Băsescu se întoarce dar Isărescu nu pleacă

Multi s-au intristat azi la vestea ca Basescu o sa ne mai produca greata si pentru urmatorii doi ani. Unii chiar au iesit in Piata Universitatii in timp ce majoritatea nu au mai dat drumul nici la televizor pentru ca s-au saturat de acreala asta cu politica si prefera sa ignore dezbaterile saturati de certurile obositoare si disputele caragialesti care ne-au umplut vara. Va mai amintiti in alte vremuri ce liniste era vara? Televiziunile abia gaseau subiecte de emisiuni si stiri. Acum melodia asta cu referendumul si cu Curtea Constitutionala suna ca o placa paradita pe un pick-up defect care suna grotesc si din cand in cand sare acul de pe o linie pe alta nemaiterminandu-se odata. Trist este ca atata energie se consuma pro sau contra unor politruci unii mai prapaditi ca altii si cu totul lipsiti de orice sansa de a face ceva bun pentru tara. Mai degraba, televiziunile ar dezbate subiecte mai interesante cum ar fi: – pumnul de fier al FMI-ului prin care condamna la moarte oamenii (prin fortarea introducerii coplatii) si renuntarea la singurele surse de venit cat de cat sigure pentru viitor (prin privatizare); noul ministru de finante Florin Georgescu, declara cu aroganta: vindem actiunile la Transgaz ca sa facem rost de bani si sa platim salariile si pensiile; ce ministru este asta care gandeste asa? Este Georgescu oare calul troian varat de Isarescu in curtea USL-ului? Nu ar fi o premiera avandu-l in vedere pe Ioan Rus … – manipularea cursului valutar de Isarescu cu scopul de a-l ajuta pe Basescu si de a atrage oprobiul asupra guvernului USL; muti “analisti” arata cu degetul spre caderea cursului spunand ca din cauza “atacului” asupra democratiei a cazut cursul; aceiasi “analisti” ignora insa ca intre timp Isarescu a ridicat cursul la loc, spre uimirea tuturor, dovedind ca de vreme ce a putut sa-l duca unde era inainte, inseamna ca putea si sa nu-l lase sa cada acolo in caz ca chiar au fost presiuni, sau ca poate chiar el i-a provocat caderea ca sa ajute tabara basista; – lupta Ungariei cu FMI si alte centre de putere europene din cauza taxarii multinationalelor profitabile si a refuzului sa primeasca imprumuturi din cauza conditiilor dure impuse de FMI – distrugerea programata a Greciei si iminenta alunecare a Romaniei pe acelasi drum, cu diferenta ca noi nu putem santaja europenii ca iesim din euro si detonam Zona Euro ca sa ne salveze; – inevitabila inflatie cauzata de inevitabila tiparire de bani pentru plata datoriilor tarilor cu probleme din zona euro; Ce facem noi ca sa luptam cu criza? Timp nu mai este, solutiile nu apar din senin. Stim clar la ce sa ne asteptam. Cat va dura oare pana la o prima miscare in Romania similara cu miscarea cartofarilor din Grecia. In Italia, Spania, Grecia, oamenii incearca te miri ce solutii, unii tiparesc monezi locale, altii stimuleaza consumul local si formarea de cooperative, altii se implica in asociatii de ajutorare. La noi parca toata lumea e preocupata numai

