în alt mod decât mai ales duhovniceşte pentru a-l înfrunta.

O altă constantă pe care o văd eu la aceşti oameni, este pesimismul cronic şi reacţia paranoică şi dezechilibrată în faţa unor situaţii dificile într-adevăr, dar deocamdată ipotetice şi cu multe necunoscute. Este total falimentar să pui răul înainte şi mai ales îţi consumi energii aiurea. În plus, sunt premize ca din criza asta un viitor nou şi mai bun să ne bata la uşă, dar dacă vom pune umărul la asta. Una este să fi precaut, cumpătat, calculat şi atent la anumite aspecte care ţi-ar putea influenţa viaţa şi alta este să te vezi ca o frunză în vânt care nu are altă soluţie decât să se agăţe de alte frunze – soluţii false la probleme false.

Bineînţeleles, spaimele acestor oameni nu ţin musai de criză, ci mai mult de personalitatea lor. Însă criză le alimentează, le amplifică, le dă spaţiu de manifestare. Iar dacă totuşi nişte oameni cu studii, deştepţi, pe picioarele lor, ajung să reacţioneze astfel, să aibă astfel de temeri şi soluţii paranoice, mi-e şi teamă să mă gândesc ce spaime au alţi oameni şi ce soluţii gândesc ei. Şi mai ales, încerc să mă gândesc că într-adevăr dacă se va ajunge să pice băncile şi odată cu ele toată economia, civilizaţia umană în forma ei actuală va dispărea şi lumea va fi o junglă reală, deşi nici acum nu suntem prea departe de junglă. Dar woops!, iată că am început şi eu să fiu paranoic …

1 282 283 284 285 286 287