Read more

Ce ne mai pregătesc bancherii europeni centrali

In timp ce pe la noi, bate un vant de seceta si se anunta o toamna ploiasa, trista si o iarna friguroasa, la nivel european se pun bazele saracirii treptate a oamenilor de rand, a celor care muncesc si a celor care economisesc, in detrimentul celor care sunt mai la izvorul din care curg banii adica a bancherilor. Pe scurt, se incropeste inflatia. Sau poate chiar hiperinflatia. Daca eram nedumeriti si faceam tot felul de scenarii despre cum vor rezista sau nu unele state in zona euro si despre ce se va intampla cand unul sau altul va iesi, iata ca acum avem un raspuns ca nu va fi nevoie sa iese nimeni deocamdata: BCE a ales inflatia. BCE, precum BNR da din colt in colt si nu stie ce sa mai faca ca sa stinga focul datoriilor care a cuprins statele, mai ales pe cele din sud. Bunaoara in timp ce Greciei, Troika (BCE, FMI + UE) ii da cu zaharelul cate-un cent din cand in cand pentru a continua platile urgente si pentru a ii tine pe greci pe linia de plutire in speranta ca acest cosmar va trece cumva cat mai repede, Spaniei, Italiei si celorlalti porcusori nu prea se gasesc bani care sa umple gaurile caci datoriile sunt astronomice. Si desi BCE deschide cu usurinta mult mai mare decat in cazul grecilor, liniile de credit pentru bancile locale, preturile obligatiunilor tot continua sa creasca si sa treaca de linia rosie de 7% peste care nici un stat nu poate rezista prea mult. Va mai amintiti graficul din articolul anterior? Pentru a face fata la nevoia de finantare a guvernelor pe fondul scaderilor veniturilor si a cresterii cheltuielilor, BCE pana acum pompa bani in banci pentru ca bancile sa cumpere obligatiunile statelor aflate in nevoie de finantare drastice (exact ca in grafic). Problema in UE este ca sunt multe state si unele sunt mai sigure decat altele, prin urmare oricat de multi bani dadea BCE bancilor (sa ne amintim de LTRO), acestea cumparau obligatiuni doar de la statele sigure si le lasau fara bani pe cele mai nesigure (Grecia, Spania, Portugalia etc). Astfel s-a ajuns ca in unele cazuri bancile sa prefere sa plateasca dobanzi negative Germaniei, doar pentru a fi sigure ca vor primi banii inapoi. Atat de mare a ajuns spaima si atat de tensionat este sistemul financiar incat o banca nu mai are incredere sa dea Spaniei credit cu 6% si prefera sa plateasca Germania pentru a fi sigura ca isi va primi banii inapoi peste 1-2 ani. Asa s-a ajuns la situatia in care dobanzile tarilor cu probleme se invart in jurul a 6-7% si politicienii europenii s-au tot codit ce sa se mai faca pentru ca austeritatea unde a fost aplicata nu a dat nici un rezultat (rezultat destul de previzibil) si tensiunile s-au acumulat atat de mult incat puneau in pericol chiar plata de catre state a scadentelor iminente. Ei bine, BCE pune la cale o modalitate de a ajuta aceste

Read more

Disoluţia societăţii (2): sărăcirea statului

Inainte de a trata problema saracirii statului, trebuie sa mentionam, ca, asemenea unei familii, un stat are cheltuieli si venituri, membri si bunuri, precum si datorii (bani de dat) sau imprumuturi (bani de luat). Ca si familiile, si statele au diverse avantaje: Rusia are resurse natuarale multe, China are populatie multa care munceste pe bani putini, Arabia Saudita are petrol, Germania are platitori cinstiti si foarte bogati, firme care produc marfuri multe si bune si care se vand la preturi mari in toata lumea, etc. Ca o mica paranteza, Romania are cate putin din toate bunatatile celorlalti: are si ceva resurse naturale valoroase (dar din pacate policitienii corupti le dau la altii sa le exploateze pe degeaba), are si oameni muncitori si foarte bine pregatiti in comparatie cu altii si care in plus nu cer salarii exagerat de mari (dar degeaba, pentru ca statul roman baga taxe imense, printre cele mai mari in lume, asadar investitorii fug de Romania si desi avem acest avantaj, nu il putem fructifica), are si ceva firme mari care s-au nimerit din diverse motive sa vina pe la noi si sa aiba succes (dar din pacate statul le pune bete in roate, neasigurand infrastructura – vezi Ford) etc, etc. Deci statul are venituri si cheltuieli. Veniturile se impart in permanente (incasari din taxe si impozite) si ocazionale: vanzarea de intreprinderi profitabile, cedarea de drepturi de exploatare, vanzarea de orice alte bunuri mai are un stat, pe scurt zis, privatizare. Cheltuielile se impart in general in nediscretionare si discretionare. Cele nediscretionare, adica obligatorii, se refera la plata salariilor bugetarilor, a pensiilor, a costurilor medicale si sociale care nu pot fi taiate, a politailor, a pompierilor etc. Cele discretionare – care nu e musai sa fie facute, dar statul si le permite sau nu sa le faca – se refera la investitii gen autostrazi, terenuri de sport sau scutiri de taxe pentru diverse scopuri (nu in Romania, stati linistiti, e vorba de SUA unde statul incurajaza pe oamenii cu bani sa reinvesteasca profitul pentru a stimula afacerile). Supravietuirea unui stat este asadar strict determinata de capacitatea de a face cheltuielile de care este dator (mai ales cele nediscretionare) in conditiile in care veniturile sunt in scadere continua, dupa cum ne arata statisticile de ani buni. Pentru a compensa aceasta diferenta, intre venituri din ce in ce mai mici si cheltuieli la fel de mari sau chiar in crestere (unele state au trebuit sa acopere si gaurile bancilor mai pe vazute cum a fost in Irlanda si Spania sau mai pe nevazute cum a fost in Romania), statele sunt nevoite sa se imprumute de la banci prin emiterea de obligatiuni de stat. Ca orice familie aflata la ananghie, cand nu mai are bani, un stat se imprumuta de la camatari (adica de la bancheri). In general, in vremuri bune, bancherilor le convine de minune sa imprumute statele deoarece in conditii bune, un stat nu poate sa nu plateasca datoriile, pentru ca daca nu ar plati, nu l-ar mai imprumuta

Read more

Cum dăm sfaturi bune?

Un parinte spunea ca trebuie sa ne pregatim bine inainte de a spune cuvant despre Dumnezeu, nu putem pur si simplu sa vorbim doar pentru ca suntem nevoiti, ca trebuie, ca este prilej sau avem obligatia sa spunem ceva. Fiind preot, se adresa cu privire la preoti si se scuza de ce nu poate el sa ne tina predica atunci, pentru ca fiind preocupat cu diverse probleme, nu a putut sa pregateasca predica, desi nu este un parinte incepator ci are totusi experienta, are cunostinte multe, ba chiar a scris si carti. Deci nu e vorba de un preot nepregatit ci doar de un preot care nu a avut curaj sa spuna un cuvant fara sa fi fost pregatit special dinainte pentru acea zi, pentru Evanghelia citita in acea zi si pentru timpul din acea zi. Caci cu siguranta din cunostintele si experienta proprie, parintele nu avea problema sa incropeasca un cuvant si sa spuna ceva de folos. Pe semne insa ca este foarte important ce spui si oamenilor carora le vorbesti – nu toti sunt la fel, nu toti au aceeasi educatie, aceeasi mentalitate – si momentul cand le vorbesti: lumea e mereu in schimbare, un cuvant spus acum un an, la acelasi praznic, are o cu tot alta greutate azi, cand lucrurile s-au schimbat, chiar daca toate’s vechi si noua’s toate, cum spune poetul. Mai cu seama, daca repeti aceleasi idei pe care poate multi din cei prezenti le-au auzit deja la acelasi praznic sarbatorit in anii anteriori. Am ramas putin surprins in momentul in care parintele ne-a pus in fata aceasta scuza si nu l-am inteles, tocmai pentru ca oricum cunoscandu-l si iubindu-l, imi doream sa ascult orice cuvant si nu intelegeam cum la nivelul sfintiei sale sa nu puna in balanta ca totusi, un cuvant de la preot poate sa ajute macar un suflet aflat in nevoie care poate nu fusese atent cand se citise Cazania. Ca o mica paranteza, Cazania este intr-adevar o colectie extraordinara de predici si ar fi bine ca oricine sa o aiba si sa o citeasca, dupa Biblie, Catehism, Pateric si Vietile Sfintilor fiind o carte alcatuita special pentru catehizarea si talcuirea pericopelor care se citesc la slujbe, in vremurile de demult cand preotii nu erau pregatiti mai deloc, fiind doar oameni simpli din popor hirotoniti de episcopi fara o pregatire deosebita cum au in zilele noastre. Cu toate acestea, am observat ca atunci cand se citeste ceva in locul predicii, atentia oamenilor este foarte slaba, cuvantul citit de la strana este mult mai slab decat cel rostit de preot de la amvon, tocmai pentru ca oamenii cauta sare si piper, adica cuvant viu, plin de viata, plin de sens si rost pentru ei cei de aici si de acum. Cu cat preotul isi cunoaste mai mult credinciosii, cu cat le vorbeste mai mult din experienta proprie si despre viata de acum si de aici, cu atat cuvantul are mai multa atractie si ajuta mai mult. Proloagele si vietile sfintilor chiar

Read more

Coplata: fals, batjocură şi iluzii

“Sa fim seriosi, ce inseamna 5 lei?” comenteaza un “analist” papagal la TV introducerea coplatii. Nu puteau sa ne taie peste noapte totul, nu puteau guvernantii sa ne puna sa platim serviciile de sanatate 100% peste noapte pentru ca se trezeau cu revolutie. Dincolo de tragismul situatiei si dificultatile economice, introducerea coplatii ne ofera prilejul sa facem urmatoarele observatii: – introducerea coplatii este introdusa cu multa vicleana blandete: 5 lei pentru consultatie, copiii scutiti, la fel si pensionarii cu pensii mici, etc. Pe putini ii ataca asta, si nimeni nu explica cum va putea totusi un amarat cu pensie de 800 lei sa plateasca 250 lei coplata la un RMN. Daca in mare parte, privind superficial introducerea coplatii pare o masura blanda, pe langa blandetea superficiala coplata condamna la moarte 100% pe cei care nu vor avea bani si pune hotar unei epoci in care cel putin teoretic si uneori si practic, oameni sarmani puteau sa vina in spital si sa fie tratati fara sa dea un ban, pentru ca oricum nu aveau. Amanari la unele analize, tratamente superficiale, servicii mai slabe din partea personalului medical – toate ingaduiau totusi ca macar in unele locuri unde oamenii au suflet, cei saraci sa vina la spital si sa fie tratati. Acum nu se mai poate, cei cu pensii de 800 lei de unde vor putea sa mai plateasca – pe langa costurile actuale – 250 lei pentru un RMN? – coplata este o eficientizare iluzorie: politicienii ne spun ca se vor taia din costurile mari si din consultatiile fara rost sau falsificarile din diversele scheme intre cabinete medicale, farmacii si firmele de medicamente; metode de fraudare a sistemului medical se vor gasi tot timpul, mai ales in Romania; in plus, daca asta este tinta, de ce pentru serviciile costisitoare coplata creste corespunzator si nu se aplica doar la consultatii unde este principala problema cu aceste scheme de fraudare? – coplata va taia din coruptie: o alta iluzie; spun ei ca daca omul va plati oricum, va ezita sa mai participe si la “contributia” directa catre personalul sanitar; uimitor cat de perversa este toata argumentarea asta in favoarea coplatii, mai intai zic ca e mica suma, ca e suportabila si mai apoi spun ca va taia din coruptie, ca daca omul va avea deja o povara prin coplata, nu va mai da spaga la doctori. Iata deci cum se contrazic singuri. Dincolo de argumentele pro si contra, coplata este un indiciu ca Romania este o tara bananiera, deoarece pana si perversii politicieni romani nu ar fi atat de cruzi si fara suflet incat sa ucida cu buna stiinta poporul. Insa pentru ca FMI se pune cu biciul pe noi, a introdus coplata. Pe langa supunerea fata de stapani, coplata mai este si un indicator al incapacitatii noastre de a raspunde cu solutii cu adevarat eficiente si relevante la probleme grave si vitale. Nu m-ar mira in curand ca coplata sa fie deja solutia in toate domeniile bugetofage ale administratiei: sa fim nevoiti sa

Read more

Leul ne uimeşte şi când se-ntăreşte

Nici nu a zis Isarescu hopa-mitica bine zilele trecute si deja leul a muscat din euro ca dintr-o acadea si si-a revenit brusc la cote record pe termen scurt. Mai sa fie! Oare de ce s-au linistit atat de brusc investitorii care s-au speriat de tensiunile politice de la Bucuresti si care sa fie explicatia acestui ricoseu neasteptat? Inteleg ca a intervenit BNR, dar chiar si cu nucleara daca ar fi dat, daca investitorii de care se zvonea inainte chiar erau speriati ca de bombe, tot ar fi vandut lei, ca chiar le-ar fi convenit interventia lui Mugurel ca le mai oferea un discount suplimentar, adica BNR mai tinea putin pierderea in loc. Ba chiar aceasta “fereastra de oportunitate” i-ar fi atras si pe altii care nu au fost atat de speriati pana acum incat sa vanda si prinzand momentul interventiei BNR, avand in vedere ca focul inca arde, ar fi fugit. Sa explicam insa pe scurt ce inseamna interventia BNR asupra cursului caci multa lume banuiesc ca nu prea stie, altfel nu inteleg de ce inca mai exista “specialisti” care il lauda pe Isarescu ca tine lucrurile sub control. Interventia BNR nu inseamna altceva decat cumpararea sa vanzarea de lei sau de euro pe piata prin intermediul unor banci, astfel incat sa duca cursul in directia in care vor muschii lui Isarescu. Prin interventia sau lipsa de interventie, in momente cheie, BNR lasa sau tine cursul sub control. De fiecare data insa BNR castiga, caci de vreme ce poti sa manipulezi, poti sa si castigi destul de des. Deci in ultimele zile BNR a reusit sa mute cursul cu aproape un procent pe zi, ceea ce denota un control neasteptat asupra cursului daca ar fi de luat in considerare premizele anterioare care sunt: investitorii s-au speriat de tensiunile politice si au vandut leul si BNR nu a putut sa tina in frane situatia. Ori acum tocmai vedem ca de vreme ce tensiunile nu s-au dus, ba chiar s-au amplificat, BNR nu doar ca a putut sa tina leul ca sa nu mai pice in continuare, dar chiar l-a intors de capastru de nu s-a vazut. Ce nu intelegem este cum de acum a putut si inainte nu a putut. Oare nu cumva nu a vrut? Mânăreala asta nu ne demonstreaza decat inca o data daca mai aveam nevoie ca Isarescu face si desface cursul dupa cum vrea sa-si aranjeze el meandrele si nu ne vom chinui sa intelegem si nici nu ne pasa care sunt meandrele lui cata vreme cat timp capul lui Isarescu nu va cadea, Romania nu are nici o sansa de dezvoltare. Iata deci ca nu investitorii s-au speriat, nu pentru certurile politicienilor a picat cursul ci mai ales pentru ca asa au vrut muschii lui Isarescu din motive pe care doar el le stie (si poate si altii) dar care ne fac sa ne fie scarba si mai multa de acest personaj malefic care a inceput sa ne trateze ca pe un popor de oi

Read more

Primarul anti-criză

Tocmai cand imi pierdusem total speranta in orice sansa de supravietuire a Romaniei in actuala criza dar mai ales in viitoarea criza si cea adevarata care va urma uverturii prezente, iata ca dau peste o stire extrem de incurajatoare: un primar dintr-o comuna din Arad s-a coborat in strada cu subalternii sa puna pavele: Primarul comunei arădene Ghioroc lucrează de o săptămână la pavarea unor străzi din localitate, alături de subalterni, pentru că nu are bani în buget să plătească muncitori, în condiţiile în care datoriile comunei sunt mai mari decât bugetul anual, transmite corespondentul MEDIAFAX.  (via Ziarul Financiar) Va recomand sa cititi toata stirea, este extrem de importanta. Este un prim caz (sau macar primul relatat) al unui primar care a inteles situatia in care ne aflam si care a adoptat solutia cea mai directa si cea mai eficienta in lupta cu criza: munca. Spun ca primarul a inteles care e situatia cu criza nu pentru ca s-a apucat el sa faca munca pe care ar fi fost indreptatit sa ii plateasca pe altii din bugetul primariei, dar iata ce declara primarul: “Nu am vrut să facem datorii şi mai mari”. Este uimitor si cu totul strain de Romania, o tara in care fiecare primar cand vine trebuie sa traga si el cel putin un parc de distractii, cincizeci de giratorii, un pavaj si cateva sute de locuri de joaca, daca se poate in primul an caci “datoriile” din campanie sunt stringente si “clientii” bat la usa. Iata deci un primar care intelege ca problema principala sunt datoriile si numai primarii prosti si nepasatori se arunca la credite aiurea mai ales pentru proiecte inutile si cu minim impact asupra comunitatii ca sa nu mai zicem ca oricum preturile pentru primarii sunt duble sau triple din cauza comisioanelor care sunt un cancer inca netratabil al Romaniei bananiere. Oare sa fie vreo coincidenta ca un astfel de caz se remarca tocmai in vestul indepartat, intr-un sat care probabil este cu populatie romaneasca minoritara? Nu stiu ce culoare poarta primarul respectiv si nu cred ca are relevanta, probabil oricum sefii de partid il vor suna rapid sa nu se mai dea in spectacol cu astfel de exemple “negative” ca nu cumva sa se raspandeasca “moda” ca primarul sa faca munca de jos si sa inceapa cetatenii sa ceara de la alesii lor astfel de actiuni. Tot din articol mai aflam ca prin astfel de munca, primarul nu isi neglijeste nici responsabilitatile, totusi avand o comuna maricica de condus: la pavat lucreaza doar 2-3 ore pe zi, deci iata dreapta socoteala si intelepciunea acestui om. Trist este insa ca beneficiarii nu s-au entuziasmat si nu l-au ajutat pe domnul primar si avem aici un caz rarisim de localitate care nu isi merita conducatorul. Este binecunoscuta delasarea si nepasarea poporului roman, din care ni se trage si mizerabila clasa politica cu care ne-a pedepsit Dumnezeu.  Lipsa spiritului civic a fost multa vreme pusa pe seama regimului comunist, dar la atatia ani dupa prabusirea acestuia

Read more
1 282 283 284 285 286 346